BusinessMagazin

Tag: criza economica

  • Mareea crizei economice provocate de război urcă centimetru cu centimetru: Scumpiri la alimente, rafturi goale în magazine, cât mai rezistă lanţurile de aprovizionare?

    Siguranţa alimentară a României, vecină directă cu Ucraina, unde milioane de cetăţeni au deja sau vor avea dificultăţi majore în aprovizionare, începe să ridice semne de întrebare.

    Războiul din Ucraina, iz­buc­nit acum mai bine de o săptămână după ce Rusia a invadat ţara afla­tă la nord de România, a dus la o explozie a preţului la cereale pe burse, fapt ce a început să ridice o serie de semne de întrebare în ceea ce priveşte siguranţa alimentară nu doar a celor două ţări implicate în conflict – ambele jucători de top pe piaţa ce­rea­lelor -, ci şi a celorlalte, inclusiv a Româ­niei, aflată în imediata vecinătate.

    România este la rândul său unul dintre mari producători şi exportatori agricoli din Europa, însă 2022 se anunţă a fi un an dificil, pentru că fermierii sunt îngrijoraţi din cauza lipsei apei din sol, pen­tru că iarna nu a adus precipitaţii şi nici zăpadă şi Adrian Chesnoiu, mi­nistrul agriculturii, a anunţat recent că Româ­nia s-ar putea confrunta cu o se­cetă se­veră. Iar situaţia rezervelor de stat este şi ea acută, conform datelor ZF din piaţă, dat fiind că organismul responsabil ţine secrete cifrele, deşi ele sunt de interes na­ţional, mai ales în situaţia actuală.

    „Rezerva de stat este un secret, dar avem stocuri de cereale în acest mo­ment“, spune Georgian Pop, preşe­din­te, cu rang de secretar de stat, al Ad­mi­nis­traţiei Naţionale a Rezerve­lor de Stat, aflată în sub­or­dinea MAI. El nu a dat nicio altă informaţie.

    Unii traderi de cereale susţin însă că la începutul anului a fost scoasă la vân­zare o parte din rezerva de stat, prin li­citaţie. De asemenea, ei afirmă că sto­curile s-ar situa la doar 300.000 de tone pentru grâu, în con­di­ţiile în care popu­laţia României con­su­mă 2 mi­lioane de tone de grâu anual. Alte 0,5 milioane de tone sunt folosite pen­tru sămânţă, iar o cantitate similară (0,5 milioane de tone) merge pentru furaje, susţin specialiştii din agricultura românească.

    Problema rezervelor de stat la ce­reale apare într-o perioadă în care pre­ţul a explodat, grâul ajungând să fie cotat pe bursă vineri la 426 de euro/ tonă (pentru contrac­tele din luna martie), cu aproape 50% mai mult ca în 23 februarie. Această criză din indus­tria cerealelor se propa­gă în lanţ în întreaga in­dustrie alimentară din toată lumea, dat fiind că orice război nu rămâne nici­odată o problemă locală, mai ales când ţările implicate au un cuvânt greu de spus în anumite sectoare precum agricultura.

    Ucraina, spre exemplu, este al doi­lea producător de grâu din Europa şi produce anual 25-30 de milioane de tone, de 2,5-3 ori mai mult decât Româ­nia, potrivit USDA, Departamentul de Stat în Agricultură al SUA.

    Jucători din industria alimentară vorbeau deja de scumpiri de preţuri de la finalul lui 2021, când inflaţia îşi ară­tase colţii, dar când războiul era doar un scenariu. Acum estimările ini­ţiale de preţ sunt doar o amintire. Nicu Vasile, preşedinte al Ligii Asociaţiilor Produ­că­to­rilor Agricoli din România (LAPAR), spunea recent că potrivit esti­mărilor sale preţurile alimentelor vor creşte cu alte 20% faţă de nivelul actual.

    „Preţurile cărnii sunt volatile. Pe piaţa europeană au crescut, dar nu semnificativ. Preţurile în creştere la cereale vor duce la majorarea costurilor de producţie a cărnii, iar pentru că în România avem şi presiunea pestei porcine africane, va exista un avans“, spune şi Dana Tănase, preşedinte al Asociaţiei Române a Cărnii.

    Presiunea pe industria alimentară e cu atât mai mare cu cât în Ucraina se discută deja de mai multe zile despre o întrerupere a producţiei şi a lanţurilor de distribuţie.

    Fabricile de alimente sunt oprite, cel puţin cele din zonele de conflict, aşa că s-ar putea discuta de o aprovizionare din vecini, inclusiv din România. Spre exemplu, grupul ame­rican Corteva, care are un birou comer­cial în Kiev, o staţie de seminţe în Stasi şi un centru de cercetare în Tarasivk, a evacuat toate unităţile la începerea războiului.

    „Este posibil (să apară o criză ali­mentară – n.red.). Depinde totul de cât du­rează operaţuinile nebuneşti pe care le trăim în prezent. Marfă acum există parţial, dar depinde de zonă. Marea pro­blemă este transportul. Nu se găsesc ca­mioane şi, din cauza fluxului masiv de persoane, dar şi din cauza filtrelor de poliţie, un transport ce dura anterior 6-8 ore se efectuează acum în 18-24 de ore“, spunea încă din primele zile de război executivul român Adrian Pascu, unul dintre cei mai puternici expaţi români, care a locuit în ultimii doi ani la Kiev, dar care a plecat împreună cu familia în ul­ti­mele zile din cauza invaziei ruse. El este general manager pentru lactate şi nu­triţie specializată pentru Danone Ucraina.

