Tag: CEO

  • O creştere explozivă: Au pornit cu 15 oameni şi în numai 4 ani au ajuns la peste 650 de IT-işti

    ING Tech România, hubul global de dezvoltare de software al grupului financiar de origine olandeză ING, a ajuns în prezent la o echipă de 650 de persoane şi continuă să recruteze circa 100 de specialişti IT pe an, urmând să ajungă astfel la 800 de angajaţi la finalul anului viitor. ING Tech deserveşte subsidiarele ING din 20 de ţări şi face parte din ING Business Shared Service (IBSS). Pe plan local, hubul este administrat de compania ING Services România, care în 2017 a avut afaceri de 123 milioane lei, în creştere cu 48% faţă de anul anterior, şi un profit net de 23,7 milioane lei, potrivit celor mai recente date de la Ministerul de Finanţe.

    „Noi am pornit în 2014-2015 cu o echipă relativ mică de oameni, 15-20 de persoane care se ocupau iniţial de soluţii de core banking. Apoi ne-am diversificat activitatea şi a existat o creştere până la 650 de ingineri IT”, notează executivul. Pentru companie mai lucrează alte 200 de persoane, ocupând diverse funcţii de suport ale companiei. Rata de retenţie a angajaţilor e de 12%, sub nivelul pieţei, care este de aproximativ 15%. „Ne uităm spre viitor şi încercăm să fim predictibili în ceea ce priveşte ariile pe care vrem să le dezvoltăm, cât de mult vrem să creştem; depinde foarte mult şi de cum va evolua piaţa, cum vom reuşi noi să atragem oameni, pentru că este mai important să găsim oamenii buni decât să atingem un anumit număr. Prin urmare, în fiecare trimestru reevaluăm proiectele şi stabilim câtă forţă de muncă ne trebuie”, mai spune el.

    Citiţi aici continuarea 

  • Bankingul tradiţional nu va dispărea complet

    „A trebuit, în primul rând, să ne găsim scopul”, spune Marian Ion, referindu-se la perioada de început a companiei pe care o conduce. „Am început să definim domeniile strategice în care vrem să activăm şi, odată ce am stabilit că domeniile respective sunt legate de canale de core banking (sistem bancar care permite clienţilor să realizeze o serie de operaţiuni de bază în toate sucursalele unei bănci, indiferent de sucursala de care depind – n.red.), big data şi chiar plăţi, am început să construim prezenţa noastră în acele zone.”

    Marian Ion spune că provocarea este să aduci încă de la început în companie genul corect de oameni, „oameni care au o atitudine de colaborare, de creştere, care înţeleg strategia băncii şi încep să strângă lângă ei oameni capabili să livreze. Cum spunem noi, «A people attract A people, B people attract C people» (oamenii buni atrag oamenii buni, oamenii slabi atrag oameni şi mai slabi n.red); am vrut să avem oameni de calitate care să aducă alţi oameni cu mentalitatea corectă. Dacă oamenii noştri sunt buni, rezultatele noastre vor fi bune. Noi nu lucrăm cu capital, nu lucrăm cu investiţii în infrastructură sau echipamente, capitalul nostru sunt oamenii”.

    ING Tech România, hubul global de dezvoltare de software al grupului financiar de origine olandeză ING, a ajuns în prezent la o echipă de 650 de persoane şi continuă să recruteze circa 100 de specialişti IT pe an, urmând să ajungă astfel la 800 de angajaţi la finalul anului viitor. ING Tech deserveşte subsidiarele ING din 20 de ţări şi face parte din ING Business Shared Service (IBSS). Pe plan local, hubul este administrat de compania ING Services România, care în 2017 a avut afaceri de 123 milioane lei, în creştere cu 48% faţă de anul anterior, şi un profit net de 23,7 milioane lei, potrivit celor mai recente date de la Ministerul de Finanţe.

    Compania este implicată în dezvoltarea soluţiilor bancare din mai multe zone, spune CEO-ul ING Tech. „În general ne uităm la componente care sunt folosite de mai multe ţări, componente care sunt strategice pentru ING şi lucruri care contribuie la dezvoltarea unei platforme unice pentru ING, o platformă de banking foarte asemănătoare cu una de tip ecosistem ca Netflix sau Uber, în care ai o singură aplicaţie unde toată experienţa cu clientul este unificată; clientul interacţionează la fel cu banca, indiferent că e într-o locaţie sau alta, indiferent că e într-o ţară sau alta.” Practic, spune el, strategia grupului este să creeze această platformă, iar centrul din Bucureşti contribuie cu diverse componente, dintre care unele sunt folosite în comun de mai multe ţări.

