BusinessMagazin

Tag: competitivitate

  • Cluj: UBB a lansat primul Institut de Studii Avansate în Ştiinţă şi Tehnologie din România

    Universitatea „Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca a lansat, luni, Institutul de Studii Avansate în Ştiinţă şi Tehnologie (STAR-UBB), primul de acest fel din România, care are ca scop crearea mecanismelor pentru intrarea UBB în topul celor mai bune 500 universităţi din lume.

    Prorectorul cu cercetarea al UBB, Daniel David, a declarat, luni, la lansarea STAR-UBB, că speră ca institute similare să apară şi în cadrul altor universităţi din România, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    „UBB a lansat Institutul de Studii Avansate în Ştiinţă şi Tehnologie (STAR-UBB), primul de acest fel din România, prin care încearcă să îşi creeze mecanismele astfel încât, în 4-5 ani, să intrăm în Top 500 universităţi ale lumii. Sperăm să mai apară astfel de institute şi la universităţile din Consorţiul Universitaria, care sunt foarte apropiate de UBB din prisma competitivităţii, pentru că, aşa cum în străinătate asistăm deja la consorţii ale Institutelor de Studii Avansate, sperăm că şi la nivelul ţării să avem în viitor consorţii de astfel de institute”, a spus David.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Concluziile Cluj Innovation Days 2015: IT-ul clujean trebuie să dezvolte produse şi servicii proprii

    Concluzia dezbaterilor a fost evidenţiată de Bror Salmelin, reprezentant al Comisiei Europene: „Cheia reuşitei în afacerile din domeniul IT o constituie dezvoltarea unor produse şi servicii proprii, iar Clujul, pe care îl urmăresc de 15 ani, are un potenţial foarte bun în această direcţie”, notează un comunicat de presă.

    Dezvoltarea de produse şi servicii proprii de către companiile de IT reprezintă şi principalul obiectiv asumat de Cluj IT Cluster pentru următorii doi ani: „În prezent, piaţa clujeană de IT este dominată de outsourcing, dar transferul tehnologic şi dezvoltarea de produse şi servicii proprii de către companiile care activează în domeniul IT reprezintă soluţia de creştere pe termen lung. Dacă în prezent aproximativ 10% din veniturile membrilor clusterului sunt generate de produse şi servicii proprii, obiectivul nostru este ca în următorii doi ani această pondere să crească la 15%”, a declarat Alexandru Tulai, preşedintele Cluj IT Cluster.

    Despre nevoia de inovare în IT, inclusiv prin specializarea outsourcingului, au vorbit manageri din IT şi domenii conexe, specialişti în proprietate intelectuală şi cercetători din Germania, Austria, Marea Britanie, Franţa, Spania, Italia, SUA, Polonia şi România.

    Cluj Innovation Days este organizat anual de Cluj IT Cluster şi urmăreşte consolidarea comunităţii IT şi facilitarea interacţiunii cu parteneri de afaceri şi sectorul public.  Evenimentul este susţinut parţial prin proiectul „Dezvoltarea inovativă prin Informatizare a Ecosistemului urban Cluj-Napoca”, proiect implementat de către Cluj IT şi co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Axa 1 POSCCE, operaţiunea O1.3.3 – Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere, notează acelaşi comunicat.

    Cluj IT este o asociaţie de tip cluster inovativ, înfiinţată în octombrie 2012 şi având peste 40 de membri: companii de IT, universităţi şi institute de cercetare, instituţii publice şi organizaţii catalizator. Iniţiativă de business, clusterul urmăreşte creşterea competitivităţii sectorului IT şi a vizibilităţii industriei IT româneşti, precum şi poziţionarea Clujului ca un hub regional inovator. Clusterul are susţinerea guvernului şi a autorităţilor locale, care consideră Cluj IT o iniţiativă de importanţă naţională. Priorităţile clusterului pentru următoarea perioadă includ extinderea prezenţei internaţionale, proiecte comune între universităţi şi industria IT, precum şi dezvoltarea Cluj Innovation City, care va asigura comunităţii IT infrastructura necesară pentru dezvoltare, inovare şi colaborare în proiecte de anvergură.

  • Euro s-a depreciat constant faţă de dolar, reflectând divergenţa între economia SUA şi cea a zonei euro

    De la peste 1,35 dolari/euro la începutul lui iulie 2014, euro s-a depreciat constant faţă de dolar în fiecare dintre lunile următoare, reflectând atât divergenţa între economia SUA, în plină redresare, şi cea a zonei euro, ajunsă aproape de pragul recesiunii, cât şi divergenţa corespunzătoare între politicile monetare promovate de Rezerva Federală şi Banca Centrală Europeană. Fed tocmai se pregătea să încheie ultimul său program de stimulare monetară a economiei, în timp ce BCE se pregătea să lanseze în septembrie prima rundă de finanţări ieftine pentru bănci şi încă rezista cântecelor de sirenă ale pieţelor financiare care îi cereau să urmeze exemplul Fed şi să apeleze şi ea la tiparniţa de bani, spre a da un impuls mai consistent economiei din zona euro.

