BusinessMagazin

Tag: credite neperformante

  • BNR: Cei cu sume mari au avut cea mai mare rată de solicitare a legii dării în plată, iar legea a stimulat anumiţi debitori să creeze impresia incapacităţii de plată într-un mod strategic

    ♦ La două luni după introducerea legii dării în plată, în 2016, rata creditelor neperformante pentru creditele ipotecare standard a crescut cu 1,6 puncte procentuale ♦ Debitorii cu sume mari au cel mai mare procent de solicitare a legii dării în plată şi cea mai mare rată de neplată, potrivit unui studiu al BNR.

    Riscul de neplată este mai probabil în con­diţiile în care procedura de recurs devine favo­rabilă debitorilor. Astfel, atât capitalul ne­gativ, cât şi îndatorarea debitorilor sunt asocia­te cu im­po­sibilitatea de rambursare, potrivit unui studiu BNR privind riscul şi neîndeplinirea obligaţiilor ipo­tecare cu titlul „Recourse and (strategic) mort­gage defaults: Evidence from changes in housing market laws“.

    Circa 50% dintre debitori au credite ipotecare mai mici de 30.000 de euro, în timp ce 33% au credite cuprinse între 30.000 de euro şi 60.000 euro. Doar 7% din credite sunt peste 100.000 de euro. Cu toate acestea, se observă că debitorii cu su­me mari au cel mai mare procent de solicitare a legii dării în plată şi cea mai mare rată de neplată, potrivit studiului BNR.

    În urma unei analize a bazei de date privind cre­ditele ipotecare în perioada 2003-2016, studiul BNR scoate în evidenţă efectul pe care l-a avut legea dării în plată în comportamentul debitorilor.

    „Rezultatele studiului sugerează că legea dării în plată, care a fost adoptată pentru a oferi ajutor debitorilor aflaţi în situaţii financiare dificile, a creat consecinţe neintenţionate“, conform studiului.

    Unul dintre efectele negative a fost că legea a sti­mulat anumiţi debitori să creeze impresia inca­pa­cităţii de plată într-un mod strategic. Debitorii care au acţionat în baza legii dării în plată au fost mai puţin îndatoraţi decât cei care nu au acţionat în baza legii. Debitorii neperformanţi au luat, în me­die, împrumuturi mai mari decât debitorii performanţi.

    Deşi recursul este văzut ca un instrument efi­cient strategic pentru a elimina riscul de ne­pla­tă, pe de o parte mai multe studii au arătat că re­cursul ipo­te­car este asociat cu o probabilitate mică a neplăţii. Pe de altă parte, politicile de recurs mai dure sti­mu­lează costurile de neplată şi reduc pro­babilitatea neplăţii, dar în acelaşi timp cresc valoarea creditului şi în final cresc probabilitatea neplăţii.

    Legea dării în plată, publicată în Monitorul Oficial din România pe 28 aprilie 2016, a introdus po­si­bilitatea debitorilor, care aveau credite ipote­ca­re, să îşi stingă datoriile prin transferarea drep­tu­lui de proprietate instituţiei finanţatoare. Toate creditele ipotecare erau eligibile, mai puţin cele mai mari de 250.000 de euro şi cele acordate prin programul Prima casă.

    Această lege, al cărei iniţiator este parla­mentarul Daniel Zamfir, acum la PSD, a creat o se­rie de provocări pentru sectorul bancar din România. Economiştii, politicienii şi publicul au dezbătut situaţia provizioanelor legale. La înce­put, promotorii legii susţineau că debitorii con­strânşi financiar ar beneficia în urma legii dării în plată, iar aşteptările erau la un nivel de 80.000 de cereri potenţiale.

    Cu toate acestea, iniţial, rata creditelor neperformante a înregistrat o creştere rapidă cu 1,6 puncte procentuale în lunile mai-iunie din anul 2016. În ciuda acestei reacţii pe termen scurt, mai puţin de o zecime a cererilor previzionate s-au materializat în perioada 2016-2018. În acelaşi timp, susţinătorii legii dării în plată considerau că aceasta este o metodă prin care creditorii şi debitorii împart riscul, iar pe viitor ar putea preveni posibile crize ale creditelor şi ar creşte stabilitatea financiară, potrivit studiului BNR.

    În fapt, legea a fost subiectul criticilor, iar unul dintre principalele motive a fost că legea avea aplicabilitate retroactivă la toate împrumuturile existente. Astfel, adoptarea legii poate avea consecinţe neintenţionate pentru noii debitori în ceea ce priveşte costul crescut al creditului, ratele reduse de aprobare şi dimensiunea mai mică a împrumuturilor, reducând astfel accesul debitorilor la finanţare.

    Prin urmare, băncile şi-au înăsprit standardele de credit imediat ce legea a fost adoptată prin majorarea plăţilor anticipate necesare pentru împrumuturile ipotecare pentru a descuraja noii debitori să renunţe la obligaţiile lor ipotecare, se mai arată în studiul BNR.

    La câteva luni după ce legea a intrat în vigoare, instituţiile de credit susţineau că legea dării în plată nu era în concordanţă cu Constituţia României şi codul civil şi au atacat legea la Curtea Constituţională.

    În luna octombrie 2016, Curtea Constituţională a anunţat că debitorii aveau dreptul să scape de datorii prin oferirea proprietăţii doar în condiţii excepţionale. Efectul imediat a fost că debitorii nu au putut utiliza devalorizarea preţului bunurilor imobiliare achiziţionate printr-un contract de credit ca motiv pentru a-şi achita datoria utilizând legea dării în plată. Acest lucru a dus la o scădere a ratei creditelor neperfomante cu 1,1 puncte procentuale.

  • Cel mai mare pericol pentru România? Ce s-ar fi întâmplat dacă BNR ar fi aprobat cumpărarea Băncii Transilvania

    Alte momente care mi-au ridicat tensiunea: atacul speculativ pe leu, zvonistica şi retragerile de la Banca Transilvania din toamna lui 2008 şi parţial cazul BRS, când conducătorii băncii minţeau, iar clienţii primeau extrase false că aveau bani în cont, dar banii nu mai erau de mult acolo.

    Timp de 21 de ani – din 1999 până în vara lui 2020 -, Nicolae Cinteză a fost şeful de necontestat al supravegherii bancare din România, traversând toate crizele, falimentele bancare, perioada de boom a creditării, care apoi s-a transformat într-o perioadă de curăţare a bilanţurilor băncilor de creditele neperformante acumulate.

