BusinessMagazin

Tag: colaps

  • Cum Bulgaria ar putea aduce în colaps bitcoinul

    În ultimele săptămâni, Bulgaria a atras atenţia presei străine. Motivul: cea mai săracă ţară din UE a devenit brusc proprietara unei adevărate comori, peste 210.000 bitcoini confiscaţi în cadrul unei operaţiuni speciale realizate în luna mai a acestui an. În momentul confiscării, valoarea bitcoinilor se situa la aproximativ 400 milioane de euro.

    Între timp însă, această va­loare a crescut la 3,3 miliarde de euro, sumă cu care Bulgaria şi-ar putea plăti aproximativ 20% din datoria publică. În acest scop, ţara trebuie mai întâi să-şi vân­dă bitcoinii, iar aici este pro­blema: dacă Bulgaria va vin­de bitcoinii deo­dată, preţul mo­nedei va scă­dea dramatic.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Cum Bulgaria ar putea aduce în colaps bitcoinul

    În ultimele săptămâni, Bulgaria a atras atenţia presei străine. Motivul: cea mai săracă ţară din UE a devenit brusc proprietara unei adevărate comori, peste 210.000 bitcoini confiscaţi în cadrul unei operaţiuni speciale realizate în luna mai a acestui an. În momentul confiscării, valoarea bitcoinilor se situa la aproximativ 400 milioane de euro.

    Între timp însă, această va­loare a crescut la 3,3 miliarde de euro, sumă cu care Bulgaria şi-ar putea plăti aproximativ 20% din datoria publică. În acest scop, ţara trebuie mai întâi să-şi vân­dă bitcoinii, iar aici este pro­blema: dacă Bulgaria va vin­de bitcoinii deo­dată, preţul mo­nedei va scă­dea dramatic.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • O altă staţiune românească la un pas de colaps

    Situată la poalele Munţilor Rodnei, într-un peisaj de basm, staţiunea Sîngeorz-Băi este renumită pentru apele minerale vindecătoare care vin din numeroasele izvoare aflate în zonă, fiind desemnată staţiune balneoclimaterică încă din secolul XVII, relatează Mediafax.
     
    Apele de aici vindecă boli ale aparatului digestiv (gastrite, ulcer, constipaţie cronică), colicistite, reumatism degenerativ, pancreatită cronică, obezitate, hepatită cronică şi chiar guta cu manifestări la nivelul articulaţiilor.
     
    Deşi recunoscute peste tot în lume, apele nu reuşesc să atragă nici turiştii şi nici bolnavii, lipsa investiţiilor în infrastructură, în zone de agrement şi de petrecere a timpului liber nereuşind să substituie investiţiile masive făcute de complexurile hoteliere în bazele de tratament.
     
    “Am pierdut şirul investiţiilor pe care le-am făcut aici. Avem cea mai modernă bază de tratament din Bistriţa-Năsăud, cu cel mai mare punctaj la casa de asigurări de sănătate, dar din păcate staţiunea este evitată de pensionari, dar şi de tineri. Am investit masiv în baza de tratament, am reuşit să modernizăm şi să acredităm 230 de camere de hotel, să le clasificăm de trei stele. Ne-am autorizat şi pentru tabere, însă puţini sunt cei care vor să vină aici din cauza infrastructurii proaste, a faptului că staţiunea nu oferă mare lucru – nu există un club, nu există piscină, nu există un parc de aventură sau o pârtie de schi, aşa că promovarea pe care o facem hotelului nostru nu este din păcate foarte eficientă” a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Eduard Mihăilescu, directorul unuia dintre complexele hoteliere din Sîngeorz-Băi.
     

  • O altă staţiune românească la un pas de colaps

    Situată la poalele Munţilor Rodnei, într-un peisaj de basm, staţiunea Sîngeorz-Băi este renumită pentru apele minerale vindecătoare care vin din numeroasele izvoare aflate în zonă, fiind desemnată staţiune balneoclimaterică încă din secolul XVII, relatează Mediafax.
     
