BusinessMagazin

Tag: confruntare

  • Copiii lui Dragoş Pătraru, luaţi la rost la şcoală. „Ce, dacă taică-tu apare al TV, crezi că…“

    „Eu sunt acelaşi om, am aceiaşi prieteni… Dar copiii au o problemă şi e destul de mare. Pentru că eu, fiind ăla de la TV care face scandal orice s-ar întâmpla, normal că toată lumea se raportează la chestia asta şi le face şi lor rău. La şcoală există colegi care zic: „Ce, dacă taică-tu apare al TV, crezi că…. Fii-mea a avut astfel de probleme cu tot felul de bădărani”, a afirmat Dragoş Pătraru, citat de libertatea.ro.

    „Fii-miu face baschet de 4 ani şi a terminat clasa a cincea cu 10. Asta în condiţiile în care eu le repet de când s-au născut că notele de la şcoală sunt un mod foarte cretin de a măsura cunoştinţele cuiva şi că îşi pierd mult timp dacă vor să ia 10. Mai bine merg la un 7-8 şi au timp şi pentru ei. Dar nu vor să înţeleagă. Şi fii-mea a terminat cu 9,70 clasa a zecea.

    Ea poate are ceva în zona asta a televiziunii, îi place să fie văzută, observată, dar trebuie să-şi descopere o pasiune adevărată în domeniu, nu s-o facă pentru că o fac eu sau pentru că aş putea eu s-o sprijin. Singura lecţie pe care le-am predat-o amândurora şi la care eu ţin foarte mult e că în viaţă trebuie să faci doar ce-ţi place”, a mai spus el.

  • Cât mai valorează salariile când inflaţia din România atinge un record european?

    La nivelul salariului mediu pe economie, creşterea nominală din iunie 2017 până în iunie 2018 a fost de 14,33% (de la 2.380 la 2.721 de lei), dar din cauza inflaţiei, majorarea reală a fost de doar 8,93%, potrivit seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar dacă pe medie – ca rezultantă generală – s-a întâmplat aşa, înseamnă că există domenii în care puterea de cumpărare a crescut chiar în condiţii de scumpiri, dar există şi domenii în care, deşi salariul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut.

    În intermedierile financiare (bănci, asigurări, pensii, fonduri mutuale), spre exemplu, salariul nominal net a crescut cu 4,39%, de la 4.581 de lei în iunie 2017 la 4.782 de lei în iunie 2018; însă, din cauza inflaţiei, salariul real – puterea de cumpărare – a scăzut cu 1%. Cu alte cuvinte, acel plus de 200 de lei la salariul finanţiştilor s-a transformat într-un minus la puterea de cumpărare, din cauza scumpirilor de peste an.
    La fel au păţit şi funcţionarii din IFN-uri (instituţiile financiare nonbancare) sau din companiile de leasing ori de brokeraj pentru microcredite: salariile lor nominale au crescut pe medie cu 2,2%, de la 4.756 de lei în iunie 2017 la 4.860 de lei în iunie 2018, dar – din cauza inflaţiei – puterea lor de cumpărare a scăzut cu 3,2%.

    Alt exemplu: în industria tutunului, care până nu demult era campioana majorărilor salariale şi domina topul veniturilor, salariul mediu a crescut cu 3,76%, de la 4.094 de lei în iunie 2017 la 4.248 de lei în iunie 2018, dar de fapt puterea de cumpărare a acestor angajaţi a scăzut cu 1,64%.

    Ghinionişti şi norocoşi în lupta cu scumpirile

    Din statistici mai reiese că petroliştii, angajaţii din domeniul gazelor şi colegii lor din domeniul extractiv par să fie cei mai ghinionişti din acest punct de vedere. Pe lângă neplăcuta scădere salarială, cu 3,8% (de la 5.478 de lei în iunie 2017 la 5.269 de lei în iunie 2018), ei s-au confruntat şi cu scumpirile de 5,4% în perioada analizată, fapt care le-a provocat o scădere a puterii de cumpărare cu 9,2%. Şi chiar cu peste 14%, în cazul angajaţilor din domeniul servicii anexe extracţiei.

    Domeniul poştă şi curierat se remarcă prin altceva: angajaţii de aici au pierdut din cauza scumpirilor exact cât au câştigat prin creşterea veniturilor, salariul lor real (ajustat cu inflaţia) urcând în acest an cu puţin peste 0%.