    După cum ştim, principala piedică în calea pornirii tiparniţei a fost rezistenţa Germaniei, care s-a temut mereu că o astfel de soluţie ar face toate statele cu probleme fiscale din zona euro să arunce la gunoi politicile de austeritate şi să se răsfeţe nemeritat pe nişte bani fictivi. Nici măcar argumentul stagnării economiei din zona euro n-a fost de ajuns spre a face BCE să treacă peste obiecţiile nemţeşti; decisiv însă a fost efortul coordonat de SUA de ieftinire treptată a petrolului în a doua jumătate a anului trecut, care n-a creat numai probleme economiei ruseşti, ci a reuşit să împingă în teritoriu negativ şi inflaţia din zona euro. Aceasta a permis compunerea în timp a unui argument tot mai convingător privind necesitatea ca BCE să pornească tiparniţa monetară spre a combate pericolul deflaţiei (ne amintim că nu mai departe de primăvara trecută, când preţul barilului era încă sus, iar războiul rece al Occidentului cu Rusia era abia la început, fostul bancher central polonez Leszek Balcerowicz încă putea spune cu temei la Bucureşti că pericolul deflaţiei este o poveste fabricată de guvernele ostile reformelor şi de speculatorii financiari).

    Aşa încât pieţele financiare au asimilat deja încă de anul trecut certitudinea că BCE va lansa până la urmă un program de cumpărare de obligaţiuni după modelul Fed (relaxare monetară cantitativă – QE, quantitative easing), singura discuţie fiind despre momentul când această lansare va avea loc. Acest efect de asimilare anticipată a silit BCE ca atunci când a făcut anunţul privind QE, luna trecută, să încerce să ia prin surprindere pieţele aruncând în joc o sumă mult peste aşteptările lor, respectiv 1.100 mld. euro faţă de o estimare în jur de 500 mil. euro. Iar consecinţa a fost că toate efectele pe care economiştii băncilor le aşteptau după lansarea QE, în privinţa deprecierii euro şi a scăderii randamentelor la obligaţiunile de stat din zona euro, să fie net depăşite în amploare. Spre exemplu, Danske Bank a admis că a subestimat efectul de „cartof fierbinte“ al QE (combinaţia dintre lichiditatea în exces din piaţă şi randamente negative la depozite, care împinge capitalurile volatile să iasă de pe euro şi să caute alte active cu riscuri mai mari, dar şi cu randamente mai bune), ajustându-şi în doar câteva zile previziunile privind cursul euro peste 6 luni de la 1,10 la 1,05 dolari.

    Efectul de „cartof fierbinte“ este ceea ce am văzut deja în ultimii ani la fiecare rundă de QE derulată de Fed: pe rând, aurul, monedele exotice, monedele economiilor emergente sau pieţele lor de acţiuni au fost luate cu asalt sau părăsite brutal, cu efecte nocive asupra economiilor respective (un exemplu a fost bula francului elveţian, stopată în 2011 de către banca centrală prin plafonarea aprecierii lui). Acesta e şi motivul pentru care încă de la finele lui 2013, Christine Lagarde, şefa FMI, avertiza guvernele din economiile emergente că e posibil ca apropierea de sfârşit a ultimei runde de QE a Fed (încheiată în octombrie 2014), să agite din nou capitalurile volatile şi să facă astfel necesară instituirea unor controale valutare. Anul 2014 a trecut însă cu bine, pentru că Fed şi-a dozat foarte exact mişcările de închidere a robinetului de bani, în funcţie de statisticile privind mersul economiei americane, şi a anunţat regulat şi din timp pieţele în privinţa a ceea ce va urma, tocmai spre a evita să fie iarăşi şantajată de acestea spre a lansa o nouă rundă de QE, aşa cum s-a întâmplat în vara turbulentă a lui 2011.

  • Cei mai puternici oameni din aviaţia mondială au pus la cale planul pentru supravieţuirea unei industrii lovite din toate părţile

    Întreaga lume se află în această cameră, iar noi, cei de la masa aceasta, avem cea mai scăzută rată de creştere din industria aviaţiei civile“, a remarcat la un moment dat Carsten Spohr, noul CEO al grupului german Lufthansa, în cadrul întâlnirii Chief Executive Board Meeting Star Alliance, organizată în luna decembrie în New Delhi, cu prilejul integrării Air India în alianţă. În dreapta lui se află Jaan Albrecht, directorul executiv al Austrian Airlines, iar la mesele alăturate, Călin Rovinescu, CEO-ul Air Canada şi preşedintele Star Alliance, Rohit Nandan, preşedinte şi managing director al Air India, precum şi directorii executivi ai Ethiopian, Avianca, Shenzen Airlines, Singapore Airlines, Thai, cât şi ai celorlalte companii membre ale Star Alliance, cea mai mare alianţă aviatică mondială.

    În cadrul întâlnirii anuale, executivii sunt puşi faţă în faţă cu jurnalişti din întreaga lume şi sunt bombardaţi cu întrebări care de care mai variate, de la tipul de scaune folosite în viitoarele aeronave până la evoluţia industriei aviatice în contextul macroeconomic actual. Nici pentru jurnalişti misiunea nu este uşoară: ei trebuie să îşi concentreze întrebările pentru reprezentanţii celor mai importante companii din aviaţia mondială în 50 de minute, durata obişnuită a unui interviu. Spohr se referă la ritmul de creştere scăzut de la nivelul întregii pieţe europene: aceasta va creşte cu 2,7% pe an în număr de pasageri, comparativ cu cele mai importante pieţe la nivel mondial, care vor creşte cu 5,5% (China) şi cu 3,2% (Statele Unite ale Americii (3,2%), potrivit datelor Asociaţiei de Transport Internaţional IATA.

