BusinessMagazin

Tag: confruntare

  • Cele mai mari boli care au decimat planeta. Prima a omorât aproape jumătate din populaţia lumii, în timp ce a doua a făcut până la 50 de milioane de victime

    Moartea Neagră din secolul al XIV-lea şi Gripa Spaniolă din 1918 au fost cele mai mari pandemii cu care s-a confruntat omenirea. 

    Prima a exterminat o treime până la jumătate din populaţia planetei, în timp ce a doua a făcut  până la 50 de milioane de victime, cel mai probabil mai multe decât Primul Război Mondial. Cele două tragedii au în comun, pe lângă anvergura uriaşă, şi faptul că ambele au apărut într-un moment sensibil pentru economia planetei.

    Situaţia coronavirusului scăpat se sub control din China a adus în spaţiul public mai multe discuţii, multe în contradictoriu, atât pe tema unei posibile pandemii, cât şi pe tema implicaţiilor economice ale unei pandemii moderne. În acest moment nu există studii comprehensive care să arate aceste consecinţe, însă istoricii au analizat, în măsura în care le-au permis informaţiile, implicaţiile de natură economică ale pandemiilor cu care s-a confruntat omenirea.

    Între 1347 şi 1352, Moartea Neagră a ucis mai mult de 20 de milioane de oameni în Europa, după unele estimări, iar după alte estimări, circa 50  de milioane de oameni, reprezentând 60% din populaţia Europei de circa 80 de milioane de locuitori la vremea aceea. O treime până la jumătate din întreaga populaţie a planetei secolului al XIV-lea a pierit în urma pandemiei, iar populaţia marilor oraşe – Paris, Hamburg, Londra – s-a înjumătăţit.

    Molima a izbucnit în Asia şi s-a răspândit în Europa pe nave comerciale. La vremea respectivă, nimeni nu ştia ce a provocat ciuma. Mulţi ani mai târziu, s-a descoperit că sursa au fost bacteriile de la şobolani negri şi de la purici. Şobolanii infectaţi şi puricii infectaţi au fost transportaţi la bordul navelor comerciale către Veneţia, Messina şi alte porturi europene. Din aceste oraşe, ciuma s-a răspândit cu rapiditate în toată Europa.
    „Atât de letală a fost boala, încât au fost cunoscute cazuri de persoane care mergeau să se culce bine şi mureau înainte să se trezească din somn. Atât de rapid s-a răspândit aceasta de la o persoană la alta, încât un medic francez avea impresia că o persoană bolnavă ar putea infecta întreaga lume”, scrie Barbara Tuchman în volumul „A Distant Mirror – The Calamitous 14th Century”. Ciuma a avut un efect important asupra relaţiei dintre domnii care deţineau o mare parte din pământul din Europa şi ţăranii care lucrau pământul. Pe măsură ce oamenii au murit, a devenit din ce în ce mai greu să fie găsiţi muncitori care să dea cu plugul, să recolteze sau să producă bunuri şi să presteze diverse servicii. Astfel, ţăranii au început să pretindă plăţi mai mari pentru munca pe care o prestau, în vreme ce suveranii încercau să împiedice salariile să crească.

    O lege din Anglia anului 1349 a încercat să forţeze lucrătorii să accepte aceleaşi venituri pe care le-au primit în 1346. O lege similară, Statutul muncitorilor, a fost emisă în 1351. Aceasta spunea că fiecare şomer sănătos sub 60 de ani trebuie să muncească pentru oricine voia să-l angajeze. Lucrătorii care au încălcat Statutul muncitorilor erau amendaţi şi umiliţi în public. În 1360, pedepsele au devenit mai grave – muncitorii care cereau salarii mai mari erau în pericol să fie trimişi în închisoare şi, dacă evadau, erau  marcaţi pe frunte cu litera „F” de la „Fugitiv”. Deşi populaţia aptă de muncă a scăzut dramatic din cauza ciumei, suprafeţele de pământ şi uneltele nu s-au schimbat. De asemenea, unele animale de fermă au murit atunci când stăpânii sau îngrijitorii lor au murit. Deoarece lucrătorii rămaşi aveau mai multe instrumente şi mai mult pământ pentru a fi lucrat, au devenit mai productivi.

    „Când lucrătorii sunt mai productivi, angajatorii sunt dispuşi să plătească venituri mai mari. Statutul muncitorilor şi legile similare din alte ţări nu erau foarte eficace şi unii lorzi găseau anumite portiţe pentru a plăti mai mult lucrătorii – le ofereau un fel de bonusuri care constau în alte bunuri sau beneficii. Alţi proprietari de pământ au început să plătească ilegal salarii mai mari. Forţa de muncă devenise foarte scumpă şi astfel salariile au crescut”, notează istoricul Stephen Broadberry în cartea „British Economic Growth, 1270-1870”.

    Înainte de Moartea Neagră, numărul mare al populaţiei a împiedicat salariile să crească. Majoritatea ţăranilor nu au avut în vedere părăsirea satelor lor pentru a lucra în altă parte. După pandemie, muncitorii au cerut salarii mai mari şi condiţii de muncă mai bune. Mulţi domni au fost de acord cu aceste cerinţe, iar cei care nu au au fost de acord au aflat repede că alţi lorzi sunt de acord. Boierimea a început să-şi dea seama că are mai puţin control asupra ţăranilor şi a început să schimbe ceea ce producea.