    Apele de aici vindecă boli ale aparatului digestiv (gastrite, ulcer, constipaţie cronică), colicistite, reumatism degenerativ, pancreatită cronică, obezitate, hepatită cronică şi chiar guta cu manifestări la nivelul articulaţiilor.
     
    Deşi recunoscute peste tot în lume, apele nu reuşesc să atragă nici turiştii şi nici bolnavii, lipsa investiţiilor în infrastructură, în zone de agrement şi de petrecere a timpului liber nereuşind să substituie investiţiile masive făcute de complexurile hoteliere în bazele de tratament.
     
    “Am pierdut şirul investiţiilor pe care le-am făcut aici. Avem cea mai modernă bază de tratament din Bistriţa-Năsăud, cu cel mai mare punctaj la casa de asigurări de sănătate, dar din păcate staţiunea este evitată de pensionari, dar şi de tineri. Am investit masiv în baza de tratament, am reuşit să modernizăm şi să acredităm 230 de camere de hotel, să le clasificăm de trei stele. Ne-am autorizat şi pentru tabere, însă puţini sunt cei care vor să vină aici din cauza infrastructurii proaste, a faptului că staţiunea nu oferă mare lucru – nu există un club, nu există piscină, nu există un parc de aventură sau o pârtie de schi, aşa că promovarea pe care o facem hotelului nostru nu este din păcate foarte eficientă” a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Eduard Mihăilescu, directorul unuia dintre complexele hoteliere din Sîngeorz-Băi.
     

  • Viaţa şi lecţiile celui mai fericit om din lume

    Cel mai fericit om din lume nu deţine casă, o maşină scumpă şi nici nu câştigă mulţi bani, ci petrece trei luni singur, în fiecare iarnă, într-un schit minuscul din Nepal. În restul timpului se află în slujba omenirii, care are nevoie de un „ghiont“ pentru a ieşi din acest colaps emoţional, spune Matthieu Ricard, un călugăr budist în vârstă de 69 de ani.

    „Fericirea este o abilitate, iar abilităţile se învaţă“, spune el într-una dintre cărţile care l-au făcut celebru: „Happiness“. Fiul unui popular intelectual francez, Matthieu a întors spatele unei vieţi confortabile pariziene şi unei cariere în genetică celulară la Institutul Pasteur şi a dispărut în mânăstirile şi munţii din nordul Indiei, la vârsta de 26 de ani, pentru a studia cu marii maeştri budişti. Acum, la aproape 70 de ani, „cel mai fericit om din lume“, căruia nu-i place să i se spună astfel, este cunoscut la nivel internaţional; a traversat globul în lung şi lat pentru a-şi împărtăşi poveţele la sute de evenimente şi nenumărate interviuri. Se declară jenat de titlul de „cel mai fericit om“, care – spune el – a apărut pentru prima dată într-un titlu de ziar britanic şi reprezintă „o exagerare totală“. Dar un sâmbure de adevăr există, mai exact rezultatul unei cercetări efectuate de neurologi în anii 1990; în cadrul acestui studiu, care monitoriza activităţile creierului în timpul unui curs de meditaţie, aceştia au decoperit că activitatea cerebrală a lui Ricard a prezentat un grad înalt de stimulare în zonele asociate cu emoţii şi impulsuri pozitive, care nu a mai fost înregistrată anterior în literatura de specialitate. Ulterior, cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin au sugerat că Ricard are capacitatea de a-şi influenţa anumite activităţi cerebrale, având în vedere că a practicat mediaţia pentru o perioadă atât de lungă de timp. Această constatare a fost interpretată mai larg ca abilitatea de a se autoinstrui în fericire.