     „A fost cu siguranţă un prim an mai puţin plictisitor decât speram, dar nu am fost surprins. Turbulenţele cu care ne-am confruntat sunt doar o etapă din oceanul de schimbări cu care ne confruntăm în industria aviaţiei civile. Lucrurile se schimbă astăzi, şi atât Lufthansa, cât şi Austrian Airlines şi alţi operatori aerieni trebuie să se schimbe“, se aude tare vocea lui Carsten Spohr, răspunzându-mi la întrebare din celălalt capăt al mesei. El a preluat conducerea Lufthansa, al cărei profit net a scăzut în 2013 cu trei sferturi, ajungând la 313 milioane de euro, după plecarea lui Christoph Franz la conducerea companiei de farmaceutice Roche. Spohr şi-a început cariera ca inginer, a continuat-o ca pilot şi a evoluat spre funcţiile de director de resurse umane, vicepreşedinte al Alliances & Cooperations (cu responsabilitatea de a coordona partenerii Lufthansa din toată lumea şi strategia de business a companiei), manager în consiliul director al liniei de pasageri Lufthansa, CEO al Lufthansa Cargo.

    În presa internaţională, este considerat carismatic, implicat, ambiţios şi cu abilitatea de a lua decizii puternice, aspect esenţial în contextul în care se află în prezent compania pe care o conduce. De la numirea sa în funcţia de CEO, Lufthansa a revizuit de două ori în cursul anului trecut ţinta de profitabilitate pentru anul 2014, ajungând la o estimare a profitului operaţional de un miliard de euro. „Modificările au fost cauzate de lipsa de dezvoltare a pieţei. Rezultatul operaţional se va apropia de un miliard anul acesta şi nu avem motive să schimbăm acest pronostic încă o dată. În industria aviaţiei este extrem de greu să faci predicţii, volatilitatea este ridicată“, explică Spohr referindu-se la ajustările pe care le-a făcut anul trecut.

    Economia instabilă, scăderea abruptă a preţurilor biletelor de avion cu 4,5%, odată cu mărirea capacităţii de transport a competitorilor, cât şi grevele sindicatelor, care au adus companiei pierderi totale de 200 de milioane de euro, sunt câteva din „turbulenţele“ despre care vorbeşte Spohr. Potrivit lui, în pofida pierderilor cauzate de aceşti factori, schimbările sunt necesare pentru asigurarea stabilităţii, atât în ce priveşte Lufthansa, cât şi Austrian Airlines. Cei mai importanţi paşi în procesul schimbării sunt, potrivit lui, „adaptarea produselor la nevoile pasagerilor“. Or, în contextul în care nevoile pasagerilor sunt mai ales legate de reducerea costurilor de călătorie, cea mai importantă decizie anunţată de Lufthansa anul trecut este de a intra în jocul operatorilor low-cost de cursă lungă sub marca Eurowings.

    Eurowings denumea până în octombrie anul trecut un operator regional german cu baza în Düsseldorf, dar, din octombrie 2014, zborurile acestuia au început să fie operate exclusiv prin Germanwings, alt operator low-cost al Lufthansa. Astfel, începând cu sfârşitul anului 2015, Lufthansa va folosi brandul Eurowings pentru zboruri low-cost de lung curier, ca răspuns la competiţia companiilor care operează în Golf şi care i-au costat pe nemţi câteva rute, spre exemplu cea spre Abu Dhabi. Compania va rebrandui Eurowings drept un operator de lung curier şi va folosi, în primă fază, trei Airbus A330 închiriate, urmând ca flota să fie extinsă cu până la şapte Airbus A330. Toate zborurile vor fi operate din Köln şi vor avea destinaţii precum Florida, Africa de Sud şi Oceanul Indian.

    „Ne vom orienta spre destinaţii leisure: ape calde, oraşe interesante şi plaje primitoare“, spune Spohr, fără a numi destinaţiile exacte. În lansarea zborurilor de lung curier, Lufthansa va colabora cu Sun Express, un joint venture între Lufthansa şi Turkish Airlines fondat în urmă cu 25 de ani, care conectează în prezent destinaţii din Marea Mediterană cu oraşe din Germania. Costurile de operare pentru aceste curse vor fi reduse cu 40% comparativ cu celelalte operaţiuni de lung curier ale Lufthansa, prin salarii mai mici acordate angajaţilor şi o flotă eficientă din punctul de vedere al combustibilului; măsura este una dintre cele atacate de sindicatul piloţilor în ultimele luni.

  • Cele mai inovatoare companii din lume, în viziunea Thomson Reuters

    În ultimii trei ani, Thomson Reuters a prezentat Top 100 Global Innovators, o listă a companiilor care au ieşit în evidenţă transformând creativitatea şi originalitatea în bunuri tangibile.