    De cealaltă parte, cu creşteri consistente ale puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie, se regăsesc norocoşii din domeniile în care salariile s-au majorat spectaculos. Topul majorărilor este dominat de angajaţii din rafinării şi cocserii (+35% la salariul nominal, respectiv +29,6% la puterea de cumpărare), urmaţi de cei din companiile de editare (+33% la salariul nominal, respectiv +27,6% la puterea de cumpărare), de cei din sănătate şi asistenţă socială (+31,7% la salariul nominal, respectiv +26,3% la puterea de cumpărare) şi de lucrătorii din minele metalifere (+25,6% la salariul nominal, respectiv +27,2% la puterea de cumpărare).

    Ca o consolare pentru cei loviţi la temelia puterii de cumpărare, s-ar putea menţiona două argumente:

    1. Chiar şi în anii 2016-2017, când inflaţia era negativă, au existat domenii în care capacitatea financiară a unor angajaţi s-a erodat pentru că scăderile salariilor acestora erau mai mari decât scăderile de preţuri;

    2. Banca Naţională ne anunţă, acum, că în a doua parte a acestui an inflaţia se va tempera, coborând spre 3,5%, iar Comisia Naţională de Prognoză anticipează că majorările salariale nu se vor opri nici în 2018, nici la anul.

    Deocamdată, statisticile oficiale arată că inflaţia a „muşcat” destul de adânc din creşterile de salarii, contrazicând declaraţiile triumfaliste ale oficialilor de la butoanele economiei.

    Tot mai mulţi români pierd bătălia cu scumpirile, chiar dacă salariile lor cresc

    Cât costă inflaţia

    Din statisticile oficiale ar putea fi dedusă un fel de formulă de calcul pentru cât costă inflaţia, prima constatare fiind aceea că „preţul scumpirilor” este cu atât mai mare cu cât salariile cresc mai puţin. La nivelul mediei, unde majorarea salariului real a fost de doar 8,9% când putea fi de 14,3%, calculul arată un „preţ” de 130 de lei per salariat. Adică puterea de cumpărare, în loc să crească cu 341 de lei (cât a fost majorarea salarială nominală), a crescut doar cu 211 lei, din cauza scumpirilor. Sau: dacă salariul tău nu a crescut în ultimul an cu mai mult de 100-130 de lei (în funcţie şi de venitul net), atunci e clar că puterea ta de cumpărare s-a erodat din cauza inflaţiei.

  • Cât mai valorează salariile când inflaţia din România atinge un record european?

    La nivelul salariului mediu pe economie, creşterea nominală din iunie 2017 până în iunie 2018 a fost de 14,33% (de la 2.380 la 2.721 de lei), dar din cauza inflaţiei, majorarea reală a fost de doar 8,93%, potrivit seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar dacă pe medie – ca rezultantă generală – s-a întâmplat aşa, înseamnă că există domenii în care puterea de cumpărare a crescut chiar în condiţii de scumpiri, dar există şi domenii în care, deşi salariul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut.

    În intermedierile financiare (bănci, asigurări, pensii, fonduri mutuale), spre exemplu, salariul nominal net a crescut cu 4,39%, de la 4.581 de lei în iunie 2017 la 4.782 de lei în iunie 2018; însă, din cauza inflaţiei, salariul real – puterea de cumpărare – a scăzut cu 1%. Cu alte cuvinte, acel plus de 200 de lei la salariul finanţiştilor s-a transformat într-un minus la puterea de cumpărare, din cauza scumpirilor de peste an.
    La fel au păţit şi funcţionarii din IFN-uri (instituţiile financiare nonbancare) sau din companiile de leasing ori de brokeraj pentru microcredite: salariile lor nominale au crescut pe medie cu 2,2%, de la 4.756 de lei în iunie 2017 la 4.860 de lei în iunie 2018, dar – din cauza inflaţiei – puterea lor de cumpărare a scăzut cu 3,2%.

    Alt exemplu: în industria tutunului, care până nu demult era campioana majorărilor salariale şi domina topul veniturilor, salariul mediu a crescut cu 3,76%, de la 4.094 de lei în iunie 2017 la 4.248 de lei în iunie 2018, dar de fapt puterea de cumpărare a acestor angajaţi a scăzut cu 1,64%.

    Ghinionişti şi norocoşi în lupta cu scumpirile

    Din statistici mai reiese că petroliştii, angajaţii din domeniul gazelor şi colegii lor din domeniul extractiv par să fie cei mai ghinionişti din acest punct de vedere. Pe lângă neplăcuta scădere salarială, cu 3,8% (de la 5.478 de lei în iunie 2017 la 5.269 de lei în iunie 2018), ei s-au confruntat şi cu scumpirile de 5,4% în perioada analizată, fapt care le-a provocat o scădere a puterii de cumpărare cu 9,2%. Şi chiar cu peste 14%, în cazul angajaţilor din domeniul servicii anexe extracţiei.

