BusinessMagazin

Tag: bar

  • Comunism + capitalism + comunism = Soluţia cehă

    Recrutul Andrej Babiš, spun documente de arhivă, era îngrijorat că cineva îl va vedea în compania ofiţerilor de securitate şi-i va compromite cariera la o companie de stat de comerţ extern care-i permitea o viaţă bună, privilegii şi călătorii în străinătate.

    De atunci, Babiš a urcat sus pe scara socială, ajungând un prosper om de afaceri, al doilea cel mai bogat om din Cehia şi premierul celei mai mature economii est-europene. Însă soarta face ca miliardarul să nu poată reteza complet legăturile comuniste. Păcatele trecutului comunist încă îl bântuie pe Babiš şi-i pătează imaginea de capitalist pursânge. Iar fără comuniştii prezentului, Babiš, întruparea capitalismului ceh, nu ar fi putut fi premier. Despre acest din urmă aspect scrie Financial Times.

    Abia după aproape nouă luni de când partidul lui Babiš a câştigat alegerile parlamentare din Cehia, magnatul a reuşit să formeze un guvern, mulţumită unei înţelegeri cu Partidul Comunist, rămas mult timp în umbră.

    În dimineaţa zilei de 12 iulie, la şase luni de la eşecul primei încercări, Babiš a câştigat un vot de încredere care a permis guvernului său să-şi asume oficial funcţia, punând astfel capăt unei perioade de impas politic într-una dintre economiile cu cele mai rapide creşteri din UE.
    Babiš încheiase în urmă cu două săptămâni o înţelegere în care Partidul Comunist urma să susţină o coaliţie minoritară între Ano şi social-democraţi. Deşi comuniştii rămân în afara guvernului, afacerea lor cu Babiš îi aduce cel mai aproape de putere de când liderii lor politici au fost înlăturaţi prin Revoluţia de Catifea din 1989  o perspectivă care divizează opinia publică din Republica Cehă.

    În urmă cu două luni au avut loc proteste împotriva acestei propuneri de alianţă în mai multe oraşe cehe.

    „Aveţi oameni care descriu comuniştii ca fiind încă periculoşi; nu se poate avea încredere în ei, că au trecutul întunecat“, spune Jiri Pehe, directorul Universităţii New York din Praga. „Şi apoi aveţi oameni care spun: «Dar acest partid comunist nu mai este acel partid care a existat înainte de 1989».“

    În pofida faptului că a câştigat cele mai multe voturi la alegerile din octombrie anul trecut, ANO (Acţiunea Cetăţenilor Nemulţumiţi  partidul lui Babiš) s-a chinuit să formeze o coaliţie, în parte pentru că alte partide au fost reticente să se alăture unui guvern condus de miliardar acuzat de poliţie de fraudă cu fonduri europene. Omul de afaceri a negat orice nelegiuire. După mai multe starturi ratate, în luna mai, Andrej Babiš i-a convins pe social-democraţi să i se alăture la guvernare. Cu toate acestea, deoarece ANO şi social-democraţii controlează doar 93 din 200 de locuri din camera inferioară a parlamentului ceh, el a trebuit să convingă comuniştii să-i acorde sprijinul celor 15 deputaţi ai lor. În schimb, a promis că le va sprijini o parte din politici, cum ar fi taxarea bisericilor pentru compensaţiile primite în locul bunurilor confiscate de regimul comunist. Acordul marchează prima dată când un partid de guvernământ cooperează cu comuniştii la nivel naţional de la înfiinţarea Republicii Cehe. Comuniştii au fost implicaţi până acum în coaliţii doar la nivel regional.

    Paradoxal, comuniştii ajung să aibă cea mai mare influenţă de după 1989 într-un moment în care cota lor de popularitate printre alegători este în declin dramatic. În primii ani de existenţă ai Republicii Cehe, Partidul Comunist  care, spre deosebire de partidele surori din Europa Centrală şi de Est, nu a renunţat niciodată la eticheta comunistă din numele său  a obţinut constant procente duble. Punctul de maxim a fost în alegerile parlamentare din 2002, când a ajuns la 18,5%.

    Anul trecut însă, partidul  care rămâne ostil faţă de NATO şi doreşte să reducă implicarea Republicii Cehe în misiunile străine ale alianţei nord-atlantice – a obţinut doar 7,8% din voturi, cel mai rău rezultat din istoria sa. „Acordul cu Babiš ar putea fi ultima şansă pentru acest partid să se implice într-o formă de împărţire a puterii“, spune Milan Nic, de la Consiliul German pentru Relaţii Externe.

    Problema comuniştilor are două aspecte, crede Pehe, directorul Universităţii New York din Praga. Alegătorii lor mai în vârstă dispar.

    Generaţia lor se stinge. Unii votanţi, pe care partidul i-a atras anterior, sunt mai interesaţi acum de partidele mai noi, mai extremiste, cum ar fi SPD-ul lui Tomio Okamura. Partidul lui Okamura a ajuns al patrulea în sondajul de anul trecut, propulsat de o platformă fără compromisuri împotriva imigranţilor, şi a cerut un referendum cu privire la retragerea Republicii Cehe din Uniunea Europeană.

    Având în vedere ostilitatea comuniştilor faţă de NATO, perspectiva ca guvernul Babiš să se bazeze pe aceştia pentru susţinere politică a provocat îngrijorări cu privire la faptul că orientarea pro-occidentală a Cehiei ar putea fi subminată. Însă diplomaţii spun că Andrej Babiš a făcut eforturi pentru a scoate cât mai în evidenţă acreditările prooccidentale ale administraţiei sale  inclusiv prin impunerea unui plan de creştere a numărului de trupe cehe în misiuni străine.