    În ceea ce priveşte România, lan­ţurile mari de retail spun că nu există mo­mentan probleme cu stocurile şi nici nu se remarcă o schimbare a compor­ta­mentului de consum similară celei din pri­mele săptămâni de pandemie. Astfel, ro­mânii nu îşi fac stocuri de alimente şi bu­nuri de larg consum nealimentare aşa cum se întâmpla acum doi ani. Totuşi, în zo­nele din apropierea graniţei cu Ucraina se manifestă o creştere a co­şului de cumpărături faţă de în mod obişnuit.

    „Acest lucru nu e însă neaşteptat în contextul în care multă lume fie a cumpărat suplimentar pentru a duce la graniţă ajutoare pentru cei care şi-au părăsit căminele şi s-au refugiat în România, fie găzduieşte familii de refugiaţi, ceea ce a dus la creşterea con­su­mului familial“, spun reprezentanţii Profi, o reţea de 1.500 de magazine.

    La nivel macroeconomic, asi­gu­ra­rea securităţii alimentare trebuie să fie prin­cipala prioritate a guvernelor pen­tru următorii ani, întrucât toate trans­for­mările din ultimii doi ani vor ge­nera schimbări şi nelinişti sociale în multe ţări, consideră Iani Chihaia, pre­şedinte al Asociaţiei Naţionale a Fabri­canţilor de Nutreţuri Combinate (ANFNC).

    „Pe termen lung, consider că era clasicei teorii „cerere şi ofertă“ a apus. În acest moment nu mai vorbim de o piaţă competitivă clasică, determinată de cerere şi ofertă. Fluxurile mondiale de mărfuri sunt blocate de capacitatea de transport şi livrare, de termenele şi livrările pentru componente (ingrediente, piese şi furnituri), fapt care afectează fundamental economia globală, împinge inflaţia şi ne va conduce inevitabil către o criză economică globală.“

    Totuşi, sunt voci care spun că acest război între Rusia şi Ucraina ar putea să pună România într-o poziţie favorabilă.

    „Competiţia pe piaţa cerealelor este una globală, iar România poate să folosească acest domeniu ca o pârghie în poziţionarea mai bună pe scena europeană şi mondială“, spunea recent Florian Ciolacu, directorul executiv şi Laszlo Becsek, preşedintele Clubul Fermierilor Români.

    Prin ieşirea din scenă, cel puţin temporar, a Ucrainei şi Rusiei, România se află în faţa unui moment istoric, acela prin care poate demonstra pieţelor internaţionale că suntem un partener serios, redutabil şi predictibil, spune Gabriel Razi, analist independent. În 2021, România a avut o producţie totală de cereale de 34 de milioane de tone, un nivel record.

    „Piaţa cerealelor în acest moment este extrem de lichidă aşa cum nu a fost niciodată. Fermierii români, intermediarii din piaţă şi exportatorii beneficiază de poate cel mai important ciclu de crştere de preţuri din istorie. Recoltele de anul trecut, cele pe care acum se bazează comerţul românesc, sunt cele care realizează volumele de tranzacţionare, iar următoarele recolte de rapiţă, orz şi grâu vor ajunge în silozuri în aproximativ 3 luni. Situaţia din teren după ninsorile recente arată bine, condiţia culturilor s-a îmbunătăţit.“

    Gabriel Razi recunoaşte că într-adevăr, în urma acestui raliu de preţ, vor fi perturbări de aprovizionare la nivel internaţional. Situaţia se va simţi şi în România la rafturi, dar nu în totalitate. Unul dintre produsele la care se va simţi creşterea este uleiul de floarea soarelui, unde Ucraina şi Rusia fac aproape toate jocurile.

    „În acest moment, Ucraina are stocuri nevândute de cel puţin 20 mil. tone, în special porumb. Acum nu se poate vorbi de accesarea vreunui stoc, dar aceste cantităţi există, iar distribuţia loc geografică diversă face un proces de eventuală distrugere nerealist.“

    Ucraina nu este doar un jucător important pe piaţa de cereale, ci şi în industria alimentară în general. Spre exemplu, în 2020, UE a importat carne de pasăre din Ucraina în valoare de 124 de milioane de euro, arată datele Eurostat, fiind unul dintre cele mai importate produse agroalimentare. În ceea ce priveşte România, piaţa locală nu este dependentă de import la carne de pasăre, aici consumul fiind din producţie internă în proporţie de 98%. La carne de porc însă, importăm o bună parte din consum, la fel şi la anumite legume precum cartoful.

    Într-o piaţă puternic globalizată, importurile şi exporturile sunt un lucru normal, însă în industria alimentară dependenţa cât mai mică de alte pieţe face ca în situaţii de criză cum a fost cazul pandemiei şi cum este acum cazul războiului să nu apară probleme de în ceea ce priveşte siguranţa alimentară. O astfel de problemă poate deveni una de securitate naţională.

    În urmă cu doi ani, când pandemia începea să îşi arate colţii în Europa, au existat câteva săptămâni de panică în care oamenii au cumpărat pentru stocare, astfel au golit rafturile magazinelor când a fost vorba de conserve, făină sau produse de curăţenie. Această situaţie s-a suprapus şi cu faptul că în lockdown au existat unele întârzieri în transportul de marfă din afara ţării, fapt ce a dus la întreruperi temporare de stocuri. Panica şi factorul psihologic au jucat un rol cheie în acea perioadă, ca de altfel în orice perioadă de criză.

    Jucătorii din comerţul modern spun că activitatea se desfăşoară momentan normal pe piaţa locală, dar toţi ochii urmăresc cu atenţie ce se întâmplă pe scena geopolitică europeană şi mondială. Jucătorii din agricultură spun că deşi există creşteri de preţuri şi deşi e un an agricol mai slab ca 2021, România poate produce suficient cât să îşi hrănească populaţia şi să mai şi exporte, chiar în Ucraina unde vor apărea primele probleme de aprovizionare.