    Domeniul poştă şi curierat se remarcă prin altceva: angajaţii de aici au pierdut din cauza scumpirilor exact cât au câştigat prin creşterea veniturilor, salariul lor real (ajustat cu inflaţia) urcând în acest an cu puţin peste 0%.

    De cealaltă parte, cu creşteri consistente ale puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie, se regăsesc norocoşii din domeniile în care salariile s-au majorat spectaculos. Topul majorărilor este dominat de angajaţii din rafinării şi cocserii (+35% la salariul nominal, respectiv +29,6% la puterea de cumpărare), urmaţi de cei din companiile de editare (+33% la salariul nominal, respectiv +27,6% la puterea de cumpărare), de cei din sănătate şi asistenţă socială (+31,7% la salariul nominal, respectiv +26,3% la puterea de cumpărare) şi de lucrătorii din minele metalifere (+25,6% la salariul nominal, respectiv +27,2% la puterea de cumpărare).

    Ca o consolare pentru cei loviţi la temelia puterii de cumpărare, s-ar putea menţiona două argumente:

    1. Chiar şi în anii 2016-2017, când inflaţia era negativă, au existat domenii în care capacitatea financiară a unor angajaţi s-a erodat pentru că scăderile salariilor acestora erau mai mari decât scăderile de preţuri;

    2. Banca Naţională ne anunţă, acum, că în a doua parte a acestui an inflaţia se va tempera, coborând spre 3,5%, iar Comisia Naţională de Prognoză anticipează că majorările salariale nu se vor opri nici în 2018, nici la anul.

    Deocamdată, statisticile oficiale arată că inflaţia a „muşcat” destul de adânc din creşterile de salarii, contrazicând declaraţiile triumfaliste ale oficialilor de la butoanele economiei.

    Tot mai mulţi români pierd bătălia cu scumpirile, chiar dacă salariile lor cresc

    Cât costă inflaţia

    Din statisticile oficiale ar putea fi dedusă un fel de formulă de calcul pentru cât costă inflaţia, prima constatare fiind aceea că „preţul scumpirilor” este cu atât mai mare cu cât salariile cresc mai puţin. La nivelul mediei, unde majorarea salariului real a fost de doar 8,9% când putea fi de 14,3%, calculul arată un „preţ” de 130 de lei per salariat. Adică puterea de cumpărare, în loc să crească cu 341 de lei (cât a fost majorarea salarială nominală), a crescut doar cu 211 lei, din cauza scumpirilor. Sau: dacă salariul tău nu a crescut în ultimul an cu mai mult de 100-130 de lei (în funcţie şi de venitul net), atunci e clar că puterea ta de cumpărare s-a erodat din cauza inflaţiei.

  • OPINIE | Scurtă istorie a loviturilor de stat şi care va fi următorea sintagmă pentru lumea politică

    Folosirea termenului s-a accentuat în ultima perioadă, dovadă a: unu, sărăciei de idei şi de cuvinte în discursul public şi doi, a circulaţiei sintagmelor în ierarhiile de partid. Ca să mă lămuresc şi să vă lămuresc, iată o scurtă istorie a „loviturilor de stat” din mintea politicienilor, de-a lungul istoriei postrevoluţionare româneşti.

    Arhiva electronică a MEDIAFAX începe la 1 ianuarie 1994, iar în perioada 1994 – 2000 termenul lovitură de stat a apărut de 105 ori. Cele mai multe dintre respectivele ştiri privesc dilema primului deceniu de după decembrie 1989: a fost revoluţie sau lovitură de stat.

    În aprilie 1994 , al doilea Congres al Partidului Socialist al Muncii (PSM) oferea şi răspunsul: “Revoluţia a fost o lovitură de stat a elitelor militare şi politice, transformată într-o contrarevoluţie antisocialistă şi antinaţională (…)” (delegat de Harghita). “Tot timpul ne acuză că am făcut închisori şi am închis oameni acolo. Tovarăşi, dar nu le-am făcut noi, noi doar le-am preluat (…). Stiţi care e diferenţa dintre noi şi ei? Că, după Revoluţie, noi nu am sabotat industria şi nu am tras cu armele în popor. Dar ei, cînd am luat puterea, s-au dus în munţi şi au tras cu armele în noi” (delegat de Dolj) “Toţi sîntem comunişti şi nu numai în PSM, dar şi în alte partide, întîlnim elite create de PCR. Acum vreo doi ani am spus, referindu-mă la subiectul asta: trăiască secţia de cadre a PCR care a dat României cinci candidaţi anticomunişti la Preşedinţia României” (un participant).