    Deoarece agricultura necesita mai mulţi muncitori pentru producţie, mulţi stăpâni de pământuri s-au orientat către producţia de carne de oaie şi lână din creşterea oilor, activitate care necesita mai puţină forţă de muncă, în vreme ce cererea pentru produsele acestea era foarte mare, notează istoricul David Routt, în volumul „The Economic Impact of the Black Death”. Pe măsură ce veniturile ţăranilor au crescut, oamenii au putut să cumpere mai multe legume, fructe şi haine şi producţia acestor bunuri a crescut. În cele din urmă, ţăranii au devenit liberi să se îndepărteze de moşiile deţinute de domni, în vreme ce unii erau chiar capabili să-şi cumpere propriul teren.

    Economia europeană era pe un val de creştere atunci când Ciuma Neagră a izbucnit. A sosit aproape de sfârşitul unei perioade a Evului Mediu în care viaţa urbană a reînviat (circa 1000-1300), comerţul de lungă distanţă a fost resuscitat, afacerile şi producţia înfloreau, agricultura de tip feudal a ajuns la maturitate, iar populaţia a crescut. Moartea Neagră a intervenit simultan cu o stagnare economică şi, într-o oarecare măsură, după stingerea epidemiei a fost oferit un impuls economiei europene. În zona de comerţ şi fabricaţie, know-how-ul dobândit în perioada premergătoare molimei a dat naştere unei concurenţe mai mari, care a răsplătit practicile de afaceri mai bune şi preocupările semnificative şi mai eficiente. Sensibilitatea mai mare la piaţă şi reducerea costurilor au răsplătit în cele din urmă consumatorul european cu o gamă mai largă de bunuri la preţuri mai bune. Privită dintr-o altă perspectivă, Moartea Neagră a fost o tragedie, dar, în cele din urmă, a diminuat impedimentele economice şi a deschis noi oportunităţi, mai notează Routt.

    A doua mare pandemie cu care s-a confruntat planeta a fost aşa-numita Gripă Spaniolă care a izbucnit în 1918. Momentul a fost unul cum nu se poate mai inoportun – marile economii globale se confruntau cu impactul puternic social, psihologic şi economic al Primului Război Mondial. Epidemia de gripă din 1918-1919 a ucis cel puţin 40 de milioane de oameni în întreaga lume şi 675.000 de persoane în Statele Unite, depăşind cu mult numărul de morţi din SUA în cele două războaie mondiale, Coreea şi Vietnam la un loc.

    Pe lângă virulenţa sa extraordinară, epidemia din 1918-1919 a fost unică şi prin faptul că un număr disproporţionat de victime au fost bărbaţi şi femei cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani, ceea ce a dus la rate de deces extrem de mari în zona persoanelor apte de muncă.
    „Am analizat impactul acestui şoc asupra creşterii economice ulterioare folosind date despre statele americane pentru perioada 1919-1930. Analizând numeroşi factori, inclusiv veniturile iniţiale, densitatea, urbanizarea, capitalul uman, climatul, compoziţia sectorială a producţiei, geografia şi moştenirea sclaviei, rezultatele indică un efect pozitiv al epidemiei de gripă asupra creşterii veniturilor pe cap de locuitor în SUA în timpul anilor 1920”, scrie Elizabeth Brainerd, în volumul intitulat „The Economic Effects of the 1918 Influenza Epidemic”. Statistica vine şi confirmă cercetarea studiului: SUA au înregistrat între 1920 şi 1928, până la Marea Criză, o creştere economică de 42%. Construcţiile noi aproape s-au dublat, iar piaţa bursieră a crescut cu 20% pe an. Toată lumea, de la magnaţii industriali până la minerii de cărbune, şi-a investit economiile în acţiuni la bursă. PIB-ul arată o creştere constantă anuală, în 1923 înregistrând o creştere reală de aproape 13%.
    Thomas Garret, economist la Federal Reserve Bank, banca centrală a SUA, realizează o analiză în 2007 asupra posibilelor implicaţii ale unei pandemii moderne în economia globală, plecând de la experienţele Gripei Spaniole din 1918. „Costurile financiare potenţiale şi impactul numărului de decese cauzate de o pandemie de gripă modernă sugerează un cost iniţial de câteva sute de miliarde de dolari şi sute de mii până la câteva milioane de decese. Informaţiile despre pandemia de gripă din 1918 sunt acum utilizate pentru a formula o listă cu efectele economice posibile ale unei zile moderne de pandemie de gripă şi modalităţi posibile de atenuare a gravităţii oricărei pandemii viitoare”, notează Garret. Având în vedere corelaţia dintre densitatea populaţiei şi mortalitatea cauzată de gripă, oraşele vor avea rate de mortalitate mai mari decât zonele rurale. Cu toate acestea, continuă economistul, comparat cu 1918, zonele urbane şi rurale sunt mai conectate astăzi. De asemenea, populaţia urbană are un acces mai larg la servicii medicale de calitate prin comparaţie cu populaţia rurală. Carantinele instaurate ar putea cauza pierderi pentru business pe termen scurt. Unele întreprinderi ar putea suferi pierderi de venituri care să depăşească 50%, estimează economistul. „Alte afaceri, cum ar fi cele care oferă servicii şi produse de sănătate, pot experimenta o creştere a afacerilor (cu excepţia cazului în care s-ar instaura o carantină completă). De asemenea, ar putea exista o creştere temporară a salariilor pentru angajaţii rămaşi în unele industrii. Autorul concluzionează că nu au fost realizate până acum studii aprofundate în ceea ce priveşte efectele economice ale unei pandemii moderne, însă, având în vedere că lumea este mai conectată ca niciodată, cu siguranţă aceasta s-ar răspândi mai repede”, mai notează Garret în raport.