    „În tranzacţiile cu cereale nu există acte de binefacere, cumpărătorul va plăti marfa la finalul zilei indiferent de situaţia geopolitică a sa. Un exemplu în acest sens este Etiopia (o ţară africană ce se confruntă cu un război civil – n.red.), care cumpără marfă prin licitaţii ONU. În pofida problemelor sale, marfa este plătită“, conchide Gabriel Razi.

     

  • Dragoş Damian, CEO Terapia: Ar trebui sa fie lege ca fiecare primar de oraş mare să fie obligat să deschidă cel puţin o fabrică pe an de mandat şi să nu mai aibă voie să candideze din nou daca n-a făcut-o

    Fabrici noi peste tot pana in 2030 daca nu mai vrem crize economice, spune Dragoş Damian, CEO Terapia, într-o opinie publicată pe pagina lui de Facebook.
     
    Se tem unii politicieni ca urmeaza o criza economica. Lasand la o parte definitia “tehnica” a crizei – economistii au sa spuna ca nu se pune problema inca, vine stagnare, recesiune, etc., adica avem timp sa asteptam cu gura cascata – cu totii constatam ca suntem in criza economica deja, marii operatori industriali simt asta din septembrie, cand au venit notele de plata la utilitati si de cand alte tari in UE deja compensau preturile uriase care loveau industria. Suntem intr-o criza economica cauzata de preturile la utilitati care fac ca populatia sa saraceasca si ca operatorii industriali sa devina si mai necompetitivi.
     
    Economia Romaniei creste? O economie care pierde 100 de mii de muncitori pe an care pleaca in vest, o economie de consum din import care adanceste toate deficitele, o economie care creste din inflatie – pe care au “cerut-o” romanii pentru ca nimeni nu le-a spus sa fie cumpatati, sa nu cheltuie in 2021 in razbunare tot ce au economisit in 2020, o economie sfasiata de pandemie pentru care se cheltuie zeci de miliarde fara cap – nu este nimic sustabil la acest tip de economie.
     
    Insa, in aceeasi zi in care apar declaratiile politicienilor ingrijorati, cea mai buna veste este ca o companie de piese auto pregateste o investitie de 165 milioane de lei in Lugoj, extinde productia in Romania si creaza inca 300 de joburi pe langa cele 2500 existente. De notat ca a primit si ajutor de stat, sunt oameni in Guvern care stiu ce trebuie sa faca. Cea mai buna veste din Lugoj, Romania, este ca se creaza joburi si raman bani in tara.
     
    Asadar gata cu prostiile, politicienii sa lase politicianismele si sa intre intr-o competitie de atragere in urmatorii 10 ani de investitii de productie industriala, FABRICI si UZINE, ca sa ne intelegem bine. Am culcat la pamant vreme de 25 de ani 7500 de fabrici si uzine, este momentul sa punem in locul lor altele.
     
    Ar trebui sa fie lege ca fiecare primar de oras mare sa fie obligat sa deschida cel putin o fabrica pe an de mandat si sa nu mai aiba voie sa candideze din nou daca n-a facut-o. Ar trebui sa fie lege ca fiecare premier si presedinte de partid sa aiba consultant un director de fabrica cu minim 1000 de angajati, pentru a intelege exact cat de sustenabila si anti-criza economica este o industrie care produce pentru consum domestic si export.
     
    Si e timpul ca politicienii, profesorii de economie si consultantii care s-au prins deabia in 2022 ca nu mai producem mai nimic in Romania sa se retraga o vreme, sa stea linistiti .

     

  • Creşterea fulgerătoare a datoriei externe vulnerabilizează stabilitatea cursului de schimb leu/euro. Unii bancheri internaţionali au luat România în vizor

    ♦ În patru ani, datoria externă totală a crescut cu 36 mld. euro, la 134 mld. euro, rezervele valutare au un plus de 10 mld. euro, la 41 mld. euro, iar exporturile au crescut cu doar 5 mld. euro, la 73 mld. euro ♦ Datoria externă totală este aproape dublă faţă de exporturi şi triplă faţă de rezervele valutare ♦ În cazul datoriei externe pe termen scurt, gradul de acoperire cu rezervele valutare este de circa 90%.

    Creşterea rapidă şi consistentă a datoriei externe şi deficitele mari, fiscale şi de cont curent, determină unii bancheri inter­na­ţionali să ia din nou Ro­mânia în vizor. Banca japoneză de in­vestiţii Nomura a inclus recent România printre ţă­rile emergente cu risc mare de a se confrunta cu o criză a cursurilor de schimb va­lutar, ală­turi de Egipt, Turcia şi Sri Lanka. Analiza Nomura a luat în calcul in­dicatori precum datoria externă ca procent din produsul intern brut, raportul dintre rezervele de valută şi importuri şi indicii bursieri.

    Concret, Nomura susţine că România are datorie externă mare pe termen scurt, re­zerve mici de valută şi deficite fiscale şi de cont curent semnificative, conform rapor­tului gigantului japonez citat de CNBC.

    „Rolul analiştilor este să facă analize. Rolul nostru este să nu lăsăm să se împli­nească prognozele negative legate de România. Rezervele internaţionale, valu­tare şi de aur, sunt pe deplin adecvate situa­ţiei actuale a României“, a declarat pentru ZF Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR.

    Analizând evoluţia cifrelor din ultimii ani se observă că datoria externă totală a României a crescut în patru ani cu 36 mld. euro, până la 134 mld. euro, rezervele valutare s-au majorat doar cu 10 mld. euro, la 41 mld. euro, în timp ce exporturile, sursă de venituri în valută, au un plus de doar 5 mld. euro în patru ani, urmând să ajungă la 73 mld. euro în 2021, potrivit estimărilor.

    În cazul datoriei externe pe termen scurt, principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi în criza economică precedentă, la final de 2008, gradul de acoperire cu rezervele valutare este de circa 90%.

