BusinessMagazin

Tag: BM Storytellers

  • BM Storytellers – poveştile ultimilor zece ani spuse de Dana Gruia Dufaut, Vladimir Sterescu, George Butunoiu, Dan Pascariu

    În 2006, niciun subiect nu era destul de bun pentru Business Magazin dacă nu cuprindea o tranzacţie, o investiţie sau o ofertă de zeci de milioane de euro.

    Anul 2006 a început în forţă pentru România. Economia duduia în continuare –dacă în 2005 creşterea de 4,1% fusese dezamăgitoare după cei 8,3% din 2004 -, 2006 a adus un salt economic de 7,7% şi o grămadă de speranţe pentru România. Dincolo de creşterea economică şi de pregătirile pentru aderarea la Uniunea Europeană, în România se simţea semnificativ o transformare la nivel de business, odată cu venirea multor investitori străini şi cu mutări, preluări, investiţii, tranzacţii sau anunţuri care se succedau cu o viteză ameţitoare. 2006 fost anul când au avut loc câteva tranzacţii importante, în special în zona de banking – fuziunea dintre Banca Ţiriac, HVB şi Unicredit sau achiziţia şi finalizarea tranzacţiei prin care Erste Group cumpăra Banca Comercială Română – şi de tehnologie – vânzarea IP Devel, a UMT, a Jamdat România sau a Dasimpex. 

    Invitaţii la a patra ediţie Storytellers, care au povestit despre 2006, au avut un an plin în unul dintre cei mai buni ani ai capitalismului în România. Dan Pascariu apărea pe coperta Business Magazin la încheierea tranzacţiei dintre Banca Ţiriac şi grupul HVB (şi în pragul fuziunii cu Unicredit), în momentul când devenea unul dintre cei mai importanţi oameni din bankingul românesc.

    Dana Gruia Dufaut, care se întorsese în România la începutul anilor 90 (fiind déjà avocat în Franţa), primea de la ambasadorul Franţei la Bucureşti medalia de onoare în grad de cavaler şi ajusese la peste 20 de avocaţi la cabinetul său din Bucureşti. Vladimir Sterescu vindea în 2006 Easy Call, compania pe care o fondase în urmă cu trei ani, către un investitor strategic din Statele Unite şi devenea country manager al noii entităţi. George Butunoiu se bucura în 2006 de o creştere agresivă a pieţei, care i-a permis să îşi pună propriul nume pe firma sa de recrutare.

    Cele patru poveşti despre anul 2006 sunt doar vârfurile unui an despre care arhiva Business Magazin vorbeşte de la sine: pe coperţi apar titluri precum “Atac strategic”, “Fabricanţii de bani” sau “Invazia auto”.

    O serie de mai multe coperţi din anul 2006 vorbeşte despre unul dintre cele mai fierbinţi subiecte ale anilor de dinainte de criză şi anume creditarea şi consumul. Pentru coverstory-ul din ianuarie 2006 despre pariul pe cursul valutar, cei mai mulţi bancheri estimau un curs de 34.000 pentru iunie 2006, iar în iunie întrebarea pentru decembrie era dacă leul se va devaloriza până sau mult peste 36.000 lei. 

    “Devoratorii de credite”, o copertă din toamna lui 2006, venea în contextul avertismentelor BNR privind politica de creditare, care se înăsprise, şi explica de ce România va continua să crească pe credit; motivele aduse în discuţie erau legate de media creditelor pe cap de locuitor (de 135 de euro în România faţă de 823 de euro în statele central-europene) şi de concurenţa dintre bănci, societăţi de leasing şi de consumer finance care face creditele mai accesibile. O lecţie nu numai despre de ce să îţi iei credit, dar şi despre cum să îţi iei credit a fost “Procentul cheie”, în care se făcea inventarul elementelor cheie care fac diferenţa dintre un credit pentru locuinţă convenabil şi unul împovărător.

    “Noua forţă economică” vorbea despre clasa mijlocie din România, care începuse să îşi îngroaşe rândurile şi să îşi crească pretenţiile legate de salarii, stil de viaţă şi planuri de viitor. În final, “Upgrade de viaţă” aducea în prim plan faptul că veniturile în creştere ale consumatorilor îi îndemnau să se uite mai întâi la calitate şi apoi la preţ.

    Cele mai importante observaţii pe care Business Magazin le-a făcut în 2006 pe copertă au fost reprezentative pentru businessul românesc. “Cel mai profitabil business” a fost un coverstory care explica de ce cafeneaua este cea mai bună investiţie în domeniul alimentar. “Garnizoana call-center” explica de ce şi cum se transformă România într-o Indie a Europei, însă cu servicii mai bune, cu angajaţi mai educaţi şi cu o prezenţă importantă în cadrul UE. “Paradisul expaţilor”, un story despre motivele care îi îndeamnă pe expaţi să nu mai plece din România, a fost confirmat ulterior de zecile de străini veniţi cu funcţii în multinaţionale care au rămas în ţară la alte companii sau în propriile afaceri.