  • Aplicaţia de socializare lansată de un programator român care rivalizează cu gigantul Google

    „Cumva este amuzant că apelăm tot la tehnologie şi tot la o aplicaţie pentru a-i scoate din casă. Asta e unealta, e un cal troian”, spune fondatorul businessului. Ideea de a dezvolta aplicaţia Jummpi, lansată anul acesta în luna mai, i-a venit în 2016. „Acum câţiva ani eram în casă, era vară, era frumos şi mă gândeam că aş face ceva amuzant dar nu ştiam exact ce şi nici cu cine.

    Tocmai apăruse în România Tinder. Eu sunt programator şi am fost şocat de ideea că există o aplicaţie care arată atât de simplu. Deci, coroborat cu ideea mea, am spus că aş putea să fac şi eu asta. Şi la puţin timp m-am apucat de aplicaţie”, povesteşte Andrei Stoiculescu.

    La acea vreme lucra într-o multinaţională, aşa că şi-a dat demisia pentru a se concentra pe crearea aplicaţiei, însă când a realizat că nu o poate termina aşa de repede pe cum credea, s-a întors la job. Pe parcurs, investiţia în crearea şi lansarea platformei s-a ridicat la aproximativ 15.000 de euro din fonduri proprii, „pentru că aveam nevoie de consultanţi şi de branding, adduri, hosting”, menţionează fondatorul businessului.
    La început a lucrat singur la crearea platformei, dar după ce a făcut un demo a început să caute noi parteneri pe LinkedIn. „Uşor, uşor am început să găsesc oameni şi aşa am strâns echipa actuală de şase persoane – patru programatori, un designer şi un şef al departamentului de marketing şi comunicare”, adaugă el.
    Rolul de CMO (chief marketing officer) a fost preluat de Irina Leca, antreprenoarea care i-a fost alături lui Andrei Pitiş la fondarea brandului Vector Watch, achiziţionat de Fitbit. Ea este şi cofondator al Jumppi şi s-a alăturat echipei în urmă cu o lună, însă momentan lucrează pentru aplicaţie, ca şi ceilalţi membri, doar în timpul liber sau în weekenduri, în contextul în care toţi sunt angajaţi în prezent în alte companii. „Cred că îţi rămâne în sânge antreprenoriatul şi îmi place foarte mult ideea de a aduna şi de a găsi modelul de business câştigător. Asta îmi place la start-up-uri, că poţi să experimentezi foarte mult şi că nu te duci pe o reţetă gata construită. Şi îmi place foarte mult să creionăm produsul ăsta pe baza feedback-ului pe care îl primim de la utilizatori. Plus că vrem să îi facem pe oameni mai fericiţi pentru că facilităm interacţiunea faţă în faţă şi interacţiunea socială; cred că asta rezonează foarte mult şi cu felul meu de a fi”, explică ea motivaţia de a se alătura afacerii.
    Iniţial, iniţiativa dezvoltării aplicaţiei a avut la bază dorinţa antreprenorului de a-i ajuta pe studenţii din provincie veniţi la facultate în Bucureşti să îşi facă mai uşor noi cunoştinţe şi să lege prietenii. „Eu am vorbit personal cu mai mulţi studenţi şi cu asociaţii de studenţi de la care am aflat că, într-adevăr, există problema asta: la început studenţii au foarte multe lucruri noi de care se lovesc şi faptul că foarte mulţi pleacă de acasă şi se mută într-un oraş nou e un factor în plus de greutate. Am intrat pe forumuri şi am văzut că oamenii chiar caută pe internet «Cum îţi faci prieteni la facultate, ce trebuie să faci» şi îşi dădeau sfaturi unii altora”, spune Irina Leca. Ea adaugă că, în ciuda faptului că asociaţiile de studenţi le pun acestora la dispoziţie grupuri de Facebook, în care se înregistrează toţi, de multe ori oamenii nu reuşesc să treacă de bariera aceasta şi să iniţieze discuţii sau să lege prietenii în spatele ecranului. La rândul său, Stoiculescu susţine că „una e să îi spui unui necunoscut pe Facebook: «Hai, nu vrei să ieşi acum să jucăm squash?» şi alta e să-i spui cuiva care este pe o platformă dedicată acestor activităţi”.
    Potrivit reprezentanţilor businessului, aplicaţia nu se adresează doar studenţilor, ci şi tinerilor angajaţi, comunităţilor locale de expaţi sau turiştilor veniţi în Capitală, ţinta principală fiind persoanele de 18-35 de ani, dar nu există limită superioară de vârstă în ceea ce priveşte folosirea aplicaţiei, singura condiţie fiind să fii major. „Nu ne axăm neapărat pe studenţi, am lăsat o platformă care să-i ajute să se întâlnească mai uşor unii cu ceilalţi, dar asta nu-i exclude pe ceilalţi utilizatori”, menţionează fondatorul Jummpi.
    Pe platformă, disponibilă atât pe iOS cât şi pe Android, poţi să postezi sau să găseşti evenimente sau activităţi din cele mai diverse, de la simple ieşiri la bere sau la alergat, până la excursii sau seri de jocuri, ba chiar să îţi întâlneşti şi jumătatea, chiar dacă specificul aplicaţiei nu este unul de dating, ci de socializare. „Nu credem că publicul va percepe aplicaţia ca pe una destinată datingului, pentru că în primul rând pe aplicaţie se formează grupuri, de la două persoane în sus, şi în al doilea rând e centrată pe anumite activităţi”, spune Stoiculescu.
    Irina Leca adaugă: „E mult mai cool să faci o activitate socială cu alţi oameni, şi dacă se înfiripă ceva, să fie spontan, de la sine, nu forţat. Când te duci la o întâlnire de pe Tinder clar te duci cu o strângere de inimă. E un pic mai greu şi ai o anumită reţinere. Pe când dacă te duci înspre o activitate socială, într-un grup de oameni, şi se întâmplă ceva, cu atât mai bine. Noi ne-am bucura să fie mulţi oameni care să se îndrăgostească pe Jummpi”.
    Ea mai spune că nu trebuie doar să aştepţi să posteze cineva un eveniment şi să vină oamenii către tine, ci poţi invita şi tu la un eveniment alţi utilizatori din listă sau alţi prieteni, printr-un link pe care îl poţi distribui extern, pe alte aplicaţii, ca Facebook sau WhatsApp. „Am constatat că 85% dintre utilizatori nu iniţiază evenimente, ci stau şi se uită la ce activităţi sunt, dar nu au curajul să iniţieze. Pe aceştia vrem să-i activăm să participe.”