    Pentru a alege companiile din Top 100 Global Innovators, cei de la Thomson Reuters folosesc o serie de instrumente pentru a monitoriza patentarea proprietăţii intelectuale, precum Derwent World Patent Index, Derwent Patent Citation Index, Quadrilateral Patent Index şi Thomson Innovation. Pornind de la aceste resurse, companiile sunt evaluate pe baza mai multor criterii, inclusiv volumul de patente pentru invenţii, rata de succes a patentelor depuse, obţinerea protecţiei pentru patente pe pieţele dezvoltate şi influenţa patentelor asupra altor companii. Lista pe 2014 oferă mai multe schimbări faţă de anii trecuţi, reflectând modul în care balanţa de putere s-a schimbat în lume atunci când vine vorba de inovaţie şi comerţ.

    În acest an, Asia a reuşit pentru prima dată să depăşească America de Nord şi să devină lider în inovaţie în peisajul global. Japonia a crescut cu 39% faţă de 2013, crescând numărul companiilor prezente pe listă de la 28 la 39. China este pentru prima oară prezentă pe listă, iar Coreea de Sud şi Taiwan şi-au întărit prezenţa. La polul opus, Statele Unite şi Franţa au pierdut 25%, respectiv 40% din companii.

    Creşterea inovaţiei în Asia reflectă strategia adoptată de statele de pe continent precum şi sumele alocate de stat pentru încurajarea domeniului de cercetare şi dezvoltare. Spre exemplu, Coreea de Sud şi Japonia alocă peste 3% din PIB, în vreme de Statele Unite alocă 2,8%. Inovaţia şi protejarea acesteia prin patente reprezintă, prin urmare, elemente cheie ale succesului economic.

    Din punctul de vedere al domeniilor de activitate, cel al componentelor electronice conduce cu 21 de companii, urmat de cel al componentelor hardware. Industria farmaceutică ocupă doar patru poziţii pe listă, în vreme ce inovaţia în smartphone-uri este reprezentată de cinci companii: Apple, Microsoft, Samsung, Google şi BlackBerry.
    Colectiv, cele 100 de companii incluse pe lista din 2014 arată o creştere semnificativă în investiţiile aferente sectorului de Research & Development. Creşterea veniturilor înregistrată de companiile incluse pe lista Top 100 Global Innovators a celor de la Thomson Reuters depăşeşte cu aproape 100% creşterea înregistrată de companiile din S&P 500.

    Companiile incluse în Top 100 Global Innovators au cheluit 208 miliarde de dolari pe cercetare şi dezvoltare în 2013, cu 12% mai mult decât cele din S&P 500. Prin comparaţie, Statele Unite cheltuie anual 453 de miliarde de dolari, Japonia 148 de miliarde de dolari, Franţa 54 de miliarde de dolari, iar Marea Britanie 39 de miliarde de dolari. Asia deţine primul loc ca număr de companii incluse, cu 46.

    Dintre acestea, 39 sunt din Japonia. Urmează America de Nord, cu 36 de companii dintre care 35 vin din Statele Unite. Europa ocupă ultimele 18 poziţii, cu majoritatea organizaţiilor venind din  Franţa şi Elveţia.

    Per total, Top 100 Global Innovators demonstrează beneficiile aduse de încurajarea inovaţiei precum şi de investiţiile în protecţia proprietăţii intelectuale.

  • România urcă în topurile competitivităţii şi aşteaptă să vină investiţiile străine

    România a reuşit să facă un salt important în topul global al competitivităţii realizat de Forumul Economic Mondial şi a reuşit să urce şi în clasamentul statelor cu cel mai bun climat pentru mediul de afaceri, realizat de Banca Mondială. Rămâne de văzut dacă România va deveni mai atractivă în ochii investitorilor şi dacă aceste progrese se vor reflecta şi în creşterea volumului investiţiilor străine.

    România este dependentă de finanţarea externă, astfel că, în lipsa investiţiilor străine directe şi a fondurilor europene, creşterea economică mult aşteptată va fi foarte dificilă.

    Atractivitatea mediului de afaceri autohton este foarte importantă, reflectându-se într-un volum mai mare sau mai mic de investiţii străine. Cele două topuri realizate de Forumul Economic Mondial şi de Banca Mondială sunt un reper important pentru investitorii străini, care analizează o multitudine de indicatori atunci când iau decizia de a-şi plasa sau nu banii într-o ţară, uitându-se în special la evoluţia economiei. Iar îmbunătăţirea percepţiei investitorilor este de bun augur pentru o ţară care depinde de banii străinilor.

    România, ca şi alte ţări din regiune, are nevoie de ritmuri de creştere economică susţinută, chiar de 4-5%, pentru a deveni atrăgătoare pentru investitorii străini, spun unii economişti. Cele mai consistente fluxuri de investiţii străine au fost înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune puternică. Investiţiile străine au urcat până la un maxim de 9,5 mld. euro în 2008, însă în anii de criză s-au prăbuşit la valori de până la cinci ori mai mici. Ceea ce arată că banii aduşi de străini au fluctuat de cele mai multe ori în pas cu trendul economiei.

