Tag: banking

  • De ce un altfel de banking?

    Într-o încercare timidă şi modestă de sinteză, putem spune că ne îndreptăm către sau poate doar ne-am dori un altfel de banking. Ce ar trebui să însemne în primul rând această afirmaţie? Evident că nu tehnicitatea operaţiunilor sau politicilor interne ale băncilor, ci relaţia cu clienţii. Ca parte importantă a schimbărilor din ultimii ani, atât cauzală, cât şi paradoxală, ca soluţie la redesenarea viitorului, industria financiară de pretutindeni se zbate să-şi păstreze supremaţia în noua lume economică.

    Este un obiectiv legitim dacă ţinem cont de faptul că gestionează banii planetei în singurul model cunoscut de sute de ani. Întrebarea pentru un altfel de banking, poate la fel de legitimă, este însă dacă soluţiile pot fi găsite cu teoriile şi instrumentele trecutului doar din motivul că le cunoaştem şi au funcţionat bine până acum.Faptul că fără încredere nu există nimic este un truism, nu descoperirea secolului 21. Nu numai în banking, ci şi în familie, prieteni, job sau orice altceva. Eventual, marea descoperire poate fi cum să construim sau să câştigăm această încredere. Şi, apoi, cum să nu o pierdem din nou.
    Încrederea apare şi se construieşte cu oameni, comportamente, percepţii şi experienţe. Ca să câştigăm încredere, trebuie să existe în primul rând respect. Nu e o condiţie suficientă, dar este absolut necesară. Respectul faţă de client înseamnă modul de comportament chiar în absenţa lui, promisiuni respectate şi centrarea activităţii pe profilul, nevoile şi dorinţele lui.

    Este simplu să spunem că principala preocupare este clientul, dar, concret, cum facem şi cum măsurăm acest lucru? Cum facem trecerea de la vânzare la consiliere? Ce înseamnă, mai exact, acest lucru într-un altfel de banking? Înseamnă că specializarea, flexibilizarea, informatizarea şi personalizarea produselor şi serviciilor trebuie să fie un proces continuu, iar interacţiunea unui client cu o bancă trebuie să fie o experienţă simplă şi, dacă se poate, şi plăcută.

    În calitate de “Clienţi”, avem pretenţia să fim trataţi cu grijă şi respect şi să avem confortul că am ales bine. Poate că bankingul nu e simplu, însă complexitatea activităţii este şi trebuie adresată competenţelor şi expertizei angajaţilor. Clienţii evaluează o relaţie, nu algoritmi, proceduri sau strategii. Poate nici fabricarea unei perechi de pantofi nu este atât de simplă pe cât ne-am imagina, însă când îmi cumpăr o pereche de încălţăminte aş vrea să fiu întrebată ce număr port, ce culoare îmi place şi ce model prefer.

    Dacă eu port încălţăminte sport, albă, numărul 36 şi vânzătorul îmi oferă pantofi cu toc cui, roşii, numărul 39 şi îmi explică faptul că acesta este singurul tipar pe care-l are în fabrică, că materia primă a costat şi-aşa foarte mult, că a avut multe pierderi din cauza rebuturilor şi că trebuie să declar pe proprie răspundere de ce nu mi-a crescut piciorul mai mult, nu putem vorbi de o relaţie şi în niciun caz de încredere. O altfel de abordare mai înseamnă şi stabilirea şi măsurarea segmentului de clienţi care poartă numărul 39 şi pantofi cu toc, pentru că, în orice industrie, mai întâi evaluez caracteristicile pieţei şi apoi fabric produsul.

    Trebuie să luăm în considerare că în cel mult patru-cinci ani masa critică de noi clienţi bancarizabili va fi Generaţia Y, pentru care sistemele actuale sunt deja expirate. Cum va arăta un mediu bancar “customer centric” pentru ei şi pentru viitor? Indiferent de soluţii, un singur lucru e cert şi anume stadiul informatic şi tehnologic actual. Niciodată schimbările modelelor economice sau societale nu au regresat ştiinţa. Aşa cum nu ne-am întors de la maşină la căruţă sau de la laser la cremene, orice fel de model viitor ne putem acum imagina va fi bazat pe stocarea, prelucrarea, analiza şi accesarea informaţiei electronice, pe instrumente inteligente şi pe oamenii care merg în pas cu schimbarea, o învaţă şi o înţeleg.

    Tipul de model economic pentru care am optat cu toţii acum 20 de ani este construit pe creditare şi, deocamdată, este singurul model cunoscut. Creditarea planificată, disciplina şi educaţia financiară a clienţilor, pe de o parte, şi creditarea responsabilă, coerentă cu piaţa căreia se adresează şi proactivă la nevoile şi caracteristicile clienţilor, pe de altă parte, a băncilor cred că vor marca următoarea etapă de maturitate a istoriei creditului pentru populaţie în România. Iar un altfel de banking înseamnă trecerea şi schimbarea gândirii de la soluţii complicate pentru probleme simple la soluţii simple pentru probleme complicate.


    Anca Bidian este CEO al Kiwi Finance.

  • Ati face banking cu acest om? Bruce Willis a fost ales imaginea unei banci din Rusia

    Willis il inlocuieste pe fostul mare sportiv rus Vladimir
    Turchinsky, decedat in 2009, la varsta de 46 de ani.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Peste un sfert dintre utilizatorii de internet folosesc servicii de online banking

    Cel mai important criteriu in selectia furnizorului de internet
    banking este siguranta, 83% dintre utilizatori luand decizia din
    acest considerent. Pe lista urmeaza usurinta de utilizare,
    importanta pentru 72% dintre consumatori, posibilitatea de a
    efectua toate tipurile de plati (68%), comisionul de tranzactionare
    (27%), posibilitatea de a face schimb valutar (19%) si comisionul
    de administrare (17%).

    Dintre internautii care nu folosesc Internet Banking, 30% au
    declarat ca doresc sa foloseasca un asemenea serviciu in viitor,
    conform studiului Mercury Research, realizat pe un esantion de 300
    de respondenti, n perioada 3-18 noiembrie 2009.

  • Thirsting for loans

    ”After a long time of significant growth, businesspeople are still feeling the urge to go directly to a bank when they want to develop or when they need money to fix a problem,” says Lucian Cojocaru, head of the network commercial department of BRD-Groupe Societe Generale. Bankers fought tooth and nail for years on end when the economy was growing at a fast pace and businesses were running almost unattended in any industry, to finance companies and individuals, in a fiercer and fiercer competition.

    Things radically changed last October, when it became clear to everybody that the Romanian economy would not be able to avoid the effects of the financial, and especially of the economic crisis, that has been shaking the entire world. ”Banks were the first to feel the effects of the crisis,” Cojocaru says, considering most of them are part of international financial groups that were affected on their home markets and their problems spread to the branches in Romania like a domino effect. When problems started in the Romanian economy last autumn, bankers abruptly revised their lending policies, moving from a very lax to a very strict attitude, BRDís manager explains. ”Companies, on the other hand, were hit in the second wave,” having grown out of inertia for a while and started to feel the problems more acutely towards the end of the year, when payments from the state budget were frozen, commercial and financial flows slowed down, consumer spending plummeted and entire industries collapsed.

    ”Businesspeople did what they knew how to do best from the past then: they came to the bank to compensate,” says Lucian Cojocaru – an entirely natural habit after so many years of fast-paced lending growth. At the bank, however, they found something they had not been accustomed with: bankers no longer wanted them as clients; on the contrary, they were reluctant to give them any more money (…), Cojocaru says. After the abrupt slowdown in the last few months of last year, the annualised growth pace of non-governmental lending went down from to 25% from 55% in January 2008.

    How the shift from the general exuberance to this almost completely frozen financing market occurred is quite obvious for everybody now, especially when looking back at the succession of events. The reasons that continue to keep the market locked, six months from the onset of the crisis, are less clear, though. As a paradox, the confusion is not generated by the lack of logical explanations, but on the contrary, by their sheer number, diversity and development from one day to another.

    Towards the end of last year, bankers seemed unanimously convinced that the Romanian banking system was faced with a general shortage of cash, as a result of the increase in the price of money on international markets. Fears that the parent banks would limit or even completely withdraw lines of credit they had used to keep their branches in Romania going (loans that total 10 billion euros, according to the NBR data), turned out to be unfounded, too, given that it was proven that over 90% of them would be renewed, according to NBR governor Mugur Isarescu.

    At the end of the day, the ”disease” cannot be treated in any other way than by starting from the causes, because, as already proven by other Western economies, throwing money at the economy does not do too much good eventually.