BusinessMagazin

Tag: bucatarie

  • Glovo România: Glovo Concepts

    Lansat de curând în România, proiectul are scopul de a ajuta partenerii să-şi dezvolte oferta de business, extinzând, în acelaşi timp, paleta de produse şi calitatea acestora pentru consumatori. Glovo le oferă partenerilor săi o gamă completă de servicii – de la numele brandului, la meniu, ingrediente, noţiuni de marketing şi instruirea personalului din bucătărie.

     

    Descrierea inovaţiei:

    Glovo Concepts oferă un portofoliu de branduri alimentare virtuale, concepute de Glovo şi operate de restaurante partenere. Este o soluţie livrată la cheie pentru restaurante: Glovo Concepts furnizează brandul, meniul, ingredientele, expertiza de marketing şi instruirea personalului din bucătărie pentru parteneri. Soluţia se traduce prin venituri suplimentare pentru restaurante, fără investiţii auxiliare şi cu aceeaşi structură de costuri (folosesc aceeaşi bucătărie şi acelaşi personal de bucătărie pe care îl au deja), crescându-şi, astfel, profitabilitatea. Orice restaurant partener care respectă standardele Glovo şi deţine o capacitate suplimentară de a găti poate folosi Glovo Concepts, acest lucru însemnând accesul la opt branduri virtuale de mâncare, cu accent pe bucătăria italiană sau mexicană, precum Bendito Burrito, The Urban Kebab, Meraki Pita, Taqueria Guadalupe şi Milanesa House.

    Elementul de noutate:

    Prin accesarea portofoliu de branduri alimentare virtuale, dezvoltat de echipa de specialişti R&D din cadrul Glovo, restaurantele au, potrivit lui Victor Răcariu, regional general manager, Glovo SEE, o oportunitate unică, aceea de a-şi adapta afacerile la noua normalitate şi de a continua să se extindă fără riscuri.

    Efectele inovaţiei:

    În acest moment, peste 300 de restaurante din Spania şi Italia au accesat Glovo Concepts. Până la finalul anului, Glovo intenţionează să se extindă la nivel global şi să colaboreze cu peste 1.000 de restaurante care să folosească activ brandurile virtuale, în România, Georgia, Croaţia, Portugalia şi Polonia. Mai departe, până în 2022, toate ţările în care Glovo operează vor avea acces la această nouă iniţiativă. Până acum, în România, primul brand virtual lansat este Bendito Burrito şi oferă produse cu specific mexican, iar în următoarele cinci luni, compania urmează să aducă pe piaţa locală încă şase branduri.

  • Oraşul din România unde preţurile caselor au explodat total. Aici locuinţele sunt chiar mai scumpe decât în Bucureşti

    Clujul a devenit, treptat, un oraş în care viaţa este foarte scumpă.

    O garsonieră de 24 de metri pătraţi de pe strada Observatorului, cartierul Zorilor, este vândută cu 110.000 de euro, adică 4.600 de euro/mp, scrie stiridecluj.ro.

    „Garsoniera cu baie (duş, wc) bucătărie mobilată cu totul (aragaz, frigider, mobila de bucătărie) camera cu pat dublu, dulap foarte spaţios şi bine compartimentat, birou, scaun etajul 4/4.

    Preţul este 110 000 euro, uşor negociabil. Vă rog fără oferte bombă. Se acceptă credit”, scrie cel care vinde garsoniera construită în 1977.

    Clujul, peste Capitală


    Cel mai scump oraş european este Londra, iar Bucureştiul se află pe locul 153 la nivel european în topul celor mai scumpe locuinţe, arată datele oferite de numbeo.com, citate de Business Magazin. În clasament este luat ca reper preţul pe metru pătrat în centrul oraşului, care ajunge în Capitală la 1.905 euro/mp.

    Astfel, în topul clasamentului se află Londra, cu un preţ pe metrul pătrat de peste 13.981 de euro, în timp ce la polul opus, pe locul 200, se află oraşul Arad, cu un preţ mediu al locuinţelor în centrul oraşului de 787 de euro/mp.

    În clasamentul celor mai scumpe oraşe europene Clujul depăşeşte însă Capitala – se situează pe locul 141, cu un preţ mediu al locuinţelor în centrul oraşului de 2.203 euro/mp.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Ce face bucureşteanul din Piaţa Unirii înainte de Revelionul 2022, într-un oraş despre care se spune că PIB/capita este mai mare decât în Italia sau Franţa? Pune boiler la baie şi bucătărie, că nu mai poate suporta lipsa apei calde

    Despre Bucureşti sau Timişoara se spune că au decolat, că sunt oraşele care ar putea intra mâine în zona euro. Doar pe hârtie. Pentru că în realitate, tot ceea ce ţine de spaţiul public este la pământ, iar sistemul de termoficare este cel mai bun exemplu.

    Pentru că nu-şi pot instala centrale termice peste noapte dar nici nu mai suportă să nu aibă apă caldă, bucureştenii de la bloc – din centru sau de la periferie -au ajuns la aceeaşi soluţie ca şi cei de la Făurei sau Drăgăşani: să-şi pună boilere.

    Un boiler la baie/bucătărie permite oamenilor să aibă apa caldă necesară. Cu căldura o mai ameţesc – un calorifer electric, un convertor cu aer condiţionat. Cum a ajuns aici Bucureştiul, aşa zis cel mai bogat oraş al ţării?