    „Creştem, dar creştem calculat”

    „Noi am pornit în 2014-2015 cu o echipă relativ mică de oameni, 15-20 de persoane care se ocupau iniţial de soluţii de core banking. Apoi ne-am diversificat activitatea şi a existat o creştere până la 650 de ingineri IT”, notează executivul. Pentru companie mai lucrează alte 200 de persoane, ocupând diverse funcţii de suport ale companiei. Rata de retenţie a angajaţilor e de 12%, sub nivelul pieţei, care este de aproximativ 15%. „Ne uităm spre viitor şi încercăm să fim predictibili în ceea ce priveşte ariile pe care vrem să le dezvoltăm, cât de mult vrem să creştem; depinde foarte mult şi de cum va evolua piaţa, cum vom reuşi noi să atragem oameni, pentru că este mai important să găsim oamenii buni decât să atingem un anumit număr. Prin urmare, în fiecare trimestru reevaluăm proiectele şi stabilim câtă forţă de muncă ne trebuie”, mai spune el.

    Ideal ar fi ca oamenii tehnici să înţeleagă ce înseamnă o bancă, ce înseamnă o balanţă de plăţi, ce înseamnă un produs bancar, care e audienţa unei bănci, cu ce provocări se confruntă, spune Marian Ion, adăugând că, în mod ideal, compania face şi o astfel de evaluare pentru a înţelege dacă acei candidaţi au o anumită afinitate cu domeniul bancar. „Cu toate acestea, nouă ne place să spunem că suntem o companie de tehnologie, deci 80% din competenţe trebuie să fie legate de tehnologie. În rest, dacă competenţele legate de banking nu sunt la nivelul la care ne aşteptăm, mai facem traininguri interne pentru ca oamenii să înceapă să înţeleagă anumite lucruri specifice domeniului bancar.”

    În primul rând, explică Marian Ion, compania caută oameni care au experienţă şi care sunt capabili să concentreze în jurul lor echipe; „aducem şi foarte mulţi absolvenţi de facultate pe care îi învăţăm şi tehnologie şi banking. Importăm mulţi oameni şi din străinătate, din ţările grupului ING, şi aşa reuşim practic să acoperim toate nevoile pe care le avem. Nu avem aşadar o singură sursă şi în niciun caz nu ne uităm la concurenţă gândindu-ne că doar de acolo putem să aducem oameni”.

    Salariile oferite de ING Tech sunt „la nivelul pieţei”, dar rata de retenţie se explică mai ales prin cultura companiei şi prin proiecte. „Avem o cultură deschisă, suntem o organizaţie flat, fără foarte multe niveluri ierarhice şi axată mult pe discuţii deschise, libere. Vârsta medie e în jur de 32 de ani.”

    „Securitatea nu înseamnă doar tehnologie”

    În momentul acesta, explică Marian Ion, cea mai bună abordare a tehnologiei cloud e una de tip hibrid – un cloud dezvoltat intern şi unul public. „Acesta e nivelul în prezent; pe termen lung sunt sigur că toate cloudurile vor fi publice, rulate de companii de tehnologie care te vor asigura că nu se întâmplă absolut nimic cu aceste date.”

    La securitate nu e întotdeauna vorba de tehnologie, spune el, ci despre a privi lucrurile în ansamblul lor, începând chiar de la liniile de cod pe care le scrii: „Trebuie să te asiguri că acestea sunt scrise într-un mod sigur, sunt documentate, sunt testate împotriva diverselor tipuri de atacuri, apoi aplicaţiile, unde se fac evaluări, iar apoi sistemul în întregul său, toată arhitectura, pentru că poţi să ai trei aplicaţii care sunt absolut sigure dar atunci când le pui împreună există fisuri de securitate pe care cineva le poate exploata.”

    Toate aceste evaluări conduc fie spre soluţii tehnice prin care poate fi îmbunătăţită aplicaţia, fie spre soluţii de securitate. Abordarea legată de securitate trebuie să fie una care să aibă în vedere tot ansamblul. „Totul contează în aceeaşi măsură, de la liniile de cod până la persoana care are acces în locaţie – orice fisură în tot acest lanţ îţi creează o problemă, iar ca bancă nu îţi permiţi să nu fii perfect din acest punct de vedere”, explică Marian Ion.

    Executivul laudă clienţii români, respingând ideea că am fi în urma vestului Europei sau a altor pieţe avansate. „Dacă ne uităm la un client digital de banking, cred că românii ştiu ce să ceară. Cred că piaţa este foarte deschisă, globală – ai acces la foarte multe aplicaţii de tip bancar şi poţi imediat să faci comparaţii între ceea ce ţi se oferă local şi ce poţi să obţii în altă ţară. Din acest punct de vedere, clienţii români sunt destul de bine educaţi. Cred că ei ştiu ce se ceară, ştiu să facă comparaţii, ştiu să se uite în piaţă şi să vadă ce oferă ceilalţi, sunt nişte clienţi pretenţioşi.”

