Totul îmbrăcat într-o coajă densă de fapte şi povestiri şi idei, ce încep, istoriceşte vorbind, din antichitate şi se termină în timpurile moderne. Eroii naraţiunii sunt cât se poate de diverşi, de la Florence Nightingale, infirmiera cu suflet de statistician, care s-a oferit să finanţeze o catedră de statistică aplicată la Oxford (au refuzat-o!, şi a încercat cam trei decenii) la Omar Khayam, poetul de geniu şi matematician, trecând printr-o sumedenie de matematicieni şi oameni de ştiinţă: Pascal, Fermat, Gauss sau Bernoulli.
De altfel, Bernstein insistă pe ştiinţa matematicii şi pe dezvoltarea teoriilor legate de statistici şi probabilităţi, demers explicabil, probabil, şi prin dimensiunea sa de finanţist şi investitor, într-o perioadă în care riscul era înţeles cumva altfel. Spun aceasta pentru că Bernstein a publicat ”Împotriva zeilor„ în 1996, cu un an înainte să apară filmul ”Wall Street„ în care Michael Douglas să decreteze că ”lăcomia este bună!„ şi, drept urmare, lumea să se aventureze într-o zonă nouă de crize economice. Vorbesc aici de prăbuşirea Long Term Capital Management, fond de investiţii condus de matematicieni şi laureaţi ai premiului Nobel care a început pe cai mari, dar a eşuat lamentabil, de criza dot com din 2000 sau de criza subprime din 2007.
Dar cum autorul şi scrierea sa, care a fost inclusă de cunoscutul site economic businessinsider.com în lista celor mai importante 22 de cărţi despre finanţe scrise vreodată, nu au o legătură directă cu crizele, să-i recunoaştem lui Bernstein rigoarea şi plăcerea de a desluşi un subiect ajuns acum la modă, mai ales că, involuntar, cartea are un aer vag profetic, pentru că ultimul capitol se numeşte ”În aşteptarea dezordinii„. Dacă l-aţi citit pe Nicholas Taleb şi a sa ”Lebădă neagră„, citiţi-l şi pe Bernstein, pentru că mi se par a se situa unul la o extremă şi celălalt la celălalt capăt al certitudinii umane.