    O problemă este că datoria externă totală a accelerat în ultimii ani şi a ajuns aproape dublă faţă de nivelul exporturilor anuale care reprezintă o sursă de venituri în valută.  Faţă de rezervele valutare, datoria externă totală este mai mult decât triplă.

    Un alt indicator important este şi datoria externă totală pe termen scurt, principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi în criza economică precedentă, la sfârşitul anului 2008 şi care reprezintă împrumuturile luate din străinătate de către stat, bănci şi companiile private şi care trebuie returnate în 12 luni. Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, la valoarea reziduală, cu rezervele valutare este de circa 90%.

    Raportul dintre datoria externă pe termen scurt şi rezerva de valută ajunsese la un vârf de 90% în noiembrie 2008, când analiştii străini avertizau că BNR ar risca să îşi epuizeze întreaga rezervă dacă ar încerca să acopere ieşirile de valută, în eventualitatea unei sistări a finanţării străine. Acest scenariu i-a speriat atunci pe investitori, care s-au retras din România, în timp ce speculatorii au pariat pe o depreciere abruptă a leului.

    Turcia, o altă ţară inclusă de Nomura în categoria ţărilor emergente cu risc mare de a se confrunta cu o criză valutară, chiar se confruntă cu o astfel de criză având în vedere că lira turcească a înregistrat o prăbuşire în ultimele zile, după ce preşedintele ţării Recep Tayyip Erdogan a lăudat recenta reducere de dobânzi operată de banca centrală şi a declarat că ţara sa poartă un „război economic de independenţă, potrivit Financial Times. În acest an, lira turcească s-a depreciat cu 40% în raport cu dolarul.

    În România, cursul de schimb leu/euro a avut pe parcursul acestui an o evoluţie fluctuantă, cu unele episoade de depreciere, însă comparativ cu nivelul de la finalul lui 2020 deprecierea acumulată în 2021 este de doar 1,6%.

  • Studiu UNSAR: Pandemia de COVID-19 continuă să modifice percepţiile românilor privind riscurile cu care se confrontă. Cei mai mulţi se tem de o eventuală criză economică sau financiară care le-ar afecta veniturile

    Percepţiile românilor privind riscurile cu care se confruntă sufer în continuare modificară, mai ales după un an marcat de pandemia de COVD-19, ajungând ca circa 67% dintre români să se gândească la riscul unei crize economice sau financiare, ca fiind în topul temerilor, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii Uniunii Naţionale ale Societăţilor de Asigurare-Reasigurare din România (UNSAR).

    „Cu toate că vedem semne de revigorare, efectele pandemiei încă se fac remarcate. Cercetările sociologice pe care le realizăm în fiecare an ne ajută să înţelegem mai bine la nivel de industrie preocupările pe care le au românii cu privire la siguranţa lor personală sau a familiei, dinamica acestora în timp şi, mai ales, cum putem să îi protejăm mai bine prin intermediul asigurărilor în această perioadă”, a transmis Adrian Marin, Preşedintele UNSAR.

    Pe lângă riscul de criză economică sau financiară, care este principala temere, se regăsesc în continuare şi riscuri precum incendiu, accidentele auto, îmbolnăvirile sau dezastrele naturale, potrivit celei mai noi ediţii a Barometrului UNSAR-IRES privind preceţia riscului şi cultura asigurărilor din România 2021.

    Astfel, circa 67% dintre români se tem de o eventuală criză economică sau financiară, 62% se tem de incendii, 62% de accidente auto, 56% de îmbolnăviri, 54% de dezastre naturale precum cutremurul, inundaţiile sau alunecările de teren, 51% de furt, 48% de fenomene meteo severe şi 48% de alte accidente precum cele casnice.

    Din punctul de vedere al achiziţionării unei asigurări, 21% dintre români se bazează cel maim ult pe modul în care le acoperă nevoile, 15% pe rapiditatea în plata despăgubirilor şi 12% pe consultanţa oferită, conform barometrului UNSAR-IRES.

    Barometrul IRES-UNSAR privind pecepţia riscului şi cultura asigurărilor în România a fost realizat pe un eşantion format din 1.336 respondenţi cu vârsta între 18-50 de ani, în mai 2021, utilizeând metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).

  • Ce fel de criză economică este aia când salariile cresc?

    Conform unei analize ZF făcute pe baza datelor de la INS – Institutul Naţional de Statistică, salariul mediu net în luna martie 2021 a fost de 3.547 de lei, în creştere cu 7,7% faţă de martie 2020, atunci când a venit criza COVID-19, când s-a închis economia, când companiile şi-au trimis oamenii acasă, iar multe businessuri s-au închis.

    Deci într-un an de criză, cea mai mare cel puţin din ultimii 100 de ani, salariile au crescut.

    În Bucureşti salariul a crescut cu 8,1%, de la 4.393 de lei la 4.784 de lei, adică 970 de euro. În Cluj, a doua zonă din România care are un salariu peste 4.000 de lei, în martie 2021 câştigul mediu net a fost de 4.314 lei, în creştere cu 10,7%, faţă de martie 2020, deci peste creşterea medie pe economie. Salariile din Timiş au crescut cu 11,4%, de la 3.397 de lei la 3.785 de lei.

    Braşovul a avut o creştere spectaculoasă de 13%, de la 2.959 de lei la 3.348 de lei.

    La polul opus, judeţul Caraş-Severin, cu capitala la Reşiţa, a fost singurul care a înregistrat o scădere a salariului mediu, de la 2.865 de lei în martie 2020, la 2.748 de lei în martie 2021.

    În Suceava, salariul mediu a crescut de la 2.479 de lei la 2.678 de lei, adică cu 8%. În Vaslui salariul a crescut cu numai 3,4%, de la 2.671 de lei la 2.762 de lei.