    Analiştii spun că un guvern minoritar care se bazează pe sprijinul comuniştilor este fragil. Cu toate acestea, instabilitatea ar putea aduce jocul politic în avantajul lui Babiš, oferindu-i şansa de a încheia înţelegeri cu diferite grupuri parlamentare pe diferite probleme. „Babiš este om de afaceri, merge de la o afacere la alta, e orientat spre înţelegeri“, a spus Nic. „Această afacere pune mai multă putere în mâinile premierului, dar şi în ale preşedintelui Milos Zeman ca negociator cheie în fundal.“ Zeman este un politician cu tendinţe puternice proruse.
    În timp ce cu prezentul comunist Babiš pare că se descurcă, cu trecutul comunist stă mai prost.

    La începutul anului, o instanţă din Bratislava, capitala Slovaciei independente, născută împreună cu Republica Cehă prin dizolvarea Cehoslovaciei în 1993, i-a dat premierului o puternică lovitură politică şi juridică respingându-i argumentul că a fost identificat în mod greşit ca fost agent.

    Verdictul părea să fi marcat eşecul final al unei campanii de câţiva ani a lui Babiš  premierul ceh s-a născut în Slovacia  de a dovedi că a fost victima unei campanii murdare a duşmanilor săi pentru a-i distruge cariera politică şi imperiul de afaceri, care cuprinde aproximativ 230 de companii într-un vast conglomerat numit Agrofert.

    Babiš a argumentat că în realitate, departe de a fi fost colaborator al serviciilor de securitate comuniste, cunoscute sub numele de StB, el a fost de fapt victima acestora. Politicianul susţine că StB-ul l-a şantajat să colaboreze, ameninţând cu întreruperea educaţiei copiilor şi cu retragerea dreptului de a călători în străinătate. Babiš a mers până la a-l aduce pe locotenentul Julius Suman, agentul care l-a recrutat la întâlnirea din 1982, pentru a spune în instanţă că dosarul său de securitate a fost falsificat deliberat pentru a ascunde adevărata identitate a lui Bureš.

    Ideea a fost iniţial acceptată de un tribunal din Bratislava, care a decis în 2014 că Babiš fusese incorect identificat ca agent comunist. Însă decizia a fost anulată anul trecut de către instanţa constituţională a Slovaciei, care a declarat că mărturia lui Suman este inadmisibilă deoarece StB a fost o „organizaţie criminală“.

    De asemenea, instanţa a decis că Babiš a greşit când a dat în judecată Institutul Memoriei Naţiunii din Slovacia, care doar a ţinut documentele în arhiva sa. Verdictul este definitiv şi irevocabil.

    Noua situaţie a adâncit problemele unui politician care se confrunta deja cu acuzaţii de fraudă după ce a fost acuzat de poliţia cehă că a obţinut ilegal fonduri europene pentru una dintre afacerile sale. Un raport al instituţiei antifraudă a UE, Olaf, arată că mai multe legi europene şi cehe au fost încălcate pentru obţinerea a aproape 2 milioane de euro pentru hotelul şi centrul de conferinţe Cuibul Berzei din afara Pragăi. Frauda şi trecutul de colaborator al securităţii au complicat viaţa de politician a lui Babiš, după cum s-a văzut când acesta a încercat să-şi formeze un nou guvern. Doar comuniştii l-au susţinut.

    În timp ce simpatiile comuniste pot părea nepotrivite pentru un om cunoscut astăzi pentru averea de 4 miliarde de dolari, un stil de viaţă generos şi o abordare politică pragmatică, lipsită de ideologie, nu ar fi părut neobişnuite în Cehoslovacia la începutul anilor 1980, când sfârşitul războiului rece părea doar un vis.

    Babiš, în vârstă de 63 de ani, este fiul unui înalt funcţionar comunist care a servit ca reprezentantul Cehoslovaciei la Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) de la Geneva. Se crede că fiul s-a alăturat de bunăvoie partidului comunist  în 1980, o mutare care ar putea fi motivată deopotrivă de ambiţiile carieristice şi de convingeri politice.

    Radek Schovánek, expert în dosarele securitătii din era comunistă pentru ministerul ceh al apărării, a declarat că Babiš a servit StB ca un „om de încredere“ informal înainte de a deveni un agent cu drepturi depline. Nimic din cele 12 dosare de securitate ale lui Babiš  altele au fost distruse – nu a dat de înţeles că actualul premier nu s-a alăturat serviciilor de bunăvoie, a spus Schovánek.

    Printre activităţile înregistrate ale lui Babiš s-au aflat şi informările despre o persoană care a importat în mod ilegal video recordere occidentale, cu care şi-a „corupt“ colegii.

    Schovánek, care a vorbit ca martor împotriva lui Babiš în procesul original din Slovacia, a declarat că activităţile politicianului ar fi putut fi mult mai extinse decât cele revelate de dosarele care au fost puse la dispoziţia cercetătorilor la începutul anilor 1990.

    „Este o glumă să pretinzi că fost o victimă“, a spus Schovánek. Falsificarea dosarelor era imposibilă. Au existat reguli foarte stricte cu privire la documentele colaboratorilor secreţi. Am analizat toate informaţiile pe care le-a oferit Babiš securiştilor. Au fost exacte şi în conformitate cu regulile, totul a fost în ordine.“

    Indiferent de ce le-a spus Babiš ofiţerilor din barul din Bratislava cu privire la sentimentele colegilor faţă de Brejnev  un lider urât de foarte multă lume în fosta Cehoslovacie pentru ordonarea invaziei din 1968 prin Pactul de la Varşovia care a zdrobit Primăvara de la Praga  este pierdut pentru posteritate. Cercetătorii cred că natura sensibilă a problemei a făcut ca răspunsurile să fie trimise unui departament special de informaţii care le-a transmis mai departe biroului politic; acesta se temea că moartea lui Brejnev ar putea declanşa o nouă revoltă.
    Guvernările comuniste din Cehoslovacia şi din ţările vecine din estul Europei s-au încheiat în 1989. Îngijorările lui Babiš că activităţile sale clandestine ar putea ajunge într-o bună zi să-l bântuie au fost întemeiate.