    Pe lista coperţilor din 2006 şi-a făcut loc şi cuvântul “criză” – nu era vorba însă despre o criză economică, deşi revistele de peste ocean scriau déjà despre primele probleme legate de poliţele companiilor de creditare. Era vorba despre “Criza de creştere”, un prag de care se lovesc mai multe companii în perioade de boom economic, prag care transformă succesul în “haos, pierderi sau chiar faliment”. Un “ghid de supravieţuire pentru firmele româneşti”, atacate dur pe piaţă de concurenţa internaţională care devenea tot mai interesantă în România. De ghidul de supravieţuire au avut nevoie ulterior cam toţi actorii pieţei de business. Un preambul a fost prezentat de revistă la sfârşitul lui 2006, când unul dintre cei mai activi comercianţi, Univers’all, a intrat în faliment. “Am pierdut cinci ani din viaţă”, spunea amărât în decembrie 2006 Răzvan Petrovici, omul de afaceri care, la începutul aceluiaşi an, deţinea cel mai mare lanţ de retail de pe piaţa locală. Mărirea şi decăderea Univers’all a fost o poveste care avea să urmeze în mai multe variaţiuni pe aceeaşi temă în anii următori.

    DANA GRUIA DUFAUT este fondator şi managing partner al cabinetului de avocat Gruia Dufaut.

    Citiţi aici discursul complet al lui Dana Gruia Dufaut de la BM Storytellers.

    VLADIMIR STERESCU este country manager al Computer Generated Solutions şi conduce o echipă de 2.600 de angajaţi în call-center.

    Citiţi aici discursul complet al lui Vladimir Sterescu de la BM Storytellers.

    GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai cunoscuţi headhunteri din România. În 2006 şi-a fondat prima companie de executive search, George Butunoiu Ltd.

    Citiţi aici discursul complet al lui George Butunoiu de la BM Storytellers.

    DAN PASCARIU este preşedinte al Consiliului de Supraveghere Unicredit Ţiriac Bank.

    Citiţi aici discursul complet al lui Dan Pascariu de la BM Storytellers.

  • BM Storytellers – poveştile ultimilor zece ani spuse de Sergiu Oprescu, Adrian Bulboacă, Radu Florescu şi Sergiu Biriş

    „România tocmai intrase în Uniunea Europeană şi investitorii veneau cu miliarde în România, toţi antreprenorii făceau proiecţii şi business planuri de creştere cu 20-30% pe an în următorii 4-5 ani, băncile aveau sentimentul că trebuie să câştige cât mai multă cotă de piaţă în zona de retail şi în general era o stare de efervescenţă.”

    Portretul anului 2007 făcut de către Sergiu Oprescu, CEO al Alpha Bank, în deschiderea BMStorytellers ilustrează corect sentimentul care marca România în 2007, un an intens pentru economia românească şi pentru toţi actorii ei, începând de la oamenii care consumau mai mult decât câştigau până la companiile care vindeau orice şi creşteau cu doi digiţi.

    2007 a fost un an special pentru invitaţii celei de-a treia ediţii a BMStorytellers: Sergiu Oprescu prelua, la 43 de ani, conducerea executivă a Alpha Bank, după 14 ani de experienţă în domeniul bancar; Adrian-Cătălin Bulboacă îşi deschidea propria societate de avocatură, după 11 ani de practicat avocatura de business la Taylor Joynson Garret şi Linklaters;

    Sergiu Biriş lansa primul proiect sonor din cariera sa de antreprenor online, Trilulilu, la doar un an de la terminarea facultăţii, iar Radu Florescu se pregătea să se retragă de la conducerea executivă a Saatchi & Saatchi România, compBusiness Magazin a fost o oglindă a afacerilor româneşti din ultimii zece ani, iar o privire pe arhiva din 2007 a revistei arată un sentiment de asemenea optimist. Niciun eşec nu a fost pe vreuna din coperţile din 2007. Dimpotrivă. Începutul de an a fost marcat în revistă de venirea în România a Google, a Hervis şi a Decathlon, companii care aşteptaseră aderarea României la UE pentru a intra pe piaţă. Aşteptarea aderării a fost însă folosită de antreprenorii locali pentru a dezvolta afaceri în lipsa multinaţionalelor: Ioan Ciolan, fondatorul Ambient, avea în 2007 afaceri de 120 de milioane de euro şi se pregătea să se lupte cu multinaţionalele din domeniu („Gata de luptă„), Raul Ciurtin ridicase Albalact până la o valoare de 100 de milioane de euro pe bursă şi miza pe Fulga şi pe Zuzu ca să crească şi mai mult („Cum a devenit Zuzu milionar„), iar Gabriel Cârlig nu contenea să se extindă în străinătate: după Ungaria, Franţa şi Italia plănuia să deschidă magazine în Germania şi Spania („Croitorul Jolidon„).