    Înainte de 89, doar în Bucureşti nu erau restricţii de apă caldă. În oraşele mici, era o oră sau două pe săptămână, în cele mai mari erau 2-3 ore pe zi. Energia era marfă scumpă, la fel ca şi acum. Însă după 32 de ani să constaţi că milioane de bucureşteni se vaită de căldură şi apă caldă înseamnă că sunt nişte scadenţe care vin.

    Unde e progresul? Din 2007, membru al Uniunii Europene. Două exerciţii bugetare de 30 miliarde de euro fiecare. Nu puteau să intre două, trei sau patru miliarde de euro pentru modernizarea termoficării în marile oraşe?

    Ce-a făcut Unitatea de Finanţări Internaţionale din cadrul Ministerului de Finanţe? Unde sunt creditele de la Banca Mondială, de la BERD, pe 20-30 de ani pentru modernizarea sistemelor de încălzire, pentru reţeaua de transport?

    Situaţia este de aşa natură încât instituţiile publice dau vina una pe alta. Primăria pe Ministerul Energiei sau invers. Sistemul energetic a fost spart pe verticală şi orizontală în ideea eficientizării în anii 2000. Cine a beneficiat? În primul rând camarilele din jurul foştilor miniştri ai economiei precum Dan Ioan Popescu, proprietari azi de vile pe Coasta de Azur.

    În loc să pună sistemele de termoficare în responsabilitatea companiilor producătoare de energie, restructurarea s-a făcut în aşa fel încât să se privatizeze câştigurile şi pierderile să fie aruncate pe umerii sistemului public.

    Ce folos să facă Hidroelectrica şi Romgaz profituri anuale de miliarde de euro iar bucureştenii sau timişorenii să îngheţe în case, şcolile şi spitalele să nu aibă apă caldă şi căldură? Ce folos?

    Ideologia e una, realitatea din case este alta. În Viena, apa, căldura, electricitatea, gazul metan şi până şi gunoiul sunt în administrarea unei singure firme, de stat, Vienna Energy, companie care este şi producător de energie electrică.

    Austriecii nu au însă probabil ideologi la fel de bun ca ai noştri, precum sunt unii şi prin banca centrală. Austriecii nu l-au citit pe Hayek. Au rămas de stat la căldură şi curent.

    Boilerul la bloc ca simbol al eşecului infrastructurii publice de orice fel va fi urmat în curând probabil de drezina individuală de pe calea ferată unde astăzi trenurile de călători merg în medie cu 35 de km pe oră şi cele de marfă de 17 km pe oră.

    O reformă reală a sistemului energetic va însemna desprinderea de ideologii şi evaluarea eficacităţii sistemului în funcţie de obiectivele atinse. Electrica aproape că nu-şi poate acoperi astăzi obligaţiile de furnizare de energie pentru că a stat cu jumătate de miliard de euro obţinuţi din listarea din 2014 în conturi şi nu a investit în producţie.

    Enel în Italia, Engie în Franţa, CEZ în Cehia, Vienna Energy în Austria – sunt companii integrate. Cum să ai milioane de consumatori de energie electrică înrolaţi la tine, moşteniţi, şi să nu ai capacitate producţie proprie să acoperi măcar 10% din necesar?

    Nu e logic că poate vinde doar cel care produce? Aici nu sunt mii sau zeci de mii de producători, ca la grâu sau mere. La energie electrică sunt 4-5 mari producători pe cărbune, apă, gaz, nuclear şi alte câteva zeci mici dependenţi de vânt şi soare, iar la gaz sunt doar doi.

    Piaţa energiei este de aşa natură încât doar mari companii integrate îşi pot asuma planurile necesare de investiţii pentru a satisface cererea în creştere. În Ungaria, până şi compania de distribuţie a gazelor, echivalentul Transgaz de la noi, este inclusă în gigantul MOL, care are o cifră de afaceri de 13 miliarde euro, cât tot sistemul energetic românesc. Asta în condiţiile în care PIB-ul Ungariei este de 140 miliarde de euro, faţă de 240 miliarde de euro PIB-ul României.

    În Ungaria însă, ţară fără resurse de gaz, 95% din locuinţe sunt conectate la reţeaua de gaz metan. PIB-ul însă nu încălzeşte. Noroc cu boilerul.

     

  • (P) Cele mai populare hote pentru bucătărie

    Bucătăria este, în zilele noastre, încăperea cu cele mai multe gadgeturi pe metru pătrat şi electrocasnicele pe care le folosim capătă, pe zi ce trece, funcţii din ce în ce mai diverse şi mai inteligente, menite să-ţi uşureze viaţa şi să-ţi sporească gradul de confort. În ce priveşte hotele, de la clasica „pălărie” metalică ce avea rolul de a prelua aburii şi mirosul, s-a ajuns în prezent la produse performante ce încorporează cele mai noi tehnologii ce oferă soluţii pentru toate situaţiile, ceamai interesantă fiind hota decorativă, care aprope că nu mai seamănă cu o hotă.

    Dacă vrei să ştii care sunt modelele preferate de către clienţi, ai câteva informaţii care te pot ajuta să te orientezi spre hota potrivită pentru bucătăria ta. Hotele pot fi împărţite, ca tip de încastrare, în două categorii: standard şi incorporabile. În funcţie de modul în care îţi amenajezi bucătăria, poţi opta pentru una din cele două variante. Cele incorporabile sunt preferate de clienţi, deoarece mulţi aleg să monteze mobilier în fiecare spaţiu disponibil, în aşa fel încât să beneficieze de cât mai mult loc pentru depozitare, acesta fiind un aspect esenţial într-o bucătărie.