    Deşi a avut o creştere de 11% anul trecut, câştigul din Covasna este de numai 2.704 lei. Craiova a avut o creştere să o cauţi cu lupa, de numai 1,7%, de la 2.996 de lei, la 3.046 de lei.

    Aşa arată datele statistice la nivel naţional.

    Rezultatele nu sunt chiar atât de rele pentru o perioadă în care economia s-a confruntat cu cea mai violentă criză din istorie, într-un interval atât de redus de timp.

    Chiar şi în aceste condiţii, veniturile salariale au crescut, spre deosebire de criza precedentă din 2008/2009, când căderea economică a dus la pierderea a 700.000 de locuri de muncă.

    Acum economia nu a pierdut nimic, iar presiunea de a găsi forţă de muncă a revenit în actualitate.

    Toată Europa se confruntă cu aceeaşi problemă, de a găsi oameni care să lucreze.

    Florin Godeanu, Country Manager al firmei de recrutare Adecco România şi Ungaria, spune că ai săi colegi din alte state europene „ne-au sunat să trimitem din România candidaţi acolo, pentru că au nevoie de noi angajaţi”.

    Presa internaţională de business abundă de analize privind criza de pe piaţa forţei de muncă la nivel european şi presiunea pe creşterea salariilor.

    Nu ştiu dacă în România creşterea salariilor va aduce forţă de muncă având în vedere că diferenţele salariale faţă de Europa sunt în continuare foarte mari.

    Chiar şi în condiţiile în care salariile vor creşte, companiile s-ar putea să nu găsească forţă de muncă.

    Conform ZF, pentru prima dată celebrul brand de ciorapi Calzedonia a închis o fabrică externă, şi tocmai în România, la Arad, unde avea 400 de angajaţi. „Este prima închidere din istoria grupului, dar nu găseam oameni.” În Arad salariul mediu a fost în martie 2021 de 3.014 lei, în creştere cu 7,3%.

    Nu am citit integral PNRR-ul, planul prin care guvernul vrea să ia 29,2 de miliarde de euro de la Bruxelles, dar nu prea am văzut capitole speciale dedicate pieţei forţei de muncă, punerii pe masă a unor politici de a atrage forţă de muncă, de unde se poate, astfel încât companiile să-şi continue investiţiile  şi să nu închidă operaţiunile din motive de personal.

    Redeschiderea HoReCa a dus la mutarea oamenilor din logistică către acest sector, unde se refugiaseră când a apărut criza, acum un an.

    Cu tot cu bacşiş, câştigul în HoReCa depăşeşte 1.000 de euro şi poate ajunge până la 2.000 de euro net, dar aceşti bani sunt gri, în sensul că firmele oferă contracte de muncă doar pe salariul minim pe economie, 1.386 de lei, adică 280 de euro. Să vedeţi când restaurantele din Italia, Spania, Franţa, Anglia se vor redeschide cu totul, ce exod va fi din România către aceste zone.

    La nivelul salariilor mari, piaţa nu a murit deloc în criză, ci dimpotrivă, companiile au încercat să îşi acopere poziţiile deschise, sperând la o ofertă mai mare de candidaţi, ceea ce, de multe ori, nu s-a întâmplat.

    Conform managero.ro, un site de recrutare pentru poziţii de la 1.500 de euro în sus, deţinut de George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi head-hunteri de pe piaţă, o companie germană cu operaţiuni regiunea Europei Centrale şi de Est oferă 3.000 de euro net pentru postul de strategic buyer.

    O multinaţională britanică vrea să angajeze un director de HR, poziţia fiind la Zagreb, Croaţia, şi oferă un salariu fix de 3.500 de euro net. Se mai pot adăuga şi bonusuri.

    O companie din energie caută un avocat senior căruia să-i ofere 4.800 de euro net, sediul fiind în Bucureşti.

    Un director de clinică, localizată în Bucureşti, „costă” de la 5.000 de euro în sus.

    Dacă această criză a COVID-ului a dus la o creştere a salariilor, mulţi se pot gândi că nu a fost o situaţie tocmai rea şi, cine ştie, poate mai vor să vină astfel de crize.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Premierul Florin Cîţu: România are cea mai rapidă revenire economică din istorie ca răspuns la cea mai mare criză economică din ultima sută de ani

    Premierul Florin Cîţu spune că România înregistrează cea mai rapidă revenire economică din istorie ca răspuns la cea mai mare criza economica din ultima suta de ani.

    Afirmaţia vine în contextul în care datele semnal privind evoluţia PIB în primele trei luni din acest an, publicate astăzi de Institutul Naţional de Statistică (INS), indică o creştere economică de 2,8% faţă de T4/2020, care a fost un trimestru foarte bun.

    “Economia României a crescut cu 2,8% în primul trimestru din 2021. Felicitări romani! Romania are cea mai rapidă revenire economică din istorie ca răspuns la cea mai mare criza economica din ultima suta de ani”, a scris Florin Cîţu pe Facebook.

    El precizează că urmează să fie luate toate masurile că economia României post-pandemie să fie mai puternica, mai competitiva, mai rezilientă.

    “În următorii ani eu mă aştept la o creştere economica care să spulbere toate estimările făcute până acum şi de care să beneficieze toţi romanii”, încheie Florin Cîţu postarea pe Facebook.

    Datele agregate de ZF privind prognozele eco­no­mice ale instituţiilor de credit şi analiştilor economici arată că economia României va creşte între 4,2% şi 6% în 2021.

    Astfel, prognoza guvernului, recent actualizată, indică o creştere de 5% a economiei în 2021.  Una dintre cele mai optimiste prognoze privind evoluţia reală a PIB-ului României este a FMI: un avans de 6% în 2021, care ar spulbera toată căderea din 2020 şi ar veni şi cu un plus considerabil. Agenţia de rating Fitch, care de curând a menţinut atât ratingul de ţară al României, cât şi perspectiva negativă, crede că PIB-ul va creşte la un ritm mediu anual de 5,8% în 2020-2021.