    Sigur că apăreau şi zorii politicianismului dâmboviţean: în octombrie 1995 consilierul prezidenţial Dan Iosif declara că “ameninţarea cu moartea” proferată de liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, la adresa preşedintelui Iliescu este echivalentă cu o “lovitură de stat”.

    Timpul a făcut ca vorbele şi faptele să capete noi înţelesuri, aşa că în deceniul care a urmat, 2000 – 2010 „lovitură de stat” apare în 417 ştiri. Fostul preşedinte Traian Băsescu a folosit destul de des sintagma, în contextul repetatelor încercări de demitere a sa, de către PSD şi aşa-zişii mogului.

    PSD a împrumutat ”lovitura de stat” în octombrie 2009, prin vocea lui Adrian Năstase, care aprecia că Traian Băsescu “a demarat o lovitură de stat de catifea, prin demontarea coaliţiei”, prin ordonanţa de urgenţă privind referendumul: “Este clar pentru toată lumea acum că Traian Băsescu a demarat o lovitură de stat de catifea prin demontarea coaliţiei, prin Ordonanţa de Urgenţă referitoare la referendum, prin referendum”.

    După 2010 numărul „loviturilor de stat” a crescut cu 30%, şi ţineţi cont că deceniul nu s-a sfârşit: în perioada ianuarie 2010 – august 2018 fluxul agenţiei a reţinut 531 de rezultate, din cele mai diverse.

    Iată doar câteva dintre titlurile zilei de marţi, 3 iulie 2012: „21:37 Agenţiile Reuters şi France-Presse comentează evoluţiile politice de la Bucureşti”; „18:59 Antonescu: Nu s-a încălcat Constituţia, PDL face declaraţii aberante despre lovituri de stat”; „18:41 Fundaţia Creştin-Democrată “denunţă tentativa de lovitură de stat a guvernării USL”; „17:35 Ungureanu: Ce se întâmplă azi e lovitură de stat, cetăţenii să vină la mitingul din Piaţa Revoluţiei”; „15:38 Macovei: “Oameni, treziţi-vă! Suntem în plină lovitură de stat”; „14:11 Blaga: PDL va participa la şedinţa privind Avocatul Poporului şi îşi va susţine punctul de vedere”; „12:29 Andreea Paul: Planul USL oscilează între impostură, prostie şi lovitură de stat”.

    Şi astea doar într-o singură zi!

    Loviturile de stat au trecut apoi de la Traian Băsescu la Victor Ponta, şi, ulterior, la Liviu Dragnea şi alţi membri din conducerea actuală a partidului.

    În acest context să rememorăm şi câteva lovituri reale de stat, de la preluarea puterii de către un ins pe nume Napoleon Bonaparte în 18 brumar 1799 sau venirea la conducerea Germaniei a unui alt ins pe nume Adolf Hitler, după incendierea Reichstagului în februarie 1933 până la instaurarea comunismului în Cuba de către Fidel Castro.

    Faceţi paralelele cuvenite, vă rog!

    Nu de alta, dar prevăd o ascensiune fulminantă a sintagmei „tentativă de asasinat”!

  • Cum vrea această tânară să facă milioane de euro din lipsa de inspiraţie a românilor

    Cadourile inutile, nedorite sau nepotrivite nu sunt, cu siguranţă, un lucru necunoscut pentru oricare dintre noi. La fel de bine, cel puţin o dată în viaţă ne-am confruntat cu dificultăţi în alegerea celUi mai potrivit cadou pentru o ocazie sau altA. Plecând de la această idee, s-a lansat platforma GiftShare.ro, care îşi propune să elimine riscul cadourilor neinspirate sau inutile. Conform previziunilor, până la finalul lui 2019, Românii ar urma să îşi cumpere cadouri de 5 milioane de euro prin GiftShare.ro.

    Alegerea celei mai potrivite soluţii pentru a face o surpriză frumoasă celor dragi, indiferent că vorbim de zile de naştere sau alte evenimente, cum sunt aniversări, petreceri de casă nouă, cununii, petreceri cu ocazia venirii pe lume a unui nou membru al familiei sau orice tip de ocazie specială, se poate dovedi, de acum, un lucru care să nu mai dea numeroase bătăi de cap. „Platforma dă ocazia celor cărora le sunt oferite cadourile să aleagă exact ceea ce îşi doresc – produse, servicii sau experienţe“, declară Adina Carapencea, cofondatoare a GiftShare. Tot ea explică mecanismul concret: oricine poate crea, în doar câteva minute, un eveniment prin care anunţă ce anume sărbătoreşte. Pe această pagină poate să adauge o fotografie şi un mesaj pentru cei care vor să contribuie la cadou, iar apoi îi poate anunţa despre eveniment.