    Piaţa nu creştea numai în Bucureşti; trei coperţi au fost dedicate Sibiului, Clujului şi Iaşiului, oraşe importante în economia unei ţări în creştere accelerată: Sibiu a fost în 2007 capitală culturală europeană, beneficiind de investiţii de zeci de milioane de euro în infrastructură şi unităţi de cazare, dar şi de creşterea exponenţială a numărului de turişti şi investitori, iar Iaşi, un oraş situat la graniţa estică a UE, s-a poziţionat ca un important pol pentru companiile care doreau servicii ieftine, dar în cadrul uniunii. Cluj-Napoca, cel mai mare oraş din Ardeal, avea de luat o revanşă importantă în 2007 în faţa rivalelor Timişoara şi Constanţa, oraşele româneşti cu cea mai bună creştere economică după Bucureşti în anii anteriori. Un alt cover story care vorbea despre un oraş în plin proces de dezvoltare a fost „Made in Craiova„, oraşul fiind marcat în 2007 de achiziţia fabricii de automobile de către Ford, tranzacţie care urma să transforme România într-un exportator net de automobile şi într-un furnizor foarte activ de componente şi accesorii auto.

    Pe o piaţă care creştea accelerat, subiectele abordate de Business Magazin au vizat inclusiv strategii de adaptare la creştere, dar şi strategii inedite de creştere: „Cum faci faţă succesului„ a fost un articol de copertă care vorbea despre cum companiile trebuie să se reinventeze, să caute noutatea, să se raporteze mai puţin la competitori şi mai mult la propriile competenţe. Păstrarea succesului era o temă delicată, mai ales pentru antreprenorii care refuzau oferte de zeci de milioane, mizând pe strategia proprie şi pe creşteri continue în următorii ani. „Think Big„ a fost un articol care analiza strategiile ieşite din comun ale unor antreprenori care făceau în 2007 eforturi să lanseze cel mai mare hotel din Europa sau cea mai mare dezvoltare imobiliară de la zero dintr-o capitală europeană.

    Tot pe creştere şi pe salturi spectaculoase mizau şi managerii din afacerile imobiliare. Shimon Galon, şeful din 2007 al dezvoltatorului imobiliar GTC, vindea cu 150 de milioane de euro clădirile America House şi Europa House şi bifa astfel unul dintre cele mai spectaculoase exituri din domeniu. Stefano Albarosa, fostul şef al grupului Cefin, dezvolta în 2007 proiecte de un miliard de euro.

    2007 a fost şi anul când petrolul a ajuns la 100 de dolari pe baril („Bancnota de un baril„), când s-au conturat cele mai agresive strategii ale businessurilor low-cost, atât în aviaţie, cât şi în vestimentaţie sau amenajări interioare, din dorinţa de a accesa noi şi noi categorii de public („Magia low-cost„). 

    Cele mai multe coperţi din anul 2007 au avut ca temă centrală consumul, banii şi creditarea: „Liber la credite„, „La masa celor mari„, „Cât mai creşte creditul imobiliar„, „Averea din pivniţă„ şi, nu în ultimul rând, „Cât mai creşte preţul caselor„. Răspunsul la multe din aceste dileme privind consumul avea să vină mai devreme decât credeau cei mai mulţi oameni de afaceri intervievaţi pentru articolele din revistă. Sau, cum au conchis invitaţii de la Storytellers: „Am descoperit cu toţii că a avea creşteri anuale de 20-30% este un lucru fabulos în istoria businessului, nu numai în România, ci oriunde în lume„. Venind în zilele noastre, CEO-ul Alpha Bank crede că trebuie să învăţăm mai mult din greşeli: „Nu am fost pregătiţi să facem faţă unei faze de exuberanţă de patru-cinci ani, nu am fost pregătiţi nici pentru criză, întrebarea este dacă acum suntem pregătiţi pentru relansarea economică. Piaţa creşte şi ar trebui să nu pierdem această creştere„.anie pe care a fondat-o la începutul anilor ’90 şi care a devenit unul dintre principalele grupuri de comunicare de pe piaţa locală. 

    SERGIU OPRESCU are o experienţă de peste 20 de ani în domeniul bancar şi pieţele de capital. În prezent ocupă funcţia de preşedinte executiv al Alpha Bank România, care se află pe locul 8 în sistemul bancar local.

    Citiţi aici discursul complet al lui Sergiu Oprescu de la BM Storytellers.

    ADRIAN-CĂTĂLIN BULBOACĂ este fondatorul societăţii de avocatură Bulboacă şi Asociaţii, care lucrează acum cu 40 de avocaţi şi care a avut în ultimii 7 ani clienţi precum Deutsche Bank, Alpha Bank, Romgaz.

    Citiţi aici discursul complet al lui Adrian-Cătălin Bulboacă de la BM Storytellers.

    RADU FLORESCU este american de origine română şi este  unul dintre cei care au participat, la începutul anilor ‘90, la fondarea industriei publicităţii din România. Ceea ce a fost o vizită colorată la început s-a transformat într-un business cu o vârstă de 20 de ani, pe care  CEO-ul Saatchi & Saatchi, Radu Florescu, încă îl conduce.

    Citiţi aici discursul complet al lui Radu Florescu de la BM Storytellers.