    Hotă tradiţională Heinner CH-400, o hotă tradiţională, de tip rezidenţial, cu design convenţional care este preferată datorită preţului accesibil. Capacitatea de absorbţie este de 326,4 m³/h, are 2 motoare şi 3 trepte de putere şi este prevăzută cu 2 filtre din aluminiu, eficiente şi uşor de întreţinut. Nivelul de zgomot este de 71dB şi face parte din clasa energetică C.

    Hota telescopică incorporabilă Beko CTB 6407 X, un alt model popular de hota telescopica printre clienţi datorită raportului calitate/preţ, are un debit maxim de absorbţie a aerului de 280m³/h, cu o putere de 133W dezvoltată pe 3 trepte. Filtru lavabil este din aluminiu, iar hota este realizată din inox şi metoda de ventilare se face prin evacuare. Emite maxim 53dB ca zgomot, dar clasa energetică în care se încadrează este E.

    Hotă telescopică incorporabilă Electrolux EFP60460OX, cu o putere maximă de absorţie a aerului de 603m³/h şi 3 trepte de putere, este puternică şi eficientă, deoarece face parte din clasa energetică A. Ai acces facil la funcţiile hotei cu ajutorul comenzilor electronice intuitive şi poţi regla uşor lumina sau viteza ventilatorului. Filtrul puternic de cărbune menţine în bucătărie un aer proaspăt la umiditatea adecvată şi poţi să îl împrospătezi la cuptor, pentru a funcţiona iar la capacitate deplină. Are funcţie de evacuare şi de recirculare a aerului, nivelul de zgomot este de 67dB şi este realizată din inox.

    Hota telescopică incorporabilă Bosch DFS067A51 este o altă hotă telescopică de tip rezidenţial care este apreciată de clienţi. Puternică, cu debit maxim de absorţie a aerului de 728 m³/h şi 4 trepte de putere, beneficiază şi de funcţia Turbo, pentru eventualele nevoi. Filtru lavabil este din metal şi trebuie curăţat lunar, manual sau în maşina de spălat vase. Are funcţie de oprire automată, iluminare cu led şi nivelul de zgomot este de doar 53dB.

    Hota decorativă Pyramis ATD90650B Turbo Black Glass poate fi o alegere pentru tine, dacă amenajezi bucătăria într-un stil modern. Este tot de tip standard şi utilizare rezidenţială, dar are panou de comandă de tip touch screen şi un singur filtru lavabil, din aluminiu. Are putere de 190W, 3 trepte de putere şi se înscrie în clasa B de eficienţă energetică. Puterea maximă de absorbţie este de 596 m³/h şi nivelul de zgomot este de 57dB. Realizată din sticlă termorezistentă, aceasta hota decorativă este elegantă şi va oferi bucătăriei un aer de lux.

    Hotă insulă Airforce New Moon White, poate fi considerată şi hotă decorativă, deoarece ca aspect seamănă cu o lustră. Funcţionează pe baza recirculării aerului, deci nu mai ai nevoie de gaură în peretele exterior. Are filtru lavabil, panou de comandă de tip wireless, cu un debit maxim de aer absorbit de 650m³/h, 4 trepte de putere şi eficienţă energetică de clasă A. Nivelul de zgomot este foarte redus, de 50dB şi dimensiunile sunt reduse (33,5/45/45cm).

  • Antreprenorul care a lansat un concept unic în România. Cum funcţionează businessul unde nu există angajaţi

    Într-o perioadă critică, în care distanţarea socială a devenit un laitmotiv, iar companiile implementează măsuri din ce în ce mai drastice pentru păstrarea siguranţei consumatorilor şi a angajaţilor, un antreprenor cu experienţă în producţia de mobilier vine cu ceva în plus. Un concept store de bucătării fără angajaţi, în care interacţiunea clienţilor cu designerii e 100% remote şi digitalizată.

    Mădălin Tomescu şi-a început cariera de antreprenor în urmă cu două decenii, încă din perioada adolescenţei. Când a lansat prima afacere, lucra în paralel într-o companie multinaţională. „În acea perioadă am pus bazele unei fabrici de mobilier custom made pentru că am simţit că există cerere în piaţă pentru acest segment, iar la acel moment era un concept nou pentru România”, povesteşte el. A activat în segmentul producţiei de mobilier rezidenţial şi comercial, destinat locuinţelor, hotelurilor, magazinelor, sediilor de companii, dar şi universităţilor. Printre clienţii săi se numără Casa Regală a României, Academia Română, Facultatea de Ştiinţe Economice, Institutul de Fizică Nucleară Măgurele, o serie de restaurante, cafenele şi cluburi (La Plăcinte, Arco, Borsalino, The Tube, Dristor, Kilometrul Zero, Alioli), cinematografele One Laserplex, Movieplex şi Hollywood Multiplex, dar şi hotelul Qosmo şi alte pensiuni. „Cred că cel mai important aspect în cariera mea a fost să livrez servicii de calitate clienţilor mei, ca aceştia să se întoarcă la mine de fiecare dată când au nevoie de mobilier”, spune Tomescu.

    În urma experienţei acumulate şi a unei cercetări pe care a făcut-o în paralel, a decis să dezvolte un nou brand, Kuziini, lansat toamna aceasta sub forma unui concept store atipic, din dorinţa de „a aduce în industria de mobilier acea componentă de care se vorbeşte foarte mult, şi anume digitalizarea, componentă esenţială pentru a ţine pasul cu viitorul”.