  • Cum arată moştenitorii imperiului de miliarde de dolari al lui Ralph Lauren – FOTO

     David Lauren lucrează în marketing la Ralph Lauren Corporation, Andrew Lauren este producător de film, iar Dylan şi-a deschis un magazin de dulciuri. Numit Dylan’s Candy Bar, acesta ar fi cel mai mare magazin de dulciuri din lume, potrivit reprezentanţilor magazinului. A fost deschis în New York, în 2001.

    Dylan nu îşi arată vârsta şi a fost numită în 2007 una dintre cele mai stilate persoane din New York de revista US Weekly – lucru deloc surprinzător, în contextul în care tatăl său este un designer cunoscut în toată lumea.

  • Cum arată noul business lounge din Paris în care călătorii din România se simt ca la hotel. GALERIE FOTO – VIDEO

    O serie de scaune, fotolii şi canapele, la capătul cărora se găseşte un open bar şi un bufet complet te întâmpină în prima parte a business lounge-ului aflat în terminalul L de pe aeroportul parizian Charles de Gaulle − acestea nu reprezintă nimic atipic pentru un business lounge dintr-un aeroport. În stânga însă, lângă intrare, se deschide un coridor către a doua parte a acestui lounge, inaugurată în urmă cu două săptămâni.
    Aici, amprenta designerului francez de interior şi produse Mathieu Lehanneur se face resimţită în proiect prin piesa de rezistenţă a lounge-ului – Le Balcon (n.red.: Balconul) – un spaţiu utilizat drept bar-restaurant.

    De la podeaua în mijlocul căreia tronează un motiv care imită „le bleu de ciel” (n.red.: albastrul cerului), ce se reflectă în tavanul auriu de tip oglindă, cei 34.000 de metri pătraţi ai noului segment de lounge cuprind baruri, locuri de joacă pentru copii, o bucătărie cu show live de gătit, cel mai mare spaţiu de wellness din lounge-urile francezilor, de 550 de metri pătraţi, şezlonguri de dormit, două saune şi un spaţiu pentru tratamente de îngrijire corporală.

    „Vedem că produsele şi serviciile sunt importante atât în aeroport, cât şi în zbor. Investim în călătoria clienţilor. (…) Ştim că produsul de la sol este cheia pentru satisfacţia clienţilor, iar pentru clienţii de business, esenţial este să ai un business lounge”, descrie Anne Rigail, vicepreşedinte executiv pe segmentul de servicii clienţi în cadrul companiei Air France, cea mai recentă investiţie a operatorului francez de zboruri. 

    Lounge-ul de 16 milioane de euro face parte dintr-un plan strategic al companiei, în cadrul căruia Air France îşi propune să investească 900 de milioane de euro pentru a îmbunătăţi experienţa de zbor a clienţilor. Proiectul recent inaugurat din terminalul L de pe aeroportul Charles de Gaulles, în zona 2E, se adresează călătorilor din spaţii non-Schengen, precum Rusia, România, Bulgaria, Croaţia şi din multe zone din Asia.

    „Întreaga investiţie, de 900 de milioane de euro, se încadrează într-un plan de cinci ani, în perioada 2018-2022. Modernizăm cabinele de pasageri, business lounge-urile şi conectivitatea”, descrie Rigail principalele linii de investiţii ale companiei în perioada următoare. Business lounge-ul din zona 2E nu este singurul în care investeşte Air France.

    Pe lângă cel pe care îl construieşte compania în zona 2F şi cele şase lounge-uri din Charles de Gaulle, francezii modernizează facilităţile din Lyon, Bordeaux, JFK, Washington, San Francisco şi Los Angeles. Potrivit reprezentantei Air France, peste 6 milioane de pasageri trec prin business lounge-urile companiei din toată lumea.

    Accesul în acestea se realizează prin intermediul unui bilet de călătorie business class ori prin intermediul statutului de Elite Frequent Flyer pentru clienţii care circulă la economy class sau economy premium class. De asemenea, în baza locurilor disponibile, accesul se poate face şi prin plata unei taxe de 35 de euro.

    Alături de investiţiile în lounge-uri, compania pariază şi pe digitalizare, care, la fel ca în toate celelalte industrii, are un rol disruptiv şi în businessul operatorilor aerieni. Un pas făcut de Air France în acest sens se leagă, de pildă, de introducerea conexiunii Wi-Fi în toate aeronavele companiei în următorii ani. Nevoia conectivităţii, în special a internetului în avion, este una specifică „clientului nou”, spune Anne Rigail.

    „Putem vedea că oamenii călătoresc mai mult, schimbă mai des liniile aeriene şi trebuie să fii cel mai bun pentru fiecare parte a călătoriei. La nivel de aşteptări noi, clienţii vor totul instant, ca atunci când comanzi ceva de pe internet. Aceştia vor fluiditate la check-in, la boarding, la poarta de securitate, peste tot vor o experienţă fluidizată. (…) Dezvoltăm şi traseul digital al clientului, ceea ce înseamnă că aceştia pot avea pe site sau pe aplicaţie toate informaţiile. Când vine vorba de lounge, aceştia pot vizualiza harta lounge-ului şi lista de servicii şi chiar pot face rezervări la activităţi precum experienţa tratamentelor cosmetice sau duşurile”, explică Rigail.

    În aşteptările clienţilor de astăzi, totul este digital, spune ea. „Dezvoltăm toate canalele de comunicare cu clienţii. Dacă vrei să îţi primeşti cartea de îmbarcare pe Facebook, pe Messenger, o ai acolo, dezvoltăm soluţii şi pe WhatsApp, WeChat şi toate canalele de social media, acolo unde sunt oamenii. Spre exemplu, chinezii nu stau pe aceleaşi platforme pe care stau francezii sau americanii. Dezvoltăm parteneriate şi cu servicii de tip asistent vocal, precum Alexa; serviciul a fost deja implementat în sistem. Dacă o întrebi pe Alexa informaţii despre zboruri, ea îţi va răspunde la întrebări. Încercăm să dezvoltăm această excursie digitală în paralel cu excursia fizică.”