    În 2007 s-a decis că e timpul să aibă un produs propriu şi a lansat Trilulilu, primul YouTube românesc, care a ajuns în trei luni de la lansare printre primele trei site-uri româneşti. În timpul facultăţii, pe care a terminat-o în 2006, SERGIU BIRIŞ avea deja propria afacere, o agenţie de web design.

    Citiţi aici discursul complet al lui Sergiu Biriş de la BM Storytellers.

  • 10 evenimente şi coverstory-uri BM Storytellers pentru 10 ani de Business Magazin

    Tocmai pentru că poveştile scriu cel mai bine istoria, Business Magazin aduce în lumina reflectoarelor alte poveşti: cele spuse de liderii businessului şi ai societăţii româneşti.

    BM Storytellers este un eveniment nou, parte a campaniei aniversare “10 ani de Business Magazin”  conceput sub forma unor întalniri cu public, câte una în fiecare lună, unde povestea socio-economică a ultimilor zece ani este redată de cele mai importante personalităţi din mediul de afaceri şi nu numai, personalităţi selectate din randul celor care au ţinut coperta şi pagina revistei în cei 10 ani de la înfiinţare.

    Este un serial de poveşti de succes. Un serial despre istoria pozitivă a României, transpus în urma evenimentului şi în paginile revistei, prin cover story-uri ample.Un loc de dezbatere a prezentului şi de planificare a viitorului. Un forum care dă răspunsurile la întrebările tinerilor care vor să înceapă o afacere sau care vor să îşi depăşească mentorii. Un punct de întâlnire unde istoria se transformă în poveşti şi poveştile în noi idei.

    Vezi mai jos articolele şi galeriile foto ale evenimentelor Bm Storytellers:

    Prima ediţie Bm Storytellers

    A 2-a ediţie BM Storytellers

    A 3-a ediţie BM Storytellers

    A 4-a ediţie BM Storytellers

    A 5-a ediţie BM Storytellers

  • BM Storytellers – poveştile ultimilor zece ani spuse de Mişu Negriţoiu, Andreea Răducan, Bogdan Putinică şi Gheorghe Muşat

    În România piaţa creşte fără să facem nimic„, a sintetizat săptămâna trecută Mişu Negriţoiu, Chairman al ING Bank, anul 2005, pe care revista BUSINESS Magazin l-a adus în discuţie în cadrul celei de-a doua ediţii a BM Storytellers, evenimentul aniversar care marchează cei zece ani ai revistei în câte o ediţie dedicată.

    Alături de Andreea Răducan, fostă campioană mondială şi olimpică la gimnastică, Bogdan Putinică, antreprenor şi vicepreşedinte al Enea Software, şi Gheorghe Muşat, partener fondator al Muşat & Asociaţii, Mişu Negriţoiu a povestit despre cum era piaţa în 2005 şi despre perioada care a început atunci şi care a dus România de la agonie la extaz şi înapoi. Pentru fiecare dintre invitaţii de la Storytellers, 2005 a fost un an special: Andreea Răducan încerca să îşi găsească drumul în afara sălii de antrenament, Mişu Negriţoiu renunţa la o carieră politică şi alegea să devină cel mai important român din sistemul bancar, Gheorghe Muşat câştiga cel mai important proces pentru România şi îi avea deja în portofoliu pe cei mai mari investitori din România, iar Bogdan Putinică trecea, la 26 de ani, prin primul proces de due-dilligence pentru IP Devel şi învăţa despre business lucruri la care antreprenorii din România au rareori acces.

    2005 a fost pentru România un an de creştere şi un an optimist, dar şi un an cu multe întrebări, probleme, dar mai ales schimbări pe care Business Magazin le-a dezbătut în articole de copertă.

    „Ajunge! Apel către guvernanţi„ a fost un titlu de copertă care atenţiona mediul politic despre problemele mediului de business, iar „România, ţara fără capete„ atrăgea atenţia că schimbarea şi instabilitatea politică dăunează grav afacerilor: „După două luni de la numirea noului guvern, noua putere arată ca un balaur cu capete lipsă şi cu cele existente lovindu-se între ele. Ministere de care depind afacerile româneşti sunt blocate pentru că nu au fost numiţi secretarii de stat, iar dintre cei existenţi mulţi nu ştiu ce au de făcut„.

    Cu un mediu politic instabil şi cu o economie care creştea de la sine, viaţa oamenilor se schimba de la o zi la alta. „România nonstop„ atrăgea atenţia asupra faptului că România s-a corporatizat şi că toată creşterea economică vine la pachet cu schimbări radicale în stilul de viaţă şi în sănătatea oamenilor. O temă similară trata şi „Fast Forward„ – „scopul inovaţiilor tehnologice, secretul carierelor reuşite, calea spre profit pare să fie economia de timp. Cine reuşeşte să ia viteză câştigă.

    Citiţi aici discursul complet al lui Mişu Negriţoiu, de la BM Storytellers.