    Văzut ca un „guru al fericirii“, mai ales după publicarea cărţii „Happiness“, Ricard, cu peste 60.000 de ore de meditaţie practicate, se consideră doar unul dintre mulţii meditatori pe termen lung care a arătat rezultate similare. „Prietenii mă tachinează şi acum cu: «Iată, vine Mr. Happy (Cel Fericit)!». Dar e în regulă, asta nu mă derajează. Nu pot spune că sunt nefericit, desigur, dar nici cel mai fericit om din lume“. Pe lângă roba, capul ras şi relaţia strânsă cu Dalai Lama, Ricard deţine, de asemenea, o modestie extraordinară şi o auto-ironie fină. De mai bine de un an, el a abandonat culmile munţilor în care trăieşte pentru a face turul lumii, iar la evenimentele unde îşi face prezenţa vorbeşte despre altruism şi metodele prin care umanitatea şi-o poate însuşi. La una dintre opririle sale din Argentina, „Mr. Happy“ a susţinut 17 interviuri în doar două zile. În restul timpului, călugărul budist conduce o mică organizaţie umanitară în Nepal, căreia îi donează toate veniturile din vânzarea cărţilor sale şi taxele pe care le percepe ca speaker. Formarea profesională îl recomandă pe Matthieu Ricard ca om de ştiinţă, care a început să studieze budismul la sfârşitul anilor 1960, în aceeaşi perioadă în care îşi completa doctoratul la Institutul Pasteur din Paris. „Nu a fost ca şi cum aş fi trântit o uşă“, spune el cu privire la decizia de a părăsi viaţa ştiinţifică pentru cea contemplativă. „Este, mai degrabă, ca şi cum ai traversa munţii, iar când ajungi într-o vale care ţi se pare foarte frumoasă, te hotărăşti să te stabileşti acolo. Cam aşa văd eu trecerea“, spune călugărul.

    Matthieu Ricard este, de asemenea, una dintre figurile invitate an de an la Forumul Economic Mondial de la Davos, un eveniment ce ar aduce la disperare chiar şi cea mai optimistă persoană, dar nu şi pe Ricard. „Putem aduce la viaţă idei optimiste şi le putem face posibile doar dacă le împărtăşim, fie în cadrul schitului, sau în timpul predicilor, fie abordând subiectul fericirii naţionale în faţa membrilor ONU“, consideră acesta. Între timp, spune el, studiile neurologice sugerează că nu trebuie să deţii o pereche de sandale şi o vedere în Himalaya pentru a-ţi dezvolta pozitivitatea şi compasiunea. S-a demonstrat că patru săptămâni de „îngrijire a stării psihice“, meditând câte 20 de minute pe zi, îţi poate îmbunătăţi activitatea creierului şi ajută sistemul imunitar. Lecţia? „Oricine poate fi cel mai fericit om din lume, dacă ştie să caute fericirea în locul potrivit.“

  • Colapsul Uniunii Europene, nu dacă, ci când! Care sunt cauzele?

    Toată lumea ştie că Uniunea Europeană a devenit o structură socială, politică şi culturală afectată de un ireversibil proces de disoluţie. Dar de ce s-a ajuns la acest deznodământ? Ce anume a determinat iminentul colaps al UE?

    Înainte de orice, voi sublinia că proiectul denumit pompos „Europa Unită” nu a fost elaborat de experţi, ci de politicieni fără scrupule, aflaţi în slujba unor grupuri de interese oculte. Pentru că niciun expert în domeniul proiectării structurilor organizaţionale, un expert care îşi respectă condiţia, nu ar fi elaborat sau avizat un proiect suprastatal bazat pe o triplă liberalizare: libera circulaţie a persoanelor, a mărfurilor şi a capitalurilor.

    Dar politicienii care au lansat cu mult tam-tam proiectul UE au speculat cu mult succes credulitatea, complexele şi nevrozele europenilor (mai ales ale celor din fostul bloc sovietic şi din fosta Iugoslavie) şi au marginalizat experţii şi liderii de opinie care au îndrăznit să spună că acest proiect este neviabil.