    Agenţia de rating Standard & Poor’s, care a îmbunătăţit perspectiva de rating a României de la „negativ” la „stabil”, este de părere că economia României va recupera în 2021 la un ritm de 5%, similar cu prognoza guvernului.

    Comisia Europeană anticipează, în prognoza de primăvară pentru 2021, că economia României va creşte în acest an cu 5,1%, faţă de o creştere estimată ante­rior de 3,8% (în februarie). Pe an­sam­blul UE, economia blocului comu­ni­tar va creşte, spune prognoza, cu 4,2%.

    Potrivit sursei citate, pentru România, în 2021, inflaţia va fi de 2,9%, rata şoma­ju­lui de 5,2%, deficitul bugetar de 8% din PIB, datoria publică va ajunge la 49,7% din PIB iar deficitul de cont cu­rent va atinge 4,9% din PIB.

     


     

  • Economistul care a prezis criza economică din 2008 atacă dur bitcoin: Are valoare fundamentală zero, nu e destul de rapid sau stabil pentru plăţi

    Nouriel Roubini, economistul care a prezis prăbuşirea pieţei imobiliare şi criza economică din 2008, a scris în Financial Times argumente prin care încearcă să demonteze bitcoin şi să sublinieze că este o bulă care se va sparge.

    „Cei care susţin că bitcoin este noul aur digital alimentează o nouă bulă atât pe bitcoin, cât şi pe alte criptomonede. Ultima bulă a fost în 2017-2018 când bitcoin a crescut de la 1.000 de dolari la 20.000 de dolari, iar mai apoi a scăzut spre 3.000 de dolari până la finalul lui 2018”, notează Roubini, care este profesor de economie la Stern School of Business, NYU.

    El continuă prin a argumenta că valoarea fundamentală a bitcoin este zero şi ar putea fi chiar negativă.

    „Din moment ce valoarea fundamentală a bitcoin este zero şi ar fi chiar negativă dacă s-ar aplica o taxă de poluare în condiţiile în care producţia de bitcoin consumă cantităţi imense de energie şi poluează masiv, eu estimez că actuala bulă se va sparge eventual”.

    Roubini consideră că denumirea de „monede” nu este potrivită pentru criptomonede, întrucât nu există niciun bun sau serviciu al cărui preţ să fie exprimat doar în bitcoin sau altă criptomonedă.

    „Nici nu sunt o metodă de plată scalabilă: cu bitcoin poţi face cinci tranzacţii pe secundă, în timp ce reţeaua Visa face 24.000 de tranzacţii pe secundă. Bitcoinii abia sunt utilizaţi de companii importante ca mijloc de plată pentru bunuri şi servicii, deşi Tesla a oferit un exemplu proeminent recent”.

    În opinia lui, criptomonedele nu pot oferi stabilitate ca mijloc de stocare a valorii.

    „Există până şi conferinţe pe teme din piaţa criptomonedelor care refuză să accepte plata de înscriere în criptomonede. Mişcările volatile de preţuri pot elimina întreaga marjă de profit a unui comerciant în doar câteva ore. Nici măcar nu sunt denominate într-un mod consistent care să le permită utilizatorilor să compare preţurile bunurilor. Această situaţie în care există multe monede digitale diferite reprezintă efectiv o întoarcere la barter. Până şi Familia Flinstones avea un sistem monetar mai sofisticat bazat pe un indice de referinţă: scoici”.

    Roubini subliniază ideea că este greşită chiar şi catalogarea criptomonedelor drept „active”.

    „Majoritatea activelor au un flux de venit (acţiuni, obligaţiuni, piaţa de birouri şi spaţii comerciale) sau o utilizare (piaţa rezidenţială), ori o utilitate (banii fiat furnizează lichiditate care poate fi utilizată pentru plăţi). Aurul nu are venituri dar are o utilizare industrială. De asemenea, are utilitate ca mijloc de stocare şi oferă protecţie în faţa inflaţiei, a devalorizării monedelor şi a riscului de coadă”

    Economistul repetă ideea conform căreia criptomonedele nu aduc venituri, nu au o utilitate, nu inovează plăţile sau alte servicii.

    „Nu este nici măcar vorba de anonimat pentru că tehnologia blockchain îţi permite să urmăreşti plăţile cu uşurinţă. Este doar o joacă cu o bulă formată în jurul unui activ speculativ, mai rău decât nebunia lalelelor întrucât florile au avut şi încă au o utilitate. (…) Şi, mai rău, anumite criptomonede cunoscute drept <<shitcoins>> sunt de fapt ţepe financiare încă din faza de proiect. Volatilitatea pe preţul bitcoin este extrem de ridicată, iar acuzaţiile legate de comportament inadecvat în piaţă – inclusiv schemele cunoscute drept pump and dump – sunt din ce în ce mai larg răspândite”.

    Nouriel Roubini susţine că nici aşa-numitele stablecoins nu sunt mai bune, în contextul în care autorităţile din New York au lansat deja o investigaţie complexă asupra theter, urmărind dacă este utilizată pentru a manipula preţul bitcoin.

    „Vitalik Buterin, co-fondator al criptomonedei ethereum, a explicat că nicio criptomonedă nu poate fi în acelaşi timp şi scalabilă şi sigură şi descentralizată. Sisteme financiare tradiţionale sunt scalabile şi sigure: în cazul în care cardul tău sau contul tău sunt furate, îţi poţi recupera banii. Însă acestea sunt centralizate pentru că participanţii şi activele sunt verificate de anumite instituţii. În acest moment, criptomonedele nu sunt nici scalabile nici sigure. Dacă îţi pierzi cheia privată sau îţi este furată, activele au dispărut pentru totdeauna”.