    Creşterea pieţei a dus şi la o dezvoltare accelerată a pieţei de avocatură de business, iar parteneri din marile case de avocatură luau drumul propriilor firme. „Cum divorţează avocaţii„ a fost o copertă care marca plecarea lui Florentin Ţuca de la Muşat & Asociaţii, dar şi alte mişcări similare din piaţă care indicau că s-a deschis „sezonul de transferuri între marile case de avocatură„.

    Citiţi discursul complet al lui Gheorghe Muşat, de la BM Storytellers.

  • Business Magazin a organizat a doua ediţie a BM Storytellers cu Gh. Muşat, Bogdan Putinică, Andreea Răducan şi Mişu Negriţoiu

    BM Storytellers este un loc de dezbatere a prezentului si de planificare a viitorului, un forum care da raspunsurile la intrebarile tinerilor care vor sa inceapa o afacere si totodata un punct de intalnire care transforma povestile in idei.

    In cadrul evenimentului vorbitorii sunt invitati sa impartaseasa publicului povestea lor de cariera sau a afacerii pe care o conduc dar 10 principii de viata si de business de la care nu se abat.

    Invitaţii celei de-a doua ediţii BM Storytellers au fost Gheorghe Muşat, senior partner, Musat si Asociatii; Bogdan Putinică, senior group vicepresident at Enea Software AB; Andreea Răducan, campioană olimpică şi mondială la gimnastică; Mişu Negriţoiu, preşedinte ING Bank. 

    MAI MULTE DETALII DESPRE EVENIMENT

    Citeşte aici CONCLUZIILE PRIMEI EDIŢII BM STORYTELLERS

  • Gabriel Biriş, la BM Storytellers: Marea nenorocire este că România încă nu a ajuns la fundul sacului

    Iată discursul avocatului Gabriel Biriş la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    O prietenă de pe Facebook – pe care o şi cunosc personal – îmi spunea că, dacă până acum nu puteam să scăpăm de două lucruri: moartea şi taxele, după cum spunea Murphy, acum nu putem să scăpăm de moarte, de taxe şi de Biriş vorbind despre taxe.  

    În 2004 eram deja în profesie. M-am făcut avocat dintr-o întâmplare fericită. Eu întotdeauna am susţinut că cineva acolo sus mă iubeşte, pentru că am fost norocos, nu am scris un CV până în 2008, nu am aplicat niciodată pentru un job. A venit un prieten în 1995, când mă întrebam ce naiba o să fac cu viaţa mea  pentru că urma să termin Facultatea de Electronică (de care voiam să mă las prin ‘93 şi unde ajunsesem pentru că fusesem foarte talentat la matematică şi la fizică) şi m-a întrebat dacă nu vreau să lucrez, cu ziua pentru început, pentru Coopers & Lybrand. Aşa a început cariera mea de consultant. Am făcut Dreptul după ce am terminat Electronica.

    Până prin 2004, când citeam o lege aveam un singur scop, o golănie tipic românească: cum poate fi ocolită? Astea erau vremurile, impozitele erau foarte mari, era o hoţie continuă, aşa că trebuia să te descurci: impozitul pe profit era 38%, impozitul pe venit era 60%, ca să dai un leu trebuia să cheltuieşti 3,5 lei. Normal că te gândeai cum să ocoleşti, cum să muţi profitul atunci când era profit şi aşa mai departe.

    În 2004, împreună cu  un grup de prieteni, ne-am propus să gândim o reformă fiscală, un model a cum am vrea noi să arate fiscalitatea în ţara asta. Pe lângă ceea ce începuse să se discute atunci despre cota unică – noi propusesem atunci un nivel rezonabil între 14 şi 18% -, am venit cu un set de propuneri din care vreo 8 încă nu s-au întâmplat şi încă cerem să se întâmple.  Cu propunerea respectivă am mers la Stolojan, la mijlocul lui 2004, i-am prezentat-o, i-am spus că sunt liberal la la minte şi la suflet, deşi ambiguu doctrinar, şi, dacă pot să ajut, ajut. Aşa am ajuns să lucrez la proiectul pentru cota unică şi am constatat că se poate să faci legile şi fără golănii. Se poate să ajungi să determini schimbarea pe care o doreşti. Evident, a fost un vis, este încă un vis. În afara acelui moment de iluminare în clasa politică – care nici nu a fost aşa iluminare, îmi dau seama acum -, lucrurile au rămas la fel. Am insistat mult pentru schimbări care nu s-au întâmplat: reforma contribuţiilor sociale sau reforma impozitului pe proprietăţi.

    A fost însă un moment de cotitură. Din 2004, m-am gândit mai puţin la cum să ne fofilăm – se şi acumulaseră multe cunoştinţe profesionale – şi am depus mai multe eforturi întru îmbunătăţirea legislaţiei. Apropo de serviciul public, este modul prin care am considerat eu că pot să ajut societatea, să dau ceva înapoi. Este bine ca fiecare cetăţean să întoarcă ce a primit către naţia lui. Eu sunt născut la ţară, prima dată când am mers la sală în Bucureşti făceau băieţii mişto de mine că aveam umerii laţi de la sapă. Cred că trebuie să fim conştienţi că suntem produsul muncii noastre, dar şi al unei conjuncturi care ni se oferă de către ţară. Pe lângă anumite eforturi din zona de caritate, cred că este important pentru fiecare să contribuie la viaţa cetăţii.