    Aşa cum era de aşteptat, sutele de milioane de europeni care au pariat pe fiabilitatea Uniunii Europene au pierdut, iar finanţatorii oculţi ai acestui proiect au beneficiat de câştiguri exorbitante în materie de bani, putere şi influenţă. Cu toate acestea, polarizarea fără precedent a puterii şi a bogăţiei nu reprezintă cea mai nocivă consecinţă a instrumentalizării UE. În schimb, colapsul demografic, criza imigranţilor, falimentul fiscal al Zonei Euro şi divizarea politică şi culturală a UE reprezintă factorii disolutivi care au defectat „Europa Unită”.

    Fără îndoială, colapsul demografic reprezintă cauza determinantă a disoluţiei UE. Pe de altă parte, faptul că „Europa Unită” a devenit, în ultimile decenii, o lume muribundă, nu în sens metaforic, ci în termeni reali, reprezintă cea mai tragică disfuncţie a UE. Astfel, dacă anulăm impactul migraţiei externe, putem observa cu uşurinţă că populaţia indigenă a UE a crescut, în perioada 1989–2016, cu doar 1,7%!

     Cu alte cuvinte, dacă liderii de la Bruxelles ar bloca în acest moment accesul imigranţilor din Africa, Orientul Mijlociu şi Asia, atunci Europa Occidentală ar intra imediat în colaps demografic! În plus, trebuie menţionat că liberalizarea migraţiei în interiorul UE-ului a generat o tragică depopulare a Letoniei (–26,2%), Lituaniei (–21,8%), Bulgariei (–18,4%), Estoniei (–16,2%), României (–14,8%) şi Croaţiei (–12,2%).

    Cititi mai multe pe www.banatulazi.ro

  • Săraca ţară bogată. Cum a ajuns o intreagă ţară în faliment

    O ţara în faliment unde oamenii suferă din cauza lipsei alimentelor, a medicamentelor, a apei şi a curentul electric. Preţurile se dublează o data la câteva zile, violenţele şi jafurile s-au înmulţit, sunt mari proteste de stradă, iar oameni disperaţi au început să-şi facă singuri ceea ce ei numesc dreptate. Cum şi de ce s-a ajuns la colaps economic şi dezastru umanitar în statul cu cele mai mari rezerve de petrol din lume?

    70 la sută din cei 29 de milioane de venezueleni nu-l mai vor pe Nicolas Maduro ca preşedinte, arată ultimele sondaje de opinie din Venezuela. Oamenii îl consideră, alături de guvernul său socialist, vinovat de dezastrul din ţară, la fel ca şi opoziţia care cere revocarea lui din funcţie prin referendum.

    Pe de altă parte, preşedintele Maduro consideră că vinovaţi de criză ar fi elita business-ului şi forţele de dreapta din ţară, guvernele străine ostile, unele state din OPEC sau seceta din acest an şi a declarat stare de urgenţă pentru a combate războiul economic împotriva Venezuelei, ameninţând că va naţionaliza toate companiile străine, care spune el, sufocă economia.

    Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare de la începutul anului 2012. Este tabloul complet al colapsului social şi economic reflectat şi de ultimului raport al Fondului Monetar Internaţional.

    În 2016, conform proiecţiilor FMI, Venezuela va rămâne în depresie accentuată şi nesiguranţă politică, actuala tendinţa de scădere a preţului petrolului va mări dezechilibrul macro-economic, iar inflaţia, acum de 400%, va depăşi 500% până la sfârşitul anului.

    Statele eşuate sunt adesea caracterizate de eroziunea autorităţii de stat, regimuri autoritare incapabile să satisfacă nevoile populaţiei, corupţie răspândită în sistemul administraţiei centrale, represiune asupra oponenţilor politici, încălcare gravă a drepturilor omului, un sistem social în colaps, sărăcie extremă care afectează marea majoritate a cetăţenilor, criminalitate ridicată.