    ”Ţările din regiune au nevoie de ritmuri de creştere susţinute pentru a le face atrăgătoare pentru investiţii, iar acest lucru poate fi obţinut prin reformele structurale. Acestea sunt mai necesare ca oricând pentru că de şase ani stăm într-o zonă în care nu putem spune nici că mai suntem în criză, nici că am ieşit din ea. Investitorii analizează două aspecte când se uită la o ţară: potenţialul şi istoricul„, a spus Mihai Bogza, preşedintele Consiliului Investitorilor Străini, la un eveniment organizat la Bucureşti de publicaţia The Economist.

    Dacă din punctul de vedere al dimensiunii pieţei România pare să fie avantajată în regiune, în privinţa procesului de convergenţă la ţările dezvoltate este în continuare într-o poziţie defavorabilă, în opinia lui Bogza. Investitorii sunt interesaţi de potenţialul unei pieţe dat de dimensiunea acesteia, de amplasament, de diferenţa de dezvoltare a pieţei faţă de grupul de ţări către care converge, dar şi de istoricul pieţei respective.

    Deşi are un potenţial de creştere cu mult peste media europeană având în vedere cât are de recuperat, economia românească este frânată de birocraţia fiscală şi administrativă. În plus, nu există o strategie şi viziune pe ter-men lung, ceea ce pune în ceaţă direcţia în care ar trebui să se îndrepte România.

    Lipsa investiţiilor după criză, atât cele interne, cât şi cele străine, a lovit în plin economia. Iar atragerea de noi investitori este acum extrem de dificilă în contextul crizei economice mondiale. Pe lângă factorii interni, înrăutăţirea activităţii investiţionale în România a fost corelată şi cu amplificarea aversiunii faţă de risc la nivel internaţional. Fluxurile mai puţin generoase de bani au devenit foarte selective în ceea ce priveşte destinaţiile lor.

    De ce vin investitorii străini în România? Există criterii individuale, în funcţie de companie, dar există şi puncte comune, precum siguranţa investiţiei, sustenabilitate economică şi predictibilitatea reformelor politice, apreciază Valeriu Nistor, preşedintele Camerei de Comerţ Americane în România (AmCham). ”România trebuie mai întâi de toate să se gândească şi să profite de poziţia ei strategică. Climatele social, politic şi economic au o mare influenţă asupra gradului de atractibilitate a investitorilor străini. Stabilitate, transparenţă, adaptabilitate. Acestea sunt marile puncte forte. Ce fel de model economic îşi doreşte România? Nu trebuie să ne gândim la viitori investitori. Trebuie să avem grijă de cei care sunt deja aici„, în opinia şefului AmCham.

  • România agresivă şi prea competitivă

    Doi poliţişti trebuie să îşi predea rapoartele săptămânale de activitate. Primul îl predă la ora stabilită, al doilea întârzie scrierea raportului şi îl completează în timp ce bombăne sistemul şi prostia că trebuie să facă un raport. „Diferenţa dintre cei doi reprezintă forţa culturii de organizaţie“, explică Robert Cooke, directorul general şi acţionarul majoritar al Human Synergistics International, dar şi unul dintre cercetătorii care au pus la punct instrumentele cu care lucrează astăzi milioane de organizaţii din întreaga lume.

    Cei doi poliţişti sunt din Australia, iar interesul domeniului public de a răspunde la chestionarele dezvoltate de Robert Cooke este o particularitate a ţărilor anglo-saxone – „în SUA raportul public-privat este cam 50/50. Lucrăm mult şi cu rezultate bune cu sectorul public, de la companii de stat până la administraţii locale, biserici, şcoli publice, închisori – pentru cele din urmă, autorităţile au constatat că recidiva este mai mică în cazul deţinuţilor care lucrează cu instrumentele noastre. Când am dezvoltat instrumentele HS, mi-am dorit ca toată lumea să aibă acces şi cred că am reuşit“, spune Robert Cooke, care a preluat în anii 2000 controlul companiei de la familia lui Clayton Lafferty, cel care a fondat Human Synergistics în anii ’70.

    În România, instrumentele Human Synergistics au venit din 2004 şi discuţia despre cultura de organizaţie a început tot cam de atunci. „Spunem că noi (Human Synergistics România – n.r.) am adus conceptul culturii organizaţionale în România deoarece toată lumea vorbeşte acum despre cultură organizaţională, dar conceptul acesta are în spate o metodologie, o abordare sistematizată prin care el poate fi înţeles şi condus. Atunci când vorbim de sănătate, este de la sine înţeles pentru toată lumea că e important să aibă sănătate, iar noi vrem să aducem piaţa în punctul în care, atunci când vorbim de organizaţii, să fie clar pentru toată lumea că e important să aibă o cultură organizaţională bună“, spune Iuliana Stan, managing partner al Human Synergistics România, care a evaluat până acum peste 300 de companii de pe piaţă.

    Aşezarea Human Synergistics pe piaţa din România a inclus şi realizarea unei cercetări naţionale care să descifreze piaţa şi care să răspundă la întrebări referitoare la modul cum se lucrează în companii, la ce îi conduce şi la ce îi motivează pe oameni. „Organizaţiile din România sunt dominate de stilurile agresiv şi constructiv. Am descoperit că managerii care conduc agresiv duc în timp la extinderea şi permanentizarea agresivităţii în organizaţii. Stilul competitiv domină interiorul fiecărei persoane şi respectiv al fiecărei organizaţii, nu exteriorul. Tocmai asta face ca oamenii să nu coopereze şi lucrurile nu se întâmplă aşa cum ar trebui“, sintetizează Robert Cooke raportul realizat de echipa din România.