    În 2004, ţin minte că, împreună cu Business Magazin, am determinat o schimbare legislativă. Fusese un balamuc în 2004 cu acciza la leasing, dacă să se calculeze la valoarea de intrare sau la valoarea reziduală. „Puţină matematică nu strică„ e un articol pe care l-am scris în BM şi care, alături de alte eforturi, a făcut ca secretarul de stat să iasă public în scurt timp şi să spună „Da, am greşit, revenim„. Bref: am demonstrat că trebuie să rămână la valoarea reziduală şi aşa a rămas.
    Profesioniştii, oamenii de afaceri şi media pot face o simbioză foarte utilă adesea. Împreună, putem obţine rezultate de care să ne bucurăm cu toţii. Asta include şi intrarea în politică.

    Eu cred că implicarea în politică e un lucru bun. Dacă zicem cu toţii că „nu intru în politică, politica e o prostie„, ne dăm cu stângul în dreptul. Intelighenţia românească nu trebuie să se ferească de politică. Noi de asta suntem unde suntem; în istoria noastră recentă, intelighenţia românească a făcut un pas lateral, nu a vrut să se bage în politică şi atunci rezultatele s-au văzut. Sunt bani în ţara asta să îi investim în educaţie, în sănătate? Sunt. Au plecat în ultimii ani din ţară 11.000 de medici specialişti. Este o problemă de siguranţă naţională şi cu toate acestea pleacă întruna, e hemoragie. Cât o să mai reziste sistemul cu această hemoragie? Putem să îi ţinem aici, să le creăm condiţii să muncească? Putem. Avem nevoie de infrastructură. Putem să le facem pe toate? Putem. Ştiţi câţi bani pierdem numai din evaziunea la TVA anual? 10 miliarde de euro. Resurse are ţara asta şi asta este una din marile nenorociri, că nu am ajuns la fundul sacului. Acestea sunt motivele pentru care mi-am asumat responsabilitatea de a intra în politică. Pentru că este o responsabilitate, dacă nu eşti inconştient.

  • BM Storytellers – poveştile primului an al revistei spuse de Dragoş Petrescu, Gabriel Biriş, Dan C. Mihăilescu şi Bogdan Enoiu

    “Ce făceaţi în 2004?”. A fost principala întrebare pe care am adresat-o celor patru vorbitori invitaţi la  prima ediţie a BM Storytellers, eveniment organizat de revista Business Magazin în ianuarie 2014. BM Storytellers este un concept nou, dezvoltat pentru a sărbători aniversarea revistei cu un eveniment lunar dedicat câte unui an din istoria Business Magazin. Economia locală a trecut în ultimii zece ani printr-un întreg ciclu de creştere şi de scădere. La zece ani distanţă de la prima copertă a BM, suntem din nou la începutul unui ciclu şi vom marca prin poveşti nu numai aniversarea revistei, ci şi revenirea (fie ea şi timidă) a economiei. În luna ianuarie, Business Magazin a vorbit despre primul an în care a apărut revista şi a invitat la Storytellers patru vorbitori pentru care 2004 a reprezentat un moment de cotitură în carieră sau în business, dar şi care sunt importanţi pentru evoluţia Business Magazin.

    2004 a fost unul dintre puţinii ani din cariera lui Dan C. Mihăilescu când istoricul şi criticul literar a semnat articole în ziare şi reviste cu tiraje mai mari de 200-300 exemplare, după cum a povestit la Storytellers: „De 50 de ani, eu muncesc cu pixul. La 11 ani am debutat la Scânteia Tineretului, cu un reportaj despre găştile de ţigani din cartierul Flamura, de pe şoseaua Giurgiului, primind cadou un ceas UMF Ruhla şi un pix. Sunt un om care face presă din 1968, când George Şovu (scenaristul filmului Liceenii Rock & Roll) m-a pus secretar de redacţie la revista Pe-un picior de plai, iar din 1974, când am debutat în România Literară, am scris săptămânal sau lunar, încontinuu, în reviste cu tiraj de 200-300 de exemplare, învârtindu-mă într-un cerc de iniţiaţi de maximum 2.000 de persoane”.

    Dan C. Mihăilescu semna în Business Magazin în cadrul rubricii „Ultimul cuvânt„, rubrică în care oameni de cultură, analişti, critici sau scriitori erau invitaţi să comenteze cover story-ul din acel număr, într-o încercare de reinterpretare a noţiunilor de business de către personalităţi din domenii mai puţin orientate către cifre. „Acum să vezi minunăţie la micii noştri avuţi imobiliari. Începe tiptil şi curat creştineşte – să vezi, să te cruceşti – un soi de mecenat mioritic imobiliar, cam sălbăticuţ, dar absolut lăudabil, prin care zestrea imobiliară devine suport ocrotitor şi stimulativ pentru zestrea artistică„, scria Dan C. Mihăilescu în articolul „Averi imobiliare, dar cu efect mişcător”, din numărul 15 al revistei, în care criticul literar şi protagonistul emisiunii „Omul aduce cartea„ traducea intenţiile nobile, de altfel, ale magnaţilor imobiliari de întreţinere şi de creştere a culturii. „Ultimul cuvânt„, sub această formă, a avut o viaţă scurtă, dat fiind că timpul scurt, programul încărcat şi coordonarea greoaie au făcut imposibilă creşterea unui astfel de concept. În primele luni de apariţie a revistei, „Ultimul cuvânt„ a fost semnat de nume precum Horia-Roman Patapievici, Ion Bogdan Lefter, Stelian Tănase, Cristian Preda, Florin Iaru, Nicolae Breban sau Tudor Octavian.