    CEO-ul ING Tech nu crede că între bănci şi fintech trebuie să existe o competiţie, iar băncile nu ar trebui să inhibe dezvoltarea fintech-urilor, ci dimpotrivă, ar trebui să vadă în acestea o oportunitate de colaborare. „Există fintech-uri care oferă produse sau procese de nişă şi care pot să o facă, global, la un nivel mult mai înalt decât o fac băncile; acestea pot să înţeleagă un anumit produs sau un anumit proces dintr-o altă perspectivă decât cea a băncii şi pot să vină cu o idee foarte interesantă pentru o bancă. Cred că bankingul se va deschide către fintech-uri, vom vorbi despre colaborare – similar, dacă vreţi, cu open sourcing-ul din IT; băncile vor beneficia de fintech-uri, nu vor fi într-o competiţie”, spune Ion.

    Executivul subliniază importanţa digitalizării asupra tuturor domeniilor economice, nu numai asupra bankingului. „Cred că va exista o reaşezare a forţei de muncă în viitor, nu aş spune că digitalizarea, inteligenţa artificială sau chatboţii vor înlocui forţa de muncă tradiţională; anumite joburi vor fi automatizate, iar oamenii va trebui să îşi regândească rolurile astfel încât să vină în continuare cu creativitate. În primă fază, cel puţin, lucrurile care sunt extrem de monotone sau repetitive vor fi înlocuite de aceste software-uri, dar oamenii respectivi vor trece la joburi cu valoare adăugată. Va exista o tranziţie către altceva, nu trebuie să ne speriem că vor veni roboţi care ne vor înlocui, ci dimpotrivă, cred că ne vom reaşeza pe piaţa muncii.”

    Cum va arăta banca viitorului? Multă tehnologie, multă digitalizare, o să fie chatboţi, o să fie procese automate, multe procese în cloud, soluţii biometrice de securitate; interacţiunea o să fie mai ales digitală, dar cu toate acestea produsele din spate şi toată ştiinţa aceasta a bankingului va rămâne apanajul oamenilor încă mult timp. „Cred că o prezenţă fizică va exista şi în viitor, chiar dacă din ce în ce mai limitată – indiferent că vorbim de un call center sau un loc unde poţi să ceri un sfat. Bankingul tradiţional nu va dispărea complet”, încheie el.

  • Liderii de azi şi afacerile de mâine

    Cristian Hostiuc:
    Cine vrea să fie preşedinte al României peste 30 de ani?
    Lucia Costea: Nu spun nu, dar nu este neapărat un deziderat.
    Alin Chivu: Nu exclud acest lucru, se poate întâmpla şi asta.
    Silviu Zavate: Clar nu.
    Radu Timiş Jr.: Eu m-aş face preşedinte, dar în momentul în care m-aş lăsa de business.

    Cristian Hostiuc: Ce făceaţi în octombrie 2004, când s-a lansat Business MAGAZIN?
    Lucia Costea: În octombrie 2004 eram anul III de facultate, la Limbi şi Literaturi Străine, germană-rusă, la Universitatea Bucureşti şi demaram businessul în care sunt implicată astăzi. Nu aveam pe atunci un vis anume, ştiam doar că sunt o persoană determinată şi ambiţioasă şi aşteptam să îmi văd ce îmi rezervă viitorul – nu mă gândeam neapărat că voi deveni profesoară, având în vedere studiile pe care le urmam, aşteptam să văd perspectivele.
    Radu Timiş Jr.: În 2004 eram în clasa a III-a, învăţam limbi străine. Câţiva ani mai târziu am realizat că vreau să fac parte din businessul de familie.
    Alin Chivu: În 2004 terminam şcoala şi eu, erau deja doi de când se deschisese businessul familiei şi cochetam uşor cu acesta. Făceam dulciuri alături de mama şi bunica de când eram foarte mic.
    Silviu Zavate: În 2004 eram la liceu, cred că în clasa a X-a, şi nu mă gândeam la vreun business, dar aveam de gând să fac ceva de familie, alături de fratele meu geamăn, Radu.

    Cristian Hostiuc: Care este modelul vostru de CEO?
    Lucia Costea: Iulian Stanciu.
    Radu Timiş Jr.: Dragoş Pavăl.
    Alin Chivu: L-am admirat în decursul carierei pe Dragoş Anastasiu.
    Silviu Zavate: Radu Savopol.