    Aceste îmbunătăţiri nu se vor reflecta şi în preţul biletelor, spune reprezenta Air France. „În acest moment nu am operat nicio creştere în preţul biletelor pentru că vrem să îmbunătăţim experienţa clientului. Este doar o necesitate (investiţiile derulate − n.red.) într-un sens competitiv, pentru a rămâne atractivi pentru clienţi.”

    Potrivit platformei GlobeNewswire, grupul Air France-KLM, din care face parte operatorul Air France, a înregistrat în 2017 o cifră de afaceri de 25,7 miliarde de euro, în creştere cu 3,8% faţă de anul anterior, şi are peste 84.000 de angajaţi. Aeroportul Charles de Gaulle este al zecelea din lume ca mărime şi al doilea din Europa, după Heathrow din Londra, cu 70 de milioane de pasageri în 2017, în creştere faţă de 66 de milioane de pasageri în anul precedent. În total, aeroportul a gestionat peste 475.000 de zboruri anul trecut, potrivit datelor oficiale ale companiei.

    Operatorii tradiţionali de zboruri investesc de decenii în lounge-urile de la sol. În Zürich, de pildă, Swiss a inaugurat un spaţiu vast pentru pasagerii claselor business şi premium – cu secţiuni separate pentru fiecare dintre acestea, la fel ca în aer; lounge-ul elveţienilor este prevăzut cu o terasă ce oferă priveliştea Alpilor elveţieni. Turkish Airlines a investit în extinderea spaţiului lounge-ului CIP din Istanbul în 2014, iar în prezent acesta se întinde pe o suprafaţă de 6.000 de metri pătraţi şi are un concept ce se bazează pe autenticitatea culturală, incluzând în ofertă preparatele tradiţionale turceşti.

    Pe meniuri inedite au pariat şi alţi operatori aerieni: unul dintre lounge-urile Cathay Pacific din Hong Kong este dotat cu un bar de noodles; iar operatorul australian Qantas oferă pizza gourmet şi chiar şi un grătar în aer liber, potrivit Financial Review.
    De asemenea, şi operatori precum Qantas, Emirates, Etihad şi Thai Airways oferă clienţilor claselor premium masaje gratuite în lounge-urile lor.
    Lufthansa pune la dispoziţia pasagerilor de clasa I un terminal privat, în Frankfurt: după ce sosesc la aeroport, pasagerii au parte de un asistent personal, dormitoare şi băi private.

    Potrivit CNN, nu doar operatorii aerieni investesc în lounge-uri: jucători independenţi deschid accesul celor care nu ar putea avea altfel experienţa unui astfel de spaţiu de relaxare şi investesc în lounge-uri destinate călătorilor în scopuri de business care zboară în regim economy, dar au în continuare nevoie de linişte. Spre exemplu, Plaza Premium, companie fondată în urmă cu aproximativ două decenii de un vicepreşedinte de bancă pe nume Song Hoi-see, are peste 100 de locaţii în toată lumea; clienţii plătesc pentru a beneficia de serviciile acestora între 35 şi 50 de dolari. În ceea ce priveşte digitalizarea serviciilor de zbor, şi aceasta reprezintă o regulă din noul model de business al operatorilor aerieni: spre exemplu, grupul Lufthansa a anunţat investiţii de peste 500 de milioane de euro în digitalizare în intervalul 2017-2020, potrivit Reuters. Nici operatorii low-cost nu stau deoparte la capitolul investiţii în această direcţie:
    Ryanair, de pildă, a anunţat investiţii în diverse proiecte digitale, cum ar fi o aplicaţie de 3 milioane de euro pentru călători.  

  • Cum arată noul business lounge din Paris în care călătorii din România se simt ca la hotel. GALERIE FOTO

    O serie de scaune, fotolii şi canapele, la capătul cărora se găseşte un open bar şi un bufet complet te întâmpină în prima parte a business lounge-ului aflat în terminalul L de pe aeroportul parizian Charles de Gaulle − acestea nu reprezintă nimic atipic pentru un business lounge dintr-un aeroport. În stânga însă, lângă intrare, se deschide un coridor către a doua parte a acestui lounge, inaugurată în urmă cu două săptămâni.
    Aici, amprenta designerului francez de interior şi produse Mathieu Lehanneur se face resimţită în proiect prin piesa de rezistenţă a lounge-ului – Le Balcon (n.red.: Balconul) – un spaţiu utilizat drept bar-restaurant.

    De la podeaua în mijlocul căreia tronează un motiv care imită „le bleu de ciel” (n.red.: albastrul cerului), ce se reflectă în tavanul auriu de tip oglindă, cei 34.000 de metri pătraţi ai noului segment de lounge cuprind baruri, locuri de joacă pentru copii, o bucătărie cu show live de gătit, cel mai mare spaţiu de wellness din lounge-urile francezilor, de 550 de metri pătraţi, şezlonguri de dormit, două saune şi un spaţiu pentru tratamente de îngrijire corporală.

    „Vedem că produsele şi serviciile sunt importante atât în aeroport, cât şi în zbor. Investim în călătoria clienţilor. (…) Ştim că produsul de la sol este cheia pentru satisfacţia clienţilor, iar pentru clienţii de business, esenţial este să ai un business lounge”, descrie Anne Rigail, vicepreşedinte executiv pe segmentul de servicii clienţi în cadrul companiei Air France, cea mai recentă investiţie a operatorului francez de zboruri. 