    Economistul spune că nici în cazul bitcoin nu există o descentralizare clară.

    „Există un oligopol în minarea de bitcoin. Majoritatea nu se supun regulilor din vest şi sunt situate în locuri precum China, Rusia şi Belarus, ceea ce generează un coşmar în privinţa securităţii. Circa 99% din tranzacţiile cu bitcoin se realizează prin platforme de exchange centralizate, care nu sunt total ferite de atacuri cibernetice. Mai mult, primii programatori rămân cu un control foarte mare asupra proiectelor pe care le construiesc. De multe ori ei acţionează ca poliţist, procuror şi judecător şi ajung chiar să întoarcă nişte tranzacţii care ar trebui să fie imuabile”.

    În opinia lui Roubini, toate acestea subminează ideea că piaţa criptomonedelor va aduce un sistem financiar descentralizat, va furniza servicii bancare către cei la care băncile nu au ajuns, sau că îi va îmbogăţi pe cei săraci.

    „Lumea noastră este lovită de crize financiare, riscuri geopolitice şi o politică monetară foarte relaxată. Există o goană din ce în ce mai mare după active sigure care să protejeze investitorii în faţa inflaţiei şi a deprecierilor, iar aurul, obligaţiunile, bunurile, imobiliarele şi chiar acţiunile sunt candidaţi rezonabili. Un activ volatil şi riscant ca bitcoin nu îşi are locul în portofoliul investitorilor instituţionali serioşi. (…) Elon Musk cu Tesla şi Michael Saylor de la MicroStrategy ar putea paria masiv pe bitcoin, dar asta nu înseamnă că trebuie să o faci şi tu”.

  • Cine va fi următorul premier al României, care va duce România prin criza medicală şi criza economică

    Premierul Ludovic Orban a demisionat după rezultatul sub aşteptări al liberalilor la alegerile legislative. În acest moment PNL nu a venit cu o propunere de premier pentru viitorul guvern.

    Preşedintele Klaus Iohannis şi-a manifestat preferinţa ciudată pentru un militar de carieră pus în fruntea guvernului, generalul în rezervă Nicolae Ciucă.

    Fost şef al Armatei Române, Nicolae Ciucă este militar, la fel ca şeful campaniei de vaccinare, medicul militar Valeriu Gheorghiţă.

    Preferinţa preşedintelui pentru militari ar trebui să aibă un răspuns, pentru că în structurile militare „ordinul nu se discută, se execută“ şi, potrivit Constituţiei României, preşedintele este şi şeful suprem al Armatei Române.

    Datele furnizate de Biroul Electoral Central, după numărarea voturilor din 99% dintre secţiile de votare, arată că cele trei partide care şi-au anunţat intenţia de a intra la guvernare – PNL, USR-PLUS şi UDMR – au şanse să întrunească o majoritate în Parlament. USR-PLUS vine cu Dacian Cioloş ca propunere de premier.

    Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, spune că PSD, în calitate de câştigător al alegerilor, trebuie să formeze guvernul şi să dea premierul, însă, potrivit Constituţiei, preşedintele alege un premier care este obligat să formeze o majoritate parlamentară în jurul său. În condiţiile date, PSD nu are nicio şansă pentru a forma o coaliţie de guvernare cu majoritate în Parlament.

  • Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj: „Criza medicală şi nici cea economică nu se vor sfârşi odată cu alegerile. Vaccinaţi-vă acum, măcar e gratis“

    Primele măsuri pe care trebuie să le ia vii­to­rul guvern sunt legate de continuarea fi­nanţării crizei medicale şi a celei economice – ambele vor continua în 2021, chiar şi cu o campanie de vaccinare în masă încununată de succes, spune Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj. „Ca măsuri imediate, nu cred că se poate face mai mult decât s-a făcut în 2020, eventual alocarea diferită de sume pentru a meţine la suprafaţă mai multe domenii economice identificate ca rămânând sustenabile pe termen lung şi aducând valoare adaugată.“

    Pe termen lung, afirmă Damian, avem aceleaşi probleme care trebuie adresate, în ce ordine şi prin ce modalităţi vor politicienii, dar chiar adresate: evaziunea fiscală, munca la negru, deficitul de forţă de muncă, aparatul public supradimensionat şi supraremunerat, furtul din sistemul sanitar, încetineala în atragerea de fonduri europene. La care se adaugă supraîndatorarea de anul acesta şi cea care urmează în 2021, cauzate de criza sani­tară şi de cea economică, precum şi de „po­me­­nile electorale“, care vor veni cu o sca­den­ţă teribilă. „Eu, personal, aş merge, pentru a re­duce îndatorarea, pe soluţionarea proble­mei deficitului balanţei comerciale, investiţii în domeniile de unde apare deficitul. Nu apare deficit de balanţă comercială pentru că nu avem infrastructură, ci pentru că clădim infrastructură folosind totul din import.“ „Apropo, pe subiectul de prima pagină din toată media, vaccinarea, cred că cititorii ZF realizează deja că vaccinarea devine indirect obligatorie, pentru că nu ne vom pu­tea angaja, călători şi, în general, angrenarea în cele mai mici activităţi care necesită socializare va fi condiţionată de dosarul de vaccinare. Aşa că dau cel mai neobişnuit şi practic îndemn la vaccinare: mai bine ne vaccinăm acum, măcar este gratis.“

  • Afacere rezistentă la crize. Ce afaceri din România sunt acum la a doua criză şi încă rezistă

    Industria de prelucrare a laptelui crud este dominată de jucători cu capital românesc, care nu sunt neapărat mai puternici decât multinaţionalele, însă sunt mai numeroşi, 133 de fabrici din cele 158 aflate pe teritoriul României fiind ale unor antreprenori locali, conform datelor centralizate de la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi de la Ministerul Finanţelor Publice.

