BusinessMagazin

Tag: Bangladesh

  • Povestea fabuloasă din spatele unuia dintre cele mai mari jafuri din istorie. Filmul operaţiunii bate scenariile de la Hollywood

    Reconnaissance General Bureau (biroul general de recunoaştere) RGB, al Coreei de Nord, echivalentul CIA, a antrenat o echipă de hackeri transformaţi în jefuitori de bănci care în ultimii ani au furat din peste 100 de bănci şi exchange-uri de criptomonede de peste tot din lume, pagubele fiind evaluate la peste 650 de milioane de dolari, potrivit GlobalPost Investigations.

    Hackerii coreeni au lovit chiar şi Banca Federală de Rezerve din New York. La aproape 25 de metri sub străzile din Manhattan, banca deţine cel mai mare depozit de aur din lume, iar multe dintre lingourile de aur sunt ale altor guverne, dar le-au trimis americanilor pentru că simţeau că sunt mai în siguranţă acolo decât altundeva. De asemenea, tot aici se ţin şi banii altor guverne, dar nu în sensul tradiţional de bancnote, ci bani electronici formaţi din 1 şi 0.

    Hoţii nord-coreeni au vrut să fure în februarie 2016 aproape 1 miliard de dolari. Contul ţintit aparţinea Bangladesh-ului. Odată ce au avut acces în serverele băncii centrale din Bangladesh, hackerii au aşteptat până vineri, zi liberă pentru mulţi musulmani, pentru a acţiona. Hackerii au trimis o serie de cereri de transfer la Banca Federală de Rezerve, transferuri totalizând aproape 1 miliard de dolari, care duceau banii în Filipine. Mulţi bani au fost transformaţi în cash sau spălaţi prin cazinouri.

    Hackerii nu au reuşit să fure toată suma deoarece multe transferuri au fost oprite fiind socotite drept suspicioase. Totuşi, au izbutit să scape cu 81 de milioane de dolari. Cei care au realizat acest furt sunt agenţi ai RGB, agenţie caracterizată ca fiind o combinaţie de CIA, KGB şi Yakuza.

    De zeci de ani, Coreea de Nord a fost sancţionată de ţările occidentale; în plus, intrarea acesteia în pieţele globale a fost interzisă. Asta a făcut ca regimul să caute noi metode de a aduce venituri la stat. Printre încercările agenţiei s-au numărat producţia de heroină, printarea de bancnote de 100 de dolari şi contrafacerea ţigărilor de marcă. Totuşi, toate aceste încercări de a face bani au fost eclipsate de hacking. Agenţia a antrenat unii dintre cei mai buni criminali cibernetici din prezent. Ce îi diferenţiază pe aceşti hackeri de alţii este faptul că sunt siguri că nu vor fi acuzaţi şi nici arestaţi niciodată de autorităţi.
    În ultimii ani, Coreea de Nord ar fi lansat peste 100 de atacuri cibernetice asupra băncilor şi birourilor de exchange de criptomonede din 30 de ţări. În urma acestor acţiuni s-ar fi furat 650 de milioane de dolari, din ceea ce se ştie.

    Suma de 650 de milioane de dolari a fost înaintată de Simon Choi, consultant al Serviciilor Secrete ale Coreei de Sud şi al diviziei de securitate cibernetică a armatei sud-coreene.

    „Cred că am reuşit să descoperim doar 30% din ceea ce s-a furat, doar o parte a activităţii lor. Abilităţile lor s-au îmbunătăţit considerabil. Sunt cei mai buni din lume”, este de părere Choi. Asta nu s-a întâmplat dintr-odată. Sub regimul lui Kim Jong-un, RGB s-a restructurat şi a pus accentul pe hacking, iar acum, conform estimărilor, numărul hackerilor este între 3.000 şi 6.000.
    Agenţia a fost creată în 2009, în ultimii ani ai domniei lui Kim Jong-il. Agenţia era compusă din mai multe unităţi dedicate spionajului, asasinatelor, războiului psihologic şi războiului cibernetic. Odată ce Jong-un a venit la putere, accentul s-a pus pe divizia de hacking.

    Două unităţi ale diviziei de hackeri sunt renumite în lume: unitatea 121, cunoscută ca „Lazarus” sau „Hidden Cobra”, responsabilă pentru hackul asupra Sony şi a Băncii Federale, şi unitatea 110, care, potrivit lui Choi, a început ca o unitate dedicată atacurilor asupra armatelor ţărilor rivale, dar şi-a schimbat ţinta în sisteme de carduri, reţele de ATM-uri, dar şi exchange-uri de criptomonede.

    După ce Kim Jong-un şi Donald Trump s-au ameninţat reciproc cu distrugerea, pe Twitter sau la televizor, acum cei doi lideri au căzut de acord să se întâlnească pe 12 iunie în Singapore. Nu se ştie exact care va fi topica discuţiilor, dar sigur se va vorbi şi despre bomba cu hidrogen şi despre modul în care una dintre cele mai sărace naţiuni din lume a ajuns să deţină o astfel de armă.

    Jafurile din bănci sunt legate de arsenalul nuclear al Coreei de Nord deoarece testele cu rachete provoacă sancţiuni, iar sancţiunile golesc bugetul ţării. Pyongyang caută soluţii pentru a-şi umple cuferele, iar o metodă eficientă este prin atacuri cibernetice. Hackingul a devenit extrem de profitabil pentru statul nord-coreean şi o veritabilă ameninţare asupra sistemului financiar al SUA. Pentru a înţelege mai bine ce se întâmpla, Patrick Winn, reporter la Global Post Investigation, a vorbit cu Kim Heung-Kwang, un specialist în computere care este familiarizat cu ceea ce se întâmplă în regimul de la Pyongyang deoarece el a fost un astfel de hacker.

    Kim Heung-Kwang a fugit în 2003 şi a mituit un paznic nord-coreean de la graniţa cu China. A traversat râul Tumen, dar a fost împuşcat, înainte să iasă din apă, de un al doilea paznic, pe care a neglijat să-l plătească. A supravieţuit; din China a ajuns în Coreea de Sud, iar azi conduce o alianţă a dezertorilor regimului nord-coreean. În organizaţia pe care o conduce se numără avocaţi, doctori, ingineri, programatori nord-coreeni care au scăpat de regimul opresiv.