    Antreprenorul spune că, în cazul Kuziini, de la idee până la proiect a fost un drum lung, fiind vorba de un concept nou pe piaţa din România. „Am simţit că fără inovaţie businesul meu nu mai ţine pasul cu viitorul, aşa că am preluat ideile existente şi le-am îmbunătăţit,  pentru a răspunde nevoilor industriei şi pieţei aflate în schimbare. Astfel s-a născut conceptul Kuziini, care face businessul meu unic prin elementul de inovare. Secretul meu a fost să mă focusez pe viitor.” Investiţia în noul proiect s-a ridicat la 200.000 de euro, din fonduri proprii şi credit bancar.

    Potrivit lui Mădălin Tomescu, clienţii Kuziini sunt cei care aleg să cumpere o bucătărie cu materiale de calitate, vor să aloce cât mai puţin timp pentru alegerea acesteia şi, de asemenea, consideră că digitalizarea şi tehnologia oferă o garanţie suplimentară a calităţii produselor.

    Concept store-ul Kuziini funcţionează fără angajaţi, iar accesul clienţilor se face prin intermediul unui sistem de recunoaştere facială instalat la intrare. În acest fel, clienţii, fie ei arhitecţi, designeri sau utilizatori finali, au acces în showroom 24 de ore din 24, şapte zile din şapte. În interior, cu ajutorul mai multor posturi de lucru, vizitatorii se conectează la o platformă de unde îşi pot configura bucătăria în cele mai mici detalii, iar costul va fi generat automat. „Cu ajutorul unui buton situat pe masă, te conectezi direct cu un designer din back office-ul Kuziini, care îţi va da cele mai bune sfaturi în a-ţi alege bucătăria.”

    Pentru prima oară în România, şi poate şi în lume, în concept store-ul Kuziini mobilierul se face pe măsura clientului, susţine Tomescu. În acest sens există un sistem de măsurare a înălţimii persoanelor, care îi ajută pe clienţi să îşi configureze bucătăria în funcţie de statura lor. „Cu ajutorul acestui sistem, te asiguri că vei avea o bucătărie 100% ergonomică, astfel încât să fie folosită cu uşurinţă, iar dulapurile să nu fie nici prea sus, nici prea jos. Acum înălţimea blatului de lucru nu mai  reprezintă o problemă, iar corpurile suspendate vor fi mereu la îndemâna ta.”

    Una dintre noutăţile absolute din concept store-ul Kuziini, adaugă Mădălin Tomescu, este sistemul Qsimo, un sistem de operare şi asistenţă clienţi. Cu ajutorul lui, este suficient ca un client să atingă un obiect din showroom şi va primi  informaţii audio sau video despre el. „Acest sistem interactiv, împreună cu toate celelalte detalii tehnologice din modelul nostru de business, au rolul de a reduce semnificativ timpul pe care un client îl alocă pentru proiectarea bucătăriei. Ştim cu toţii că pentru clienţi bucătăria este cel mai important spaţiu din casă, iar noi ne dorim o experienţă de achiziţie cât mai simplă pentru aceştia.”

    De asemenea, clienţii Kuziini pot beneficia de o măsurătoare prin scanarea 3D a spaţiului în care se doreşte amplasarea bucătăriei. Se creează astfel o replică virtuală exactă a spaţiului, iar clienţii pot vedea simulări şi în 3D. Preţul de pornire al unei bucătării este de la 1.000 de euro pe metru liniar.

    Ca tendinţe, antreprenorul spune că în ultima vreme, în piaţa locală a observat un accent important care se pune pe calitatea produsului, personalizarea fiind, de asemenea, un trend des întâlnit. În plus, adaugă el, clienţii optează pentru culori în tendinţe actuale de design, sisteme ergonomice inteligente, dar şi echipamente electrocasnice ce pot fi conectate la sistemele smart home.

    Despre competiţie, Mădălin Tomescu spune că, deşi călătoria fiecărei companii este diferită, concurenţa este foarte importantă pentru sănătatea afacerii. „Doar în acest fel, industria poate evolua. Cu toţii trebuie să ne adaptăm tendiţelor actuale şi să oferim servicii de calitate pentru bunăstarea consumatorilor.”

    Pentru primul an de activitate, el estimează un profit net de 1 milion de euro. În ceea ce priveşte planurile de viitor, acestea includ deschiderea altor trei unităţi, în Cluj, Timişoara şi Iaşi. De asemenea, intenţionează să dezvolte un sistem de francize în următorii ani.

  • Sustenabilitatea din bucătărie

    Zero food waste e un nou concept în bucătăria internaţională care presupune reducerea ambalajelor prin folosirea recipientelor reutilizabile, dar şi reducerea semnificativă a risipei alimentare prin refolosirea îngredientelor. În fiecare an, în Europa, circa 89 de milioane de tone de alimente ajung la gunoi, iar 5 milioane provin din România, care ocupă a noua poziţie în clasamentul risipei la nivel european. Mădălina Santa vrea să schimbe obiceiurile de risipă din HoReCa prin adoptarea conceptului de zero food waste în propriul restaurant, aflat în Sfântu Gheorghe.