    Citiţi aici discursul lui Dan C. Mihăilescu, de la BM Storytellers.

    2004 a fost pentru agenţia condusă de Bogdan Enoiu, McCann Bucharest, anul când a luat primul premiu cel mare la primul festival Effie din România. Bogdan Enoiu crede că ultimii zece ani au fost de bun augur pentru creativitatea publicitarilor, iar poziţionarea pe noua Europă le-a adus de câştigat. Bogdan Enoiu a vorbit la Storytellers despre cele mai sonore campanii realizate de agenţie în ultimii ani – Rom (pentru Kandia Dulce) şi Ghiţă Ciobanul (pentru Vodafone) -, dar şi despre evoluţia businessului în ultimii ani: „Pentru mine, au fost nişte ani foarte grei, nu am crezut că vor fi atât de grei şi cred că toţi am simţit chestia asta. Nu cred că e cineva care să nu simtă o dezamăgire profundă – şi mă refer mai ales la oamenii de afaceri”.

    Cu o activitate redusă în cadrul agenţiei – „fac maximum patru şedinţe pe ani cu oamenii cheie din agenţie, la tenis” -, Bogdan Enoiu se concentrează pe strategie şi pe tenis, dar şi pe probleme legate de educaţie. Crede că România nu va putea depăşi nivelul actual de dezvoltare dacă nu investeşte mai mult în educaţie decât în orice alt domeniu şi dacă nu va face din statistici precum rezultatele la testele PISA o problemă de siguranţă naţională, aşa cum este considerată în ţări precum Finlanda sau Coreea de Sud, pe care le dă ca exemple de dezvoltare economică accelerată având ca principal suport educaţia.

    Citiţi aici discursul complet al lui Bogdan Enoiu la BM Storytellers.

  • De ce a ales Dragoş Petrescu să fie regele Centrului Vechi din Bucureşti: Mi se potriveşte mult mai bine teoria peştelui mare în iazul mic

    „TATĂL MEU ERA IMIGRANT ÎN SUA ŞI A TOT INSISTAT SĂ MĂ MUT ACOLO. DUPĂ CE AM FOST PRIMA DATĂ LA CHICAGO, AM DECIS, INSTINCTUAL, CĂ MI SE POTRIVEŞTE MULT MAI BINE TEORIA PEŞTELUI MARE ÎN IAZUL MIC”

    Iată discursul lui Dragoş Petrescu, fondatorul City Grill, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Mă simt la Storytellers ca într-o seară de Crăciun: pe stradă nu e nimeni, în restaurantele mele cam bate vântul şi noi stăm aici să privim cum ninge şi să ne amintim ce făceam în 2004. Bănuiesc că nu ştiaţi unde eram în 2004. Lucram într-un restaurant McDonald’s din Milano. Trăgeam acolo din greu cu mopul, cu hamburgerii pe grătar şi probabil vă întrebaţi ce căutam acolo. Mă întrebam şi eu. În italiană mă întrebam. Îmi făceam vise pentru un proiect care nu a ieşit şi anume acela de a dezvolta restaurante în Italia. În anul 2000, îmi luasem licenţa de la Hamburger University şi urma să iau un restaurant în franciză în România. România în schimb nu avea aceleaşi planuri cu mine şi după vreo doi ani de muncă în restaurantele McDonald’s din România, am renunţat la visul de a primi o franciză şi am aplicat internaţional. Am presat pe oficialii McDonald’s din Europa şi până la urmă l-am convins pe şeful McDonald’s Italia, care a spus că au nevoie de francizaţi ca de aer.

    Eram patru licenţiaţi în România fără restaurant şi am plecat să ne luăm în primire spaţiile. Ne-au aşteptat frumos, dar întâi ne-au pus la muncă în restaurante. Pe mine m-au repartizat la restaurantul din Milano, am stat acolo vreo şase luni, mi-a plăcut, le-a plăcut şi lor de mine, aşa că am semnat contractul pentru un restaurant dintr-un sat care se cheamă Asti, la 120 km de Milano. Era un restaurant pe care nu îl voia nimeni, dar eu simţeam că o să fac lucruri extraordinare acolo. L-am acceptat, am început să caut casă, am ales casa şi, cu contractul în  mână, m-am prezentat la ambasada Italiei în România. Eram în a doua jumătate a anului 2004, noi nu eram membri ai UE şi îmi amintesc cu multă emoţie momentul. Cei de la ambasadă mi-au spus că nu pot să îmi dea viza şi că nu pot intra în Italia ca investitor deoarece trebuie să dovedesc (art. 27) că am obţinut profit ca acţionar al unei firme din Italia cu un an înainte.