    Venezuela a devenit un stat eşuat.
    Ce s-a întâmplat cu Venezuala?

    Cu rezerve de petrol brut de 297.7 miliarde de barili, Venezuela este extrem de dependentă de veniturile din petrol, care reprezintă aproximativ 96% din exporturi.

    În condiţiile în care economia nu este deloc diversificată, ţara nu produce aproape nimic altceva decât petrol, Venezuela a depins doar de importuri pentru a hrăni populaţia. Începută în 2014, prăbuşirea preţurilor petrolului de la 88 de dolari pe baril la 35 de dolari, în mai 2016, a zdrobit economia ţării şi a tăiat finanţarea generoaselor programe sociale ale guvernului.

    „Am un fiu de doi ani. Nu are scutece. Nu are lapte, nu are mâncare. Singura mâncare pe care pot să i-o dau, din când în când, e o bucată de carne de pui, pentru că salariul meu ajunge doar pentru a cumpăra trei pui lunar” – mărturia acestei mame spune totul despre traiul zilnic din Venezuela.
     

    Cititi mai multe pe www.stiriletvr.ro

  • Săraca ţară bogată. Cum a ajuns o intreagă ţară în faliment

    O ţara în faliment unde oamenii suferă din cauza lipsei alimentelor, a medicamentelor, a apei şi a curentul electric. Preţurile se dublează o data la câteva zile, violenţele şi jafurile s-au înmulţit, sunt mari proteste de stradă, iar oameni disperaţi au început să-şi facă singuri ceea ce ei numesc dreptate. Cum şi de ce s-a ajuns la colaps economic şi dezastru umanitar în statul cu cele mai mari rezerve de petrol din lume?

    70 la sută din cei 29 de milioane de venezueleni nu-l mai vor pe Nicolas Maduro ca preşedinte, arată ultimele sondaje de opinie din Venezuela. Oamenii îl consideră, alături de guvernul său socialist, vinovat de dezastrul din ţară, la fel ca şi opoziţia care cere revocarea lui din funcţie prin referendum.

    Pe de altă parte, preşedintele Maduro consideră că vinovaţi de criză ar fi elita business-ului şi forţele de dreapta din ţară, guvernele străine ostile, unele state din OPEC sau seceta din acest an şi a declarat stare de urgenţă pentru a combate războiul economic împotriva Venezuelei, ameninţând că va naţionaliza toate companiile străine, care spune el, sufocă economia.

    Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare de la începutul anului 2012. Este tabloul complet al colapsului social şi economic reflectat şi de ultimului raport al Fondului Monetar Internaţional.

    În 2016, conform proiecţiilor FMI, Venezuela va rămâne în depresie accentuată şi nesiguranţă politică, actuala tendinţa de scădere a preţului petrolului va mări dezechilibrul macro-economic, iar inflaţia, acum de 400%, va depăşi 500% până la sfârşitul anului.

    Statele eşuate sunt adesea caracterizate de eroziunea autorităţii de stat, regimuri autoritare incapabile să satisfacă nevoile populaţiei, corupţie răspândită în sistemul administraţiei centrale, represiune asupra oponenţilor politici, încălcare gravă a drepturilor omului, un sistem social în colaps, sărăcie extremă care afectează marea majoritate a cetăţenilor, criminalitate ridicată.

    Venezuela a devenit un stat eşuat.
    Ce s-a întâmplat cu Venezuala?

    Cu rezerve de petrol brut de 297.7 miliarde de barili, Venezuela este extrem de dependentă de veniturile din petrol, care reprezintă aproximativ 96% din exporturi.