    „Astfel, ei pot participa cu bani exact pentru cadoul pe care sărbătoritul şi-l doreşte, direct pe platforma GiftShare.ro. Plata cu cardul se face rapid şi sigur, fără niciun cost suplimentar, la fel ca în cazul oricărei achiziţii dintr-un magazin online. Apoi, cei care au ales să primească un cadou prin GiftShare au posibilitatea să transforme banii strânşi în vouchere cadou de la magazinele partenere şi să-şi aleagă cadoul dorit sau chiar să doneze suma strânsă drept cadou unei cauze sociale în care cred, fără niciun cost”, spune Adina Carapencea.

    Aproape 25% dintre români ar prefera, în loc de cadouri, să primească bani, iar aproximativ 22% spun că s-ar bucura să primească şi unul sau mai multe vouchere la diverse magazine, pentru a avea posibilitatea să-şi aleagă singuri cadoul, arată un studiu derulat de GiftShare. În plus, 18% dintre respondenţii studiului declară că şi-ar dori să primească un singur cadou, mai consistent. „Acum, acest lucru este posibil pentru că un grup mai larg, care poate include familia, prietenii şi colegii, de pildă, poate participa la bugetul alocat pentru un dar anume”, explică reprezentanta GiftShare. În prezent, 59% dintre respondenţii studiului afirmă că primesc, atunci când sărbătoresc un moment special, între două şi cinci cadouri, iar 14% primesc între cinci şi zece cadouri. Doar 22% spun că primesc de obicei un singur cadou, dar consistent, din partea unui întreg grup.

    Site-ul oferă o gamă variată de idei de cadouri, de la vacanţe, gadgeturi sau produse pentru bebeluşi şi copii şi până la experienţe de petrecere a timpului liber sau momente de relaxare. Printre magazinele partenere se numără, în prezent, iStyle, Tudor Tailor, Happy Tour, Il Passo, Cărtureşti, Miss Grey, The 5th Element sau Baby Needs, listă care este extinsă permanent, ca parte a strategiei GiftShare de a oferi utilizatorilor o gamă cât mai largă de opţiuni în a-şi alege cadoul dorit.

    Conform aceluiaşi studiu, 44,7% din cadourile care nu sunt folositoare sau pe placul celor care le primesc sunt dăruite altora, chiar dacă aceştia nu se bucură de ele, atunci când se iveşte ocazia, circa 2,9% dintre respondenţi afirmă că le donează unor organizaţii caritabile, iar 1,3% spun că pur şi simplu le aruncă. Totuşi, aproape 49% dintre darurile neinspirate sunt păstrate de cei care le primesc.

    În ceea ce priveşte tipurile de cadouri primite cu ocazia unui moment special, participanţii la studiul GiftShare afirmă că în cele mai multe cazuri primesc haine şi încălţăminte (47%), produse de beauty sau înfrumuseţare (33%), bijuterii şi accesorii (21%), bani cash (19%) sau produse pentru casă (15%).

    Întrebaţi despre motivele pentru care nu primesc cadourile potrivite, 47,7% dintre respondenţi consideră că aceia care le dăruiesc fac alegeri fără să fie interesaţi de ceea ce doresc; aproape o treime (32,8%) afirmă că le este greu să spună ce anume îşi doresc pentru că le este teamă să nu coste mai mult decât ceea ce şi-au propus cei dragi să cheltuiască pentru cadou. Restul (aproape 9%) nu ştiu cum să comunice că îşi doresc un cadou mai consistent pe care ar putea să îl cumpere, în comun, un grup mai mare de apropiaţi. Cât priveşte valoarea pe care o au, în medie, cadourile primite de respondenţii sondajului GiftShare, 38% apreciază că fiecare dar costă sub 100 de lei, iar 47% cred că fiecare cadou costă între 100 şi 250 de lei. Mai puţin de 1% dintre participanţii la studiu declară că primesc cadouri cu valoare de peste 1.000 de lei, fiind vorba, de regulă, despre un dar primit din partea unui grup. În plus, întrebaţi cât consideră că ar trebui să cheltuiască cineva pentru cadoul pe care îl oferă cu prilejul unui moment special, cei mai mulţi (61%) au răspuns „fiecare cât poate, gestul contează.“