     

    Zero food waste înseamnă că încercăm să valorificăm aproape tot ce există în bucătărie la nivel de materie primă”, spune Mădălina Santa, proprietara restaurantului Szikra din Sfântu Gheorghe, primul local din România care a adoptat conceptul de zero food waste.

    Dacă ştii cum, orice poate fi folositor, de la cojile legumelor şi fructelor, până la pâinea care nu mai e proaspătă sau zaţul de la cafea.

    „Treaba asta se întâmplă cumva natural, dacă sustenabilitatea e mereu în focusul afacerii, ceea ce e destul de rar în HoReCa în România. Ea trebuie să nu fie doar un deziderat, ci mai degrabă parte din rutina unui restaurant. Tocmai de aceea, suntem permanent atenţi şi deschişi să găsim soluţii creative, pentru a arunca cât mai puţin spre nimic în bucătărie.”

    Problema risipei alimentare există de mulţi ani. În Europa circa 89 de milioane de tone de alimente ajung la gunoi, iar cinci dintre acestea provin din România, astfel că ţara noastră ocupă a noua poziţie în clasamentul risipei la nivel european. Un român aruncă circa 129 kg de mâncare pe an, iar în restaurante cantitatea este şi mai mare. Mădălina Santa este de părere că risipa din bucătărie vine în principal din incapacitatea bucătarilor şi angajaţilor din bucătării de a se organiza.

    Mădălina Santa, proprietara restaurantului Szikra din Sfântu Gheorghe: „E nevoie de mult mai multă inteligenţă şi ştiinţă în bucătărie decât pare. Totodată, cred că mai e şi un aspect cultural întrucât suntem o ţară uşor obsedată de porţiile mari. Adeseori, clientul primeşte în farfurie mai mult decât i-ar fi suficient şi atunci, evident, se aruncă foarte multă mâncare.”

    „E nevoie de mult mai multă inteligenţă şi ştiinţă în bucătărie decât pare. Totodată, cred că mai e şi un aspect cultural întrucât suntem o ţară uşor obsedată de porţiile mari. Adeseori clientul primeşte în farfurie mai mult decât i-ar fi suficient şi atunci, evident, se aruncă foarte multă mâncare”, explică Mădălina Santa.

    Pe lângă eliminarea risipei alimentare, restaurantul pe care îl conduce antreprenoarea promovează şi ideea de sustenabilitate, care se bazează pe minima folosire a plasticului, dar şi pe colectare şi reciclare. Paiele folosite la Szikra sunt din inox sau din amidon, acestea din urmă fiind adunate cu resturi de şerveţele, lămâi sau plicuri de ceai pe care le aruncă la un container special de compost.

    „La fel se întâmplă şi în bucătărie, totul este adunat şi colectat separat. Şi poate cel mai important lucru despre care adesea uităm să menţionăm este produsul local. Nu folosim fructe sau legume de import, fructe exotice sau peşte de ocean. 80% din ingredientele noastre provin din România, în special din Covasna şi Harghita”.

    Antreprenoarea a trecut printr-un complex proces de selecţie a furnizorilor, pentru a putea înţelege care sunt standardele de calitate şi igienă pe care fermierii le respectă. Pe lângă acestea, un criteriu important de selecţie a fost constanţa, fiind nevoie ca furnizorul să poată livra un ingredient pe perioada sezonului în care se află în meniu.

    Szikra este un business care s-a născut din pasiune şi ambiţie. Povestea Mădălinei Santa a început atunci când a decis că nu vrea să mai facă parte din businessurile altora, existând condiţii şi compromisuri pe care nu era dispusă să le facă. Astfel, s-a hotărât să îşi deschidă propriul business, acasă, pentru că era în ea un patriotism care se traducea în preţuirea pentru oamenii locului, dar şi pentru agricultura tradiţională făcută de micii fermieri, care pentru ea sunt acum o resursă inestimabilă.

    Mădălina Santa este proprietara şi chef-ul localului, iar înainte de a porni pe drumul antreprenoriatului, ea a lucrat în publicitate, a făcut design grafic şi fotografie. Pasiunea pentru gastronomie exista, însă a fost antrenată şi educată la Institutul „Paul Bocuse” din Lyon.

    „Când nu vrei să faci rabat de la nişte principii greu de înţeles pentru cineva ce nu are aceeaşi filosofie, nu prea ai de ales decât să pleci pe calea antreprenorială. Am spus că voi scrie o carte la un moment dat, pentru că la plecare am avut doar 600 de lei şi pare demn de fantezie cum am reuşit să punem totul pe picioare. Pe lângă voinţa de nestăvilit, am avut lângă mine câţiva oameni minunaţi care m-au consiliat şi o finanţare care a venit la un moment providenţial printr-un program dedicat antreprenorilor. Credite, leasinguri, enorm de multă muncă, sacrificii şi multă creativitate au făcut ca Szikra să fie astăzi exact ce îmi doream”, povesteşte Mădălina Santa.

    Restaurantul a fost deschis în decembrie 2019, iar după trei luni în care localul a fost aproape mereu full house, a izbucnit criza pandemică, ceea ce a însemnat pentru businessul antreprenorial o readaptare.

    Meniul restaurantului este scurt, tocmai în ideea de a nu susţine risipa alimentară, multe produse în meniu înseamnă şi un potenţial mai mare de arunca alimente. Meniul e format din circa 3-4 gustări, 8-9 feluri de bază şi 2-3 deserturi, însă săptămânal sunt adăugate preparate noi în funcţie de ingredientele de sezon. Antreprenoarea apelează de fiecare dată la creativitate pentru a concepe noi reţete din ingrediente uitate, dar inspiraţia o ia din reţete vechi, pe care le regândeşte cu ajutorul unor tehnici culinare atât vechi, cât şi din zona moleculară pentru a obţine anumite texturi, forme sau arome.