    Cristian Hostiuc: Ce defecte trebuie să aibă un CEO care pot fi şi calităţi?
    Lucia Costea: Curaj, asumarea de riscuri.
    Silviu Zavate: Lipsa de empatie.
    Radu Timiş Jr.: Ar fi un defect să nu aibă inteligenţă emoţională, care cred că este cea mai importantă la un lider.
    Silviu Zavate: Să aibă limite.

    Cristian Hostiuc: Ce cărţi de business sau beletristică aţi recomanda?
    Radu Timiş Jr.: Aş recomanda, de exemplu, cartea lui Martin Lindstrom, „Biology – descrie foarte bine comportamentul consumatorului modern.
    Lucia Costea: „Corporate Life Cycles, de Ichak Adizes. Îţi arată etapele prin care trece un business şi cum ar trebui să acţionezi în fiecare dintre acestea şi cum să muţi businessul într-o etapă potrivită.
    Silviu Zavate: „Secretele succesului mi se pare o carte interesantă pe care aş recomanda-o.

    Cristian Hostiuc:
    Uitându-vă la ce vedeţi
    voi în jurul vostru, fie în România, fie în străinătate, ce business aţi fi dorit să conduceţi?
    Lucia Costea: Victoria’s Secret.
    Radu Timiş Jr.: Apple sau Mercedes-Benz.
    Silviu Zavate: Brandul lui Tom Ford.
    Alin Chivu: Lenotre Paris (cea mai bună cofetărie din Paris).

    Cristian Hostiuc:
    Ce afacere apreciaţi?
    Silviu Zavate: 5 to Go.
    Alin Chivu: Cris-Tim.
    Lucia Costea: Autonom Rent a Car, Dedeman, 5 to Go dacă rămânem în zona locală.
    Radu Timiş Jr.: Dedeman, Fildas, Bog’Art.

    Cristian Hostiuc: Ce business din lumea largă credeţi că aţi fi putut să îl faceţi voi? Să vă fi spus: „ideea asta am avut-o şi eu”?
    Alin Chivu: Yango.
    Lucia Costea: Teilor.
    Radu Timiş Jr.: Eu aş fi dezvoltat probabil un mare retailer comercial, supermarket, hipermarket, ceva 100% românesc, cu desfacere pentru producătorii români.
    Silviu Zavate: Tom Ford.

    Cristian Hostiuc: Unde vă vedeţi peste 15 ani?
    Lucia Costea: Eu mă văd pregătind succesiunea pentru businessul în care sunt azi, dezvoltându-l şi aducându-l la un cu totul alt nivel faţă de unde suntem acum, dar aş vrea să îmi văd copiii în postura în care este Radu astăzi, să preia businessul în care noi am pus suflet şi pe care l-am dezvoltat atât de mult timp.
    Radu Timiş Jr.: Şi eu spun la fel, grupul Cris-Tim va exista şi peste 15 ani şi va fi cel mai mare producător din domeniul alimentar din România şi nu numai, va fi unul din top trei producători alimentari din Europa de Sud-Est.
    Alin Chivu: În următorii 15 ani îmi doresc să consolidăm businessul Casa Victoria ca un business premium în domeniul nostru, vrem să păstrăm calitatea, să evoluăm în continuare, direcţia pe care o avem este una în acest sens. Tot în postura în care sunt mă văd peste 15 ani.
    Silviu Zavate: Peste 15 ani, Zavate va fi cel mai mare brand de menswear din România şi va fi internaţional.

    Cristian Hostiuc: Dacă ar fi să vă alegeţi o copertă şi voi aţi fi pe copertă – care ar fi titlul pe care vi l-aţi da vouă?
    Lucia Costea: Pasiunea şi determinarea te pot face un om împlinit.
    Radu Timiş Jr.: Reuşita e în funcţie de numărul de încercări.
    Silviu Zavate: Prima impresie chiar contează.
    Alin Chivu: Calitate şi gust.