    Cercetarea Naţională Human Synergistics din 2009 a relevat faptul că organizaţiile din România sunt dominate de stilurile agresiv şi competitiv. A descris însă şi profilul ideal, profil care ar creşte motivaţia şi performanţa. Profilul ideal din România ar trebui să ajungă să fie, treptat, bazat pe autodezvoltare (stil în care se aşteaptă de la angajaţi să îşi menţină integritatea, să le placă ceea ce fac şi să îşi comunice ideile) sau pe afiliere (în care de la oameni se aşteaptă să colaboreze cu ceilalţi, să lucreze cu ceilalţi într-o manieră prietenoasă, plăcută, şi să aibă tact). Iuliana Stan spune că acest profil ideal nu este determinat prin recomandări făcute de consultanţi, ci este rezultatul investigaţiei, atât la nivel de management, cât şi la nivel de angajaţi.

    Studiul observă că în organizaţiile româneşti aspiraţiile sunt foarte constructive, dar, spre deosebire de profilul ideal internaţional, cel românesc are o extensie mai mare pentru stilurile agresive şi în special pentru stilul competitiv. „Deşi această preocupare agresivă este prezentă mai mult în România decât în alte ţări, la nivel de ideal al aspiraţiilor, este foarte bine temperată de valorile constructive. În ciuda clişeelor curente, receptivitatea oamenilor pentru schimbare în organizaţiile din România este foarte mare şi este o oportunitate de care trebuie să profităm“, mai spune Iuliana Stan.

  • România se va axa pe zece sectoare economice pentru a creşte competitivitatea până în 2020

    Strategia naţională de competivitate propune zece sectoare prioritare: turismul şi ecoturismul, textilele şi pielăria, lemnul şi mobila, industriile creative, auto şi componente auto, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, procesarea alimentelor şi a băuturilor, sănătatea şi produsele farmaceutice, energia şi managementul de mediu şi bioeconomia (agricultura, silvicultura, pescuitul şi acvacultura), biofarmaceutica şi biotehnologiile.

    Prin această strategie Guvernul şi-a propus ca România să ajungă, la orizontul anului 2020, între primele zece economii la nivel european, iar prin dezvoltarea sectoarelor de activitate menţionate, România să aibă o “contribuţie semnificativă la nivel mondial”.

    Modul prin care Executivul îşi propune să includă România în grupul ţărilor avansate este reprezentat de restructurarea sectoarelor economice în “direcţia unor poziţii competitive superioare”, formarea masei critice de IMM-uri competitive prin crearea unui mediu atractiv, transparent şi inovativ, şi integrarea companiilor mari într-un proiect coerent de dezvoltare a economiei.

    “Următorii şapte ani vor fi critici pentru dezvoltarea economică a României, iar priorităţile strategice ale ţării, stabilite în prezentul document, sunt menite să creeze condiţiile propice ca România să poată concura eficace cu restul ţărilor din Europa”, se arată în proiectul de strategie.

    Strategia de competivitate propune ca orice lege va trebui să ţină cont de impactul asupra IMM-urilor, precum şi introducerea unei perioade de şase luni între emiterea unei noi legi care afectează mediul de afaceri şi intrarea în vigoare a acesteia.

    De asemenea, Executivul vrea reducerea numărului de plăţi ale taxelor de la 39 în acest an la 13 în 2020, îmbunătăţirea poziţiei României în cadrul Indexului de Percepţie a Corupţiei de la 69 la 40, reducerea economiei subterane de la 30% din PIB în acest an la cel mult 15% din PIB (media UE) până în 2020.

    Alte măsuri propuse sunt creşterea ponderii în PIB a industriilor creative de la 7% la 10%, construirea a 500 kilometri de autostrăzi (dintre care 250 kilometri din fonduri europene şi 250 kilometri din fonduri naţionale) şi a 600 kilometri de de infrastructură regională, reducerea consumului de energie primară cu 19% în 2020 faţă de 16,6% în 2012.

    Guvernul urmăreşte, de asemenea, ca numărul de IMM-uri la 1.000 de locuitori să crească de la 23 anul trecut la 35 în 2020, dublarea cotei de piaţă mondială de exporturi, de la nivelul de circa 0,4% în 2013, precum şi creşterea ponderii produselor de înaltă tehnologie în exporturi la 10% în 2020.

    Alte obiective sunt realizarea unei rate de ocupare pentru grupa de vârstă 20-64 ani la nivel regional de 70% până în anul 2020, stoparea pierderii nete de forţă de muncă, diminuarea ponderii populaţiei aflate la risc de sărăcie sau excluziune socială la un nivel cuprins între 25% şi 35% la orizontul 2020.

    În sectorul agriculturii, Guvernul vizează reducerea suprafeţei cultivate în regim de subzistenţă, creşterea investiţiilor în activităţi neagricole în mediul rural, şi dublarea productivităţii muncii în agricultură în 2020, de la nivelul actual de 4.328 euro (VAB/UAM – indicator privind productivitatea muncii n agricultură).