    În prezent, aplicaţia are 1.600 de utilizatori în Capitală, însă ambiţiile lui Stoiculescu sunt ca până la sfârşitul anului numărul acestora să crească până la 20.000, în Bucureşti, Cluj şi Braşov. Intenţia sa nu este însă de a acoperi doar harta României, ci plănuieşte ca, printr-o finanţare externă – fond de investiţii, accelerator de start-up-uri sau business angel – să se extindă anul viitor şi în afara ţării. „Există mai multe posibilităţi, dar momentan vrem să vedem că există tracţiune, că oamenii intră pe platformă şi că îşi doresc să participe la activităţi, şi după aceea vom vedea exact cui ne adresăm mai departe să obţinem şi finanţare”, menţionează Irina Leca. Motivaţia antreprenorului de a se extinde peste graniţe a fost impulsionată şi de faptul că, la foarte scurt timp după lansarea Jumppi, laboratorul de inovaţie de la Google a dezvoltat la New York o aplicaţie similară, Shoe Lace. „Cumva tot asta încearcă să facă, să scoată oamenii din spatele ecranelor pentru a se întâlnii în viaţa reală. Şi noi ne bucurăm, pentru că asta înseamnă că Google validează ideea noastră. Şi ei sunt foarte la început, chiar mai la început decât noi, şi experimentează, ca şi noi, dar asta e o validare în plus pentru proiectul nostru”, spune Stoiculescu.
    Primele state vizate pentru extindere sunt SUA, Marea Britanie şi Olanda, dar Irina Leca spune că personal se gândeşte şi la alte ţări care au foarte mulţi turişti şi comunităţi importante de expaţi. „Ne-am dat seama că străinii sunt un target foarte bun pentru noi. Chiar au căutat activ aplicaţii prin care să cunoască oameni, mai ales expaţi. Ţările sau zonele în care sunt mulţi expaţi ar fi un target bun, pentru că expaţii chiar asta îşi caută – un nou cerc de prieteni. Ei din start sunt izolaţi de prietenii lor şi e o nevoie umană, firească, să socializezi şi să îţi împarţi momentele cu alţi oameni. Toţi avem nevoia asta.”
    În ceea ce priveşte reticenţa pe care ar putea-o avea utilizatorii platformei în legătură cu stabilirea unor activităţi alături de oameni necunoscuţi, Andrei Stoiculescu spune că este normal să existe o temere. „De aceeea vrem să aflăm cât mai multe de la oamenii care folosesc sau vor folosi în viitorul apropiat Jumppi şi cum văd ei situaţia asta. Noi avem deja câteva mecanisme la care ne gândim, de exemplu un sistem de rating pentru oamenii care se întâlnesc, să îşi ofere unii altora un fel de calificativ. La noi nu vor fi steluţe, ci etichete pozitive pe care le dai doar dacă vrei. Spre exemplu, un tip de încredere sau o tipă foarte amuzantă”, explică el. De altfel, adaugă Stoiculescu, poţi avea această reticenţă peste tot, de pildă pe Tinder. „E un lucru de care nu ai cum să scapi. Vrem să creăm condiţiile de a găsi oamenii cei mai buni pentru tine, cei mai asemănători.” Irina Leca spune că şi conversaţia pe care o porţi pe platformă înainte de a te întâlni cu alţi utilizatori pentru a stabili diverse detalii este o primă modalitate de a vedea dacă persoana respectivă reprezintă o primă sursă de validare. „Apoi tu alegi dacă te duci mai departe”, menţionează ea. 
    În prezent aplicaţia nu este monetizată, însă pe viitor reprezentanţii afacerii plănuiesc să lanseze o versiune premium cu o serie de funcţionalităţi care vor fi disponibile contra cost. În plus, Stoiculescu spune că vor introduce şi publicitate targetată şi personalizată în funcţie de profilul utilizatorilor. „Trebuie să fie relevantă pentru ceea ce îţi place ţie să faci. De exemplu, dacă ştim că te duci la sală, probabil că vei putea să vezi produse pentru sală”, spune Irina Leca. O sursă de venit va fi reprezentată şi de parteneriate. „Vrem să avem şi furnizori de activităţi, cum ar fi Therme sau Worldclass, care să organizeze activităţi acolo, iar noi să creăm grupuri pentru a merge la furnizorul respectiv”, adaugă ea.
    „Vrem să ne parteneriem, să avem afiliaţi. Spre exemplu, dacă reuşim să facem oamenii să iasă din casă în club, e clar că vor avea nevoie să meargă acolo cu maşina. Facem un parteneriat cu Bold sau Uber, de exemplu; ei câştigă prin faptul că iau faţa concurenţei în oraşul respectiv, iar noi primim o mică taxă pentru fiecare cursă pe care ei au facilitat-o”, spune şi Stoiculescu. Potrivit lui, pentru a facilita accesul utilizatorilor la respectivul furnizor, în aplicaţie va fi disponibil un buton – «Comandă din Jumppi» – pentru cei care vor dori să folosească serviciul de ridesharing. De altfel, ei au încheiat deja un parteneriat care funcţionează pe acest principiu, de affiliate fee, cu platforma de rezervări pentru restaurante ialoc.ro, care, potrivit lui Stoiculescu, va oferi mici bonusuri sau recompense în restaurantele partenere utilizatorilor de Jumppi. Irina Leca spune că s-au gândit inclusiv la posibilitatea de a face parteneriate şi cu asociaţiile de studenţi, pentru a coorganiza o serie de evenimente.
    Cât priveşte concurenţa, reprezentanţii Jumppi spun că pe plan local nu au decât concurenţi indirecţi. „Tinderul, de exemplu, este folosit de mulţi oameni doar pentru socializare, nu neapărat pentru dating, şi observăm că uneori oamenii se duc efectiv la o întâlnire pentru că au nevoie de partea asta de socializare sau ca să iasă din casă”, susţine Irina Leca. Andrei Stoiculescu spune, în completare, că un alt concurent indirect este aplicaţia MeetApp. „E destul de mare şi cam pe aceeaşi idee, doar că mai planificată, şi se axează mai mult pe conferinţe. În plus, pe MeetApp trebuie să plăteşti ca să postezi activitatea, la noi e gratuit. Noi ne ducem mai mult pe partea de spontan”, adaugă Andrei Stoiculescu. „E un proiect destul de ambiţios, de anvergura celor mari din Statele Unite – cum ar fi Facebook, Tinder. Suntem entuziasmaţi şi credem în acest proiect pentru că este destul de vizionar pe termen lung”, adaugă Andrei Stoiculescu, fondator şi CEO al Jummpi.