    Ioana Matei: Ce sfaturi aveţi pentru cei care încep sau au deja o afacere de familie?
    Lucia Costea: Cred că este vorba despre curajul de a începe ceva nou – chiar dacă ai văzut lucrurile acestea în familie, este curajul de a continua cu responsabilitate şi integritate un lucru început şi de a te adapta noilor tendinţe şi de a aduce inovaţie în interiorul afacerii. Să fii aspiraţional şi să vezi unde vrei să duci businessul peste zeci de ani.
    Radu Timiş Jr.: Pentru ca o afacere de familie să aibă succes, succesorii trebuie să creadă în viitorul companiei, să trăiască odată cu ea şi să înţeleagă businessul în profunzimea sa – a fi un bun CEO nu înseamnă să stai toată ziua în birou, trebuie să ştii ce se întâmplă pe toate verigile operaţionale ale companiei şi doar atunci cred că un CEO sau o primă generaţie poate preda businessul către a doua generaţie.
    Silviu Zavate: Cred că este foarte important să crezi în tine şi niciodată să nu te laşi bătut, tot ceea ce faci să faci din pasiune, indiferent de greutăţi.
    Alin Chivu: Este foarte important să crezi în ceea ce faci, să crezi în produsul tău şi să fii onest. Atât timp  cât crezi în produs şi vinzi ceva corect, ai toate şansele să reuşeşti.

  • Ce defecte trebuie să aibă un CEO, un lider?

    Să aibă viziune, să fie carismatic, să fie inteligent, să fie empatic, să-i placă să lucreze cu oamenii, să-i placă să conducă, să fie un profesor, să acorde atenţie celor cu care interacţionează etc.
    Sunt milioane de cărţi pe această temă.
    Toată lumea caută să fie liderul şi CEO-ul ideal.
    Lumea vorbeşte prea puţin, însă, despre defectele pe care ar trebui să le aibă un lider, un CEO.
    Aceste defecte s-ar putea transforma de multe ori în cele mai importante calităţi, mai ales în vremuri de criză, când afacerile sau businessurile nu mai merg şi trebuie luate decizii radicale.
    A nu te îndrăgosti de un business este o calitate sau un defect? Bineînţeles că totul depinde de conjunctura în care te afli.
    Am cunoscut lideri din business care s-au îndrăgostit de afacerea lor, nu au ştiut să o vândă sau să o închidă la timp şi apoi au pierdut tot.
    A nu te îndrăgosti de oamenii cu care lucrezi este o calitate sau un defect? De multe ori în business un lider trebuie să-i lase pe oamenii din jurul lui, cu care lucrează, să plece, dacă ei vor acest lucru. De multe ori trebuie să renunţe chiar el la ei, indiferent de istoria din spate, pentru a merge înainte.
    A fi dictator într-o poziţie de CEO este o calitate sau un defect?
    Dacă nu ai acest defect, pentru că oamenii nu iubesc dictatorii, s-ar putea să nu faci lucruri mari. De multe ori în business trebuie să calci totul în picioare, să calci lumea din jurul tău în picioare pentru a sparge bariere şi pentru a face imposibilul.
    De cele mai multe ori, un lider nu trebuie să fie generos, pentru că nu ştie unde se va opri. Toată lumea vrea bani, toată lumea vrea atenţie, dar totul are o limită.
    Câteodată este mai important să spui nu, decât să spui da. De multe ori deciziile bune au venit din faptul că au avut în spate decizii de a nu face un lucru.
    A conduce un business nu înseamnă numai lapte şi miere, nu înseamnă numai decizii bune, ci înseamnă şi multe decizii proaste. Nu multă lume vrea să vorbească despre deciziile proaste pe care le-a luat. Toată lumea vrea să vorbească numai despre decizii extraordinare, numai despre succes şi mai puţin despre eşec, dacă nu chiar deloc.
    Toate aceste defecte nu ajută un lider sau un CEO să construiască un business, un produs sau un serviciu. La început, pentru a realiza ceva, trebuie să ai mai multe calităţi.
    Dar pentru a ţine businessul în picioare, pentru a-l provoca atunci când stagnează, pentru a rezista în momente de criză, s-ar putea ca un lider, un CEO, să aibă nevoie de mai multe defecte decât calităţi.
    Toţi marii lideri s-au confruntat cu crize, pe care le-au rezolvat sau nu, luând decizii de tăiere, de reducere, de a renunţa la anumite lucruri, de a-i schimba şi de a renunţa la oameni, de a renunţa la copilul lor, ceea ce, de multe ori, este de neconceput.
    Dar rezultatele au fost pozitive, iar companiile au mers înainte.
    Poate nu am enumerat prea multe defecte, dar lista este deschisă.

  • Gala CEO Awards, expresia admiraţiei: Business MAGAZIN i-a premiat pe cei mai admiraţi CEO din România

    Câteva sute de invitaţi, o dublă aniversare, un panel-fulger şi dezvăluirea numelor celor mai admiraţi CEO din România sunt reperele ediţiei cu numărul 10 a galei CEO Awards din 2019. În fiecare an, evenimentul recunoaşte performanţele acelor CEO care au câştigat respectul colaboratorilor, al partenerilor de afaceri, al angajaţilor şi – de ce nu? – al concurenţilor.