    În ceea ce priveşte fondurile europene, rata de absorbţie a fondurilor europene a fost de 11,5% la sfârşitul anului 2012. Pentru perioada 2014-2020, România a primit o suplimentare de fonduri europene (suma disponibilă este de 39,3 miliarde euro, din care 21,8 miliarde euro aferentă fondurilor structurale şi de coeziune).

    Comparativ, fondurile alocate României în exerciţiul bugetar 2007-2013 au fost de 34,6 miliarde euro, respectiv 19,7 miliarde euro.

    Strategia prezintă o serie de date comparative privind mai mulţi indicatori economici ai României pentru anul 2013 raportat la 2008, precum ponderea Produsului Intern Brut (PIB) al României în PIB-ul UE, care anul trecut a fost la fel ca în anul 2008, respectiv 1,1%.

    Ponderea în PIB-ul mondial a scăzut de la 0,33% în anul 2008 la 0,28% în anul 2009, până la 0,25% în anii 2012 şi 2013, de unde rezultă că restul ţărilor lumii s-au dezvoltat mult mai rapid decât România.

    Ponderea exporturilor României în exporturile globale a crescut de la 0,31% în 2008 la 0,33% în anul 2009, a scăzut la 0,32% în 2012 şi apoi a crescut din nou, atingând 0,35% anul trecut. La nivelul Uniunii Europene, exporturile României reprezintă 1% din totalul exporturilor europene în 2013, faţă de 0,8% în 2008.

    Totodată, investitorii străini ocupă o poziţie vitală în determinarea tendinţelor de specializare în economia României şi, în consecinţă, a modului în care se formează avantajele competitive. Potrivit statisticilor, mai mult de 72 % din cifra de afaceri a companiilor mari şi foarte mari din industrie este realizată de filialele companiilor multinaţionale rezidente în România.

    Dintre cei mai mari 100 de exportatori, care asigură peste 52% din totalul exporturilor, 96 sunt companii cu capital străin, iar din totalul celor 34 de subramuri ale industriei, 25 au lideri companii cu
    capital străin.

    La nivelul economiei locale, potrivit ierarhiei valorilor Indicelui de Potenţial Competitiv (IPC), pe primul loc se situează judeţul Argeş, cu o valoare a indicelui de 0,78, faţă de o medie pe ţară de 0,31, care reflectă un volum mare al exporturilor totale (al doilea pe ţară), cel mai mare raport dintre exporturi şi populaţia ocupată (10.925 euro/angajat) şi cea mai mare pondere a exporturilor de tehnologie medie-înaltă (20,3% din totalul pe ţară şi 24% din totalul pe judeţ).

    Pe locul al doilea, cu o valoare a indicelui de 0,68, se situează municipiul Bucureşti, având cele mai mari valori ale exportului, dar şi cea mai numeroasă populaţie ocupată. Judeţul Timiş ocupă poziţia a treia, cu cele mai mari exporturi de înaltă tehnologie.

    Bacăul, pe locul al patrulea din punct de vedere al exporturilor de înaltă tehnologie, este pe locul al 34-lea din 42, din cauza ponderii mari a exporturilor de joasă tehnologie în totalul judeţului (aproape 70%) şi a valorii scăzute a exporturilor/populaţie ocupată, de numai 1.099 euro.

    Doar două judeţe din regiunea Sud-Est, respectiv Constanţa şi Galaţi, depăşesc media pe ţară în ceea ce priveşte valoarea IPC, având ca principale ramuri construcţia de nave şi siderurgia. Situaţia este similară şi pentru majoritatea celorlalte regiuni, fiecare având în general două sau cel mult trei judeţe cu valori peste media pe ţară.

    “Efectele limitate de antrenare în teritoriu, atât de la judeţ la judeţ, cât şi de la industrie la industrie, pot fi înţelese, pe de o parte, prin dezvoltarea insuficientă a legăturilor între diferite activităţi economice”, potrivit documentului citat.

    Excedentul comercial al României depinde în proporţii foarte mari de dezvoltarea industriei auto în Argeş, iar Regiunea Bucureşti-Ilfov contribuie mai mult prin cererea de importuri decât prin excedentul de vânzări la extern.

    Avantajele competitive, măsurate prin participarea la exporturi, sunt concentrate în şapte judeţe, localizate în principal în vestul şi centrul ţării, respectiv Argeş (10%), Timiş (9%), Arad (5%), Constanţa (5%), Bihor (4%), Braşov (4%), Sibiu (4%), care împreună cu Bucureşti (17%) realizează 60% din exporturile României.

    Judeţele Călăraşi, Ialomiţa, Mehedinţi, Neamţ, Olt, Tulcea şi Vrancea nu au exporturi de tehnologie înaltă, iar 29 de judeţe din totalul de 42 nu depăşesc pragul de 1% din totalul pe ţară.

    Pe de altă parte, absenţa participării în reţelele internaţionale de producţie şi comerţ are efect imediat asupra “sănătăţii” economiei locale, se spune în strategie.

    “Judeţe precum Bistriţa Năsăud, Brăila, Buzău, Caraş Severin, Călăraşi, Dâmboviţa, Hunedoara, Olt, Sălaj, Tulcea, Vâlcea, confruntă un risc potenţial la nivel social care rezultă din prezenţa unor companii cu un număr mare de salariaţi, dar cu performanţe economice relativ slabe. (…) Aglomerările care joacă rolul cel mai important la nivel naţional, în ce priveşte performanţa exporturilor şi ocuparea forţei de muncă, sunt cele în sectorul siderurgic în judeţul Galaţi, nave în Tulcea, auto în Argeş şi încălţăminte în Bihor”, se arată în strategie.