    În condiţiile în care economia nu este deloc diversificată, ţara nu produce aproape nimic altceva decât petrol, Venezuela a depins doar de importuri pentru a hrăni populaţia. Începută în 2014, prăbuşirea preţurilor petrolului de la 88 de dolari pe baril la 35 de dolari, în mai 2016, a zdrobit economia ţării şi a tăiat finanţarea generoaselor programe sociale ale guvernului.

    „Am un fiu de doi ani. Nu are scutece. Nu are lapte, nu are mâncare. Singura mâncare pe care pot să i-o dau, din când în când, e o bucată de carne de pui, pentru că salariul meu ajunge doar pentru a cumpăra trei pui lunar” – mărturia acestei mame spune totul despre traiul zilnic din Venezuela.
     

    Cititi mai multe pe www.stiriletvr.ro

  • Povestea unui colaps de zeci de miliarde de dolari: Totul a pornit de la un zvon

    Un singur zvon lansat de un reporter al CNBC a fost suficient pentru ca investitorii să pună crucea pe mormântul băncii americane Bear Stearns. Colapsul ei a grăbit propagarea marii crize financiare mondiale din 2008.

    O anchetă a guvernului SUA a descoperit că sursa acelui zvon, infirmat tot de CNBC, este un fost executiv al Bear Stearns, Kyle Bass de la Hayman Capital Management, un binecunoscut manager de fonduri de hedging. Până acum, rezultatele anchetei au fost secrete, scrie The Wall Street Journal.

    Bass a făcut o avere în timpul crizei imobiliare din SUA pariind contra creditelor ipotecare subprime. Fondul său are pariuri de mai multe miliarde de dolari pe căderea yuanului şi a dolarului din Hong Kong.

    Bomba a fost lansată de CNBC miercuri dimineaţă, pe12 martie 2008, printr-un interviu al reporterului David Faber cu şeful Bear Stearns Alan Schwartz. Faber i-a cerut lui Schwartz să comenteze zvonurile că Goldman Sachs nu mai acceptă să-şi asume riscuri asociate cu Bear Stearns. În acea perioadă piaţa era inundată cu speculaţii că un mare jucător de pe Wall Street, posibil această bancă, are probleme de lichiditate.

    Schwartz a răspuns că partenerii băncii fac în continuare tranzacţii cu aceasta. Câteva ore mai târziu, CNBC informa că Goldman acceptă să devină contraparte în tranzacţii cu Bear Stearns.

    Însă în ochii multora dintre investitorii şi actorii de pe Wall Street răul era deja făcut. Încrederea în Bear Stearns a dispărut rapid, la fel şi capacitatea băncii de a supravieţui.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Criza despre care nimeni nu vorbeşte. Venezuela este în pragul celui mai mare colaps din istoria ţării

    Scăderea masivă a preţului barilului de petrol face tot mai mulţi investitori să mizeze pe intrarea în default a Venezuelei, având în vedere datoria colosala de 120 de miliarde de dolair pe care o are de achitat. Aceasta ar adânci şi mai tare lupta pentru rezerva de petrol a ţării şi va avea un impact major asupra crizei economice şi politice, scrie Wall Street Journal.

    Venezuela se confruntă cu cea mai mare cădere economică de la obţinerea independenţei faţă de Spania. Cu toate acestea, guvernul a reuşit să plătească la timp fiecare tranşă din datoria externă.

    Săptămâna trecută guvernul din Venezuela a declarant o stare de urgenţă de 60 de zile, pe motive economice, pentru a se putea descurca cu o criză care pare că se adânceşte pe zi ce trece, potrivit BBC.

    Această măsură ar urma să dea preşedintelui prerogative crescute, inclusiv să intervină în cadrul companiilor sau să limiteze accesul la valtuă.

    Edictul include creşterea fiscalităţii şi a luat măsuri de urgenţă în cadrul serviciilor sociale şi importurilor de mâncare.

    Cifrele oficiale sugerează că economia Venezuelei s-a contractat cu 4,5% în primele nouă luni din 2015.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro