“Mâna mea era plină de sânge la sfârşit şi nu reuşesc să-mi scot această imagine din cap”, mărturiseşte acest salvator, în vârstă de 22 de ani, la aproape o lună după moartea a 1.127 de persoane în prăbuşirea, la 24 aprilie, a Rana Plaza, un imobil de nouă etaje de la Savar, situat la periferia capitalei Dhaka.
“Când mă duc la culcare, am impresia că mă aflu într-un loc întunecat de unde nu pot să fug”, spune el, explicând că a renunţat la ideea să consulte un psihiatru, în lipsa banilor.
Drama de la Rana Plaza, cea mai mare în istoria industrială a Bangladeshului, se măsoară, cu siguranţă, în numărul morţilor şi răniţilor. Mai există, însă, un bilanţ psihologic, vizându-i mai ales pe salvatorii care au căutat zi şi noapte timp de aproape trei săptămâni în ruinele imobilului, unde s-au lovit de scene insuportabile.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