    În 2009, la nivel naţional erau 267 de astfel de fabrici, însă mulţi antreprenori români au pus lacătul pe uşă în situaţii de criză pe care nu au ştiut să le gestioneze, iar investitorii străini au plecat când businessul nu a mai fost profitabil. Spre exemplu, gigantul francez Lactalis a închis două unităţi din judeţul Suceava în acest an. Ce va urma după criza coronavirusului?

    „Anul 2009 a fost an de tranziţie. Atunci erau multe fabrici mici, deoarece colectorii pentru companii mari au început să-şi facă afaceri independente. De exemplu, Dorna avea în 2007 circa 1.000 de colectori de lapte, care şi-au făcut firme specializate pe producţie sau distribuţie. Apoi au urmat fuziuni, achiziţii, concentrarea producţiei şi optimizarea costurilor. (…) După criza financiară, unele dintre ele au intrat în faliment pentru că aveau credite pe care nu le puteau plăti, iar 20-30% din angajaţi au rămas fără loc de muncă”, spune un reprezentant al pieţei, interogat de Business MAGAZIN.

    Grupul francez Lactalis, unul dintre cei mai mari producători de lactate la nivel mondial, a cumpărat în 2008 grupul LaDorna de la Jean Valvis, grup cu şase fabrici în România, iar în 2013 a închis trei dintre ele şi a început să aducă o parte din produse din Polonia. De asemenea, după criza economică şi  FrieslandCampina a renunţat la patru din cele şapte unităţi de producţie pe care le deţinea, conform informaţiilor publicate de ZF la acea vreme.

    Apoi, în 2018, Lactalis a închis fabrica din localitatea Kogălniceanu, operată de firma Dorna SA, care avea 96 de salariaţi şi activitatea a fost mutată în unitatea de producţie a Albalact, companie ce face parte la rândul ei din grupul Lactalis. În luna august a acestui an, a închis şi ultimele două fabrici luate de la Valvis, aflate în judeţul Suceava, iar 158 de locuri de muncă au fost desfiinţate.

    În prezent, în cele peste 150 de fabrici de prelucrare a laptelui crud rămase, cu 100 mai puţine decât acum un deceniu, mai mici sau mai mari, lucrează circa 15.500 de persoane, 10% din forţa de muncă din sector aflându-se în judeţul Suceava, acolo unde sunt crescute şi cele mai multe vaci, peste 130.000 anual, potrivit datelor centralizate de la ANSVSA şi de la Ministerul Finanţelor Publice.

    Primele zece companii din acest sector, în frunte cu Albalact, au avut afaceri cumulate de 3,45 miliarde de lei anul trecut potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor Publice. Piaţa lactatelor este una foarte fragmentată, cei mai mulţi producători având afaceri de câteva milioane de euro. Cea mai mare creştere a cifrei de afaceri în 2019 a avut-o Carmo Lact Prod, companie controlată de familiile Neagoş şi Creosteanu din Bistriţa Năsăud, de 16,6%, până la 105 milioane de lei.

    Printre cele mai mari afaceri din industria laptelui se află şi Danone, liderul pieţei de iaurturi, care a intrat în România în 1996, atunci când a cumpărat fabrica de lactate Mioriţa Fundeni din Bucureşti, pe care a retehnologizat-o. Mioriţa mai avea o unitate de producţie în Militari, care a fost demolată, iar în locul său a fost ridicat complexul comercial din Militari. Astfel, platformele industriale, mândria comunismului, au dispărut treptat.

    În prezent, Danone România, deţinut de grupul francez cu acelaşi nume, cu o cifră de afaceri de 612 milioane de lei anul trecut, colectează 60 de milioane de litri de lapte anual şi produce 1 milion de iaurturi zilnic, potrivit reprezentanţilor companiei. O capacitate însemnată de producţie are şi grupul elen Olympus, prezent pe piaţa naţională din 1999. Compania cu 404 angajaţi produce iaurt, lapte proaspăt şi UHT, brânză şi smântână într-o fabrică de 150.000 de metri pătraţi din localitatea Hălchiu, situată la circa 15 kilometri distanţă de Braşov, iar capacitatea maximă de procesare a acesteia poate să ajungă până la 750 tone/zi, cu o medie anuală maximă de 550 tone/zi, potrivit informaţiilor furnizate anterior de reprezentanţii companiei.

    „Capacitatea de producţie a fabricilor de prelucrare a laptelui din România este dublă faţă cât se lucrează. Anual se procesează 1,5-1,7 miliarde de litri de lapte, dar capacitatea totală este de 2,5-2,8 miliarde”, spun surse din piaţă, experte în domeniul lactatelor.

    În judeţele Caraş-Severin, Călăraşi, Dolj, Olt, Sălaj şi Tulcea nu există nicio unitate de procesare a laptelui crud, potrivit ANSVSA. În Tulcea, fraţii Ion şi Nicolae Herţea, care controlează grupul de firme Fraher, au accesat fonduri europene de 18 milioane de lei pentru a ridica o fabrică de procesare a laptelui lângă ferma de vaci pe care o au în localitatea Traian din judeţul Tulcea, potrivit datelor publicate pe site-ul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR). „Fabrica va fi gata peste un an”, au spus reprezentanţii businessului.

    Anul trecut, la nivel naţional au fost produse 330.000 de tone de lapte de consum, mai mult cu 7,7%, comparativ cu anul 2018, arată datele de la Institul Naţional de Statistică. Totuşi, pentru a satisface consumul, România importă o cantitate mare de lapte de la vecinii din Ungaria. Tot anul trecut, la nivelul ţării au fost produse 68.000 de tone de smântână, 225.000 de tone de lapte acidulat şi peste 96.000 tone de brânzeturi, conform sursei citate anterior.