BusinessMagazin

Tag: banci centrale

  • Inflaţia, un câine care nu muşcă

    Christine Lagarde, şefa FMI, a lăudat politica Fed de a arunca bani în piaţă prin cumpărarea de titluri de stat şi obligaţiuni în valoare de 85 mld. dolari lunar, arătând că această decizie, ca şi programele înrudite adoptate de BCE şi Banca Angliei, au menţinut pacea pe pieţele financiare. Ea a cerut însă ca politicile respective să continue, fiindcă economia globală tot nu-şi revine.

    Fed (ca şi BCE, de altfel) este îngrijorată că efectul inevitabil al activei sale tiparniţe de bani deja s-a produs – banii intraţi în sistem spre a stimula economia umflă de fapt bule speculative, îmbogăţindu-i pe investitorii financiari, şi deteriorează perspectiva inflaţiei.

    John Simon, senior economist în departamentul de cercetare al FMI, a declarat la rândul său că băncile centrale nu ar trebui să se teamă de inflaţie atunci când decid să menţină politici monetare relaxate (dobânzi foarte mici, programe de cumpărare de titluri cu scopul de a injecta bani în economie) dacă aşteptările privind inflaţia sunt “bine ancorate”.

    Până acum, inflaţia s-a dovedit “un câine care nu a muşcat”, a spus Simon într-o conferină de presă. Când economia globală îşi va reveni, va fi posibilă o scădere a şomajului neînsoţită de creşterea inflaţiei şi, chiar dacă o bancă centrală ia o decizie greşită de politică monetară, consecinţele asupra inflaţiei nu vor fi semnificative, crede Simon.

  • Lichidităţile masive aruncate de băncile centrale pe pieţe depreciază banii, dar şi societatea

    Programele de relaxare cantitativă, prin care băncile centrale hrănesc artificial cu lichi­ditate economiile, devalorizează nu doar banii, ci şi societatea, ceea ce amplifică diferenţele sociale şi cresc riscul producerii războaielor, a avertizat Dylan Grice, fost strateg al băncii franceze Société Générale. „Când băncile centrale se angajează în jo­curile cu bani de care sunt atât de mândre, ne întrebăm dacă realizează că de fapt se joacă şi cu legăturile sociale. Realizează ei că prin deva­lorizarea banilor devalorizează de fapt societatea?“, se întreabă Grice. El este acum director de cercetare la firma de investiţii Edelweiss Holdings, scrie CNBC. Programele de ralaxare cantitativă, prin care băncile centrale achiziţionează active injectând astfel lichiditate pe piaţă, majorează veniturile pentru guverne, iar inflaţia şi puterea de cumpărare redusă fac ca oamenii care nu au acces la această nouă masă monetară să fie cei mai mari pierzători, a explicat economistul. „Să împovărezi deliberat un grup al societăţii este ceva rău. Dar să împovărezi un grup într-un mod atât de opac, pe ascuns, este şi mai rău. Nu este doar injust, dar şi periculos şi cu potenţial distructiv. Cu aceste idei monetare trăznite, băncile centrale îl tâlhăresc pe X pentru a-l plăti pe Y fără să ştie cine este cine“, a spus Grice.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • 2012 a fost anul aurului pentru băncile centrale

    Băncile centrale au achiziţionat anul trecut cea mai mare cantitate de aur din ultimii 50 de ani pentru a-şi diversifica rezervele, iar Rusia, Brazilia şi Irak au fost cei mai mari cumpărători, scrie CNBC. “Ţările care îşi majorează rezervele oficiale de aur sunt în cea mai mare parte economii emergente, iar în ultimii ani tendinţa de pe aceste pieţe este de creştere. Pe măsură ce rezervele oficiale de aur ale acestor state cresc – accentul fiind pus în general pe dolarul american şi pe active denominate în euro – creşte şi nevoia de diversificare”, se arată în cel mai recent raport al Consiliului Mondial al Aurului (WGC). Băncile centrale au cum­părat 534,6 tone de metal preţios anul trecut, aceasta fiind cea mai mare can­titate achiziţionată din 1964 până în prezent. Achiziţiile nete ale băncilor re­pre­zintă 12% din cererea agregată de anul trecut. În 2011 pon­derea a fost de 10%. Trendul de creştere al achiziţiilor de aur se va menţine şi în viitor, potrivit lui Ric Spooner, analist la CMC Markets. El a explicat că există “tendinţa ca valorea dolarului să scadă din cauza politicilor de relaxare cantitativă im­plementate de Fed”. Activele precum aurul reprezintă o metodă de acoperire a riscului împotriva devalorizării re­zervelor valutare, a mai spus analistul.

    Mai multe pe zf.ro

  • Reîncep avertismentele pe tema unui “război mondial al valutelor”

    Ţinta criticilor lui Weidmann sunt SUA şi Japonia, care promovează agresiv “reflaţia” economiilor lor (stimularea cu mijloace monetare a economiei), depreciindu-şi implicit monedele, în timp ce reversul medaliei e că investiţiile migrează spre monedele cu randamente mari, în special cele din pieţele emergente, pe care le fac astfel şi mai puţin competitive.