    „Facem aprovizionare zilnică şi chiar dacă un preparat lipseşte din meniu, lucrând cu producători locali se întâmplă să avem câte o săptămână sau două anumite ingrediente care ne lipsesc, ne jucăm tot timpul cu ingredientele pe care le avem la dispoziţie şi realizăm preparate noi. E un joc continuu ce ne ajută să fim responsabili”, explică Mădălina Santa.

    Pe lângă conceptul de zero food waste, Szikra este şi un restaurant care oferă vizitatorilor o mâncare pe care să o ţină minte, iar simplitatea oraşului de provincie a completat povestea restaurantului care oferă o mâncare cu gust, aspect şi produsă din roadele celor din comunitate.

    „Cred că am găsit aici oameni diferiţi decât în marile oraşe, colegii mei de echipă sunt oameni simpli, veniţi din comunităţi mici, care s-au obişnuit să gătească cu ingrediente din propria gospodărie, oameni care nu doar îşi asumă un concept, ci au crescut cu el, îl simt, au o abordare autentică în bucătărie. În ciuda faptului că e o muncă extenuantă, sunt oameni care lucrează cu drag, cu voie bună şi cu respect fantastic pentru tot ce natura a zămislit, iar asta se simte în farfurie”.

    Szikra înseamnă scânteie în limba maghiară, iar sursa de inspiraţie a antreprenoarei de a alege acest nume a fost versul lui Bruce Springsteen – „You can’t start a fire without a spark”. „Până şi focul din bucătărie are nevoie de o scânteie (de pasiune), iar ideile mele de preparate şi asocieri sunt de cele mai multe ori foarte spontane, bazate pe impulsuri/scântei de creativitate”, spune ea.

    Mădălina Santa nu are în plan să replice Szikra pentru că filosofia care stă la baza businessului a fost construită în jurul comunităţii. „Poate vom creşte în vreun fel sau altul, poate cu direcţii de business colaterale, dar vreau să cred că am pus bazele unui concept ce nu va putea fi replicat.”

  • Delicii fără suplicii

    Anca Boeroiu este bucătar-şef, om de vânzări, responsabil cu achiziţiile, omul de la facturare, de la ambalare şi o mulţime de alte „departamente” din bucătăria unei afaceri mici, de la zero. „Bucătăria” ei se numeşte Seed Cuisine şi înseamnă un concept de mâncare vegană gătită cu pasiune şi livrată pofticioşilor. Momentan, doar livrată, dar în curând ea va putea fi savurată şi într-un spaţiu fizic pe care Anca are în plan să-l deschidă.

     

    Anca a finalizat şase ani de studiu la Universitatea de Medicină din Iaşi, a lucrat mai bine de zece ani în vânzări în domeniul medical, iar în perioada de maternitate care a urmat a avut timp să reflecteze asupra a ceea ce poate face mai departe. A observat că în jurul ei există multe mame cu copii care au diverse alergii, părinţi care îşi doresc o alimentaţie mai curată pentru cei mici, adulţi dornici să-şi schimbe stilul alimentar într-unul mai conştient. „Eu aveam o alimentaţie vegetariană de ani buni, îmi plăcea să testez continuu combinaţii de ingrediente şi rezultatul era foarte des apreciat de prieteni şi familie. Mi-am dorit apoi să învăţ mai mult despre ingredientele vegetale şi tehnicile de gătit vegane, aşa că am urmat cursurile de bucătar şi bucătar vegan şi am simţit că pot să ofer şi altora din ceea ce am învăţat. Şi aşa a luat naştere Seed.”

    Alături de Anca Boeroiu, sprijin este familia, în frunte cu soţul ei, fără de care, spune ea, zilele ar fi fost mult mai grele în creşterea acestui business.

    Seed Cuisine a pornit din curiozitate şi din dorinţa de explorare a combinaţiilor de ingrediente, a curiozităţii oamenilor, a unui segment de bucătărie vag abordat până acum în România – mâncarea vegană gătită.

    „Am început să gătesc pentru familie, apoi pentru prieteni. Apoi prietenii prietenilor au fost încântaţi după ce au încercat şi, la un moment dat, bucătăria apartamentului în care locuiam devenise neîncăpătoare pentru toţi cei dornici să mănânce bunătăţi vegane. Astfel, m-am gândit la un spaţiu special pentru gătit.”

    Un mic dejun costă 15 lei, o gustare sau o supă – 12 lei, felul principal – 25 de lei, desertul – 15 lei şi cina – 25 de lei.