    Lounge-ul de 16 milioane de euro face parte dintr-un plan strategic al companiei, în cadrul căruia Air France îşi propune să investească 900 de milioane de euro pentru a îmbunătăţi experienţa de zbor a clienţilor. Proiectul recent inaugurat din terminalul L de pe aeroportul Charles de Gaulles, în zona 2E, se adresează călătorilor din spaţii non-Schengen, precum Rusia, România, Bulgaria, Croaţia şi din multe zone din Asia.

    „Întreaga investiţie, de 900 de milioane de euro, se încadrează într-un plan de cinci ani, în perioada 2018-2022. Modernizăm cabinele de pasageri, business lounge-urile şi conectivitatea”, descrie Rigail principalele linii de investiţii ale companiei în perioada următoare. Business lounge-ul din zona 2E nu este singurul în care investeşte Air France.

    Pe lângă cel pe care îl construieşte compania în zona 2F şi cele şase lounge-uri din Charles de Gaulle, francezii modernizează facilităţile din Lyon, Bordeaux, JFK, Washington, San Francisco şi Los Angeles. Potrivit reprezentantei Air France, peste 6 milioane de pasageri trec prin business lounge-urile companiei din toată lumea.

    Accesul în acestea se realizează prin intermediul unui bilet de călătorie business class ori prin intermediul statutului de Elite Frequent Flyer pentru clienţii care circulă la economy class sau economy premium class. De asemenea, în baza locurilor disponibile, accesul se poate face şi prin plata unei taxe de 35 de euro.

    Alături de investiţiile în lounge-uri, compania pariază şi pe digitalizare, care, la fel ca în toate celelalte industrii, are un rol disruptiv şi în businessul operatorilor aerieni. Un pas făcut de Air France în acest sens se leagă, de pildă, de introducerea conexiunii Wi-Fi în toate aeronavele companiei în următorii ani. Nevoia conectivităţii, în special a internetului în avion, este una specifică „clientului nou”, spune Anne Rigail.

    „Putem vedea că oamenii călătoresc mai mult, schimbă mai des liniile aeriene şi trebuie să fii cel mai bun pentru fiecare parte a călătoriei. La nivel de aşteptări noi, clienţii vor totul instant, ca atunci când comanzi ceva de pe internet. Aceştia vor fluiditate la check-in, la boarding, la poarta de securitate, peste tot vor o experienţă fluidizată. (…) Dezvoltăm şi traseul digital al clientului, ceea ce înseamnă că aceştia pot avea pe site sau pe aplicaţie toate informaţiile. Când vine vorba de lounge, aceştia pot vizualiza harta lounge-ului şi lista de servicii şi chiar pot face rezervări la activităţi precum experienţa tratamentelor cosmetice sau duşurile”, explică Rigail.

    În aşteptările clienţilor de astăzi, totul este digital, spune ea. „Dezvoltăm toate canalele de comunicare cu clienţii. Dacă vrei să îţi primeşti cartea de îmbarcare pe Facebook, pe Messenger, o ai acolo, dezvoltăm soluţii şi pe WhatsApp, WeChat şi toate canalele de social media, acolo unde sunt oamenii. Spre exemplu, chinezii nu stau pe aceleaşi platforme pe care stau francezii sau americanii. Dezvoltăm parteneriate şi cu servicii de tip asistent vocal, precum Alexa; serviciul a fost deja implementat în sistem. Dacă o întrebi pe Alexa informaţii despre zboruri, ea îţi va răspunde la întrebări. Încercăm să dezvoltăm această excursie digitală în paralel cu excursia fizică.”

    Aceste îmbunătăţiri nu se vor reflecta şi în preţul biletelor, spune reprezenta Air France. „În acest moment nu am operat nicio creştere în preţul biletelor pentru că vrem să îmbunătăţim experienţa clientului. Este doar o necesitate (investiţiile derulate − n.red.) într-un sens competitiv, pentru a rămâne atractivi pentru clienţi.”

    Potrivit platformei GlobeNewswire, grupul Air France-KLM, din care face parte operatorul Air France, a înregistrat în 2017 o cifră de afaceri de 25,7 miliarde de euro, în creştere cu 3,8% faţă de anul anterior, şi are peste 84.000 de angajaţi. Aeroportul Charles de Gaulle este al zecelea din lume ca mărime şi al doilea din Europa, după Heathrow din Londra, cu 70 de milioane de pasageri în 2017, în creştere faţă de 66 de milioane de pasageri în anul precedent. În total, aeroportul a gestionat peste 475.000 de zboruri anul trecut, potrivit datelor oficiale ale companiei.

    Operatorii tradiţionali de zboruri investesc de decenii în lounge-urile de la sol. În Zürich, de pildă, Swiss a inaugurat un spaţiu vast pentru pasagerii claselor business şi premium – cu secţiuni separate pentru fiecare dintre acestea, la fel ca în aer; lounge-ul elveţienilor este prevăzut cu o terasă ce oferă priveliştea Alpilor elveţieni. Turkish Airlines a investit în extinderea spaţiului lounge-ului CIP din Istanbul în 2014, iar în prezent acesta se întinde pe o suprafaţă de 6.000 de metri pătraţi şi are un concept ce se bazează pe autenticitatea culturală, incluzând în ofertă preparatele tradiţionale turceşti.

    Pe meniuri inedite au pariat şi alţi operatori aerieni: unul dintre lounge-urile Cathay Pacific din Hong Kong este dotat cu un bar de noodles; iar operatorul australian Qantas oferă pizza gourmet şi chiar şi un grătar în aer liber, potrivit Financial Review.
    De asemenea, şi operatori precum Qantas, Emirates, Etihad şi Thai Airways oferă clienţilor claselor premium masaje gratuite în lounge-urile lor.
    Lufthansa pune la dispoziţia pasagerilor de clasa I un terminal privat, în Frankfurt: după ce sosesc la aeroport, pasagerii au parte de un asistent personal, dormitoare şi băi private.

    Potrivit CNN, nu doar operatorii aerieni investesc în lounge-uri: jucători independenţi deschid accesul celor care nu ar putea avea altfel experienţa unui astfel de spaţiu de relaxare şi investesc în lounge-uri destinate călătorilor în scopuri de business care zboară în regim economy, dar au în continuare nevoie de linişte. Spre exemplu, Plaza Premium, companie fondată în urmă cu aproximativ două decenii de un vicepreşedinte de bancă pe nume Song Hoi-see, are peste 100 de locaţii în toată lumea; clienţii plătesc pentru a beneficia de serviciile acestora între 35 şi 50 de dolari. În ceea ce priveşte digitalizarea serviciilor de zbor, şi aceasta reprezintă o regulă din noul model de business al operatorilor aerieni: spre exemplu, grupul Lufthansa a anunţat investiţii de peste 500 de milioane de euro în digitalizare în intervalul 2017-2020, potrivit Reuters. Nici operatorii low-cost nu stau deoparte la capitolul investiţii în această direcţie:
    Ryanair, de pildă, a anunţat investiţii în diverse proiecte digitale, cum ar fi o aplicaţie de 3 milioane de euro pentru călători.  

  • UN NOU TIP DE CONCEDIU: cum au dus hotelurile luxul la un alt nivel. Aţi fi dispuşi să petreceţi un concediu aşa? – GALERIE FOTO – VIDEO

    În prezent, există hoteluri răspândite în toată lumea care oferă turiştilor paturi de lux – în aer liber, după cum reiese dintr-un articol al publicaţiei britanice Daily Mail.

    Iată câteva exemple:

    Tinyeleti Treehouse, Parcul Naţional Kruger, Africa de Sud


    Construit la înălţimea copacilor răspândiţi în această regiune, patul în aer liber din acest complex turistic oferă o privelişte asupra râului Sabie şi vieţii sălbatice din parcul naţional Tinyeleti
    Preţul cazării se situează în jurul a 250 de euro pe noapte.

    Jantara Wilderness Camp, Parcul Naţional Pench, India

    Patul în aer liber de aici ste inspirat de stilul tradiţional al fermierilor din regiune care obişnuiau să doarmă afară, astfel încât să îşi supravegheze recoltele.
    Înainte de culcare, poţi să vezi aici – dacă îţi doreşti –  tigri, leoparzi, câini sălbatici.
    Preţul cazării variază, dar încep de la 300 de euro pentru o experienţă all inclusive, care să includă patul aflat sub stele.

    L’Albereta, Bergamo, Italia


    Potrivit Daily Mail, L’Albereta Cabriolet Suite este alegerea potrivită pentru cei care îşi doresc serviciile unui hotel cochet, dar şi experienţa somnului sub stele. Dormitorul din camerele de hotel de aici sunt prevăzute cu tavanuri retractabile.
    Preţul cazării pentru două persoane este de 300 de euro.

    Amangiri, Utah, Statele Unite


    Aflat la câteva ore de condus de Marele Canion, acest hotel are camere prevăzute cu două paturi: unul la interior, iar altul în aer liber.
    Camerele au şi o terasă privată prevăzută cu şemineu, piscină, duşuri şi un bar. Preţurile pornesc de la 4.315 euro pentru o noapte de cazare.

     

  • Cu rechinul la bar

     Recent inauguratul Unknown Bar din cadrul Palms Casino, de a cărui renovare s-a ocupat însuşi artistul, foarte apreciat de proprietarii cazinoului, îşi îmbie publicul să-i treacă pragul cu o sculptură-rechin realizată de Hirst în 1999, scrie LA Times. Intitulată „The Unknown (Explored, Explained, Exploded)”, lucrarea face parte din seria rechinilor formolizaţi pentru care este renumit artistul, peştele folosit pentru aceasta fiind tăiat în mai multe bucăţi, fiecare ţinută în propriul său recipient din sticlă şi oţel umplut cu formol, şi a fost instalată deasupra tejghelei localului. Pe lângă această lucrare, clienţii mai pot admira nouă picturi din seria celor cu puncte colorate pe care Damien Hirst nu le-a mai expus până acum.

  • Ce trebuie să faci înainte să-ţi deschizi un restaurant, bar, pizzerie, fast-food sau alte tipuri de unităţi de alimentaţie publică

    Acest ghid conţine informaţii cu caracter public şi nu substituie sub nicio formă prerogativele altor instituţii cu competenţe în domeniu şi totodată specificăm în mod expres faptul că informaţia cuprinsă în acesta nu reprezintă activitate de consultaţă juridică. Datorită deselor schimbări legislative, este posibil ca în decursul unei perioade de timp de la redactarea acestuia, unele informaţii să nu mai fie de actualitate, astfel încât este recomandat oricărei persoane care se informează din această lucrare, să verifice ulterior în ce măsură informaţiile respective şi-au păstrat autenticitatea în timp.        

           Această lucrare reprezintă o versiune îmbunătăţită a celei editate iniţial în luna octombrie 2015, parcurgerea acestuia oferă cititorului posibilitatea formării unei imagini de ansamblu asupra ceea ce înseamnă un business în acest domeniu de activitate, începând de la cunoaşterea unor noţiuni de bază, încadrarea corectă în grupa CAEN corespunzătoare a  activităţilor ce pot fi asimilate atât comerţului cât şi alimentaţiei publice, calificări necesare şi  modalităţile de dobândire a acestora, forme de organizare, avize, autorizaţii şi alte obligaţii prevăzute de normele legale în vigoare. Lucrarea este foarte utilă şi business-urilor reprezentate de acele covrigării, patiserii, gogoşerii, simigerii, amplasate de regulă pe artere intens circulate şi  care în funcţie de condiţiile de defăşurare sunt asimilate fie comerţului, fie alimentaţiei publice ( situaţie dezbătută de altfel în cadrul lucrării), antreprenorii din acest domeniu de activitate regăsind în acest ghid o gamă largă de informaţii utile.

    Pentru început, este necesar să înţelegem ce înseamnă o unitate  de alimentaţie publică precum şi ce tipuri de activităţi se încadrează în codurile CAEN :  5610 – Restaurante ; 5630 – Baruri.

         Conform legislaţiei aplicabile în domeniu, unităţile de alimentaţie publică se pot clasifica în două mari categorii:
    1. Unităţi de alimentaţie publică incluse în structurile de primire turistice, reglementate de prevederile O.G. nr.58/1998, privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, cu modificările şi completările ulterioare. În această categorie se includ restaurantele indiferent de tipul acestora, baruri, cofetării, patiserii, unităţi de tip fast-food, amplasate în staţiuni turistice şi care fie  funcţionează ca unităţi de sine stătătoare, fie în cadrul unor structuri cu funcţiuni de cazare, se supun unei proceduri de clasificare în funcţie de caracteristicile constructive, de dotările şi serviciile prestate, în conformitate cu prevederile H.G. nr.1267/2010, privind eliberarea certificatelor de clasificare, a licenţelor şi brevetelor de turism, cu modificările şi completările ulterioare.

    2. Unităţi de alimentaţie publică, altele decât cele incluse în structurile de primire turistice,  reglementate de prevederile cuprinse în H.G. nr.843/1999, privind încadrarea pe tipuri a unităţilor de alimentaţie publică, neincluse în structurile de primire turistice.
       
          Astfel  în conformitate cu prevederile cuprinse în Anexa la H.G. nr.843/1999, ca regulă generală, unitatea de alimentaţie publică reprezintă localul public în care se servesc preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie, băuturi, caracterizându-se prin aceea ca în cadrul lui se îmbină activitatea de pregătire/preparare cu activitatea de comercializare, însoţită de servicii specifice care asigură consumul acestora pe loc. Conform acestui act normativ, acestea se clasifică pe tipuri de unităţi de alimentaţie publică, dintre care  le vom menţiona pe cele mai des întâlnite în reţeaua comercială şi anume:

    • Restaurant clasic – unitate de alimentaţie publică în care consumatorii sunt serviţi cu un variat sortiment de preparate culinare de cofetărie-patiserie, cafea, băuturi etc. Pentru crearea unei atmosfere recreative se pot oferi programe artistice sau alte mijloace de distracţie. Personalul de producţie şi de servire are o calificare de profil.
    • Restaurant cu specific – unitate de alimentaţie publică care prin amenajări, dotări, ţinuta lucrătorilor şi preparatele culinare oferite corespunde unui specific local, regional, naţional (restaurant “românesc”, “moldovenesc”, “dobrogean”, “bănăţean” etc.) sau reprezintă unităţi tradiţionale – han, cramă, colibă, şură etc.
    • Pizzerie – unitate specializată care oferă, cu preponderenţă, sortimente de pizza şi de paste făinoase. Suplimentar se pot oferi gustări, salate, produse de patiserie şi sortiment variat de băuturi, cu preponderenţă slab alcoolizate.
    • Bar – unitate de alimentaţie publică cu program de zi sau de noapte în care se desfac băuturi alcoolice şi nealcoolice, un sortiment restrâns de produse culinare. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiţii muzicale, jocuri electronice şi video. Aceasata categorie cuprinde si Disco-bar, Video-bar, Discotecă, Cafe-bar, Cafenea.
    • Fast-Food – unitate care propune clientelei sale, în principal tineri, o servire rapidă de produse, la preţuri unitare. Oferta de produse se reduce la un sortiment limitat şi standardizat, de regulă bazat pe un singur produs de bază şi este prezentată de obicei pe panouri luminoase. Preparatele sunt preluate de clienţi la casa în momentul plăţii şi consumate pe loc sau în afara unităţii. Produsele sunt oferite în inventar de servire de unică folosinţă.
    • Unităţi tip cofetărie, patiserie –  sunt unităţi de alimentaţie publică care oferă consumatorilor preparate de cofetărie-patiserie produse în laboratoarele proprii sau în laboratoarele altor unităţi de profil, biscuiţi şi produse zaharoase ale producătorilor specializaţi, băuturi nealcoolice, cafea, ceai, fructe, produse specifice micului dejun, precum şi diferite sortimente de băuturi fine pentru consum la domiciliu. Majoritatea unităţilor de acest tip, pe lângă asigurarea condiţiilor pentru consumul pe loc, vând şi produse pentru consum la domiciliu.
       
           Conform Ordinului nr.337/2007, privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN,  grupele/clasele de activităţi, prevăzute în cadrul acestui act normativ,   care  includ activităţi de alimentaţie, sunt următoarele:

    Pentru  alimentaţie publică:

    •  5610 – Restaurante, aici fiind incluse activităţi precum: restaurant,  bufete expres, restaurant fast – food, pizzerie, unităţi de alimentaţie care servesc pentru acasă, vânzători ambulanţi la tonete de îngheţată, cărucioare mobile care vând mâncare, prepararea hranei la standuri în pieţe.
    •  5630 – Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor, incluzând: baruri, bodega, saloane de servit cocktail-uri, discoteci (unde servirea băuturilor este predominantă), berării, cafenele, baruri care servesc sucuri de fructe, standuri mobile de vânzare a băuturilor.

    Pentru alimentaţie colectivă:
    •  5621 – Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente – această clasă include asigurarea serviciilor de alimentaţie bazate pe aranjamente contractuale cu clientul, în locaţia specificată de acesta în vederea organizării unui eveniment.
    • 5629 – Alte activităţi de alimentaţie n.c.a. – include:
    • furnizori de servicii de alimentaţie pentru contractori (diverse companii)
    • activitatea unităţilor de alimentaţie concesionate în cadrul bazelor sportive şi al unităţilor similare
    • activitatea cantinelor sau bufetelor ( de ex. pentru fabrici, birouri, spitale sau şcoli) pe bază de concesionare.