  • Amazon s-ar putea confrunta cu o amendă masivă de 23 miliarde dolari

    Investigaţia lansată miercuri în mod oficial de Comisarul European pentru Concurenţă, Margrethe Vestager, asupra unor practici ale companiei americane Amazon, s-ar putea sonda cu o amendă finală de până la 23 miliarde dolari, potrivit Business Insider.

    Investigaţia va analiza dacă modul în care Amazon utilizează datele colectate de la retailerii independenţi care vând pe marketplace-ul companiei încalcă regulile de concurenţă din Uniunea Europeană. Dacă Amazon a încălcat aceste reguli, ar putea primi o amendă de până la 23 miliarde dolari.

    Comisarul European pentru Concurenţă, Margrethe Vestager, care conduce investigaţia, a declarat miercuri că se va uita „foarte atent” la „rolul dual” al Amazon.

    „Trebuie să ne asigurăm că marile platforme online nu elimină beneficiile print compportament anti-competitiv. De aceea am decis să analizez foarte atent practicile de business ale Amazon şi rolul dual ca marketplace şi ca retailer, şi să analizez conformarea companiei la legile Concurenţei din Uniunea Europeană”, a spus Vestager.

    Principala îngrijorare a autorităţilor este că dominaţia Amazon a ajuns la un nivel atât de ridicat încât este imposibil pentru alţii să concureze.

    Echipa condusă de Vestager a început deja pregătirile pentru investigaţie încă de anul trecut. Marţi, Comisarul European a spus că „Amazon pare să utilizeze informaţii sensibile de concurenţă – legate de vânzătorii de pe marketplace, de produse şi de tranzacţiile de pe marketplace”.

    „Comisia va încerca să afle dacă şi în ce mod utilizarea datelor acumulate de la vânzători de către Amazon ca retailer afectează competiţia”, adaugă ea.

    Acordurile încheiate între Amazon şi vânzătorii din marketplace-ul companiei, care permit Amazon să analizeze şi să utilizeze date de la terţi şi în mod specific, dacă acele date afectează concurenţa, se numără printre principalele aspecte pe care le va examina Comisia Europeană.