    După lungi căutări, a rezonat cu spaţiul în care găteşte de aproape un an deja şi a pus la dospit încet-încet brandul Seed Cuisine. „Pot spune că Seed este o afacere personală, în sensul că, atunci când eşti curios să încerci ceea ce gătesc, vreau să ştiu despre tine ce îţi place, ce nu îţi place, dacă ai vreo alergie sau intoleranţă de care să ţin cont atunci când îţi pregătesc pachetul.” Drumul Ancăi Boeroiu în antreprenoriat a început cu dorinţa de a deschide un mic restaurant, dar pandemia a făcut-o să regândească planul şi să înceapă mai precaut. Astfel, Seed funcţionează de un an ca restaurant pentru livrare sau cu posibilitatea de ridicare a comenzii. Renovarea spaţiului de pe Bulevardul Dacia din zona Pieţei Romane din Bucureşti, utilarea bucătăriei şi partea de branding au costat-o toate economiile familiei, adică aproximativ 25.000 de euro. În curând ar urma să-şi deschidă uşile un spaţiu nou Seed Cuisine, unde se va putea şi mânca la masă, tot aproape de Piaţa Romană, mai exact în zona Icoanei.„În spaţiul nou vom putea face şi plating, se va putea servi masa atât în interior, cât şi în grădina intimă din spatele casei. Vom amenaja şi un spaţiu dedicat copiilor, să se poată distra şi ei când ies la restaurant. Pe lângă meniul săptămânal foarte variat, clienţii se vor putea bucura aici mereu de preparatele care vor fi înglobate în meniul à la carte, pe care îl vom actualiza în funcţie de sezon.”

    Cel târziu la începutul anului 2022, Anca îşi doreşte să poată susţine şi cursuri de gătit numai cu plante, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Seed funcţionează astăzi susţinut de colaborări, o metodă pe care antreprenoarea a identificat-o ca fiind cea mai eficientă, după ce, la început, businessul număra trei angajaţi permanenţi. Acum, totul este pe bază de parteneriate, pentru livrare, social media, fotografii, contabilitate, aspecte juridice, IT, marketing.

    Anca Boeroiu, fondatoare Seed Cuisine: Am început să gătesc pentru familie, apoi pentru prieteni. Apoi prietenii prietenilor au fost încântaţi după ce au încercat şi, la un moment dat, bucătăria apartamentului în care locuiam devenise neîncăpătoare pentru toţi cei dornici să mănânce bunătăţi vegane. Astfel, m-am gândit la un spaţiu special pentru gătit.

    Clienţii Seed sunt, evident, persoane care mănâncă vegan, care vor să consume mai multe legume, oameni curioşi şi deschişi la ideea de a încerca meniuri ce se schimbă de la o săptămână la alta, persoane cu diverse alergii sau intoleranţe, mame care vor torturi fără îndulcitori pentru copiii lor sau chiar pentru ele.

    „Preţurile preparatelor sunt mereu aceleaşi, chiar dacă lucrăm săptămână de săptămână la un meniu nou, care să înglobeze cât se poate de multe legume şi fructe. Avem în meniu supe, mic dejunuri delicioase, tot felul de smoothie-uri şi multe feluri principale consistente.” Astfel, un mic-dejun costă 15 lei, o gustare sau o supă – 12 lei, felul principal – 25 de lei, desertul – 15 lei şi cina – 25 de lei.

    Anca Boeroiu spune că pandemia a fost, paradoxal, în folosul unei afaceri precum cea pe care o deţine, pentru că i-a orientat pe mulţi consumatori către serviciile de comandă a mâncării acasă. Oamenii aleg frecvent să solicite mâncarea la domiciliu, fie direct de la Seed Cuisine, fie prin intermediul aplicaţiilor ca Bolt, foodpanda sau Takeaway. Mai sunt şi aceia care, când au drum prin centru, trec pe la Seed şi îşi iau mâncarea proaspătă.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Office Vision – distribuţie de produse de papetărie şi jucării (Braşov)

    Fondator: Adrian Stoican

    Cifră de afaceri anuală: 200.000 de euro

    Prezenţă: Braşov şi online

    Delirs – brand de dulceaţă, zacuscă şi compot (Petrila, jud. Hunedoara)

    Fondatori: Cătălin Tănase, Miruna Andronache şi Adrian Andronache

    Investiţii: circa 100.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 16.000 de euro

    Prezenţă: în România şi în străinătate

    Ferma din curte – microfermă (jud. Prahova)

    Fondatori: Ligia şi Daniel Pavel

    Cifră de afaceri în 2020: 1 mil. lei (circa 204.000 de euro)

    Prezenţă: naţională

    Cu Pasiune – business cu miere de albine şi cafea (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Bogdan şi Marta Moldoveanu

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Prezenţă: online, pe site-ul propriu, în marketplace-uri şi în cinci magazine din Cluj-Napoca

    Stefara Decor – aranjamente florale (Paşcani, jud. Iaşi)

    Fondatoare: Diana Deaconu

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Prezenţă: online şi în magazinul din Paşcani

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Investiţie de 1 milion de lei într-un nou model de concept-store, operaţional 100% digital. Cum funcţionează unitatea deschisă în centrul Capitalei, unde nu lucrează niciun angajat

    Antreprenorul român Mădălin Tomescu a lansat, în urma unei investiţii nete de aproximativ 1 milion de lei, Kuziini, singurul concept-store de bucătării pe comandă, operaţional 100% digital. Fondatorul Kuziini are o experienţă de business de peste 20 de ani în industria mobilei, unde a dezvoltat mai multe afaceri pe segmentul de producţie de mobilier rezidenţial şi comercial, destinat hotelurilor, magazinelor, sediilor de companii şi universităţilor.

    Concept store-ul Kuziini funcţionează fără staff, iar accesul clienţilor se face prin intermediul unui sistem de face recognition instalat la intrare. În acest fel, clienţii, fie că sunt arhitecţi sau utilizatori finali, au acces în showroom 24 de ore din 24, şapte zile din şapte.