    În cadrul ediţiei de anul acesta a evenimentului CEO Awards, am avut o aniversare dubla: 15 ani de la lansarea primei ediţii a Business MAGAZIN şi 10 ani pentru catalogul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA.

    Realizat pe baza voturilor primite de la peste 500 de reprezentanţi ai mediului local de afaceri, acesta nu este un simplu clasament, ci un barometru al exemplelor de lideri de pe scena businessului românesc.

    Şi anul acesta, în cadrul galei CEO Awards, am aplaudat performanţele acelor CEO care şi-au câştigat respectul şi admiraţia în rândul colaboratorilor sau a partenerilor de afaceri şi s-au făcut recunoscuţi pentru implicarea lor în cadrul companiei, dar şi prin reuşitele aduse pentru aceasta.

    Am acordat premii prin care să recunoaştem performanţele pentru primii 10 lideri din clasamentul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA.

    1.      Daniel Dines, CEO şi cofondator al UiPath

    2.      Roxana Maftei, proprietar Farmacia Tei

    3.      Dragoş Pavăl, preşedinte şi cofondator Dedeman

    4.      Iulian Stanciu, fondator eMAG

    5.      Vladimir Sterescu, country manager, CGS România

    6.      Cristina Bâtlan, proprietar Musette

    7.      Laura Ţeposu, cofondator şi director de dezvoltare Libris.ro

    8.      Affan Yildirim, General Manager, Anchor Grup

    9.      Frank Wagner, CEO, Lidl România

    10.  Florin Talpeş, CEO şi cofondator Bitdefender

    Anul acesta, au aderat la obiectivul nostru a găsi cei mai admiraţi CEO din România reprezentanţii platformei de resurse umane undelucram.ro, care au ajutat la realizarea platformei de votare prin care s-a realizat clasamentul admiraţiei.

    Anuarul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA, în care veţi regăsi clasamentul complet, va fi disponibil pe piaţă şi distribuit abonaţilor începând de luni, 28 octombrie. 

  • Dezastru la o multinaţională: Mii de persoane au fost puse pe lista neagră şi urmează să fie concediate

    Dezastrul companiei WeWork se agravează din ce în ce mai mult, iar compania va concedia 4.000 de persoane ca parte dintr-un plan agresiv de resuscitare a businessului, care va fi aplicat de japonezii de la SoftBank după ce aceştia au preluat controlul businessului de co-working săptămâna aceasta, potrivit FT.

    Concedierile afectează 30% din forţa de muncă la nivel global a WeWork, de 14.000 de persoane, potrivit surselor citate. Circa 1.000 de concedieri vor afecta angajaţi precum cei de la curăţenie – servicii pentru care WeWork caută o metodă de outsourcing.

    Mai mult, WeWork vrea să prioritizeze trei pieţe – SUA, Europa şi Japonia – şi se va retrage din regiuni precum China, India şi America Latină. Deja a început procedurile de închidere pentru anumite părţi din portofoliu, printre care locaţiile din China.

    Vestea vine după ce investitorii şi angajaţii WeWork au fost ajutaţi de un plan de salvare de 9,5 miliarde dolari pus la punct de SoftBank pentru a ajuta compania să evite falimentul. În cadrul deal-ului, Adam Neumann, cofondator şi fost CEO al companiei, pleacă de la masă cu 1,7 miliarde dolari.

    Compania controlată acum de SoftBank şi-a setat ţinte pe gradul de ocupare în locaţiile de co-working ale companiei, la nivelul de 90%, potrivit surselor, în comparaţie cu o rată de ocupare de sub 80% în prezent – în contextul în care compania s-a concentrat mai mult e expansiunea globală decât pe maximizarea potenţialului locaţiilor existente.

    „Da, vor fi concedieri – nu ştiu câte – şi da, trebuie să ne adaptăm dimensiunea businessului pentr ua obţine un cash flow pozitiv şi profitabilitate”, a spus Marcelo Claure, executivul SoftBank care a fost numit preşedinte executiv al companiei, într-o notă către angajaţi.

     

     

     

  • CEO-ul Nike, Mark Parker va renunţa la funcţie anul viitor

    Producătorul de echipament sportiv Nike a anunţat că directorul executiv Mark Parker va renunţa la poziţia de conducere, anul viitor, la doar câteva săptămâni după ce proiectul Oregon al companiei a fost închis, transmite BBC.

    Parker este preşedinte executiv al Nike din ianuarie şi va fi înlocuit de John Donahoe.