    Nu am cum să fi obţinut profit, le-am zis, pentru că sper să am profit de acum înainte. Italienii mi-au zis că nu se poate, asta e legea, nu mă pot ajuta şi uite-aşa am deschis eu primul restaurant City Grill pe Primăverii, în 2004. S-a terminat cu Italia, care a fost oricum o experienţă extraordinară apropo de cum şi unde te aruncă viaţa. Eu sunt un om optimist şi norocos, mai ales pentru că am avut norocul să îmi fie înşelată încrederea la un nivel important de foarte puţine ori, dar mă aştept în fiecare zi când mă trezesc dimineaţa şi mă uit în faţa casei ca cineva să îmi fure maşina. Nu o să mă simt şocat şi nu o să mă tăvălesc pe jos dacă într-o zi maşina nu o să mai fie în faţa casei. Dacă e maşina în faţa casei, înseamnă că am o zi extraordinară şi pot să plec la treabă.

    Cu o foarte bună parte din banii mei, în ‘95, când mă pregăteam să mă însor, m-am dus în Germania şi am cumpărat cu 8.000 de mărci un Audi 80 care avea 8 ani. Am fost foarte mândru că l-am găsit, am venit cu el acasă, l-am spălat, l-am aranjat şi l-am pus în faţa blocului la vremea respectivă, doar că dimineaţă nu mai era. Am zis că nu e nimic, sigur l-am pus pe strada cealaltă, l-am căutat vreo 20 de străzi în jurul blocului, nu era, aşa că am împrumutat o maşină şi m-am dus să mă însor şi am mers mai departe. De atunci am învăţat că este important ca aşteptările să fie jos, pentru ca entuziasmul să fie sus. 

    Nu îmi pare rău că nu am intrat în politică. Mi-aş dori să avem o ţară mai bună şi mai frumoasă şi mai bine reglementată, dar am învăţat că este bine să te bucuri de ceea ce ai. Eu mă bucur acum de ce este şi de ce avem în ţara asta, mă bucur că trăiesc în România şi cred că am ales cea mai bună cale rămânând aici. Decât să fii în ultima treime de la Harvard, mai bine eşti în prima jumătate la o facultate medie. Din cărţile lui Malcolm Gladwell, mă regăsesc extraordinar în teoria peştelui mare în iazul mic, cale pe care eu am decis să merg înainte să citesc cartea. Tatăl meu, imigrant în SUA, îmi tot zicea să vin să trăiesc acolo, în ţara tuturor posibilităţilor. După ce m-am dus prima dată în SUA în 1997, după ce îmi respinseseră de nu ştiu câte ori viza (nu m-am înţeles cu ambasadele niciodată) şi am văzut acolo cine mergea pe stradă, mi-am dat seama că nu era de mine. La mine în Bucureşti eram zmeu, iar în Chicago mai erau încă alte multe mii de zmei.

    Aşa că instinctual am decis să fiu peştele mare în iazul mic şi am rămas în România. Ştiu că a fost cea mai bună decizie, pentru că şi acum aş face la fel.

  • BM Storytellers – un punct de întâlnire care transformă poveştile în idei

    BM Storytellers este un eveniment nou, parte a campaniei aniversare “10 ani de Business Magazin”  conceput sub forma unor întalniri cu public, câte una în fiecare lună unde povestea socio-economică a ultimilor zece ani este redată de cele mai importante personalităţi din mediul de afaceri şi nu numai, personalităţi selectate din randul celor care au ţinut coperta şi pagina revistei în cei 10 ani de la înfiinţare.

    Vor fi 10 evenimente, câte unul pentru fiecare an de apariţie a Business Magazin, iar vorbitorii vor fi selectaţi din articolele din anul respectiv.

    Bogdan Enoiu, Gabriel Biriş, Dragoş Petrescu şi Dan C. Mihăilescu sunt speakerii primei ediţii, dedicata primului an de aparţie a revistei. Ei vor spune povestea lor de carieră şi a afacerii pe care o conduc, cum au reuşit să fie lideri de piaţă în domeniile în care activează şi totodată, care sunt cele 10 principii de viaţă şi de business de la care nu se abat. Startul discuţiilor îl va da criticul literar Dan C. Mihăilescu, care va povesti despre transformarea societăţii româneaşti în ultimii 10 ani, făcând o retrospectivă a istoriei pozitive a ţarii.

    Este nevoie de oameni care să ne inspire, de poveşti care să ne motiveze şi de curaj pentru a începe.

    BM Storytellers este un loc de dezbatere a prezentului si de planificare a viitorului, un forum care da raspunsurile la intrebarile tinerilor care vor sa inceapa o afacere sau care vor sa isi depaseasca mentorii, fiind  totodata un punct de intalnire unde istoria se transforma in povesti si povestile in noi idei.