    Anumite regiuni, precum Sud-Vest, Sud-Est şi Vest, sunt specializate pe un număr foarte restrâns de sectoare, iar alte zone, ca Sud, Nord-Vest şi Centru, sunt diversificate din acest punct de vedere. Această structă economică sugerează nevoi diferite în plan local de educaţie, calificare şi cercetare, restructurare industrială şi tehnologie.

    Potrivit proiectului de strategie, printre punctele forte ale României se numără existenţa unor sectoare cu potenţial competitiv (echipamente electrice şi electronice, auto, confecţii, industria alimentară, mobilă) şi de specializare inteligentă (bioeconomia, tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, energia şi mediul, eco-tehnologiile).

    De asemenea, România şi-a îmbunătăţit constant poziţia faţă de celelalte state membre ale UE prin creşterea cotei de piaţă mondială pentru exportul produselor din sectoarele industriale şi agricole.

    Printre punctele slabe ale economiei se numără nivelul redus de alfabetizare informatică a populaţiei şi “un ritm al transformărilor mai lent” decât este necesar pentru ca România să depăşească statutul de ţară mai puţin dezvoltată.

    Alte vulnerabilităţi sunt rata redusă de absorbţie a fondurilor europene de către administraţiile centrale şi locale, cota de piaţă redusă a sectorului serviciilor, sectorul economic cel mai important, cu 67% din PIB, precum şi dezechilibrul reprezentat de faptul că doar şapte judeţe realizează 60% din exporturile naţionale.

    De asemenea, “persistenţa unor structuri de organizare a afacerilor şi strategiilor competiţionale dezvoltate în peste 40 de ani de economie comunistă, structuri care au întârziat procesele de transformare”, reprezintă condiţii nefavorabile.

    Alţi factori de risc la nivel macroeconomic sunt nivelul redus de colectare a taxelor şi evaziunea fiscală ridicată, sustenabilitatea sistemului de pensii, vulnerabilităţi ale sistemului de sănătate, arieratele companiilor de stat.

    Documentul arată că, în ciuda creşterii economice, România este o ţară cu “probleme sociale deosebite”, îndeosebi privind ponderea mare a populaţiei aflate în sărăcie şi risc de excluziune socială.

    Alte probleme identificate sunt rata abandonului şcolar mult mai ridicată faţă de nivelul european, ponderea redusă a populaţiei cu studii superioare, îmbătrânirea populaţiei/forţei de muncă din cauza migraţiei tinerilor şi a scăderii natalităţii şi nivelul redus de educaţie al populaţiei, care poate conduce la şomaj şi afecta bunăstarea pe termen lung.

  • Mittal Galaţi a lansat un program de pre-pensionare, invocând contextul economic dificil şi volatil

     “În actualul context economic, care este dificil şi volatil, lucru reflectat în creşterea costurilor şi pierderea de competitivitate, este nevoie să ne îmbunătăţim productivitatea muncii, atât prin creşterea producţiei, pentru care am investit, recent, resurse importante, cât şi prin acest program de pre-pensionare. Implementăm această măsură într-o maniera responsabilă din punct de vedere social, cum am facut şi până acum”, a declarat într-un comunicat directorul general al ArcelorMittal Galaţi, Bruno Ribo.

    Compania avea la finele anului trecut 7.115 angajaţi, faţă de peste 27.000, câţi lucrau la Sidex în 2001, înainte de privatizare.

    Salariaţii care sunt eligibili şi care doresc să se înscrie în program vor primi o sumă netă de 22.000 de lei, precum şi un număr de salarii care reprezintă diferenţa, în luni, între data plecării din companie şi data pensionării, dar nu mai mult de 12 salarii, se precizează în comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 26 mai – 1 iunie

    26.05
    Consiliul UE pentru Competitivitate (Bruxelles)

    27.05
    Cină informală a şefilor de state şi guverne din UE, pentru bilanţul alegerilor europarlamentare (Bruxelles)

    28.05
    INSSE publică tendinţele în evoluţia activităţii economice pentru perioada mai-iunie

    28.05
    DG-ECFIN publică sondajul privind încrederea companiilor şi a consumatorilor UE în mai

    28.05
    INSSE difuzează datele privind autorizaţiile de construire pentru clădiri pe primele 4 luni

    28.05 – 1.06
    Salonul de carte Bookfest (Romexpo Bucureşti)

    29.05 – 1.06
    Târgul internaţional de bunuri de consum TIBCO şi expoziţia de produse pentru copii Kidex (Romexpo Bucureşti)

    30.05
    INSSE anunţă situaţia locurilor de muncă vacante în T1

    30.05
    INSSE publică statistica activităţii de silvicultură în 2013

    31.05
    Gala “Zamfir – 50 de ani pe scenă” (Ateneul Român, Bcuureşti)

    până la 24.08
    Expoziţia “Haina îl face pe om. şase secole de istorie vestimentară” (MNIR, Bucureşti)