    Dacă se va descoperi că Amazon a încălcat regulile, compania s-ar putea confrunta cu o amendă de 10% din veniturile anuale. Vânzările Amazon s-au ridicat anul trecut la 233 miliarde dolari, ceea ce ar însemna o amendă de 23 miliarde dolari.

    Vestager este cunoscută ca fiind o forţă formidabilă în faţa marilor giganţi americani de tehnologie. De când a preluat funcţia de Comisar pentru Concurenţă în 2014, ea a investigat companii precum Apple, Amazon, Facebook şi Google.

    În iulie 2018 a aplicat o amendă de 5 miliarde de dolari americanilor de la Google pentru practici anti-competitive legate de sistemul de operare Android, iar în 2017 Amazon a fost forţată să plătească taxe de 250 de milioane de euro în Europa, pe care le evitase anterior.

    Investigaţia asupra Amazon ar fi unul dintre marile proiecte de final ale Comisarului Margrethe Vestager înante de a i se încheia mandatul de cinci ani, deşi ea a dat de înţeles că i-ar plăcea să mai rămână în funcţie pentru încă un mandat.

    Nu doar Uniunea Europeană este interesată de modul în care Amazon gestionează datele. Comisia Federală de Comerţ din SUA a început să se uite mai atent la practicile de business ale Amazon.

    Marţi, în cadrul unei audieri în faţa Comisiei Judiciare de Concurenţă, reprezentanţii legali ai Amazon au negat puternic orice utilizare nepotrivită a datelor de la terţii de pe marketplace pentru a-şi construi propriul plan de vânzări.

     

     

     

  • Ce vrea Vladimir Putin să facă: Pentru prima dată în 12 ani, Rusia reduce cheltuielile militare şi iese din topul ţărilor care investesc masiv în armament

    Dezvoltarea militară accelerată a Rusiei se apropie de sfârşit, potrivit Intellinews.

    Aceste parcurs a început în 2012 când preşedintele rus Vladimir Putin a reînceput înarmarea pentru a se pregăti de confruntarea asupra Peninsulei Crimeea din 2014.

    Acum, deja două treimi din armata rusă utilizează arme moderne, potrivit Kremlinului, iar cheltuielile militare încep să fie reduse. Cel puţin, programele de investiţii au fost extinse iar Rusia începe din nou să se concentreze pe economia locală.

    În luna martie Putin a anunţat un program de „transformare” a economiei Rusiei, prin 12 proiecte naţionale de investiţii, în valoare totală de 390 miliarde dolari, dintre care două treimi se vor duce în proiecte din sfera socială, iar restul vor fi investiţi în mega-proiecte de infrastructură.

    Deşi detaliile rămân în ceaţă deoarece o treime din bugetul Rusiei este secret, cheltuielile militare se vor ridica la 61,4 miliarde de dolari pentru anul acesta, adică 3,4% din PIB, mai puţin decât anul trecut.

    Între 2009 şi 2018 cheltuielile militare au crescut cu 27% şi au reprezentat constant circa 3,9% din PIB până anul trecut.

    Rusia s-a situat pe locul patru în ceea ce priveşte cheltuielile militare în 2017, însă anul trecut a picat pe locul şase, potrivit Stockholm International Peace Research Institute.

    SUA continuă să fie pe primul loc în termeni de cheltuieli militare, cu 649 miliarde doalri în 2018, adică 3,6% din PIB. Între 2009 şi 2018 investiţiile în programe militare au scăzut cu 17%, însă în acest timp SUA s-a confruntat cu cheltuieli majore din războaiele în care s-a implicat în Irak, Libia şi Afghanistan.

    Cu toate acestea, faptul că Rusia cheltuie mai puţin pe investiţii în sectorul militar se poate datora şi din cauza faptului că ţara condusă de Vladimir Putin s-a reorientat spre noi strategii.

    Christopher Wylie, celebrul whistleblower care a lansat scandalul Cambridge Analytica, a declarat anul trecut la Bucureşti, pentru ZF, că „ruşii vor putere dar sunt faliţi, aşa că îşi exercită puterea prin propagandă”, mediul online fiind unul dintre noile fronturi.

     

  • Folosiţi Gmail? S-ar putea să vă confruntaţi cu o problemă din cauza unei decizii luate de Google

    Potrivit companiei Google, schimbarea este rezultatul proiectului “Strobe Project”, anunţat în octombrie anul trecut.

    IFTTT a spus că a lucrat cu Google pentru a menţine integrarea care va sprijini „declanşatorii” la trimiterea unui e-mail, dar închiderea API va avea nevoie de prea multă muncă pentru a-şi schimba serviciile. În caz contrar, integrarea cu Google va continua să fie aceeaşi, dar oricine se bazează foarte mult pe e-mailurile automate şi-ar putea dori să verifice lucrurile înainte de a avea parte de o surpriză neplăcută.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro. 

  • Un cartier din Bucureşti, “răsturnat” de o confruntare violentă cum România a văzut rar

    O adevărată bătălie a avut loc duminică seară, pe străzile din cartierul Berceni, în jurul stadionul „Progresul Spartac“, unde circa 25 de ultraşi stelişti de la Peluza Sud, înarmaţi cu lanţuri şi bâte, au atacat un grup de aproximativ 50 de fani rapidişti de la T2 prezenţi la meciul VK Soccer – Rapid Frumoşii Nebuni, din Liga 5. În încăierarea generală, cel puţin un suporter stelist s-a ales cu răni serioase şi cu capul spart.
     