    Bundesbank, ca şi FMI, este de părere că astfel de evoluţii pot declanşa un nou război valutar global, cum s-a întâmplat deja în 2009-2010, cu “politizarea cursurilor valutare” şi cu măsuri mergând până la introducerea de către ţările lezate a unor măsuri de control al fluxurilor de capital.

    După Jens Weidmann, riscul cel mare este ca băncile centrale să-şi modifice sau să le fie modificat obiectivul principal, acela al stabilităţii preţurilor, în favoarea celui al devalorizării competitive a monedelor naţionale, spre a stimula exporturile, ceea ce poate antrena o spirală inflaţionistă globală. El a dat ca exemple de interferenţă politică în activitatea băncilor centrale Japonia şi Ungaria, tentativele premierului ungar Viktor Orban de a-şi impune punctul de vedere asupra băncii naţionale fiind cunoscute (şi criticate ca atare de Banca Centrală Europeană) încă din 2009.

  • Căpoşenia lui Mario Draghi şi cursul leului

    Băncile centrale din zona euro, China şi Marea Britanie au anunţat săptămâna trecută măsuri de stimulare a economiei – BCE a ajuns cu rata centrală a dobânzii la minimul istoric de 0,75%, banca centrală a Chinei a procedat la a doua reducere a dobânzilor în mai puţin de o lună, iar Banca Angliei a recurs la o nouă rundă de relaxare cantitativă în valoare de 50 mld. lire.

    Pieţele au rămas dezamăgite însă de faptul că preşedintele BCE, Mario Draghi, a anunţat în paralel că Mecanismul European de Stabilitate, destinat salvării ţărilor cu probleme, nu va fi transformat în bancă a zonei euro, care s-ar putea împrumuta de la BCE ca să cumpere obligaţiuni spaniole sau italiene după modelul Fed din SUA. Logica lui Draghi e că BCE şi-ar încălca astfel statutul, care îi interzice să împrumute direct statele, şi ar alimenta inflaţia în Europa, reducând BCE la o tiparniţă infinită de bani de care vor profita exclusiv speculatorii.

    În acest timp, la noi, ca şi cum retrogradarea României de către Moody’s din cauza riscurilor crizei din zona euro n-ar fi fost de ajuns, graba USL de a forţa demiterea preşedintelui s-a transpus în cele din urmă în deprecierea leului şi în costul îndatorării: cursul a trecut de 4,50 lei/euro, iar randamentul la titlurile de stat a evoluat spre 6%.

    Proporţia dintre influenţa factorilor externi şi a celor interni asupra evoluţiei cursului, aşa de mult discutată la noi din luna mai încoace, a fost rezumată de analiştii ING, care au notat că “va rămâne în sarcina BNR să stabilizeze cursul leului, mai ales dacă acţiunile Băncii Centrale Europene rămân limitate la reducerea dobânzii” (fără a fi adică însoţite şi de alte măsuri monetare de stabilizare a pieţelor). Cum BCE s-a limitat, după cum am văzut, la reducerea dobânzii la euro, presiunea externă s-a corelat în modul cel mai nefericit cu tensiunile politice interne, astfel încât acum toţi analiştii băncilor prezic că vor urma noi deprecieri ale leului.

    Analiştii Citigroup apreciază, la rândul lor, că “deteriorarea stabilităţii politice” în condiţiile suspendării preşedintelui, coroborată cu faptul că influxurile de capital spre România au scăzut (de la 2,64 mld. euro în perioada ianuarie-aprilie 2011 la 1,15 mld. euro în ianuarie-aprilie 2012), creează probleme BNR. “Din punctul nostru de vedere, BNR nu este foarte dispusă să vândă valută la fel de agresiv precum a făcut-o în perioada aprilie-iunie; mai exact, credem că BNR va fi reticentă să accepte scăderea nivelului rezervelor valutare în mod semnificativ sub 32 mld. euro”, afirmă analiştii grupului american. “Aceasta sugerează că este probabilă o intensificare pe termen scurt a presiunilor de creştere a dobânzilor.”

    La 30 iunie, rezervele valutare ale României erau de 32,96 mld. euro, faţă de 33,52 mld. euro la 31 mai.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII: Aşa s-au ieftinit banii

    Acum, pieţele financiare se aşteapă la o nouă scădere a dobânzilor de către BCE la reuniunea consiliului de politică monetară din iulie, dar şi la un nou episod de relaxare monetară pentru bănci (LTRO – long-term refinancing operation).

    Sursa: BNR

  • Cum luptă cu criza băncile centrale: cumpără timp

    Cele şase instituţii au decis să scadă şi să ţină scăzute până în februarie 2013 costurile de finanţare cu dolari prin aranjamente de tip swap şi să ofere şi lichidităţi în alte valute în funcţie de nevoile doritorilor, adică ale băncilor în căutare de fonduri.

    Acţiunea băncilor centrale e menită să câştige timp (mai exact câteva zile, până la reuniunea “decisivă” a liderilor politici ai UE din 9 decembrie) spre a evita criza globală cu care pieţele financiare ameninţă statele spre a sili BCE să le garanteze creanţele.

    Analiştii se aşteaptă, de asemenea, ca Banca Centrală Europeană să reducă în această săptămână rata dobânzii de bază cu 0,25%, la 1%.