    În interior, cu ajutorul a mai multe staţii de lucru, clienţii se conectează la o platformă unde îşi pot configura bucătăria în cele mai mici detalii, iar costul acesteia va fi generat automat. Pentru orice întrebare, utilizatorul trebuie să apese un buton, urmând să fie conectat pe live chat cu un arhitect din call-center-ul Kuziini, care îl va ajuta în procesul de proiectare a bucătăriei.
    În showroom există un scanner care măsoară înălţimea utilizatorului final, pentru ca bucătăria să fie proiectată în aşa fel încât corpurile să fie uşor de accesat de către beneficiar. De asemenea, Kuziini pune la dispoziţia clienţilor şi un scanner care, odată plasat în centrul bucătăriei din locuinţa clientului, scanează toate detaliile legate de încăpere (inclusiv dacă pereţii sunt drepţi sau nu), nemaifiind necesare alte măsurători pentru proiectarea bucătăriei.

    „Noutatea absolută este Qsimo, un sistem de operare şi asistenţă clienţi: este suficient să atingi un obiect din showroom şi vei primi prin intermediul sistemului informaţii audio sau video despre acesta. Acest sistem interactiv, împreună cu toate celelalte detalii tehnologice din modelul nostru de business, au rolul de a reduce semnificativ timpul pe care un client îl alocă pentru proiectarea bucătăriei pe care o doreşte. Ştim cu toţii că pentru clienţii români bucătăria este cel mai important spaţiu din casă, iar noi ne dorim o experienţă de achiziţie cât mai simplă”, declară Mădălin Tomescu, fondator Kuziini, care estimează o cifră de afaceri de un milion de euro pentru primul an de funcţionare.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, bugetul mediu pe care românii îl alocă pentru achiziţia unei bucătării premium poate ajunge şi la 10.000 de euro. Livrarea bucătăriilor Kuziini se face în maximum 25 de zile lucrătoare (faţă de durata medie de 60-90 zile), indiferent de complexitatea bucătăriei, adaugă aceştia. Pe baza unei aplicaţii, clientul primeşte constant informaţii referitoare la statusul comenzii, exact ca în cazul comenzilor online. Bucătăria vine cu toate decupajele gata făcute (inclusiv cele pentru electrocasnice), astfel încât montajul durează durează circa 3 ore (faţă de durata medie de 8-10 ore).
    Kuziini dispune de două unităţi de producţie în România şi Bulgaria, dotate cu tehnologie modernă şi linii automatizate. Odată ce clientul comandă o bucătărie, el este conectat în timp real cu fabrica şi vede toate etapele procesului de producţie.

    „Tehnologia şi inovaţia vor aduce schimbări semnificative în următorii ani în industria locală de mobilier, aşa cum se întâmplă deja în alte ţări. Pasul către automatizare influenţează decisiv evoluţia oricărei afaceri şi conferă avantaje majore antreprenorilor care au curajul de a face lucrurile diferit. Există deja în străinătate multe exemple de concepte complet automatizate în industria de retail, ce au fost foarte rapid adoptate de clienţi. Pe segmentul de retail FMCG au apărut şi în România magazine fără angajaţi, deschise de retaileri foarte mari. Acesta este viitorul”, declară Mădălin Tomescu, fondator Kuziini.

    Concept-store-ul inaugurat în zona Unirii (Bd. Uniri 63) din Bucureşti este primul dintr-un lanţ pe care Mădălin Tomescu doreşte să îl dezvolte în toată ţara, anul viitor urmând să fie deschise alte trei locaţii în Cluj, Timişoara şi Iaşi. De asemenea, antreprenorul intenţionează să dezvolte şi un sistem de franciză în următorii ani.

  • Mâncare pentru public

    Reţelele de socializare online sunt bune nu numai să aduni public pentru creaţiile tale, dar şi să-i ceri idei atunci când rămâi în pană de inspiraţie, această soluţie fiind aleasă de o artistă taiwanezo-americană, Stephanie H. Shih.

    Artista, care realizează sculpturi din ceramică, şi-a dorit să creeze ceva care să amintească de diaspora est si sud-est asiatică, alegând pentru aceasta să se concentreze pe produse alimentare şi întrebându-şi publicul online ce alimente vestice percepe ca mai apropiate de asiatici.

    Din aceasta a rezultat o expoziţie intitulată „New World Mall”, scrie LA Times, al cărei nume este inspirat de centrul comercial din Chinatown de la New York. Expoziţia constă din 30 de piese ceramice în mărime naturală, pictate manual, amintind de produsele alimentare sugerate de internauţi, care le folosesc în diverse preparate ce le aduc aminte de bucătăria zonelor din care provin.


     

  • Noua (re)descoperire din imobiliare: cămara

    După ce au redescoperit-o vedete ca Victoria Beckham sau Courtney Cox, cămara, altădată o prezenţă obligatorie în case, este la mare căutare printre cei care vor să-şi cumpere o locuinţă, scrie Financial Times. Noua locuinţă poate să aibă cămară lângă bucătărie sau spaţiu pentru amenajarea uneia, fiind cerută mai ales de către cumpărătorii de proprietăţi în zone rurale. Motivul interesului crescut îl reprezintă pandemia, care a crescut nevoia de depozitare de alimente pentru ca locatarii să nu fie nevoiţi să iasă des din casă. Dacă nu există spaţiu suficient pentru amenajat o cămară, atunci se poate improviza una cu ajutorul unor dulapuri speciale proiectate de diverse firme producătoare de mobilier de bucătărie.