    „Hackerii sunt geniile Coreei de Nord. Atunci când întrebi oamenii care ţară are cei mai talentaţi hackeri, probabil auzi de America, Rusia, China şi aşa mai departe. Dar are cineva operaţiuni mai de succes decât Coreea de Nord?”, punctează  Kim Heung-Kwang.

    În 2014, agenţii nord-coreeni s-au infiltrat în infrastructura Sony care se pregătea să lanseze comedia The Interview, un film despre asasinarea lui Kim Jong-un. Agenţii au şters date din sistemul companiei japoneze şi au dezvăluit publicului e-mailuri private ale angajaţilor Sony. Compania a decis să nu mai lanseze filmul în cinematografe.

    În 2017, hackerii nord-coreeni au lansat un „vierme” cunoscut ca WannaCry care a blocat peste 200.000 de calculatoare din 150 de ţări. Cei care au avut calculatoarele blocate trebuia să plătească o răscumpărare în bitcoin.

    În ultimii trei ani, hackerii nord-coreeni au atacat bănci şi exchange-uri de criptomonede din Coreea de Sud, Thailanda, India, Filipine, Polonia, Peru, Vietnam, Nigeria, Australia, Mexic, Japonia, Singapore, SUA. „Doar din ceea ce se vede la ştiri ar trebui să te gândeşti dacă nu cumva hackerii nord-coreeni sunt cei mai buni din lume”, spune Heung-Kwang. Întrebarea este: cum poate o ţară săracă să lanseze asemenea atacuri când se confruntă cu întreruperi de curent şi are o infrastructură digitală primitivă?

    Răspunsul poate fi surprinzător: formează celule de hackeri în alte ţări. Multe dintre aceste celule ar fi în China, unde viteza de internet este mult mai mare. Acolo, mulţi agenţi lucrează drept traderi sau importatori şi hackeri pe timpul nopţii. Alte urme lăsate de hackeri indică faptul că aceştia ar putea fi în India, Malaysia, Nepal, Indonezia, dar şi Mozambic.

    Potrivit Recorded Future, firmă ce monitorizează ameninţări cibernetice la nivel mondial, hackerii nord-coreeni se uită pe Amazon, Baidu, echivalentul Google în China, la filme pornografice şi la conturile AOL. De asemenea, ei folosec iPaduri şi iPhone-uri.

    Kim Heung-Kwang spune că atunci când hackerii atacă o bancă, ei ştiu că acţiunea lor este ilegală, dar vor să-şi mulţumească liderul. „Să nu vă imaginaţi că se simt vinovaţi sau că-şi încalcă vreun cod moral. Ei nu au acelaşi cod moral ca noi”, explică Jang Seyul, fiul unui căpitan de armată, care a fost acceptat la universitatea Mirim din Coreea de Nord. El spune că instituţia este cunoscută în rândul soldaţilor drept Universitatea de Automatizare a Comandamentului Poporului Coreean. Revista Wired a numit-o Şcoala de Hacking a Coreei de Nord.

    Jang Seyul nu a ajuns hacker, ci a devenit un expert în strategie militară; a lucrat alături de hackeri atât în timpul facultăţii, cât şi la agenţie şi este de părere că aceia care sunt deştepţi urcă repede în rang. „În Coreea de Nord foarte mulţi tineri îşi doresc să devină ingineri şi specialişti în IT, deoarece, dacă ajungi expert în securitate cibernetică, atunci poţi ajunge unul dintre conducătorii din partidul comunist. Băieţii visează să urmeze această cale”, spune Seyul.

    Cei mai talentaţi programatori sunt lăsaţi să-şi mute familiile din provincie în Capitală, un privilegiu pe care nu toţi îl au. Astfel, familiile acestora se pot bucura de apă caldă, electricitate, alimente rare precum bananele. Chiar şi aşa, familiile acestora sunt într-un fel nişte ostateci: dacă un hacker cumva schimbă tabăra, atunci familia lui este în pericol. Totuşi, cei mai buni hackeri sunt mutaţi în străinătate.

    Accesul la informaţie ar putea face ca un hacker să-şi schimbe părerea despre ceea ce face, dar Andrei Lankov, profesor la Universitatea din Seul şi expert în economia nord-coreeană, este de părere că hackerul coreean tipic nu vrea să fugă din ţară. „Sistemul este creat în aşa fel încât este foarte dificil să evadezi şi este la fel de greu să pornească o mişcare antisistem. Este o metodă dureroasă de a te sinucide.”

    Kim Heung-Kwang este norocos că a scăpat, dar şi aşa a primit telefoane şi e-mailuri de ameninţare. „Sunt pe lista neagră. Există un ordin pentru a mă omorî. Ai observat omul care stă lângă mine?”, spune el arătând către un bărbat îmbrăcat în negru. „Este un agent sud-coreean. Este aici să mă protejze.”

    Se spune că banii furaţi de hackeri sunt utilizaţi pentru a alimenta programul nuclear al ţării, dar potrivit lui Lankov, banii pot fi folosit şi pentru bunuri şi servicii precum genţi Chanel pentru amantele liderilor nord-coreeni, pentru orez de slabă calitate pentru a hrăni populaţia înfometată, dar şi pentru achiziţia de componente pentru sistemul de rachete capabil să trimită o rachetă tocmai pe continentul american.

    „Ei se văd ca nişte victime. Văd legea internaţională ca fiind fără sens, ipocrită şi folosită de marile puteri ca să-şi utilizeze în propriul folos poziţiile privlegiate”, este de părere Lankov. Aceeaşi viziune asupra lumii a determinat autorităţile să exporte heroină în anii ‘70 sau să falsifice ţigări şi bani. „Şi-au pus speranţa în droguri, dar banii nu erau foarte mulţi şi reputaţia le era afectată. Aşa că au renunţat. Acum au aflat că hackingul este o metodă foarte bună de a face bani.”

    Totuşi, când vine vorba de venitul ţării, hackingul încă nu ajunge la nivelul banilor aduşi de vânzarea de cărbuni către China sau al banilor aduşi prin trimiterea de muncitori în străinătate (sunt trimişi să taie copaci în Siberia sau să lucreze în fabrici din Orientul Mijlociu). În acest moment, totuşi, aceste două surse de venit sunt sugrumate de sancţiuni, iar asta face ca hackingul să devină din ce în ce mai dorit.

    În trecut, o persoană inteligentă era condamnată să lucreze în ferme, dar acum are şansa să se alăture unei echipe care să dea jafuri online de milioane de dolari. Aceste sume de bani aduse de hacking nu sunt cu adevărat mari pentru ţări ca SUA sau China, dar pentru Coreea de Nord, unde economia naţională este estimată la 28 de miliarde de dolari, este o sursă de venit importantă.

    Ce se va întâmpla pe viitor? Nici Kim Heung-Kwang nu ştie şi sugerează că lucrurile s-ar putea schimba după întâlnirea dintre Kim Jong-un şi Donald Trump. Poate dictatorul va decide să-şi ţină în frâu armata de hackeri în schimbul ridicării sancţiunilor. Poate Jong-un va pleca de la discuţii furios, ameninţând SUA. „Poate cei doi vor avea o relaţie bună. Sau poate va fi un film de acţiune. Oricum ar fi, dacă aceşti doi lideri se vor întâlni, va fi o întrevedere a unor oameni foarte ciudaţi”, încheie Kim Heung-Kwang.

  • Ţara care vrea să introducă pedeapsa cu MOARTEA pentru accidentele rutiere care cauzează decese

    Zeci de mii de persoane, cei mai mulţi elevi şi studenţi, au participat în ultimele zile la proteste ample, care au paralizat capitala Bangladeshului, Dacca. Manifestanţii cer schimbarea codului rutier şi a legilor privind transportul, relatează agenţia de ştiri Reuters.

     
    Un oficial din cadrul Guvernului de Dacca a declarat sub protecţia anonimatului că amendamentul propus se referă la şoferii care provoacă accidente mortale.
     
    Aplicarea pedepsei capitalei în cazul accidentelor rutiere este deosebit de rară în lume. În acest moment, legile din Bangladesh prevăd o pedeapsă maximă de trei ani în cazul accidentelor mortale. Autoritatea de transporturi din Bangladesh a întocmit o listă cu pedepsele maxime în diferite ţări, care variază de la 14 ani de închisoare în Marea Britanie până la trei ani în India.
     
    Poliţia a folosit duminică gaze lacrimogene pentru a dispersa manifestanţii, iar presa locală relatează că activişti şi simpatizanţi ai partidului de guvernământ au atacat elevii şi studenţii care protestau. Cel puţin 50 de manifestanţi au fost răniţi în urma acestor incidente. Ambasada SUA a condamnat atacurile ce au vizat miile de protestatari tineri care îşi exercitau paşnic drepturile democratice.
     

  • Cum au devenit hackerii din Coreea de Nord cei mai mari jefuitori din lume

    Reconnaissance General Bureau (biroul general de recunoaştere) RGB, al Coreei de Nord, echivalentul CIA, a antrenat o echipă de hackeri transformaţi în jefuitori de bănci care în ultimii ani au furat din peste 100 de bănci şi exchange-uri de criptomonede de peste tot din lume, pagubele fiind evaluate la peste 650 de milioane de dolari, potrivit GlobalPost Investigations.

    Hackerii coreeni au lovit chiar şi Banca Federală de Rezerve din New York. La aproape 25 de metri sub străzile din Manhattan, banca deţine cel mai mare depozit de aur din lume, iar multe dintre lingourile de aur sunt ale altor guverne, dar le-au trimis americanilor pentru că simţeau că sunt mai în siguranţă acolo decât altundeva. De asemenea, tot aici se ţin şi banii altor guverne, dar nu în sensul tradiţional de bancnote, ci bani electronici formaţi din 1 şi 0.

    Hoţii nord-coreeni au vrut să fure în februarie 2016 aproape 1 miliard de dolari. Contul ţintit aparţinea Bangladesh-ului. Odată ce au avut acces în serverele băncii centrale din Bangladesh, hackerii au aşteptat până vineri, zi liberă pentru mulţi musulmani, pentru a acţiona. Hackerii au trimis o serie de cereri de transfer la Banca Federală de Rezerve, transferuri totalizând aproape 1 miliard de dolari, care duceau banii în Filipine. Mulţi bani au fost transformaţi în cash sau spălaţi prin cazinouri.

    Hackerii nu au reuşit să fure toată suma deoarece multe transferuri au fost oprite fiind socotite drept suspicioase. Totuşi, au izbutit să scape cu 81 de milioane de dolari. Cei care au realizat acest furt sunt agenţi ai RGB, agenţie caracterizată ca fiind o combinaţie de CIA, KGB şi Yakuza.

    De zeci de ani, Coreea de Nord a fost sancţionată de ţările occidentale; în plus, intrarea acesteia în pieţele globale a fost interzisă. Asta a făcut ca regimul să caute noi metode de a aduce venituri la stat. Printre încercările agenţiei s-au numărat producţia de heroină, printarea de bancnote de 100 de dolari şi contrafacerea ţigărilor de marcă. Totuşi, toate aceste încercări de a face bani au fost eclipsate de hacking. Agenţia a antrenat unii dintre cei mai buni criminali cibernetici din prezent. Ce îi diferenţiază pe aceşti hackeri de alţii este faptul că sunt siguri că nu vor fi acuzaţi şi nici arestaţi niciodată de autorităţi.
    În ultimii ani, Coreea de Nord ar fi lansat peste 100 de atacuri cibernetice asupra băncilor şi birourilor de exchange de criptomonede din 30 de ţări. În urma acestor acţiuni s-ar fi furat 650 de milioane de dolari, din ceea ce se ştie.

    Suma de 650 de milioane de dolari a fost înaintată de Simon Choi, consultant al Serviciilor Secrete ale Coreei de Sud şi al diviziei de securitate cibernetică a armatei sud-coreene.

    „Cred că am reuşit să descoperim doar 30% din ceea ce s-a furat, doar o parte a activităţii lor. Abilităţile lor s-au îmbunătăţit considerabil. Sunt cei mai buni din lume”, este de părere Choi. Asta nu s-a întâmplat dintr-odată. Sub regimul lui Kim Jong-un, RGB s-a restructurat şi a pus accentul pe hacking, iar acum, conform estimărilor, numărul hackerilor este între 3.000 şi 6.000.
    Agenţia a fost creată în 2009, în ultimii ani ai domniei lui Kim Jong-il. Agenţia era compusă din mai multe unităţi dedicate spionajului, asasinatelor, războiului psihologic şi războiului cibernetic. Odată ce Jong-un a venit la putere, accentul s-a pus pe divizia de hacking.

    Două unităţi ale diviziei de hackeri sunt renumite în lume: unitatea 121, cunoscută ca „Lazarus” sau „Hidden Cobra”, responsabilă pentru hackul asupra Sony şi a Băncii Federale, şi unitatea 110, care, potrivit lui Choi, a început ca o unitate dedicată atacurilor asupra armatelor ţărilor rivale, dar şi-a schimbat ţinta în sisteme de carduri, reţele de ATM-uri, dar şi exchange-uri de criptomonede.

    După ce Kim Jong-un şi Donald Trump s-au ameninţat reciproc cu distrugerea, pe Twitter sau la televizor, acum cei doi lideri au căzut de acord să se întâlnească pe 12 iunie în Singapore. Nu se ştie exact care va fi topica discuţiilor, dar sigur se va vorbi şi despre bomba cu hidrogen şi despre modul în care una dintre cele mai sărace naţiuni din lume a ajuns să deţină o astfel de armă.

    Jafurile din bănci sunt legate de arsenalul nuclear al Coreei de Nord deoarece testele cu rachete provoacă sancţiuni, iar sancţiunile golesc bugetul ţării. Pyongyang caută soluţii pentru a-şi umple cuferele, iar o metodă eficientă este prin atacuri cibernetice. Hackingul a devenit extrem de profitabil pentru statul nord-coreean şi o veritabilă ameninţare asupra sistemului financiar al SUA. Pentru a înţelege mai bine ce se întâmpla, Patrick Winn, reporter la Global Post Investigation, a vorbit cu Kim Heung-Kwang, un specialist în computere care este familiarizat cu ceea ce se întâmplă în regimul de la Pyongyang deoarece el a fost un astfel de hacker.

    Kim Heung-Kwang a fugit în 2003 şi a mituit un paznic nord-coreean de la graniţa cu China. A traversat râul Tumen, dar a fost împuşcat, înainte să iasă din apă, de un al doilea paznic, pe care a neglijat să-l plătească. A supravieţuit; din China a ajuns în Coreea de Sud, iar azi conduce o alianţă a dezertorilor regimului nord-coreean. În organizaţia pe care o conduce se numără avocaţi, doctori, ingineri, programatori nord-coreeni care au scăpat de regimul opresiv.

    „Hackerii sunt geniile Coreei de Nord. Atunci când întrebi oamenii care ţară are cei mai talentaţi hackeri, probabil auzi de America, Rusia, China şi aşa mai departe. Dar are cineva operaţiuni mai de succes decât Coreea de Nord?”, punctează  Kim Heung-Kwang.

    În 2014, agenţii nord-coreeni s-au infiltrat în infrastructura Sony care se pregătea să lanseze comedia The Interview, un film despre asasinarea lui Kim Jong-un. Agenţii au şters date din sistemul companiei japoneze şi au dezvăluit publicului e-mailuri private ale angajaţilor Sony. Compania a decis să nu mai lanseze filmul în cinematografe.

    În 2017, hackerii nord-coreeni au lansat un „vierme” cunoscut ca WannaCry care a blocat peste 200.000 de calculatoare din 150 de ţări. Cei care au avut calculatoarele blocate trebuia să plătească o răscumpărare în bitcoin.

    În ultimii trei ani, hackerii nord-coreeni au atacat bănci şi exchange-uri de criptomonede din Coreea de Sud, Thailanda, India, Filipine, Polonia, Peru, Vietnam, Nigeria, Australia, Mexic, Japonia, Singapore, SUA. „Doar din ceea ce se vede la ştiri ar trebui să te gândeşti dacă nu cumva hackerii nord-coreeni sunt cei mai buni din lume”, spune Heung-Kwang. Întrebarea este: cum poate o ţară săracă să lanseze asemenea atacuri când se confruntă cu întreruperi de curent şi are o infrastructură digitală primitivă?

    Răspunsul poate fi surprinzător: formează celule de hackeri în alte ţări. Multe dintre aceste celule ar fi în China, unde viteza de internet este mult mai mare. Acolo, mulţi agenţi lucrează drept traderi sau importatori şi hackeri pe timpul nopţii. Alte urme lăsate de hackeri indică faptul că aceştia ar putea fi în India, Malaysia, Nepal, Indonezia, dar şi Mozambic.

    Potrivit Recorded Future, firmă ce monitorizează ameninţări cibernetice la nivel mondial, hackerii nord-coreeni se uită pe Amazon, Baidu, echivalentul Google în China, la filme pornografice şi la conturile AOL. De asemenea, ei folosec iPaduri şi iPhone-uri.

    Kim Heung-Kwang spune că atunci când hackerii atacă o bancă, ei ştiu că acţiunea lor este ilegală, dar vor să-şi mulţumească liderul. „Să nu vă imaginaţi că se simt vinovaţi sau că-şi încalcă vreun cod moral. Ei nu au acelaşi cod moral ca noi”, explică Jang Seyul, fiul unui căpitan de armată, care a fost acceptat la universitatea Mirim din Coreea de Nord. El spune că instituţia este cunoscută în rândul soldaţilor drept Universitatea de Automatizare a Comandamentului Poporului Coreean. Revista Wired a numit-o Şcoala de Hacking a Coreei de Nord.

    Jang Seyul nu a ajuns hacker, ci a devenit un expert în strategie militară; a lucrat alături de hackeri atât în timpul facultăţii, cât şi la agenţie şi este de părere că aceia care sunt deştepţi urcă repede în rang. „În Coreea de Nord foarte mulţi tineri îşi doresc să devină ingineri şi specialişti în IT, deoarece, dacă ajungi expert în securitate cibernetică, atunci poţi ajunge unul dintre conducătorii din partidul comunist. Băieţii visează să urmeze această cale”, spune Seyul.

    Cei mai talentaţi programatori sunt lăsaţi să-şi mute familiile din provincie în Capitală, un privilegiu pe care nu toţi îl au. Astfel, familiile acestora se pot bucura de apă caldă, electricitate, alimente rare precum bananele. Chiar şi aşa, familiile acestora sunt într-un fel nişte ostateci: dacă un hacker cumva schimbă tabăra, atunci familia lui este în pericol. Totuşi, cei mai buni hackeri sunt mutaţi în străinătate.

    Accesul la informaţie ar putea face ca un hacker să-şi schimbe părerea despre ceea ce face, dar Andrei Lankov, profesor la Universitatea din Seul şi expert în economia nord-coreeană, este de părere că hackerul coreean tipic nu vrea să fugă din ţară. „Sistemul este creat în aşa fel încât este foarte dificil să evadezi şi este la fel de greu să pornească o mişcare antisistem. Este o metodă dureroasă de a te sinucide.”

    Kim Heung-Kwang este norocos că a scăpat, dar şi aşa a primit telefoane şi e-mailuri de ameninţare. „Sunt pe lista neagră. Există un ordin pentru a mă omorî. Ai observat omul care stă lângă mine?”, spune el arătând către un bărbat îmbrăcat în negru. „Este un agent sud-coreean. Este aici să mă protejze.”

    Se spune că banii furaţi de hackeri sunt utilizaţi pentru a alimenta programul nuclear al ţării, dar potrivit lui Lankov, banii pot fi folosit şi pentru bunuri şi servicii precum genţi Chanel pentru amantele liderilor nord-coreeni, pentru orez de slabă calitate pentru a hrăni populaţia înfometată, dar şi pentru achiziţia de componente pentru sistemul de rachete capabil să trimită o rachetă tocmai pe continentul american.

    „Ei se văd ca nişte victime. Văd legea internaţională ca fiind fără sens, ipocrită şi folosită de marile puteri ca să-şi utilizeze în propriul folos poziţiile privlegiate”, este de părere Lankov. Aceeaşi viziune asupra lumii a determinat autorităţile să exporte heroină în anii ‘70 sau să falsifice ţigări şi bani. „Şi-au pus speranţa în droguri, dar banii nu erau foarte mulţi şi reputaţia le era afectată. Aşa că au renunţat. Acum au aflat că hackingul este o metodă foarte bună de a face bani.”

    Totuşi, când vine vorba de venitul ţării, hackingul încă nu ajunge la nivelul banilor aduşi de vânzarea de cărbuni către China sau al banilor aduşi prin trimiterea de muncitori în străinătate (sunt trimişi să taie copaci în Siberia sau să lucreze în fabrici din Orientul Mijlociu). În acest moment, totuşi, aceste două surse de venit sunt sugrumate de sancţiuni, iar asta face ca hackingul să devină din ce în ce mai dorit.

    În trecut, o persoană inteligentă era condamnată să lucreze în ferme, dar acum are şansa să se alăture unei echipe care să dea jafuri online de milioane de dolari. Aceste sume de bani aduse de hacking nu sunt cu adevărat mari pentru ţări ca SUA sau China, dar pentru Coreea de Nord, unde economia naţională este estimată la 28 de miliarde de dolari, este o sursă de venit importantă.

    Ce se va întâmpla pe viitor? Nici Kim Heung-Kwang nu ştie şi sugerează că lucrurile s-ar putea schimba după întâlnirea dintre Kim Jong-un şi Donald Trump. Poate dictatorul va decide să-şi ţină în frâu armata de hackeri în schimbul ridicării sancţiunilor. Poate Jong-un va pleca de la discuţii furios, ameninţând SUA. „Poate cei doi vor avea o relaţie bună. Sau poate va fi un film de acţiune. Oricum ar fi, dacă aceşti doi lideri se vor întâlni, va fi o întrevedere a unor oameni foarte ciudaţi”, încheie Kim Heung-Kwang.

  • Autorităţi: Explozia din New York este de natură teroristă

    “Este vorba de un incident de natură teroristă. Un bărbat care avea asupra sa un dispozitiv exploziv artizanal s-a aruncat în aer”, a declarat comisarul James P. O’Neill.

    Autorul atentatului a fost identificat drept Akayed Ullah, un bărbat dintr-o familie originară din Bangladesh.

    Anchetatorii cred că este vorba de un “act intenţionat”, dar bomba a explodat doar parţial.

    Presupusul autor al atacului a fost reţinut.

    “Este vorba de o tentativă de atac terorist. Dar teroriştii nu vor câşitga”, a declarat primarul oraşului New York, Bill De Blasio.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 10 locuri de care multi turişti nu ştiu incă şi pe care trebuie să le vizitezi – GALERIE FOTO

    Există, însă, numeroase locuri impresionante care, deocamdată, nu au devenit foarte populare pentru călători. Brightside prezintă 10 astfel de locaţii magice, pe care le poţi vizita bucurându-te de linişte, înainte de a intra în vizorul mulţimilor de turişti:

    Jose Ignacio, Uruguay

    Doar 300 de oameni locuiesc în Jose Ignacio, iar în timpul iernii oraşul este luat cu asalt de superstaruri din America Latină, cum ar fi Shakira. Aici poţi găsi hoteluri de lux, restaurante elegante, fiind locul ideal pentru persoanele care vor să se bucure de lux, dar şi de plăcerea intimităţii.

    Koh Rong, Cambodgia

    Dacă doreşti o pauză de la civilizaţie, trebuie să vizitezi neapărat insula Koh Rong – un loc magic, fără clădiri zgârie –nori, zgomot sau maşini, ci doar linişte, câteva sate de pescari şi natură nealterată. Kog Rong este asemănată, de multe ori, cu Thailanda în urmă cu 20 de ani.

    Bangladesh

    Bangladesh este un loc izbitor de frumos, cu o cultură şi o istorie bogată. Tursimul nu reprezintă un sector prea bine dezvoltat al economiei, cu toate că locul prezintă mai multe puncte de atracţie: vila Maharaj, cea mai extinsă coastă de manglieri din lume şi cea mai lungă plajă de pe Pământ.

    Sofia, Bulgaria

    Sofia este unul dintre cele mai ieftine oraşe turstice, în comparaţie cu alte capitale europene. Capitala Bulgariei deţine o arhitectură istorică uluitoare, care te va uimi garantat. Potrivit unor experţi, Sofia nu va mai rămâne necunoscută turiştilor pentru o perioadă prea îndelungată, foarte curând fiind descoperită şi inundată de aceştia.

    Ambergris Caye, Belize

    Insula Ambergris Caye are o istorie foarte bogată. La intervale temporale diferite, indieni mayashi, vânători de balene sau piraţi au trăit acolo. Ambergris Caye atrage astăzi scafandri din întreaga lume, fiind situată în apropierea Barierei de Corali din Belize, al doilea cel mai lung recif din lume.

    Myanmar

    Cunoscut şi ca Burma, Myanmar este o mică ţară din Asia de Sud-Est, care în traducere înseamnă „rapid”. În 2010, circa 300.000 de persoane au vizitat ţara, însă trei ani mai târziu acest număr a crescut rapid la peste două milioane de turişti. Tursimul se dezvoltă rapid, dar încă mai există timp să mergi la o plimbare cu barca pe lacul izolat Inle şi să te bucuri de un reflexia apusului de soare pe Shwedagon Paya.

    Roatan, Honduras

    Vasele de croazieră au început să viziteze coasta Roatan începând cu 2005, Honduras nefiind unul dintre cele mai sigure locuri din lume. Roatan a început să câştige popularitate odată cu vizitele scafandrilor, care vin pe insulă pentru a vedea bariera de corali. Pe insula propriu-zisă aveţi şansa să pescuiţi şi, de asemenea, de a explora arhipelagul Cayos Cochinos.

    Aplulia, Italia

    O vacanţă în Apulia este, cu siguranţă, de neuitat: marea azurie, pământul roşu, apusurile de aur şi, cel mai important, localnici foarte primitori. Înafară de plaja extraordinară, puteţi vizita castelul Bai, bazilica Santa Croce sau muzeul arhelologic Rignano Garganico.

    Zambia şi Zimbabwe

    Pe lângă binecunoscuta atracţie Cascadele Victoria, în apropiere se găseşte Parcul Naţional Hwange, de care multă lume nu ştie. Parcul este enorm, are 14.600 de km pătraţi, şi dispune de lacuri, plante şi animale sălbatice rare sau păsări. Spre exemplu, în Hwange poţi găsi peste 30.000 de elefanţi.  

    Busan, South Korea

    În timp ce hoardele de turişti se îndreaptă spre Seul, mai bine ai vizita al doilea cel mai mare oraş din Coreea de Sud, Busan, supranumit şi „capitala de vară din Coreea”, datorită numeroaselor sale plaje. Mai mult, Busan este renumit pentru muzeul său de artă, adăpostul deschis pentru păsări şi o piaţă de peşte.

     

  • 10 locuri de care nu ştiu incă multi turişti şi pe care trebuie să le vizitezi – GALERIE FOTO

    De obicei, când merg în vacanţe, oamenii aleg cele mai populare locaţii, în funcţie de „renumele” acestora printre turişti. Există, însă, numeroase locuri impresionante care, deocamdată, nu au devenit foarte populare pentru călători. Brightside prezintă 10 astfel de locaţii magice, pe care le poţi vizita bucurându-te de linişte, înainte de a intra în vizorul mulţimilor de turişti:

    Jose Ignacio, Uruguay

    Doar 300 de oameni locuiesc în Jose Ignacio, iar în timpul iernii oraşul este luat cu asalt de superstaruri din America Latină, cum ar fi Shakira. Aici poţi găsi hoteluri de lux, restaurante elegante, fiind locul ideal pentru persoanele care vor să se bucure de lux, dar şi de plăcerea intimităţii.

    Koh Rong, Cambodgia

    Dacă doreşti o pauză de la civilizaţie, trebuie să vizitezi neapărat insula Koh Rong – un loc magic, fără clădiri zgârie –nori, zgomot sau maşini, ci doar linişte, câteva sate de pescari şi natură nealterată. Kog Rong este asemănată, de multe ori, cu Thailanda în urmă cu 20 de ani.

    Bangladesh

    Bangladesh este un loc izbitor de frumos, cu o cultură şi o istorie bogată. Tursimul nu reprezintă un sector prea bine dezvoltat al economiei, cu toate că locul prezintă mai multe puncte de atracţie: vila Maharaj, cea mai extinsă coastă de manglieri din lume şi cea mai lungă plajă de pe Pământ.

    Sofia, Bulgaria

    Sofia este unul dintre cele mai ieftine oraşe turstice, în comparaţie cu alte capitale europene. Capitala Bulgariei deţine o arhitectură istorică uluitoare, care te va uimi garantat. Potrivit unor experţi, Sofia nu va mai rămâne necunoscută turiştilor pentru o perioadă prea îndelungată, foarte curând fiind descoperită şi inundată de aceştia.

    Ambergris Caye, Belize

    Insula Ambergris Caye are o istorie foarte bogată. La intervale temporale diferite, indieni mayashi, vânători de balene sau piraţi au trăit acolo. Ambergris Caye atrage astăzi scafandri din întreaga lume, fiind situată în apropierea Barierei de Corali din Belize, al doilea cel mai lung recif din lume.

    Myanmar

    Cunoscut şi ca Burma, Myanmar este o mică ţară din Asia de Sud-Est, care în traducere înseamnă „rapid”. În 2010, circa 300.000 de persoane au vizitat ţara, însă trei ani mai târziu acest număr a crescut rapid la peste două milioane de turişti. Tursimul se dezvoltă rapid, dar încă mai există timp să mergi la o plimbare cu barca pe lacul izolat Inle şi să te bucuri de un reflexia apusului de soare pe Shwedagon Paya.

    Roatan, Honduras

    Vasele de croazieră au început să viziteze coasta Roatan începând cu 2005, Honduras nefiind unul dintre cele mai sigure locuri din lume. Roatan a început să câştige popularitate odată cu vizitele scafandrilor, care vin pe insulă pentru a vedea bariera de corali. Pe insula propriu-zisă aveţi şansa să pescuiţi şi, de asemenea, de a explora arhipelagul Cayos Cochinos.

    Aplulia, Italia

    O vacanţă în Apulia este, cu siguranţă, de neuitat: marea azurie, pământul roşu, apusurile de aur şi, cel mai important, localnici foarte primitori. Înafară de plaja extraordinară, puteţi vizita castelul Bai, bazilica Santa Croce sau muzeul arhelologic Rignano Garganico.

    Zambia şi Zimbabwe

    Pe lângă binecunoscuta atracţie Cascadele Victoria, în apropiere se găseşte Parcul Naţional Hwange, de care multă lume nu ştie. Parcul este enorm, are 14.600 de km pătraţi, şi dispune de lacuri, plante şi animale sălbatice rare sau păsări. Spre exemplu, în Hwange poţi găsi peste 30.000 de elefanţi.  

    Busan, South Korea

    În timp ce hoardele de turişti se îndreaptă spre Seul, mai bine ai vizita al doilea cel mai mare oraş din Coreea de Sud, Busan, supranumit şi „capitala de vară din Coreea”, datorită numeroaselor sale plaje. Mai mult, Busan este renumit pentru muzeul său de artă, adăpostul deschis pentru păsări şi o piaţă de peşte.

     

  • 10 locuri de care multi turişti nu ştiu incă şi pe care trebuie să le vizitezi – GALERIE FOTO

    De obicei, când merg în vacanţe, oamenii aleg cele mai populare locaţii, în funcţie de „renumele” acestora printre turişti. Există, însă, numeroase locuri impresionante care, deocamdată, nu au devenit foarte populare pentru călători. Brightside prezintă 10 astfel de locaţii magice, pe care le poţi vizita bucurându-te de linişte, înainte de a intra în vizorul mulţimilor de turişti:

    Jose Ignacio, Uruguay

    Doar 300 de oameni locuiesc în Jose Ignacio, iar în timpul iernii oraşul este luat cu asalt de superstaruri din America Latină, cum ar fi Shakira. Aici poţi găsi hoteluri de lux, restaurante elegante, fiind locul ideal pentru persoanele care vor să se bucure de lux, dar şi de plăcerea intimităţii.

    Koh Rong, Cambodgia

    Dacă doreşti o pauză de la civilizaţie, trebuie să vizitezi neapărat insula Koh Rong – un loc magic, fără clădiri zgârie –nori, zgomot sau maşini, ci doar linişte, câteva sate de pescari şi natură nealterată. Kog Rong este asemănată, de multe ori, cu Thailanda în urmă cu 20 de ani.

    Bangladesh

    Bangladesh este un loc izbitor de frumos, cu o cultură şi o istorie bogată. Tursimul nu reprezintă un sector prea bine dezvoltat al economiei, cu toate că locul prezintă mai multe puncte de atracţie: vila Maharaj, cea mai extinsă coastă de manglieri din lume şi cea mai lungă plajă de pe Pământ.

    Sofia, Bulgaria

    Sofia este unul dintre cele mai ieftine oraşe turstice, în comparaţie cu alte capitale europene. Capitala Bulgariei deţine o arhitectură istorică uluitoare, care te va uimi garantat. Potrivit unor experţi, Sofia nu va mai rămâne necunoscută turiştilor pentru o perioadă prea îndelungată, foarte curând fiind descoperită şi inundată de aceştia.

    Ambergris Caye, Belize

    Insula Ambergris Caye are o istorie foarte bogată. La intervale temporale diferite, indieni mayashi, vânători de balene sau piraţi au trăit acolo. Ambergris Caye atrage astăzi scafandri din întreaga lume, fiind situată în apropierea Barierei de Corali din Belize, al doilea cel mai lung recif din lume.

    Myanmar

    Cunoscut şi ca Burma, Myanmar este o mică ţară din Asia de Sud-Est, care în traducere înseamnă „rapid”. În 2010, circa 300.000 de persoane au vizitat ţara, însă trei ani mai târziu acest număr a crescut rapid la peste două milioane de turişti. Tursimul se dezvoltă rapid, dar încă mai există timp să mergi la o plimbare cu barca pe lacul izolat Inle şi să te bucuri de un reflexia apusului de soare pe Shwedagon Paya.

    Roatan, Honduras

    Vasele de croazieră au început să viziteze coasta Roatan începând cu 2005, Honduras nefiind unul dintre cele mai sigure locuri din lume. Roatan a început să câştige popularitate odată cu vizitele scafandrilor, care vin pe insulă pentru a vedea bariera de corali. Pe insula propriu-zisă aveţi şansa să pescuiţi şi, de asemenea, de a explora arhipelagul Cayos Cochinos.

    Aplulia, Italia

    O vacanţă în Apulia este, cu siguranţă, de neuitat: marea azurie, pământul roşu, apusurile de aur şi, cel mai important, localnici foarte primitori. Înafară de plaja extraordinară, puteţi vizita castelul Bai, bazilica Santa Croce sau muzeul arhelologic Rignano Garganico.

    Zambia şi Zimbabwe

    Pe lângă binecunoscuta atracţie Cascadele Victoria, în apropiere se găseşte Parcul Naţional Hwange, de care multă lume nu ştie. Parcul este enorm, are 14.600 de km pătraţi, şi dispune de lacuri, plante şi animale sălbatice rare sau păsări. Spre exemplu, în Hwange poţi găsi peste 30.000 de elefanţi.  

    Busan, South Korea

    În timp ce hoardele de turişti se îndreaptă spre Seul, mai bine ai vizita al doilea cel mai mare oraş din Coreea de Sud, Busan, supranumit şi „capitala de vară din Coreea”, datorită numeroaselor sale plaje. Mai mult, Busan este renumit pentru muzeul său de artă, adăpostul deschis pentru păsări şi o piaţă de peşte.

     

  • Incendiu devastator la o fabrică din Bangladesh: Cel puţin 23 de morţi. Bilanţul victimelor ar putea creşte

    Cauza incediului care s-a produs în zona industrială Tongi, la aproximativ 20 de kilometri nord de capitala Dhaka, nu a fost aflată imediat, dar oficiali au spus că o explozie a unui boiler a provocat probabil incidentul, în jurul orei locale 08.00.

    “Nu putem confirma dacă se află persoane înăutru, dar este prioritatea noastră să îi salvăm dacă da”, a declarat un responsabil al echipei de pompieri, pentru Reuters, adăugând că explozia este acum sub control.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Copii care lucrează 7 zile din 7 şi se spală cu ligheanul: Imagini din fabricile unde se fac hainele pe care le purtăm zi de zi – FOTO

    Fotograful Claudio Montesano Casillas a publicat o serie de fotografii realizate în fabricile de textile din Keraniganj şi Dhaka, din Bangladesh. Imaginile arată o realitate brutală: copii care lucrează 7 zile pe săptămână şi, datorită volumului uriaş de muncă, trebuie să mănânce şi să se spele în fabrică.

    Fotografiile mai arată clădiri fără ieşiri de urgenţă, planuri de salvare împotriva incendiilor sau extinctoare. În 2013, o fabrică aflată în apropiere a luat foc ucigând peste 1.100 de oameni.

    Unităţile prezentate de Montesano Casillas produc haine atât pentru piaţa din India cât şi pentru mărci binecunoscute prin subcontractare; astfel, companiile spun că este dificil să verifice condiţiile de lucru atât timp cât producătorii nu lucrează direct pentru ei.

    “Cei tineri vin din sate, sperând că vor găsi de muncă şi vor putea duce o viaţă mai bună”, a spus Casillas. Un raport UNICEF arată că peste un milion de copii cu vârsta între 10 şi 14 ani lucrează la fabricile din Bangladesh; dacă îi luăm în calcul pe cei de până la 18 ani, numărul este mult mai mare.

    Salariul mediu primit de un copil, pe ziua de muncă, este de 30 de cenţi.

    Manufactura este o industrie-cheie în Bangladesh, aducând anual 25 de miliarde de dolari din exporturi. Industria mai produce şi 4 milioane de locuri de muncă, dintre care majoritatea femei.

  • Apărătorul săracilor în faţa cămătăriei

     Yunus a fost al treilea născut din 14 fraţi într-o familie de musulmani în satul Bathua din regiunea Hathazari, Chittagong din Bangladesh. Şi-a petrecut copilăria în satul natal, încurajat de tatăl lui, un bijutier de succes, să se educe. Cea mai mare influenţă a avut-o totuşi mama lui, care obişnuia să ajute orice sărac care îi bătea la uşă. În 1957, s-a înscris în cadrul departamentului de economie de la Universitatea Dhaka.

    După absolvire, Yunus a devenit asistent universitar în economie, iar apoi profesor lector de economie la colegiul din oraşul Chittagong. În acea perioadă, a pus pe picioare şi o afacere cu o fabrică de împachetat. În 1965 a obţinut o bursă de studiu în Statele Unite ale Americii. Astfel, în 1971  şi-a obţinut doctoratul  în economie în cadrul universităţii Vanderbilt pe tema dezvoltării economice. În timpul războiului de eliberare din Bangladesh (1971), Yunus a alcătuit un comitet şi a condus centrul de informaţii al ţării lui împreună cu alţi conaţionali din SUA, în scopul susţinerii eliberării.

    S-a întors acasă după război unde s-a angajat la Universitata Chittagong ca şef al departamentului de studii economice. Impresionat de foametea din  1974, a devenit din ce în ce ce mai implicat în proiecte de reducere a sărăciei şi a în-ceput un program de dezvoltare rurală. A propus o formă de guvernare la nivel de sate, dar aceasta a fost declarată ilegală şi neconstituţională. În 1976, în timpul unor vizite la gospodăriile sărace într-un sat din apropierea universităţii Chittagong, Yunus a observat că împrumuturile foarte mici ar putea să facă o diferenţă pentru o persoană săracă.

    Femeile din sat care făceau mobilă din bambus erau nevoite să facă împrumuturi cămătăreşti pentru a cumpăra materie primă, iar profitul lor era folosit pentru plata împrumutului. Băncile tradiţionale nu ar fi acordat împrumuturi mici din cauza riscului neplăţii. Ideea microcreditării era un model de afacere viabil din perspectiva lui Yunus. A împrumutat  27 de dolari americani pentru 42 de femei din satul respectiv, iar acestea au avut un profit de 0,02 dolari pentru fiecare împrumut. Câteva luni mai târziu, Yunus a reuşit să facă un împrumut de la banca Janata pentru a împrumuta la rândul lui săracii din satul respectiv. Instituţia fondată a continuat să se dezvolte şi să opereze cu împrumuturi de la alte bănci pentru proiectele lui.

    A ajuns astfel, până în 1982, la 28.000 de membri. În 1983, instituţia a început să funcţioneze ca bancă cu drepturi depline cu scopul împrumutării săracilor şi a fost numită Grameen Bank (Banca Satelor). Până în 2007, Grameen a împrumutat 6,38 miliarde de dolari pentru 7,4 milioane de clienţi. Succesul modelui de microfinanţare al băncii a inspirat eforturi asemănătoare în 100 de ţări în dezvoltare.  Muhammad Yunus a fost premiat în 2006 cu Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu banca Grameen, pentru eforturile de dezvoltare economică şi socială.  A fost astfel primul om din Bangladesh care a primit un Nobel. Yunus a anunţat că va folosi o parte din cei 1,4 milioane de dolari primiţi ca premiu pentru construirea unei companii care să producă mâncare ieftină, puternic nutrivită pentru săraci, iar restul spre un spital de oftalmologie pentru săraci.

    Profesorul Yunus a fost numit în decembrie de revista Fortune drept unul dintre cei mai mari 12 antreprenori ai erei contemporane. A primit 50 de doctorate onorifice de la universităţi din Argentina, Australia, Bangladesh, Belgia, Canada, Costa Rica, India, Italia, Japonia, Coreea, Liban, Malayesia, Rusia, Africa de Sud, Spania, Thailanda, Turcia, Anglia, SUA şi Peru. În 2011, Guvernul din Bangladesh l-a îndepărtat din funcţia de conducere a Grameen Bank, din motivul vârstei înaintate – 73 de ani. Se bănuieşte că înlăturarea lui a fost motivată politic.