    Proiectul Oregon al Nike, grupul de pregătire pentru atleţi, a fost închis de Nike în urma recentei interdicţii de a antrena a fondatorului Alberto Salazar, găsit vinovat de dopaj. Parker a fost de partea lui Salazar şi a adăugat că Nike îl va susţine în orice recurs.

    Compania a comunicat că Parker va “conduce în continuare consiliul de administraţie şi va colabora strâns cu Donahoe şi cu echipa de conducere”. Pe 11 octombrie, Nike a publicat o declaraţie în care spunea că situaţia lui Salazar a devenit „o povară nedreaptă” pentru sportivii din programul de antrenament de elită.

    “Am luat decizia de a renunţa la Proiectul Oregon pentru a permite sportivilor să se concentreze pe nevoile lor de antrenament şi asupra competiţiei. Vom ajuta toţi sportivii noştri în această tranziţie, deoarece aleg antrenamentul potrivit pentru ei”, au spus cei de la Nike la acea vreme.

    Retragerea lui Salazar a urmat unei anchete de patru ani a Agenţiei Antidoping din SUA şi după doi ani de procese în instanţă

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea celui mai corupt director. A angajat în companie 250 de membri de familie şi a reuşit să falimenteze o bancă

    Succesele trecute – oricât de mari au fost – nu sunt  niciodată o garanţie a succesului continuu. Mai mult decât atât, succesele mari pot reprezenta uneori un semnal pentru eşec. Experienţa lui Ricardo Espirito Santo Silva Salgado, CEO-ul băncii Banco Espirito (BES) reprezintă un exemplu în acest sens, potrivit unui clasament realizat de BBC, în care a primit titlul de “cel mai groaznic CEO”.

    Executivul este capul unor entităţi care controlau cea mai mare bancă din Portugalia, pe care a reuşit să o aducă la faliment. În 2014, banca a înregistrat pierderi de 3,6 miliarde de euro. Guvernul a fost forţat astfel să facă o injecţie de capital de 4,9 miliarde de euro şi o restructurare în care Salvado şi alţi investitori au fost lăsaţi deoparte.

    BES a fost deţinută parţial de Espirito Santo Internaţional (ESI), o corporaţie de familie alcătuită din zeci de afaceri care se bazau pe profiturile băncii pentru finanţarea de start-up-uri şi generarea de capital circulant. Odată cu criza financiară, abilitatea băncii de a genera cash a încetinit, forţându-l pe Salgado să instituie o varietate de aranjamente complexe de acordare de împrumuturi pentru a-şi menţine imperiul.

    Rioforte, compania care controlează afacerile familiei, a acumulat o datorie de 2,9 miliarde de euro. Bunurile neauditate ale companiei ajunseseră la 30 iunie 2014 la aproximativ 173,3 milioane de euro, potrivit rapoartelor, iar compania a intrat în faliment în octombrie anul trecut.

    Salgado angajase 250 de membri de familie în poziţii de management şi leadership. Toţi au trăit  au trăit ca regii pe proprietăţi uriaşe, fără să se sinchisească să supravegheze activităţiile băncii, chiar şi la un nivel superficial.

    Există o serie de investigaţii în curs care planează asupra lui Salgado, care a fost forţat să renunţe la conducerea băncii pe 14 iulie, fiind suspectat de fraudă. Salgado învinuieşte Banca Portugaliei pentru că a forţat intrarea în faliment a băncii” şi pretinde că familia nu şi-a însuşit “un singur penny”.

    Într-o audiere la Parlament în luna decembrie, Salgado a învinuit un contabil pentru ascunderea datoriilor, dar CEO-ul Semapa, o companie căreia ESI a încercat să îi vândă obligaţiuni a declarat aceleiaşi comisii că “nimic nu a fost făcut fără ca Salgado să ştie”.

     

  • Înger şi demon pentru propria companie. Cum a reuşit un tânăr să-şi distrugă afacerea evaluată la 47 de miliarde de dolari

    Adam Neumann este unul dintre fondatorii WeWork, un concept de spaţii de co-working, destinat mai ales fondatorilor de start-up-uri din tehnologie, care s-a întins în 500 de locaţii din 30 de ţări.

    El a înfiinţat compania împreună cu Miguel McKelvey. S-a născut în Israel, în 1979, în familia lui Avivit şi Doron Neumann. Când avea 7 ani, părinţii săi au divorţat, iar el s-a mutat în Statele Unite împreună cu mama sa. Diagnosticat cu dislexie, nu a putut să citească sau să scrie până în clasa a treia. În 1990, după patru ani în Statele Unite, s-a întors în Israel şi s-a stabilit în kibbutz-ul Nir Am. A absolvit cu succes Academia Navală Israeliană şi a fost ofiţer în Marina Israeliană timp de cinci ani, până când a ajuns la gradul de căpitan. Mai târziu, a urmat şcoala de business Zicklin la colegiul Baruch din New York.