    Sursele ProSport spun că atacatorii au încercat să-i prindă în ambuscadă pe rapidiştii care îşi încurajau echipa. În sprijinul steliştilor au venit, afirmă aceleaşi surse, şi vreo 6 ultraşi olandezi ai echipei NEC Nijmegen, cu care este înfrăţită Peluza Sud.

    Numai că, atunci când au dat buzna în stadionul „Spartac“, steliştii au descoperit că rapidiştii erau de două ori mai numeroşi. Surprinşi iniţial, cei atacaţi s-au regrupat şi au trecut la contraatac. A ieşit o bătălie crâncenă, steliştii au fugit pe străzile din jur, unde hăituiala a durat în paralel cu evitarea forţelor de ordine, care au ajuns în număr impresionant la arenă, dar după ce bătăuşii părăsiseră deja incinta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un europarlamentar olandez cere verificarea finanţării referendumului din România. Mesajul transmis premierului Dăncilă: Nu încercaţi să aveţi o confruntare cu PE

    “Ştiu că nu pot cere guvernelor, dar pot cere partidelor politice să facă campanie împotriva referendumului anti-LGBT din România şi cer oficial preşedinţiei acestui Parlament să investigheze acuzaţiile că s-au folosit fonduri ale Parlamentului European în campania pentru referendum”, a declarat Sophia in ‘t Veld, europarlamentar din grupul ALDE.

    Referendumul pentru familie, care se va desfăşura pe 6 şi 7 octombrie, are la bază iniţiativă cetăţenească demarată de Coaliţia pentru Familie, prima de după 1989. Iniţiativa, semnată de peste 3 milioane de români, vizează înlocuirea sintagmei “între soţi”, după cum scrie, în prezent, la art. 48, alin. (1) al Constituţiei, cu căsătoria liber consimţită “între un bărbat şi o femeie”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O cuşcă pentru angajaţi: un nou scandal legat de condiţiile de muncă de la Amazon

    Mai multe poveşti despre condiţiile grele de muncă de la Amazon au ajuns, de-a lungul timpului, în presa internaţională. Compania s-a confruntat anul acesta cu proteste şi chiar angajaţi care au intrat în grevă.
     
    Un patent înregistrat în 2016 pare să arate însă lipsa totală de respect a companiei faţă de angajaţi. Potrivit celor de la Fortune, Amazon a înregistrat un proiect care descria o cuşcă în care lucrătorii ar fi trebuit să stea atunci când se aflau în apropierea roboţilor industriali sau a utilajelor grele.


    Atunci când cei de la The Seattle Times au relatat întâmplarea, reacţiile venite de pe social media au fost unele virulente. Amazon a trebuit să reacţioneze prin vocea vicepreşedintelui Dave Clark, care a scris pe Twitter că “uneori se obţin brevete şi pentru ideile proaste.”

    Clark a explicat că soluţia nu a fost şi nu va fi niciodată implementată, compania recurgând la o altă metodă: lucrătorii din fabrici vor purta nişte veste cu senzori, astfel încât roboţii se vor opri automat atunci când se află în apropierea unei persoane.

    Retailerul online Amazon a devenit, recent, a doua companie, după Apple, a cărei valoare a depăşit 1.000 de miliarde de dolari, transmite Reuters. Preţul acţiunilor Amazon s-a dublat în ultimul an, după ce i s-au majorat accelerat vânzările de retail şi activiăţile de cloud computing.

    Fondat în 1994, Amazon este în prezent cel mai mare retailer online, iar CEO-ul companiei, Jeff Bezos, este cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată la peste 160 de miliarde de dolari. Compania este listată pe Bursa de la New York din 1997, dar cu o listare publică iniţială considerată modestă, pentru piaţa americană, de 54 de milioane de dolari, astfel că evaluarea acesteia a fost stabilită atunci la 438 de milioane de dolari.

  • Copiii lui Dragoş Pătraru, luaţi la rost la şcoală. „Ce, dacă taică-tu apare al TV, crezi că…“

    „Eu sunt acelaşi om, am aceiaşi prieteni… Dar copiii au o problemă şi e destul de mare. Pentru că eu, fiind ăla de la TV care face scandal orice s-ar întâmpla, normal că toată lumea se raportează la chestia asta şi le face şi lor rău. La şcoală există colegi care zic: „Ce, dacă taică-tu apare al TV, crezi că…. Fii-mea a avut astfel de probleme cu tot felul de bădărani”, a afirmat Dragoş Pătraru, citat de libertatea.ro.

    „Fii-miu face baschet de 4 ani şi a terminat clasa a cincea cu 10. Asta în condiţiile în care eu le repet de când s-au născut că notele de la şcoală sunt un mod foarte cretin de a măsura cunoştinţele cuiva şi că îşi pierd mult timp dacă vor să ia 10. Mai bine merg la un 7-8 şi au timp şi pentru ei. Dar nu vor să înţeleagă. Şi fii-mea a terminat cu 9,70 clasa a zecea.

    Ea poate are ceva în zona asta a televiziunii, îi place să fie văzută, observată, dar trebuie să-şi descopere o pasiune adevărată în domeniu, nu s-o facă pentru că o fac eu sau pentru că aş putea eu s-o sprijin. Singura lecţie pe care le-am predat-o amândurora şi la care eu ţin foarte mult e că în viaţă trebuie să faci doar ce-ţi place”, a mai spus el.