    Vedeţi aici ghidul complet privind deschiderea unui restaurant, bar, pizzerie, fast-food sau altor tipuri de unităţi de alimentaţie publică

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • Birourile AFI Park 5 au un nou chiriaş

    Vivo Food Bar din AFI Park este cel de-al treilea restaurant al reţelei, după cel deschis în 2014 la Iaşi, vis-a-vis de complexul de birouri Palas şi cel din Bucureşti, inaugurat în urmă cu trei ani, în zona Calea Floreasca, tot la parterul unei clădiri de birouri.

    „Serviciile personale, în special cele de food şi de întreţinere prin sport, au o pondere din ce în ce mai mare în cadrul proiectelor de birouri şi estimăm că acest trend se va amplifica, în următorii trei ani, pe măsură ce se vor da în folosinţă centrele mari de birouri anunţate.Primele astfel de iniţiative, de închiriere a spaţiilor de operare a unor servicii destinate corporatiştilor chiar în incinta clădirilor de birouri s-au manifestat în zona  Centru-Nord a Capitalei, în proiectele mari din Pipera, Barbu-Văcărescu şi Floreasca, acolo unde a pornit şi partenerul nostru VIVO Food Bar cu primul restaurant din Bucureşti. Acum însă acest concept a fost îmbrăţişat de către dezvoltatori la toate proiectele mari de birouri în curs de inaugurare, precum sunt cele din zona Centru-Vest, Orhideea-Cotroceni-Politehnică-Vladimirescu sau din zona  Centru-Est Unirii-Timpuri Noi. Ne aşteptăm ca fiecare clădire de birouri mare, cu o suprafaţă de peste 20.000 mp să aibă spaţii de servicii în  incintă si din ce in ce mai mulţi chiriaşi să ţină cont la alegerea noului sediu şi de serviciile pe care angajaţii le găsesc la locul de muncă”, declară Alexandru Petrescu, Managing Partner la ESOP Consulting l CORFAC International.

    AFI Park este un complex cu cinci clădiri de birouri de clasă A, cu o suprafaţă totală închiriabilă de 71.000 mp, construit lângă centrul comercial cu acelaşi nume din Bucureşti. Ultima fază, AFI Park 4&5 a fost dată în folosinţă anul trecut şi are 48.000 mp şi suprafaţa totală construită şi 32.000 mp suprafaţă închiriabilă.

    VIVO Food Bar este un business local, dezvoltat de patru antreprenori români, Mircea şi Bogdan Panache, Bogdan Zaharescu si Ştefan Georgescu, conceptul fiind de restaurant gourmet care se adresează tuturor iubitorilor de burgeri, inclusiv celor care lucrează în clădirile de birouri din vecinătatea restaurantelor. În acest moment, reţeaua VIVO Food Bar deţine trei restaurante specializate, două în Bucureşti şi unul în Iaşi.

    V

  • Lanţul de cafenele 5 to go a realizat anul trecut afaceri de aproape 3 mil. euro

    Lanţul de cafenele 5 to go a ajuns la peste 60 de unităţi, răspândite în Bucureşti şi în ţară.

    Potrivit lui Radu Savopol, cofondator al 5 to go, planurile pentru 2018 prevăd atingerea pragului de 150 de unităţi, atât cu 5 to go, cât şi cu 5 to go coffee spot, conceptul dedicat vânzării cafelei în zona de retail şi de birouri, investiţiile bugetate în acest sens cifrându-se între 650.000 şi 800.000 de euro. Totodată, antreprenorul vrea ca anul următor să lanseze un al treilea concept din grupul 5 to go, un coffee shop cu suprafaţa cuprinsă între 50 şi 100 de metri pătraţi şi care se poziţionează în segmentul mediu spre premium de preţ. Acesta va fi lansat oficial în martie-aprilie 2018.

    În ceea ce priveşte Dialogue Social Bar, deschis în zona Piaţa Rosetti a Capitalei, a ajuns la o cifră de afaceri de 60.000 de euro, după doar şase luni de activitate, potrivit lui Radu Savopol.

    „Am deschis într-o perioadă dificilă pentru segmentul HoReCa (mai-iunie), însă din luna septembrie locaţia s-a poziţionat în zona de evenimente, work shop, evenimente private, însă mai puţin în zona de coworking, datorită eveni­men­telor exclusive ce se des­făşurau în locaţie. Este exemplul unei afaceri pe care o gândeşti într-o direcţie, dar observi că piaţa îţi cere o altă direcţie şi te adaptezi pe acea zonă care îţi aduce profit şi este foarte bună pentru con­ceptul nostru, Dialogue Social Bar fi­ind un spaţiu atipic”, descrie Savopol po­zi­ţio­narea aleasă. El apre­ciază că in­ves­ti­ţia în acesta va fi amortizată în doi ani. Antreprenorul spune că şi-a pla­­nificat in­vestiţii de 40.000 de euro pen­tru des­chiderea unei a doua unităţi Dialogue Social Bar, într-o clădire istorică. Re­cent, 5 to go a lansat gama de produse 5 togo Ă (PLUS). Noua gamă de produse, cu preţul de 10 lei, cuprinde în prezent: smoothie-uri naturale, paharul dublu, de 16 oz (Mr. Big), sandwichuri şi su­cu­ri­le organice.

    „Cred că acest upgrade va da o cu to­tul altă dinamică businessului, pu­­tem vorbi despre chirii un pic mai mari, de spaţii mari mari, de zone de stat la mese etc.”

    Radu Savopol spune că se află la stadiul de discuţii cu parteneri şi investitori pentru extinderea lanţului 5 to go pentru piaţa din Estul Europei, însă nu au stabilit o dată concretă pentru deschiderea primei locaţii din afara României.

     „Am avut mult mai multă atenţie pe piaţa din România şi acest lucru a contat în anul 2017”.