    Bugetul de investiţii GiftShare.ro se ridică, în primul an de funcţionare, la aproximativ 60.000 de euro, bani folosiţi pentru dezvoltarea platformei şi promovare. „Pentru a oferi o experienţă cât mai plăcută utilizatorilor, vom lucra în continuare la dezvoltarea unor funcţionalităţi noi în cadrul platformei, ceea ce ar putea dubla investiţia.“ Adina Carapencea mai spune că GiftShare pune gratuit la dispoziţie platforma celor care aleg să fie responsabili social şi să se implice activ în comunitate pentru a crea o lume mai bună. „Astfel, prin intermediul platformei pot fi strânşi bani pentru proiectele ONG-urilor care influenţează în bine comunităţile. De asemenea, bugetul strâns cu ocazia unei zile de naştere, de pildă, poate fi donat celor mai puţin norocoşi“, adaugă reprezentanta GiftShare.

    Despre potenţialul afacerii, antreprenoarea spune că GiftShare îşi propune ca până la finalul anului viitor 1% din populaţia din mediul urban cu vârste cuprinse între 20 şi 40 ani să aibă cel puţin un eveniment în platformă, „fie că vorbim de eveniment de aniversare, cununie, petrecere de casă nouă sau baby shower. Cu o valoare medie de 500 de lei cadou per eveniment, bugetul pentru cadouri cumpărate prin GiftShare din magazinele partenere va depăşi astfel 5 milioane de euro.“

  • Trăia într-un apartament de 10 milioane de dolari, avea o menajeră şi valet, iar acum doarme în parc. Cum a fost posibil

    Marianne Friedman-Foote şi-a petrecut majoritatea nopţilor în Central Park, înfăşurată într-un sac de dormit, la doar o milă depărtare de apartamentul de 10 milioane de dolari unde a crescut.

    Friedman-Foote, acum în vârstă de 63 de ani, era cândva o moştenitoare din cartierul Manhattan, nepoata unui influent producător de textile din New York. Avea o menajeră, lua lecţii de balet şi a absolvit studiile unei prestigioase şcoli gimnaziale din New York. La o lună după moartea mamei sale, averea familiei sale i-a alunecat printre degete. Friedman-Foot s-a confruntat cu o depresie severă şi cu o dependenţă de heroină. ”Am crescut într-o casă cu valet. Dar lucrurile rele se întâmplă, nu-i aşa?”, a declarat Friedman-Foote într-un interviu acordat the New York Post. În prezent, trăieşte împreună cu soţul său, Frank, în nordul Central Park. Îşi ţin lucrurile în punci de gunoi şi dorm pe o saltea de spumă.

    Familia lui Friedman-Foote deţinea un întreg etaj dintr-o clădire modernă aflată pe Park Avenue. După moartea mamei sale, apartamentul a fost vândut cu trei milioane de dolari, pe care i-a cheltuit împreună cu sora sa, Georgia. Cele două erau nepoatele magnatului din industria textilelor Isidor Kaplan.

    În pofida averii lor, Friedman-Foote nu are amintiri plăcute legate de copilăria sa. Mama ei era depresivă şi avea uneori atacuri de panică. După moartea părinţilor, a părăsit casa acestora. A absolvit Boston University, a devenit asistentă şi s-a căsătorit cu primul său soţ. Cuplul a avut o fiică pe nume Giselle – dar, în urmă cu trei decenii, soţul ei a fost relocat în New York. S-au mutat înapoi în cartierul copilăriei ei şi, la scurt timp după, s-au despărţit. Soţul ei s-a mutat în Florida şi a luat-o pe Giselle cu el, iar Friedman-Foote nu şi-a văzut fiica de atunci.

    După moartea mamei sale şi după ce şi-a împărţit moştenirea cu sora sa, şi-a cunoscut actualul soţ, pe Frank, un angajat în domeniul construcţiilor. Cei doi au cheltuit banii moşteniţi şi au ajuns ca în cele din urmă să locuiască împreună cu o prietenă; au fost evacuaţi din apartamentul ei după moartea acesteia.

    Un avocat a preluat pro bono cazul lor şi speră ca oraşul le va găsi un loc în care să trăiască; crede că vor muri dacă va trebui să petreacă iarna în parc. Între timp, stau la prietenii lor atunci când ei îi primesc.

  • Incidente violente la Nantes după ce un şofer a fost împuşcat mortal de un poliţist

    Protestatarii au incendiat mai multe vehicule şi clădiri şi au aruncat cocktailuri Molotov spre forţele de ordine. Manifestaţia violenţă s-a încheiat în primele ore ale zilei de miercuri, după ce autorităţile au trimis întăriri.

    Jean-Christophe Bertrand, şeful poliţiei din Nantes, a declarat că un tânăr de 22 de ani a fost împuşcat mortal de un ofiţer în seara zilei de marţi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie – Bogdan Badea CEO, eJobs: Un blocaj numit dorinţă

    Doar că, mult mai ancoraţi în contextul în care se află, mult mai conectaţi la ce, cum şi cât să ceară şi, poate chiar mai important, mult mai conştienţi de rolul lor în piaţa muncii, candidaţii îşi revendică partea leului. Prinşi într-un tumult din care nu mai ştiu cum să iasă, angajatorii vor soluţii imediate. Că asta înseamnă mai multă creativitate din partea lor, flexibilitate şi o repoziţionare generalizată în raport cu piaţa, cu candidaţii şi cu propriii angajaţi, angajatorii dau dovadă de o deschidere mai mare decât oricând. Pentru că au înţeles că orice zi pierdută îi costă şi orice om bun pe care a pus mâna competiţia mai repede îi costă şi mai mult.

    Efervescenţa de pe piaţa muncii a ajuns la un nivel fără precedent, iar candidaţii sunt într-o poziţie mai privilegiată decât oricând. Ştiu şi ei acest lucru şi au încredere în şansele lor, iar asta le dă o oarecare detaşare atunci când vine vorba de relaţionarea cu potenţialii angajatori.

    Potrivit unui studiu derulat de eJobs România anul trecut, 60% dintre cei intervievaţi erau siguri că ar putea să-şi găsească un job în mai puţin de trei luni, iar 25% credeau că au nevoie de cel mult o lună în acest scop. Ritmul galopant în care s-a creat clivajul între cerere şi ofertă i-a prins oarecum pe nepregătite pe angajatori, care încearcă să recupereze anii în care grija pentru propria reputaţie organizaţională a fost lăsată în plan secund (asta, în cele mai fericite dintre cazuri). Înţeleg acum că nu mai este suficient să ofere salarii; trebuie să ofere şi experienţe profesionale. Nu mai este îndeajuns să promită stabilitate, angajaţii vor şi oportunităţi de dezvoltare. Iar respectul pentru muncă trebuie dublat de respectul pentru viaţa personală a fiecărui om care lucrează în companie.

    Este, deci, poate mai complicat decât oricând să faci angajări în 2018. Mult mai complicat decât este să te angajezi, cel puţin. Cu toate acestea, uşor-uşor, lucrurile încep să se mişte, iar cifrele arată că toate eforturile pe care le depun companiile pentru a-şi găsi mai repede şi mai bine angajaţii potriviţi nu sunt în zadar. În ultimul an, de când a fost introdusă posibilitatea de a programa interviuri de angajare şi de a le confirma cu aplicanţii, eJobs România a înregistrat peste 300.000 de astfel de programări. Cu alte cuvinte, 300.000 de români au fost aduşi mai aproape de un loc de muncă. 300.000 de candidaţi au răspuns la demersurile companiilor care aveau nevoie de ei. Mai clar de atât, asta înseamnă 822 de interviuri programate zilnic. Puse într-un context mai larg, numărul ar putea aproape să acopere numărul de şomeri de la nivel naţional – aproximativ 330.000, la finalul lunii martie, potrivit ANOFM.

    Cifrele acestea vin ca o gură de aer proaspăt pentru acele companii care intraseră într-un blocaj puternic şi în special pentru cele care fac recrutări în masă. Şi, în egală măsură, pentru acei candidaţi care au totuşi dificultăţi în a-şi găsi un loc pe piaţa muncii. Într-un top 5 al domeniilor cel mai active din punctul de vedere al angajărilor (în funcţie de numărul de joburi postate pe ejobs.ro) se află companiile din comerţ şi retail (cu 9.265 de locuri de muncă disponibile pe eJobs), urmate de cele din sectorul prestărilor de servicii (6.529 de joburi), call center şi BPO (4.577 locuri de muncă), industria alimentară (4.383 locuri de muncă), construcţii (4.473 locuri de muncă) sau IT şi telecom (4.227 locuri de muncă).

    Este interesant cum în urmă cu câţiva ani am fi vorbit cu siguranţă despre ce trebuie să facă un candidat pentru a obţine jobul pe care şi-l doreşte. Cum să-şi scrie CV-ul, unde să caute, cum să aplice, cum să se îmbrace la interviu, ce să spună, dar mai ales ce să nu spună pentru a-şi creşte şansele de angajare.

    În 2018, adăugăm o audienţă suplimentară, dar cu nevoi la fel de mari (poate chiar mai mari) de suport şi consiliere – angajatorii. Este firesc să se întâmple aşa, dacă ne gândim că am ajuns la o rată a şomajului de 3,8%, sub media europeană şi cu mult sub media naţională a ultimilor 20 de ani. Au început să se rescrie regulile jocului şi toată lumea încearcă să se adapteze din mers. Doar că volatilitatea pieţei nu e confortabilă pentru nimeni. Astăzi, da, puterea să în mâinile candidaţilor, dar cine ştie ce va aduce ziua de mâine?

  • Vrei să lucrezi la Facebook? Salariu mediu al unui angajat Facebook depăşeşte 200.000 de dolari

    Deşi Facebook, cea mai mare reţea de socializare din lume, s-a confruntat cu un scandal de amploare, compania nu duce lipsă de cereri de angajare. Şi înţelegem şi dece. Salariu mediu al unui angajat din regiunea Bay Area ajunge până la 240.000 de dolari pe an, informează Fast Company.

    Salariul mediu oferit de Facebook e unul dintre cele mai mari oferite de companiile tehnologice din zona Bay Area (San Francisco, Silicon Valley etc).

    Alphabet, compania mamă a Google, oferă un salariu mediu de peste 192.000 de dolari, Netflix ajunge pe la 183.000 de dolari, Nvidia 147.000 de dolari, iar Intel oferă un salariu mediu de 102.000 de dolari pe an.

    Cât despre diferenţa de plată dintre conducători şi angajaţi, PayPal are cea mai mare problemă. În medie, şeful PayPal a fost plătit de 274 de ori mai bine decât un angajat obişnuit. CEO-ul Intel a câştigat de 211 ori mai mult, cel al Nvidia de 133 de ori mai mult, iar Mark Zuckerberg, şeful Facebook, de “doar” 37 de ori mai mult. 

  • Top locuri din România pe care trebuie să le vezi măcar o dată în viaţă

    Istoricul şi existenţa multiplelor forme de relief fac ca România să deţină nenumărate obiective turistice de neratat. Iată 10 locuri impresionante din România pe care orice turist trebuie să le viziteze.

    Alba Iulia

    Situată în zona central-vestică a României, Alba Iulia este un oraş cu o rezonanţă istorică aparte pentru poporul român. Pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia se proclama Marea Unire a Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu ţara-mamă. Aşezat în centrul podişului ardelean, oraşul a fost de-a lungul istoriei puntea către zonele înconjurătoare, bogate în zăcăminte de metale preţioase, sare şi podgorii renumite. Odată ajunşi în zonă puteţi alege traseul celor Trei Fortificaţii. Pe acest traseu se află Castrul Roman (106 d. Hr.), Cetatea Medieveală (sec.XVI-XVII) şi Cetatea Alba Carolina.  Cetatea Alba Iulia sau Alba Carolina rămâne însă cea mai impresionantă deoarece cuprinde între zidurile sale toate fortificaţiile. Cetatea a fost ridicată între 1714-1738 şi este considerată cea mai reprezentativă cetate bastionară de tip Vauban din România. Fortificaţia avea să îndeplinească un dublu rol în perioada ocupaţiei habsburge: cea de apărare împotriva invaziilor turceşti, cât şi ca simbol al consolidării puterii Imperiului Habsburgic în Transilvania. Zidurile cetăţii se întind pe un perimetru de 12 kilometri. Între zidurile acestei cetăţi au avut loc o serie dintre cele mai importante evenimente istorice ale poporului român, de la epilogul răscoalei lui Horea la Marea Unire a Transilvaniei cu România din 1 decembrie 1918.

    Castelul Huniazilor

    Un alt loc deosebit care trebuie vizitat în ţara noastră este Castelul Huniazilor, considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume. Din 1278 regăsim prima atestare documentară a castelului sub semnul Casei de Anjou. În jurul castelului s-au format de-a lungul timpului diferite legende care îi redau un aer de basm. Conform uneia dintre acestea, Sigismund de Luxemburg ar fi lăsat însărcinată pe una dintre frumoasele localnice, iar pentru a-şi acoperi fapta, acesta i-l oferă tinerei ca soţ pe cneazul Voicu Corvin, iar copilului îi oferă un inel de aur prin care cneazul să-l poată recunoaşte ca moştenitor. În timpul unui popas al familiei Voicu, inelul tânărului este furat de un corb. În acel moment, Ioan de Hunedoara, chiar dacă era doar un copil, ia arcul şi ţinteşte corbul astfel recuperând inelul. Legenda stă astfel la baza simbolului casei, un corb cu un inel în cioc.

    Citeşte continuarea pe www.descoperă.ro