  • Cât mai valorează salariile când inflaţia din România atinge un record european?

    La nivelul salariului mediu pe economie, creşterea nominală din iunie 2017 până în iunie 2018 a fost de 14,33% (de la 2.380 la 2.721 de lei), dar din cauza inflaţiei, majorarea reală a fost de doar 8,93%, potrivit seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar dacă pe medie – ca rezultantă generală – s-a întâmplat aşa, înseamnă că există domenii în care puterea de cumpărare a crescut chiar în condiţii de scumpiri, dar există şi domenii în care, deşi salariul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut.

    În intermedierile financiare (bănci, asigurări, pensii, fonduri mutuale), spre exemplu, salariul nominal net a crescut cu 4,39%, de la 4.581 de lei în iunie 2017 la 4.782 de lei în iunie 2018; însă, din cauza inflaţiei, salariul real – puterea de cumpărare – a scăzut cu 1%. Cu alte cuvinte, acel plus de 200 de lei la salariul finanţiştilor s-a transformat într-un minus la puterea de cumpărare, din cauza scumpirilor de peste an.
    La fel au păţit şi funcţionarii din IFN-uri (instituţiile financiare nonbancare) sau din companiile de leasing ori de brokeraj pentru microcredite: salariile lor nominale au crescut pe medie cu 2,2%, de la 4.756 de lei în iunie 2017 la 4.860 de lei în iunie 2018, dar – din cauza inflaţiei – puterea lor de cumpărare a scăzut cu 3,2%.

    Alt exemplu: în industria tutunului, care până nu demult era campioana majorărilor salariale şi domina topul veniturilor, salariul mediu a crescut cu 3,76%, de la 4.094 de lei în iunie 2017 la 4.248 de lei în iunie 2018, dar de fapt puterea de cumpărare a acestor angajaţi a scăzut cu 1,64%.

    Ghinionişti şi norocoşi în lupta cu scumpirile

    Din statistici mai reiese că petroliştii, angajaţii din domeniul gazelor şi colegii lor din domeniul extractiv par să fie cei mai ghinionişti din acest punct de vedere. Pe lângă neplăcuta scădere salarială, cu 3,8% (de la 5.478 de lei în iunie 2017 la 5.269 de lei în iunie 2018), ei s-au confruntat şi cu scumpirile de 5,4% în perioada analizată, fapt care le-a provocat o scădere a puterii de cumpărare cu 9,2%. Şi chiar cu peste 14%, în cazul angajaţilor din domeniul servicii anexe extracţiei.

    Domeniul poştă şi curierat se remarcă prin altceva: angajaţii de aici au pierdut din cauza scumpirilor exact cât au câştigat prin creşterea veniturilor, salariul lor real (ajustat cu inflaţia) urcând în acest an cu puţin peste 0%.

    De cealaltă parte, cu creşteri consistente ale puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie, se regăsesc norocoşii din domeniile în care salariile s-au majorat spectaculos. Topul majorărilor este dominat de angajaţii din rafinării şi cocserii (+35% la salariul nominal, respectiv +29,6% la puterea de cumpărare), urmaţi de cei din companiile de editare (+33% la salariul nominal, respectiv +27,6% la puterea de cumpărare), de cei din sănătate şi asistenţă socială (+31,7% la salariul nominal, respectiv +26,3% la puterea de cumpărare) şi de lucrătorii din minele metalifere (+25,6% la salariul nominal, respectiv +27,2% la puterea de cumpărare).

    Ca o consolare pentru cei loviţi la temelia puterii de cumpărare, s-ar putea menţiona două argumente:

    1. Chiar şi în anii 2016-2017, când inflaţia era negativă, au existat domenii în care capacitatea financiară a unor angajaţi s-a erodat pentru că scăderile salariilor acestora erau mai mari decât scăderile de preţuri;

    2. Banca Naţională ne anunţă, acum, că în a doua parte a acestui an inflaţia se va tempera, coborând spre 3,5%, iar Comisia Naţională de Prognoză anticipează că majorările salariale nu se vor opri nici în 2018, nici la anul.

    Deocamdată, statisticile oficiale arată că inflaţia a „muşcat” destul de adânc din creşterile de salarii, contrazicând declaraţiile triumfaliste ale oficialilor de la butoanele economiei.

    Tot mai mulţi români pierd bătălia cu scumpirile, chiar dacă salariile lor cresc

    Cât costă inflaţia

    Din statisticile oficiale ar putea fi dedusă un fel de formulă de calcul pentru cât costă inflaţia, prima constatare fiind aceea că „preţul scumpirilor” este cu atât mai mare cu cât salariile cresc mai puţin. La nivelul mediei, unde majorarea salariului real a fost de doar 8,9% când putea fi de 14,3%, calculul arată un „preţ” de 130 de lei per salariat. Adică puterea de cumpărare, în loc să crească cu 341 de lei (cât a fost majorarea salarială nominală), a crescut doar cu 211 lei, din cauza scumpirilor. Sau: dacă salariul tău nu a crescut în ultimul an cu mai mult de 100-130 de lei (în funcţie şi de venitul net), atunci e clar că puterea ta de cumpărare s-a erodat din cauza inflaţiei.