    Neumann a pus bazele WeWork în 2010, împreună cu McKelvey, după ce s-au întâlnit prin intermediul unui prieten comun. Au descoperit că sunt amândoi pasionaţi de design şi de noutăţile din comunitate, ceea ce i-a condus la crearea Green Desk, în 2008, un spaţiu de muncă de co-working axat pe sustenabilitate, care a fost precursul WeWork. Şi-au vândut deţinerile în Green Desk şi au folosit fondurile, dar şi o investiţie de 15 milioane de dolari de la dezvoltatorul imobiliar Joel Schreiber pentru a pune bazele WeWork. Neumann a declarat că prin WeWork a încercat să replice sentimentul de apartenenţă la o comunitate pe care l-a simţit în Israel şi despre care credea că lipsea în Vest. Înainte de WeWork, a fondat şi o companie de îmbrăcăminte pentru copii, Krawlers (care s-a transformat ulterior în brandul Egg Baby).

    Dar investiţiile sale nu s-au oprit aici. În 2012, a cumpărat în schimbul a 68 de milioane de dolari împreună cu doi parteneri etajele din vârful clădirii Woolworth, pe care le-a transformat în apartamente. A devenit şi partenerul InterCure, o companie de canabis israeliană condusă de Ehud Barak, fost prim ministru al Israelului, în 2018. A investit şi în Equity Bee, un start-up pentru investitorii în tehnologie şi în Selina, o companie din industria ospitalităţii. A continuat să cumpere clădiri şi a închiriat spaţiile pentru WeWork. Această strategie a atras critici referitoare la un posibil conflict de interese, o astfel de mişcare nefiind permisă dacă WeWork ar fi o companie listată.

    În 2018, s-a confruntat şi cu un proces intentat de o fostă angajată, care spunea că există probleme legate de hărţuirea sexuală şi alte comportamente nepotrivite în spaţiul de lucru. În declaraţia ei, a menţionat faptul că la interviul de angajare Neumann i-a oferit shoturi de tequila.

    Recent, Neumann a anunţat că va renunţa la rolul de CEO al companiei şi va ceda o parte din controlul asupra companiei, după ce planurile de listare a acesteia s-au lovit de obstacole.

    Potrivit Wall Street Journal, de la anunţarea unei potenţiale listări, compania a fost subiectul unor numeroase critici şi a pierdut 2 miliarde de dolari în 2018.

    Iniţial, personalitatea lui Neumann i-a fermecat pe investitori, scrie BBC, inclusiv pe banca de investiţii japoneză Softbank, care au ajutat la transformarea companiei într-una evaluată la aproximativ 47 de miliarde de dolari, chiar dacă înregistra pierderi constante. „Evaluarea şi dimensiunea companiei din prezent se bazează mai mult pe energia şi spiritualitatea noastră mai degrabă decât pe veniturile acesteia”, a declarat el într-un interviu acordat revistei Forbes în 2017. WeWork l-a transformat pe Neumann într-un miliardar, cu o avere estimată de publicaţia internaţională Forbes la 2,2 miliarde de dolari. Amestecul dintre muncă şi relaxare – care a fost un element cheie în dezvoltarea WeWork – a devenit o problemă când reprezentanţii companiei şi-au anunţat intenţiile de listare. Potenţialii investitori au îndoieli legate de finanţele personale ale lui Neumann şi WeWork, dar şi referitor la decizia sa de a extinde WeWork în zona de pasiuni, precum surfingul. Au dubii şi în ce priveşte judecata sa şi petrecerile pentru care este renumit.

    Neumann locuieşte în New York împreună cu soţia sa, Rebeka Paltrow Neumann, care a fondat şi este CEO-ul WeGrow. Au cinci copii, inclusiv două perechi de gemeni.

    Wall Street Journal a scris despre Neumann că îşi doreşte să trăiască veşnic, să fie primul trilionar al lumii, să extindă WeWork pe planeta Marte, să devină prim-ministrul Israelului, dar şi primul preşedinte al lumii.

    Într-un articol recent publicat de Vanity Fair, autorul Gabriel Sherman a scris că Neumann inventează diverse poveşti despre relaţia sa cu alţi oameni cunoscuţi pe plan internaţional pentru a-şi construi propria reputaţie: spre exemplu, faptul că el a fost cel care l-a convins pe Rahm Emanuel să candideze la preşedinţia Statelor Unite sau că Jamie Damion, CEO-ul JPMorgan Chase, ar fi bancherul său personal.