    I-a închis băncile lui Vântu – BRS şi BID- pe vremea când acesta avea puterea să cheme policitienii la el la ordine şi nu numai politicieni; a prevenit cât a putut implicarea şi mai mult a Băncii Agricole şi CEC în Gelsor şi în FNI; a autorizat intrarea sau nu pe piaţă a unor bănci; a aprobat sau nu tranzacţii bancare (OTP Bank cu Banca Românească sau Sberbank din Rusia cu Volksbank, de exemplu); a cerut acţionarilor unor bănci să-şi retragă conducătorii din România; a interzis unor bănci să mai atragă depozite din piaţa locală pentru că ar fi vrut să înlocuiască finanţarea externă cu finanţare locală, în joc fiind în jur de 700 mil. euro; a cerut acţionarilor să pună capital suplimentar – 15 miliarde de lei, adică peste 3 mld. euro – pentru a plăti factura creditelor neperformante.

    Aţi fost ameninţat vreodată? „Numai o dată?“

    El spune că în 1999 a fost o reorganizare la BNR, iar guvernatorul Mugur Isărescu l-a chemat la o discuţie privind trei direcţii care trebuiau să aibă un conducător. „Printre ele era şi supravegherea bancară, pe care eu am ales-o. Atunci guvernatorul mi-a spus două lucruri, că cel mai mare apărător al meu este legea şi că voi avea viaţă extrem de grea, avertizându-mă ce mă aşteaptă“, spune Cinteză într-o discuţie cu ZF pe tema celor 30 de ani de sistem bancar în România.

    El şi-a început cariera la BNR, la Contabilitate, pentru ca în perioada 1996-1999 să fie direcorul Direcţiei de Control, iar din ‘99 a preluat Direcţia de Supraveghere.

    Până la finalul anilor ‘90, supravegherea bancară a fost punctul slab al Băncii Naţionale, comparativ cu ce este astăzi. „Ceea ce am găsit în 1999 a fost că raportul dintre creditele nerambursate şi capitalul băncilor era de 256%, o situaţie extrem de critică, localizată la 5-6 bănci.“ Când a preluat supravegherea, erau 3 bănci practic în faliment – Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor şi Banca Ţiriac. Bancorex şi Banca Agricolă erau deja într-un proces de curăţare şi vânzare. „Îmi amintesc că l-am sunat pe domnul Ţiriac şi în câteva zile m-am întâlnit cu el şi i-am spus că trebuie să vină imediat cu bani, pentru că altfel rămâne fără bancă. A fost singurul care a adus bani noi şi chiar plus 50% peste cât i-am cerut. A fost foarte corect. Celelalte bănci, Bankcoop şi BIR – nu au venit cu bani, aşa că le-am închis.“

    Dar cum s-a ajuns aici? Unii acţionari şi-au făcut o bancă cum îşi face cineva o cârciumă, ca să aibă de unde să bea, s-au dat foarte multe credite în grup cu un risc foarte mare, au fost conducători de bănci care minţeau în raportări, au fost fraude, menţionează el.

    „În cazul Bancorex şi a Băncii Agricole a fost o situaţie specială, tranziţia a durat prea mult în România, iar frica de politic era destul de mare. Riscul de credit a fost subevaluat şi s-a cedat prea uşor unor chestiuni politice. Plus că unii voiau să crească cu orice preţ şi să arate profit.“

    La toate acestea s-a adăugat şi perioada de început a sistmeului bancar, când nici nu ştiam ce-i aia politică monetară sau supraveghere bancară. „La noi supravegherea este confundată cu controlul, când supravegherea trebuie să fie ceva ce trebuie să anticipezi şi să prezinţi.“

    Din 1999 – în 1998 se schimbase Consiliul de Administraţie, iar la Supraveghere venise un alt vice-guvernator, Mihai Bogza – Consiliul de Administraţie al BNR a aprobat curăţarea sistemului bancar şi o supraveghere bazată pe evaluarea riscurilor.

    „Într-un an, am dezvoltat pe un model american un sistem de avertizare timpurie, cu 42 de indicatori. Noi l-am denumit semaforul, există şi astăzi, are culorile roşu, galben, gri, verde, prin care urmăream evoluţia lunară a indicatorilor băncilor. Unde am avertizări de roşu şi galben, înseamnă cu sunt probleme, iar în acel moment băncile trebuie să facă raportări zilnice. Această matrice dezvoltată la Direcţie împreună cu colegul meu Adi Cosmescu a fost făcută pentru a fi avertizaţi din timp de apariţia unor probleme, astfel încât să nu ajungem să intervenim când deja problemele sunt cronice“, spune Cinteză.  

    Când o piaţă plăteşte mai mult decât piaţa ca să atragă depozite sau lichiditate de pe piaţa interbancară, imediat suntem avertizaţi şi ne ducem să vedem ce-i acolo.

    În mai 2000 a izbucnit scandalul FNI, fondul mutual creat de Sorin Ovidiu Vântu pentru a atrage bani din piaţă. În momentul căderii lui erau peste 300.000 de deponenţi, cu active de 300 de milioane de dolari, o sumă foarte mare pentru România acelor ani.

    Prin contractul de fidejusiune (un fel de garanţie) încheiat pe ascuns de Camenco Petrovici, CEC Bank a fost atrasă în scandalul FNI (interesant este că prăbuşirea FNI nu a fost clasificată ca fiind fraudă, pentru că în acest caz CEC nu ar fi trebuit să plătească despăgubiri. Aşa, CEC a fost implicată şi, în final, despăgubirile au fost preluate de AVAB pentru a nu afecta banca).

    În decembrie 1999 cineva mi-a spus că CEC a fost atrasă în plasa FNI şi a lui Vântu. Pe 6 ianuarie ne-am dus imediat în control şi nu am găsit nimic, nici bilanţier, nici extrabilanţier. Atunci am pus presiune pe conducerea CEC, iar ei ne-au recunoscut că au încheiat acel contract cu FNI/Gelsor, spune Cinteză. De altfel, toate încercările pe care le-a avut FNI cu Banca Agricolă eu le-am respins, aşa că au găsit CEC.

    Căderea FNI a afectat mai mult CEC decât BCR. De altfel, tot sistemul bancar s-a confruntat cu probleme de retrageri, pentru că oamenilor le era frică să nu-şi piardă banii. „Oamenii se tem de două lucruri – de moarte şi atunci când îşi pierd banii.“

    Nu ştiu cum s-a ajuns şi la Banca Ţiriac, unde oamenii scoteau leii şi vroiau să-i schimbe în dolari. Problema este că dolarii nu sunt ţinuţi în ţară, şi trebuia să facem transporturi speciale să-i aducem de afară. Răsunau claxoanele pe Calea Victoriei cu aceste transporturi. Ca să liniştim oamenii, le-am spus să scoată banii pe tejghea ca să-i vadă. Ţin minte că un acţionar al Băncii Ţiriac se ducea din sucursală în sucursală să verifice dacă banii sunt puşi pe tejghea.

    Lucrurile s-au mai liniştit în privinţa retragerilor de bani din bănci când a ieşit Mugur Isărescu, care în 2000 era premier, şi a spus că se pune chezaş, că nu sunt probleme în sistemul bancar, iar credibilitatea lui a contat cel mai mult, a spus Cinteză.

    Banca Turco-Română, BRS – Banca Română de Scont – şi BID au luat şi ele drumul falimentului şi a închiderii, fiecare din motive proprii, începând de la fraudă până la raportări false şi scoaterea de bani din bănci.

    Dar sistemul bancar a rezistat, mai ales că s-a rezolvat problema Bancorex prin preluarea părţii bune de către BCR, iar Banca Agricolă a fost cumpărată de Raiffeisen Bank. Intrarea băncilor străine şi creşterea prezenţei lor în sistem a schimbat multe lucruri. Acestea au venit cu bani şi knowledge.

    Până în 2008, când a venit criza, nu au mai fost probleme în sistemul bancar.

    Cinteză spune că înainte de criză a fost o bătălie a băncilor pentru cotă de piaţă – în fiecare an băncile trebuie să-şi prezinte obiectivele şi la un moment dar am adunat ţintele prezentate şi ne ieşise o cotă totală de 330% în loc de 100%. Acum, dacă adunăm ţintele de cotă de piaţă atingem numai 80%. Când vrei să creşti trebui să dai credite şi nu mai poţi controla riscul. Plus că au venit şi creditele în franci elveţieni, aduse de băncile din Austria.

    Am avut o bancă care era pe locul 8 în piaţă şi vroia să ajungă în top 3. Am avertizat acţionarul în privinţa riscului la care se expune printr-o creştere atât de rapidă, dar el a spus că îşi asumă şi chiar a venit cu finanţare externă pentru acest lucru, menţionează Cinteză.

    Din 2004 până în 2008 au fost 4 ani cu o creştere exponenţială a sistemului bancar, băncile veneau cu miliarde de euro din afară pentru a da credite, BCR, liderul pieţei, s-a privatizat cu Erste din Austria, iar grupurile internaţionale căutau să cumpere bănci din România cu orice preţ.

    Criza care a apărut în 2008 a întors sistemul bancar pe dos, toate finanţările au dispărut, iar România a fost nevoită să apeleze la FMI pentru un împrumut de 20 de miliarde de euro şi la Acordul de la Viena pentru a obţine finanţare externă şi a menţine liniile de finanţare ale băncilor mamă la băncile din România. Cursul valutar leu/euro a crescut cu 30%, peste jumătate de milion de oameni şi-au pierdut joburile, au început tăierile de salarii în sectorul privat, iar apoi, în mai 2010 s-au tăiat salariile la stat cu 25%, iar TVA-ul a crescut la 24%, ceea ce a lovit şi mai mult economia. Peste 100.000 de firme au intrat în insolvenţă pe parcursul anilor, iar băncile au început să se umple de credite neperformante. În 2014 nivelul NPL-urilor a ajuns la aproape 25% per sistem, iar conform indicatorilor EBA, nivelul de NPL a ajuns la 20%.

    „Pentru că nu ştiam de unde poate să apară neperformanţa, am supraevaluat riscul şi cerinţa de capital. Dar ne-a prins bine. România este printre cele 5 ţări unde statul nu a intervenit direct cu fonduri pentru salvarea băncilor. Dar indirect a intervenit prin această deductibilitate de 100% a provizioanelor, ceea ce în alte ţări nu este. Trebuie să spunem că asta a fost o finanţare indirectă a statului.“

    În perioada de boom băncile au dat credite pe bandă rulantă, fără să se uite la risc sau să aibă garanţii adecvate.

    Cinteză spune că-şi aminteşte că o bancă a dat un credit mare, garantat cu un siloz: Am urcat doi oameni de la mine într-o maşină să vadă ce-i cu silozul ăla pus gaj. Nu avea nici apă, nici curent. Atunci l-am sunat pe preşedintele Consiliului de Administraţie şi l-am întrebat cum a putut aproba acel credit. I-am pus că trebuie să-l provizioneze imediat şi să vină cu capital suplimentar. Dacă nu vii cu banii, îţi retrag dreptul de vot.

    Când a venit criza, multe credite au pocnit, devenind neperformante. Cinteză mai aduce un exemplu din acele vremuri: la un moment dat, o bancă mare a început să ofere dobânzi mai mari la depozite. Ne-am dat seama că vor să înlocuiască finanţarea externă cu o finanţare locală. Toate creditele neprformante ar fi rămas pe finanţarea internă şi ne-ar fi creat mari probleme. Imediat le-am ridicat dreptul de a atrage noi depozite. Aşa că au trebuit să menţină liniile de finanţare externe şi nu a plecat niciun euro înapoi.

    Cinteză spune că băncile mari nu ridică probleme, ci băncile medii şi mici. „Băncile mari vin ele cu capital suplimentar când este nevoie. Cele mai multe probleme le-am avut cu băncile mici şi mijlocii.“

    Criza din Grecia i-a ridicat din nou tensiunea lui Cinteză, având în vedere că aproape 30% din sistemul bancar românesc avea în spate cu acţionari din Grecia.

    Atunci au fost retrageri de depozite, şi împreună cu Sergiu Oprescu de la Alpha am creat un fel de mini piaţă monetară pentru a asigura lichiditate, menţionează el.

    De asemenea, problemele intervenit în Cipru, care avea două bănci în România – Bank of Cyprus şi Marfin – au creat din nou tensiuni pentru că în prima fază cirpioţii ar fi vrut ca şi deponenţii din România să plătească (bail-in), aşa cum se întâmpla în Cipru. Până la urmă am rezolvat această situaţie prin discuţii în Cipru, cât şi la Frankfurt, spune Cinteză.

    Perioada de curăţare a bilanţului băncilor de credite nepeformante, 2010-2014, nu a fost deloc uşoară, pentru că băncile trebuiau să facă provizioane continuu, iar acţionarii să vină cu bani suplimentari.

    Ani de zile, preşedinţii de bănci se duceau la guvernator să se plângă de noi, de Direcţia de Supraveghere, spune Cinteză.

    Dar satisfacţia a fost când, după o şedinţă de la Frankfurt din 2016 când guvernatorul a prezentat cum am rezolvat creditele neperformante din România, a primit felicitări şi mi-a spus că ce s-a făcut s-a făcut foarte bine şi să continuăm tot aşa.

    Care au fost cele mai tensionate momente? Atacul asupra leului de la începutul crizei – noroc că guvernatorul şi-a dat seama din timp şi a început să ia măsuri -, zvonistica şi retragerile de depozite de la Banca Transilvania din toamna lui 2008 – atunci am ieşit public să spun că nu sunt probleme acolo -, situaţia de la Bank of Cyprus. De altfel, cel mai mare pericol pentru România cred că ar fi fost dacă am fi aprobat achiziţia Băncii Transilvania de către Bank of Cyprus. Ce s-ar fi întâmplat atunci când a venit criza din Grecia? Cu o zi înainte să intre în Consiliul de Administraţie al BNR dosarul de achiziţie, care era negativ din partea Direcţiei, am mai făcut o verificare, pe care am semnalat-o apoi în Cipru. Într-o oră şi-au retras dosarul de achiziţie. Ne-a trecut glonţul pe la ureche.

    Celelalte au fost situaţii gestionabile, care nu ne-au creat mari probleme.

    În cazul Băncii Transilvania din toamna lui 2008, ei şi-au dat seama că vor avea o problemă de lichiditate şi au venit din timp la noi să discutăm, aşa le-am aprobat un împrumut de urgenţă care le-a asigurat lichiditatea necesară până să vină majorarea de capital, care era discutată cu IFC, dar intervenise o amânare de o lună. Am trecut peste acele luni împreună cu Horia Ciorcilă, preşedintele băncii.

    De altfel, le-am spus tuturor conducătorilor de bănci că dacă au o problemă este mai bine să o discutăm înainte, şi să nu o ascundă, pentru că până la urmă tot apare.

    După 2014 au fost mai multe tranzacţii în sistemul bancar, pe care Cinteză spune că le-a încurajat, pentru că băncile trebuie să se consolideze.

    În cazul Volksbank, noi le-am spus că trebuie să vândă şi nu găseau pe nimeni care să cumpere. Atunci a intrat Banca Transilvania. Noi am cerut 2 lucruri – rezolvarea problemelor în franci elveţieni şi un plan de achiziţie şi de integrare – pe care cei de la Cluj le-au respectat întocmai.

    Banca Transilvania a mai cumpărat şi Bancpost, şi a ajuns acum numărul 1 în România.

    În privinţa respingerii achiziţiei Băncii Româneşti de către grupul ungar OTP, Cinteză spune că nu are altceva de comentat dincolo de anunţul Băncii Naţionale. De altfel, după această respingere extrem de surprinzătoare având în vedere că nu s-au oferit prea multe explicaţii, nici OTP nu a făcut alte comentarii.

    El spune că România a traversat toţi aceşti 30 de ani fără mari probleme în sistemul bancar pentru că BNR şi guvernatorul Mugur Isărescu şi-au apărat poziţia şi deciziile în momentele critice.

    Dacă în 2014 aproape o treime din creditele acordate erau neperformante, anul 2020 a început cu doar 4% credite neperformante, înainte să vină noua criză adusă de Covid-19. Dar Cinteză nu mai este şeful Supravegherii BNR, dar spune că cei de acolo ştiu ce au de făcut în noua criză, care va aduce din nou o creştere a riscurilor şi implicit a creditelor neperformante.

  • Mai pot obţine companiile credite în vremuri de pandemie? Ce spune cel care conduce acest segment pentru una dintre cele mai mari bănci ale lumii

    Criza determinată de pandemia de coronavirus este la început, iar efectele nu sunt pe deplin vizibile. Care sunt cele mai mari provocări pe segmentul creditării corporate în contextul crizei COVID-19, cât de mult pot băncile să crediteze companiile, economia, şi cât de mult poate să crească rata creditelor neperformante spune Yves Lallemand, director general adjunct global corporates al BRD-SocGen.

    „Încrederea este fundamentală în orice criză. Este un element esenţial, deşi complet imaterial, al soluţiilor care trebuie găsite, şi ea ar trebuie să revină cât mai repede. Dacă guvernul joacă un rol cheie, ca şi alte instituţii precum BNR, fiecare la nivelul lui ar trebui să contribuie la restaurarea încrederii, şi în spaţiul personal, şi în cel profesional. Această criză sanitară neobişnuită a dat loc multor temeri, în dauna raţiunii, dar fiecare dintre noi ar trebui să fie responsabil, şi social responsabil, de fapt”, apreciază  Yves Lallemand, director general adjunct global corporates la BRD-SocGen.
    În opina directorului din BRD, situaţia sanitară apărută în urma pandemiei de coronavirus (COVID-19) va determina condiţiile din societate şi din business pentru o bună bucată de vreme, astfel că fiecare ar trebui să acţioneze responsabil. „Cu cât vom fi mai disciplinaţi, cu atât vom putea face mai multe lucruri şi vom putea genera, împreună, mai multă creştere”, explică Yves Lallemand.
    Cert este că suntem încă la începutul crizei, iar efectele nu sunt pe deplin vizibile, după cum avertizează directorul adjunct pe corporate din BRD, a treia cea mai mare bancă de pe piaţa românească. Iar intrarea într-o a doua stare de urgenţă ar fi foarte problematică pentru economie şi, în consecinţă, şi pentru bănci, fiind necesar ca acest scenariu să fie evitat cu orice preţ.
    Făcând o radiografie orientativă la nivelul întregii economii se observă că unele sectoare au beneficiat temporar de pe urma situaţiei sanitare – cum ar fi retailerii, producătorii de alimente, farmaciile. Altele îşi revin foarte rapid, cum sunt cele care activează pe anumite segmente ale FMCG sau în agricultură. Însă, pentru alte sectoare, cum ar fi HoReCa, transporturile aeriene, anumite companii din industria auto, revenirea va mai dura, din motive evidente, explică directorul adjunct corporate din BRD.
    Principala problemă vine din durata acestei situaţii sanitare, de vreme ce companiile vor avea nevoie de rezerve suficiente de cash pentru a rezista în condiţiile unui nivel mai scăzut al activităţii. În acest moment, situaţia este gestionabilă datorită diverselor mecanisme de sprijin, inclusiv moratoriile băncilor, dar, la un moment dat, companiile vor trebui să opereze singure, mai spune Yves Lallemand.
    „În termeni simpli, riscul de credit cel mai înalt ar trebui să fie în zona sectoarelor economice celor mai expuse (precum HoReCa sau transportul de persoane, de exemplu), dar nu neapărat la toate companiile care operează într-un sector mai afectat. Pe de altă parte, câteva sectoare au crescut, cum ar fi retailul (food sau non-food), iar multe sectoare şi-au revenit foarte repede după  perioada dificilă din timpul stării de urgenţă.”
    Din perspectiva băncilor, nu există în acest moment nicio constrângere în a finanţa economia, este de părere Yves Lallemand. „Avem o bază de capital foarte solidă – de fapt, nu a fost niciodată atât de solidă – şi avem lichidităţi ample ca să acordăm credite. De la începutul crizei, am fost foarte activi în finanţarea economiei româneşti. Acest lucru este destul de evident prin implicarea noastră în programul IMM Invest, în cadrul căruia am sprijinit peste 1.300 de companii, urmând să facem acest lucru şi cu alte câteva sute. Vrem să implementăm şi celelalte mecanisme de sprijin, precum schemele de granturi guvernamentale (OUG 130), IMM Leasing… Desigur, în ciuda incertitudinilor economice, continuăm să acordăm credite în cursul normal al businesului, aşa cum am făcut-o şi până acum. Pentru noi este important să ne sprijinim clienţii de-a lungul crizei prin moratorii şi alte soluţii personalizate pentru companiile care au avut nevoie de astfel de soluţii.”
    Atunci când stabileşte strategia de creditare corporate, respectiv tipurile de businessuri care ar fi viabile, oportune pentru finanţare în România, BRD nu împarte economia în sectoare viabile şi neviabile sau clustere de companii, ci evaluează clienţii şi circumstanţele de la caz la caz, pentru că există companii cu perspective bune în fiecare sector, chiar şi în unele dintre cele mai dificile, susţine directorul adjunct corporate din BRD.
    „Nu plecăm de la premisa că unele sectoare ar fi bancabile, iar altele nu, chiar dacă sectoarele economice nu sunt afectate de criză în acelaşi mod. Mai degrabă acţionăm de la caz la caz, evaluând proiectele clienţilor şi luând în calcul toţi parametrii, începând de la capacitatea managerială. Unele companii care operează în sectoare care beneficiază de mai mult sprijin pot face faţă mai multor provocări decât altele. Pe de altă parte, suntem gata să sprijinim parteneri capabili şi de încredere, care operează într-o zonă a businesului cu multe provocări. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte mărimea companiilor. Suntem deschişi să discutăm cu toate companiile atâta timp cât există perspective rezonabile.”
    Portofoliul de credite corporate al BRD a crescut cu 5,4% faţă de iunie 2019, creşterea fiind impulsionată atât de IMM-uri (+7,2% an/an), cât şi de marii clienţi corporativi (+4,6% an/an). În ceea ce priveşte dobânzile, aproape toate dobânzile la creditele corporate sunt indexate la indici (Robor / Euribor) şi, prin urmare, costul pentru client va varia potrivit politicii monetare a băncilor centrale (BNR şi BCE). De fapt, ca urmare a diferitelor acţiuni ale BNR menite să sprijine economia, dobânzile au scăzut cu aproape 1 punct procentual faţă de nivelul de acum 18 luni, a exemplificat Yves Lallemand.
    Vorbind despre programul IMM Invest, directorul adjunct corporate din BRD spune că este o iniţiativă foarte bună, pe care a sprijinit-o activ, analizând miile de cereri primite. „Am acordat până acum 1.300 de credite, în valoare de 700 de milioane de lei şi analizăm încă aproximativ 1.000 de cereri.”
    Iar în privinţa programului de susţinere a creditării companiilor mari, Yves Lallemand spune că BRD doreşte să participe şi la acest program pentru a-şi sprijini clienţii şi a ajuta economia României să repornească. „Sperăm că experienţa noastră recunoscută în finanţarea marilor companii româneşti şi multinaţionale vor contribui la succesul acestui program. Aşteptăm să vedem detaliile programului.”
    Referindu-se la modelul de business pe segmentul creditării corporate şi priorităţile BRD pe acest segment Yves Lallemand aminteşte că BRD şi-a adaptat abordarea clientelei de IMM-uri în anul 2018 prin crearea unor echipe dedicate în întreaga ţară, scopul fiind acela de a fi mai aproape şi mai relevanţi pentru clienţii.
    „Într-adevăr, tehnologia a avansat foarte rapid şi ne permite şi nouă, şi clienţilor, să ne gestionăm businessul mult mai eficient, însă tot tehnologia este cea care cere mai multă pricepere şi mai multă apropiere. Am investit şi în soluţii digitale, dar şi în echipele noastre pentru a le ajuta să ofere cel mai bun nivel de consultanţă pentru clienţii noştri. Ne bucură mult primele rezultate, dar suntem conştienţi că am început o călătorie lungă şi că mai avem multe lucruri de făcut ca să fim la înălţimea aşteptărilor clienţilor.”
    În ceea ce priveşte segmentul marilor companii, unde BRD consideră că este o referinţă de o bună bucată de vreme deja, Yves Lallemand spune că banca încearcă să crească nivelul serviciilor şi să se adapteze la cererile clienţilor, inclusiv prin soluţii personalizate, în zonele de plată a facturilor, cash collection (cu o soluţie care pune la dispoziţie automate de numerar direct la sediu, de exemplu), acceptare (cu sisteme de POS-uri) sau cash management. „Actuala criză sanitară nu ne afectează deloc ambiţia de a creşte pe zona corporate, pe IMM-uri sau mari companii, din contră. Şi aceasta include şi continuarea digitalizării ofertei noastre, dar şi acordarea de credite.”
    Problema este că, în timp, pandemia de coronavirusul are şi implicaţii economice şi, ca orice criză, aduce insolvenţe şi falimente, care afectează şi bilanţurile băncilor fiind posibil să crească rata creditelor neperformante în perspectivă.
    Nivelul insolvenţelor este astăzi extrem de scăzut în România, în comparaţie cu alte ţări, aminteşte Yves Lallemand. Însă, economia românească nu poate fi imună la încetinirea din Europa.
    „Într-adevăr, diversele măsuri luate de guvern au ajutat la depăşirea şocului determinat de starea de urgenţă, dar vedem, de asemenea, o revenire foarte rapidă a cererii în multe domenii. Totuşi, economia românească nu poate fi imună la încetinirea din Europa, care începuse înainte de criza COVID. Noi credem că România ar trebui să performeze mai bine decât alte ţări din Europa.”
    În al doilea rând, băncile sunt astăzi mult mai pregătite decât erau la începutul crizei din 2008 şi acelaşi lucru se întâmplă şi cu clienţii, consideră directorul general adjunct corporate din BRD. „Să sperăm aşadar că acest lucru ne va ajuta să găsim soluţia potrivită pentru cazurile cele mai dificile. În privinţa insolvenţelor, aceasta este, din nou, o zonă extrem de reglementată, în care nu avem marjă de manevră.”
    Riscul de credit a fost mereu foarte reglementat şi este încă şi mai mult după criza din 2008, spune Yves Lallemand. „De fapt, băncile nu au nicio marjă de manevră pentru că întreaga metodologie de marcare a riscului şi de provizionare este definită şi verificată de reglementator în cel mai mic detaliu. Acestea fiind spuse, reglementatorul a acordat recent o flexibilitate temporară în contextul crizei Covid. Băncilor li s-a permis să implementeze moratorii în anumite condiţii, fără să-i marcheze pe clienţii afectaţi ca fiind în default, însă această situaţie este, desigur, tranzitorie.”
    În opinia directorului adjunct corporate din BRD este prea devreme să avem o perspectivă precisă asupra evoluţiei ratei creditelor neperformante de vreme ce economia românească, dar şi economiile europene sunt încă în declin.
    „Logic, rata NPL ar trebui să crească de la nivelul foarte redus la care se află acum, dar credem că această creştere va fi foarte moderată în cazul BRD, dată fiind calitatea înaltă a portofoliului de credite. În orice caz, evoluţia acestui nivel nu va fi comparabilă în niciun caz cu ceea ce s-a întâmplat în timpul ultimei crize.”
    O altă consecinţă a crizei coronavirusului este legată de accelerarea digitalizării. Practic, criza coronavirusului a adus în prim-plan digitalizarea în toate domeniile, inclusiv în banking. „Am început să digitalizăm serviciile pentru clientela corporate deja de câţiva ani. Aşadar, avem acum o suită completă de soluţii digitale în businessul de Global Transaction Banking (pentru plăţi, trade finance şi factoring). Recent, cu ajutorul tehnologiei RPA (Robotic Process Automation), echipa noastră de Trade Finance a automatizat fluxurile de acreditive, după ce automatizase fluxul de scrisori de garanţie. În zona de plăţi şi cash management, am lansat aplicaţia de mobile banking pentru companii – BRD@ffice Mobile App & Mobile Token – în prima jumătate a acestui an şi am livrat dezvoltări semnificative precum conectarea API-urilor sau oferta digitală XML E2E ISO 20022.”
    Tot pandemia a determinat BRD să accelereze proiectele legate de semnătura digitală, care este acum operaţională în bancă.
    În privinţa activităţii de creditare corporate, fluxurile sunt mai complexe, în special în contextul de azi, explică directorul adjunct corporate al BRD.
    Banca lucrează şi la simpificarea substanţială a procesului de creditare pentru a-l face mai simplu şi mai rapid. „De pildă, am digitalizat complet procesul privitor la leasing anul trecut, dar a trebuit să reintroducem recent câteva etape făcute manual, din cauza mediului neobişnuit în care ne aflăm şi a inadecvării unor modele standard pe care se bazează digitalizarea. Acestea fiind spuse, lucrăm la simpificarea substanţială a procesului de creditare pentru a-l face mai simplu şi mai rapid. Diverse iniţiative în această direcţie se vor materializa în lunile următoare.”

    Cine este Yves Jean Guenole LALLEMAND, director general adjunct global corporates în BRD
    Are o experienţă profesională de peste 26 de ani în cadrul grupului francez Société Générale.
    1992
    În anul 1992 începe colaborarea cu Societe Generale, în cadrul departamentului Inspecţie Generală, în funcţia de inspector.
    1999-2005
    Ulterior a ocupat, pe rând mai multe funcţii de director în Société Générale pornind de la director – Finanţări Strategice şi Achiziţii (iunie 1999 – septembrie 2005).
    2014 2016
    De asemenea, el a exercitat următoarele mandate în cadrul Grupului Société Générale: membru al Consiliului de administraţie al Societe Generale Algeria (din august 2014), preşedinte al Consiliului de Supraveghere al SG Leasing Croaţia (august 2016 -mai 2017), preşedinte al Comitetului de Direcţie al Societe Generale Splitska Banka (septembrie 2016 – mai 2017).
    2017
    În mai 2017, a devenit consilier principal al Regiunii Europa, funcţie pe care o deţine până în august 2017.
    Începând din august 2017, s-a alăturat BRD -Groupe Société Générale în România în calitate de consilier al directorului general.
    2018
    Din iulie 2018 deţine funcţia de director general adjunct Global Corporates la BRD – SocGenx.
    Deţine o diplomă de Master în Administrarea Afacerilor la HEC (Hautes Etudes Commerciales).

    BRD-SocGen, plasată pe locul 3 în topul după active, a ocupat aceeaşi poziţie şi în topul celor mai profitabile bănci mari, cu un câştig net de
    405 mil. lei în primul semestru (S1) din 2020, în scădere cu aproape 50% comparativ cu S1/2019.

    La nivelul întregului grup BRD profitul net a fost în S1/2020 de 415 mil. lei, cu 47% mai puţin faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce venitul net bancar a ajuns la 1,5 mld. lei, în scădere cu 6% în S1/2020, comparativ cu S1/2019.

    Creditele nete ale grupului BRD, inclusiv creanţele din leasing, s-au majorat cu 1,2% faţă de finalul lunii iunie 2019, ajungând la valoarea de
    31 mld. lei.

    Finanţarea companiilor a crescut cu 5,4% în S1/2020 faţă de finalul lunii iunie 2019, evoluţie susţinută atât de creditele pentru IMM-uri, unde s-a înregistrat o creştere de 7,2%, cât şi de cele acordate companiilor mari, plus 4,6%.

    În acelaşi timp, portofoliul de leasing a crescut cu 16,6% faţă de S1/2019, fiind susţinut de finanţarea vehiculelor comerciale şi a echipamentelor pentru agricultură şi industrie.

    La finalul lunii iunie, activele totale ale grupului BRD se cifrau la 60,3 mld. lei, în creştere cu 4,3% faţă de 31 decembrie 2019.

  • Probleme pentru bănci? Ce a anunţat cel mai mare creditor european astăzi

    Profiturile HSBC aproape s-au înjumătăţit şi banca şi-a crescut provizioanale pentru credite neperformante în primul trimestru cu mai mult de 400% din cauza crizei cauzate de coronavirus, după ce a transmis un avertisment puternic legat de performanţele viitoare, scrie Financial Times.

    Creditorul cu sediul central în Londra a declarat astăzi că a raportat un profit înainte de taxe de 3,2 miliarde de dolari în primul trimestru, în scădere cu 48% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. „Dacă pandemia de COVID-19 va continua să cauzeze disrupţie activităţii economice globale pe parcursul anului 2020, ar putea exista în continuare un impact negativ asupra venitului”, au spus reprezentanţii HSBC, potrivit Financial Times.

    Reprezentanţii băncii spun că au pus deoparte 3 miliarde de dolari pentru credite neperformante, o creştere de 417% de la 585 milioane de dolari din aceeaşi perioadă a anului trecut. A dat vina pe „expunerea corporate din Singapore” ca principalul factor al creşterii pierderilor din împrumuturi la valoare de 700 de milioane de dolari în Asia. HSBC are cea mai cunoscută expunere la lovitura adusă de scandalul companiei petroliere Hin Leong.

    Pandemia a lovit şi în rivalii HSBC – 6 dintre cei mai mari creditori americani crescându-şi provizioanale de împrumuturi în primul trimestru la o valoare totală de 25,4 miliarde de dolari, cu o creştere faţă de anul anterior de 350%.

    La Credit Suisse, măsura a impus o creştere a provizioanelor de 600%, ioar Unicredit a pus deoparte încă 900 milioane de dolari, o creştere considerabilă faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

  • Grecia ia exemplul Italiei: Cea mai îndatorată ţară din Europa oferă 9 miliarde de euro băncilor pentru a reduce creditele neperformante

    Iniţiativa, similară unui program utilizat cu succes în Italia, depinde de aprobarea autorităţilor antitrust europene, care vor decide dacă programul constituie sau nu un ajutor de stat ilegal. O decizie din partea Comisiei Europene este aşteptată în următoarele săptămâni, precizează sursa citată.

    Băncile din Grecia, cea mai îndatorată ţară din Europa, au credite neperformante în valoare de aproximativ 75 miliarde de euro, care le obligă să constituie provizioane şi le restricţionează capacitatea de a acorda noi împrumuturi. Programul care vizează acordarea de garanţii de stat ar putea reduce nivelul creditelor neperformante cu cel puţin 20 miliarde de euro, a estimat guvernul de la Atena în urmă cu un an de zile, atunci când planul a fost vehiculat pentru prima dată.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum arată sectorul bancar european la 10 ani de la căderea Lehman Brothers, care sunt avantajele şi dezvantajele în comparaţie cu 2008: „În anumite ţări din zona euro precum Grecia sau Italia, creditele neperformante sunt încă la un nivel foarte ridicat ceea ce dă dureri de cap”

    Cum arată băncile europene la 10 ani de la începutul ultimei crize financiare, care a început odată cu prăbuşirea gigantului bancar american Lehman Brothers? Mai bine, însă încă departe de a nu avea probleme sau slăbiciuni, scrie CNBC.

    Majoritatea analiştilor descriu sistemul bancar european drept unul mai puţin îndatorat, „care se situează într-o poziţie mai sigură”, la 10 ani de la prăbuşirea Lehman Brothers şi începutul crizei financiare globale.

    Dezastrul de la Lehman Brothers a devastat rapid toate pieţele lumii în 2008. Lehman era a patra cea mai mare bancă de investiţii din Statele Unite când a depus cererea de intrare în faliment în 15 septembrie 2008, ceea ce a dus la o eroziune de circa 10 trilioane de dolari în capitalizări de piaţă la nivel global doar în următoarea lună.

    Falimentul Lehman Brothers a scos la iveală o serie de probleme pe care le avea băncile, în special cu activele susţinute de ipoteci – deoarece acest tip de active valora mult mai puţin decât preţul de vânzare.

    Însă, la scară largă, s-a observat faptul că problema Lehman era de fapt problema tuturor băncilor.

    În Europa, băncile care şi-au asumat riscuri au întâmpinat greutăţi când au încercat să obţină finanţări, iar multe dintre băncile mari din Europa au avut nevoie de intervenţia guvernelor pentru a fi salvate.

    „Băncile europene sunt mai puţin îndatorate şi au strâns mai mult capital după incidentul Lehman, deci sunt în teorie într-o poziţie mai sigură decât erau în urmă cu 10 ani”, spune Carsten Hesse, economist pentru pieţele europene în cadrul Berenberg.

    Totuşi, „în anumite ţări din zona euro precum Grecia sau Italia, creditele neperformante sunt încă la un nivel foarte ridicat ceea ce dă dureri de cap, iar profitabilitatea unelor bănci, inclusiv a celor din Germania, este încă la un nivel foarte redus”, adaugă Hesse.

    Creditele neperformante au reprezentat şi încă reprezintă una dintre cele mai mari obstacole pentru bănci în drumul spre profit. Această situaţie persistă, chiar dacă mai multe rapoarte, printre care şi unul lansat de Parlamentul European arăta că în septembrie 2017 creditele neperformante din sectorul bancar european se situau la circa 4,2% în comparaţie cu nivelul de 6,4% înregistrat în decembrie 2014.

     

     

  • ING România, la 6 luni: profit net cu 35% mai mare, cu un plus de 25% la venituri şi 26% la costuri

    Reprezentanţii băncii susţin că creşterea susţinută a activităţii a generat un profit brut de 389 de milioane de lei, mai mare cu 89 de milioane de lei, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, reprezentând o creştere de 29,7%, datorită unor venituri în creştere cu 177 de milioane de lei şi reducerii costurilor de risc cu 2 milioane de lei, ceea ce compensează creşterea de 93 de milioane de lei a cheltuielilor operaţionale.

    Veniturile băncii au crescut cu 25%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, atingând nivelul de 875 de milioane de lei. Cu aproximativ 21% au crescut şi veniturile din dobânzi faţă de semestrul I 2017, „influenţa pozitivă venind din evoluţia ratelor medii de dobândă din piaţă”, precizează reprezentanţii băncii.

    Costurile operaţionale ale ING Bank România au crescut la 445 de milioane de lei, în primele şase luni ale acestui an, cu 26% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. „Creşterea este determinată de costurile cu mutarea băncii în noul sediu şi de investiţiile accelerate în dezvoltări de IT”, explică reprezentanţii ING Bank România.

    Cheltuiala cu provizioanele de risc era de 41 de milioane de lei, la final de iunie 2018, cu o creştere de 5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. „Politicile de risc prudente menţinute de bancă în ultimii ani au condus la o rată de credite neperformante de 2,8%, în scădere cu 0,6% pe parcursul ultimului an, situându-se mult sub media pieţei”, susţin reprezentanţii băncii. Media pieţei la creditele neperformante era de 6,16%, la finele aceleiaşi perioade.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Plusurile şi minusurile săptămânii care se încheie

    ▲ Sistemul bancar românesc are indicatori prudenţiali de solvabilitate, profitabilitate şi structură a bilanţului mai buni decât media europeană, în timp ce calitatea activelor face în continuare notă discordantă, din cauza ratei creditelor neperformante şi ratei creditelor cu măsuri de restructurare, care deşi au scăzut puternic sunt peste nivelurile medii din UE, reiese din datele BNR.


    ▲ Producătorul auto Tesla, deţinut de miliardarul Elon Musk, a ajuns la o înţelegere cu autorităţile de la Shanghai care îi va permite construirea unei fabrici în China. Fluxul operaţional al noii unităţi va dubla capacitatea de producţie a maşinilor electrice Tesla.

    ▲ Armata rusă va evacua aproximativ 1.000 de persoane din zona de conflict din sud-vestul Siriei, printr-un coridor umanitar de lângă oraşul Daraa.


    ▲ Operaţiunea de salvare a 12 copii şi a unui adult, desfăşurată în nordul Thailandei, s-a încheiat cu succes. Grupul rămăsese blocat într-o peşteră inundată, petrecând nu mai puţin de 18 zile sub pământ.


    ▲ Naţionala de cadete a României (sub 16 ani) s-a clasat pe locul 3 la Openul European de handbal.


    ▼ Durata medie de încasare a creanţelor a crescut cu două zile în 2017, ajungând pănă la 66 de zile în medie pe plan mondial, cel mai înalt nivel din 2007 încoace.


    ▼ În ultimul secol, România a pierdut peste 10% din suprafaţa cu păduri, ajungând, de la circa 7,3 milioane de hectare în 1922, la aproximativ 6,4 milioane de hectare în 2016.


    ▼ După câştigarea turneului de la Roland Garros, Simona Halep a dezamăgit în cel de-al treilea turneu de mare şlem al anului, desfăşurat pe iarba de la Wimbledon, nereuşind să ajungă în cea de-a doua săptămână. Halep, cap de serie numărul unu, a cedat în trei seturi în faţa unei jucătoare din afara topului 30.


    ▼ Numărul de gospodării formate dintr-un singur adult, cu sau fără copii, a crescut cu 37% în ultimii zece ani, până la 2,26 milioane de gospodării în 2017.


    ▼ După Dieselgate, un nou scandal zguduie piaţa auto globală. Nissan admite că au fost falsificate teste ale emisiilor de gaze în fabricile din Japonia.

  • BRD a obţinut un profit de 414 milioane de lei în primul trimestrul al anului

    BRD a raportat şi o creştere a venitului net bancar (+11,4%), pe toate principalele categorii de venituri, în special ca urmare a evoluţiei robuste a veniturilor nete din dobânzi (+14,2%) datorate efectelor pozitive de volum şi de rate de dobândă, şi evoluţiei ascendente a veniturilor nete din comisioane (+5,2%).

    Cheltuielile operaţionale ale băncii au rămas constante, ducând la o creştere a rezultatului operaţional brut cu 27,5%. De asemenea, BRD a consemnat o creştere comercială robustă: număr mai mare de clienţi activi (+37.000), credite nete în creştere cu 5%, depozite mai mari cu 6%, număr de tranzacţii în creştere.

    „Costul net al riscului a fost pozitiv, generat de recuperări semnificative pe portofoliul de clienţi non-retail, şi de recunoaşterea unor despăgubiri din asigurări”, se mai arată în comunicat. BRD a întregistrat, în trimestrul I 2018, şi o îmbunătăţire continuă a profilului de risc de credit: rata creditelor neperformante de 6,2% la sfârşitul lui martie 2018, faţă de 10,3% la sfârşitul lui martie 2017. Iar gradul de acoperire a creditelor neperformante a fost menţinut la un nivel ridicat (75,4%).

  • Liviu Voinea, viceguvernatorul Băncii Naţionale: Nu e treaba BNR dacă băncile au făcut abuzuri fiscale declarând pierderi

    “Banca Naţională le-a cerut băncilor cu pierderi să aducă aporturi de capital şi s-au acumulat astfel 14,7 miliarde de lei aporturi de capital în anii post-criză. Spre deosebire de firmele cu pierderi, băncile cu pierderi au adus capital” a precizat Liviu Voinea, la ZF Live.

    “Pierderile ar putea veni din provizioane – poate au provizionat şi ce nu trebuie, pentru că nu chiar totul se provizionează – şi din vânzarea pachetelor de credite neperformante. Dar e obligaţia Ministerului Finanţelor să verifice dacă sunt îndreptăţite sau nu aceste operaţiuni. Dacă s-au făcut abuzuri, nu e treaba BNR” a mai spus Liviu Voinea.

    Viceguvernatorul BNR a menţionat că, de fapt, 2013 a fost singurul an în care băncile nu au avut pierderi.

    Ministrul Finanţelor, Ionuţ Mişa, a declarat recent că 27 de bănci au evitat plata impozitului pe profit în ultimii cinci ani şi le-a transmis acestor bănci că Fiscul ‘cunoaşte aceste operaţiuni şi nu le mai tolerează” pentru că “România nu este o ţară de mâna a treia”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro