BusinessMagazin

Tag: banci centrale

  • Şase bănci centrale examinează posibilitatea emiterii de monede digitale

    Şase din cele mai mari bănci centrale din lume examinează posibilitatea emiterii propriilor monede digitale, au informat marţi Banca Angliei (BOE) şi Banca Centrală Europeană (BCE), în contextul unei dezbateri tot mai aprige cu privire la viitorul banilor şi controlul acestora.

    Băncile centrale din Marea Britanie, Zona euro, Japonia, Suedia şi Elveţia vor alcătui un grup special care va face schimb de cunoştinţe şi expertiză. Grupul respectiv de experţi va fi condus de către un fost oficial al BCE, francezul Benoit Coeure, şi va beneficia de asistenţa Băncii Reglementelor Internaţionale (BIS).

    Băncile centrale din lume au amplificat în ultima perioadă atenţia pe care o acordă emiterii propriilor monede digitale în urma demersului Facebook de a lansa Libra, o monedă digitală privată.

    „Grupul va evalua (…) opţiuni economice, funcţionale şi tehnice de proiectare, inclusiv inter-operabilitatea transfrontalieră şi schimbul de cunoştinţe despre tehnologiile emergente ”, au precizat băncile centrale într-un comunicat comun.

    Spre deosebire de criptomonede, care sunt produse de utilizatori persoane fizice în sistem descentralizat, monedele digitale ar fi emise şi reglementate de către băncile centrale şi implicit autorităţile monetare, care au interesul să-şi păstreze controlul asupra masei monetare şi conducerii politicii monetare.

    Elementul comun este că ambele se bazează pe tehnologia blockchain, un registru virtual care permite înregistrarea tranzacţiilor ce pot fi accesate în timp real de către mai mulţi terţi.

    Anul trecut, guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, a declarat că dolarul american are un rol destabilizator în economia mondială şi a susţinut că băncile centrale trebuie să facă eforturi comune pentru crearea unei alte monede de rezervă.

  • Şefii marilor bănci centrale se aşteaptă la inflaţie mai mare

    Vicepreşedintele Fed Stanley Fischer, vicepreşedintele BCE, Vitor Constancio, şi guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, sunt optimişti că regiunile lor vor scăpa de problemele care menţin inflaţia la un nivel scăzut, relatează Bloomberg.

    ”Având în vedere stabilizarea aşteptărilor referitoare la inflaţie, există motive să credem că creşterea preţurilor se va accelera odată cu disiparea factorilor care împiedică acest lucru”, a spus Fischer.

    El a adăugat că Fed nu trebuie să aştepte ca inflaţia să revină la nivelul de 2%, ţinta băncii centrale, pentru a începe înăsprirea politicii monetare.

    Fischer a lăsat deschisă posibilitatea ca Fed să înceapă majorarea dobânzilor la şedinţa conducerii instituţiei din septembrie, dar nu şi-a exprimat preferinţa ca măsura să aibă loc atât de devreme.

    “Nu vă pot spune ce decizie va lua Fed pe 17 septembrie”, a spus Fischer.

    Creşterile de preţuri din Statele Unite şi Europa sunt sub obiectivele băncilor centrale, unde oficialii dezbat impactul încetinirii creşterii economice din Cnina şi preţurile scăzute ale materiilor prime asupra evoluţiei inflaţiei.

    În timp ce oficialii americani se gândesc când să înceapă creşterea dobânzilor, prima măsură de acest fel după 2006, iar Banca Angliei ar putea face acest lucru la începutul lui 2016, în Europa au apărut apeluri ca BCE să prelungească programul de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni, ca protecţie faţă de inflaţia scăzută.

    “Legătura dintre inflaţie şi activităţile din economia reală s-a întărit recent în zona euro”, a afirmat Constancio la Jackson Hole.

    Investitorii pe piaţa financiară europeană nu împărtăşesc optimismul autorităţilor. Contractele swap din luna august pentru evoluţia inflaţiei în următorii cinci ani indică o inflaţie de 1,65%, comparativ cu 1,85% la începutul lunii. Nivelul anticipat la inflaţiei este aproape la fel de scăzut ca la momentul începerii programului BCE de suplimentare a lichidităţilor, în luna martie.

    În Statele Unite, contractele swap similare indicau la începutul lunii o inflaţie de 2,16%, care a scăzut însă pe 24 august la 1,89%.

    ”Astfel de mişcări arată că trebuie să fim precauţi în aşteptările că inflaţia va rămâne stabilă”, a Fischer.

    Preşedintele Fed, Janet Yellen, şi preşedintele BCE, Mario Draghi, nu au participat în acest an la reuniunea de la Jackson Hole.

    Consiliul guvernatorilor BCE se reuneşte la Frankfurt pe 3 septembrie, iar consiliul de politică monetară al Fed pe 16-17 septembrie.

    Ambele bănci centrale nu şi-au îndeplinit obiectivul unui nivel al inflaţiei de aproape 2%. În zona euro, inflaţia a atins în iulie 0,2%, iar în SUA 0,3%.

  • Şefii marilor bănci centrale se aşteaptă la inflaţie mai mare

    Vicepreşedintele Fed Stanley Fischer, vicepreşedintele BCE, Vitor Constancio, şi guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, sunt optimişti că regiunile lor vor scăpa de problemele care menţin inflaţia la un nivel scăzut, relatează Bloomberg.

    ”Având în vedere stabilizarea aşteptărilor referitoare la inflaţie, există motive să credem că creşterea preţurilor se va accelera odată cu disiparea factorilor care împiedică acest lucru”, a spus Fischer.

    El a adăugat că Fed nu trebuie să aştepte ca inflaţia să revină la nivelul de 2%, ţinta băncii centrale, pentru a începe înăsprirea politicii monetare.

    Fischer a lăsat deschisă posibilitatea ca Fed să înceapă majorarea dobânzilor la şedinţa conducerii instituţiei din septembrie, dar nu şi-a exprimat preferinţa ca măsura să aibă loc atât de devreme.

    “Nu vă pot spune ce decizie va lua Fed pe 17 septembrie”, a spus Fischer.

    Creşterile de preţuri din Statele Unite şi Europa sunt sub obiectivele băncilor centrale, unde oficialii dezbat impactul încetinirii creşterii economice din Cnina şi preţurile scăzute ale materiilor prime asupra evoluţiei inflaţiei.

    În timp ce oficialii americani se gândesc când să înceapă creşterea dobânzilor, prima măsură de acest fel după 2006, iar Banca Angliei ar putea face acest lucru la începutul lui 2016, în Europa au apărut apeluri ca BCE să prelungească programul de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni, ca protecţie faţă de inflaţia scăzută.

    “Legătura dintre inflaţie şi activităţile din economia reală s-a întărit recent în zona euro”, a afirmat Constancio la Jackson Hole.

    Investitorii pe piaţa financiară europeană nu împărtăşesc optimismul autorităţilor. Contractele swap din luna august pentru evoluţia inflaţiei în următorii cinci ani indică o inflaţie de 1,65%, comparativ cu 1,85% la începutul lunii. Nivelul anticipat la inflaţiei este aproape la fel de scăzut ca la momentul începerii programului BCE de suplimentare a lichidităţilor, în luna martie.

    În Statele Unite, contractele swap similare indicau la începutul lunii o inflaţie de 2,16%, care a scăzut însă pe 24 august la 1,89%.

    ”Astfel de mişcări arată că trebuie să fim precauţi în aşteptările că inflaţia va rămâne stabilă”, a Fischer.

    Preşedintele Fed, Janet Yellen, şi preşedintele BCE, Mario Draghi, nu au participat în acest an la reuniunea de la Jackson Hole.

    Consiliul guvernatorilor BCE se reuneşte la Frankfurt pe 3 septembrie, iar consiliul de politică monetară al Fed pe 16-17 septembrie.

    Ambele bănci centrale nu şi-au îndeplinit obiectivul unui nivel al inflaţiei de aproape 2%. În zona euro, inflaţia a atins în iulie 0,2%, iar în SUA 0,3%.

  • Rezervele valutare globale au scăzut în 7 luni cu 600 miliarde dolari, la 11.600 miliarde dolari

    Deşi scăderea rezervelor valutare este determinată şi de aprecierea dolarului din ultimele luni, care a redus valoarea deţinerilor în alte monede, inclusiv a celor în euro, aceasta evidenţiază o schimbare în politica băncilor centrale, după o perioadă de zece ani în care instituţiile bancare şi-au majorat rezervele valutare în medie cu 824 miliarde de dolari pe an potrivit calculelor Bloomberg.

    Printre potenţialele implicaţii ale scăderii nivelului rezervelor valutare globale se numără o dificultate sporită pentru economiile emergente de a-şi majora lichidităţile şi a stimula creşterea economică, accelerarea deprecierii euro faţă de dolar şi scăderea cererii pentru obligaţiunile emise de Trezoreria SUA.

    Excluzând efectele rezultate din fluctuaţiile de curs, băncile centrale din ţările emergente, care deţin împreună aproape două treimi din rezerva mondială de valută, au cheltuit în ultimul trimestru al anului trecut 54 miliarde de dolari din rezervele valutare proprii, cea mai mare sumă începând cu anul 2008, potrivit estimărilor Credit Suisse.

    China, deţinătoarea celei mai mari rezerve valutare din lume, a contribuit cel mai mult la scăderea rezervei globale. Potrivit datelor Băncii Chinei, rezervele valutare ale instituţiei au scăzut de la 4.000 miliarde de dolari în iunie anul trecut la 3.800 miliarde de dolari la finele anului 2014.

    Rezervele Arabiei Saudite au coborât în martie anul acesta la 721 miliarde de dolari, de la 731 miliarde de dolari în august anul trecut, în timp ce rezervele Rusiei s-au redus cu 25% în ultimul an, la 361 miliarde de dolari.

    Băncile centrale au vândut valută pentru a limita impactul ieşirilor de capital şi a sprijini monedele naţionale, iar analiştii Deutsche Bank estimează că tendinţa va continua, pe fondul scăderii cotaţiilor petroliere şi a creşterii economice slabe din ţările emergente, care limitează intrările de dolari.

    O asemenea evoluţie va afecta şi euro, care în ultimii ani a beneficiat de pe urma achiziţiilor făcute de băncile centrale pentru a-şi diversifica deţinerile în valută.

    Ponderea deţinerilor în euro în totalul rezervelor valutare globale a scăzut la 22% în 2014, cel mai redus procentaj începând cu anul 2002, în timp ce rezervele în dolari au crescut la cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani, de 63%, potrivit datelor Fondului Monetar Internaţional (FMI).

    În acest an, euro s-a depreciat în raport cu 29 dintre principalele 31 de monede naţionale ale lumii, pe fondul de către Banca Centrală Europeană a programului de relaxare monetară menit să prevină deflaţia în zona euro.

    Pe 16 martie, euro a scăzut la cea mai mică cotaţie faţă de dolar din ultimii 12 ani, de 1,0458 unităţi.

  • Inflaţia, un câine care nu muşcă

    Christine Lagarde, şefa FMI, a lăudat politica Fed de a arunca bani în piaţă prin cumpărarea de titluri de stat şi obligaţiuni în valoare de 85 mld. dolari lunar, arătând că această decizie, ca şi programele înrudite adoptate de BCE şi Banca Angliei, au menţinut pacea pe pieţele financiare. Ea a cerut însă ca politicile respective să continue, fiindcă economia globală tot nu-şi revine.

    Fed (ca şi BCE, de altfel) este îngrijorată că efectul inevitabil al activei sale tiparniţe de bani deja s-a produs – banii intraţi în sistem spre a stimula economia umflă de fapt bule speculative, îmbogăţindu-i pe investitorii financiari, şi deteriorează perspectiva inflaţiei.

    John Simon, senior economist în departamentul de cercetare al FMI, a declarat la rândul său că băncile centrale nu ar trebui să se teamă de inflaţie atunci când decid să menţină politici monetare relaxate (dobânzi foarte mici, programe de cumpărare de titluri cu scopul de a injecta bani în economie) dacă aşteptările privind inflaţia sunt “bine ancorate”.

    Până acum, inflaţia s-a dovedit “un câine care nu a muşcat”, a spus Simon într-o conferină de presă. Când economia globală îşi va reveni, va fi posibilă o scădere a şomajului neînsoţită de creşterea inflaţiei şi, chiar dacă o bancă centrală ia o decizie greşită de politică monetară, consecinţele asupra inflaţiei nu vor fi semnificative, crede Simon.

  • Lichidităţile masive aruncate de băncile centrale pe pieţe depreciază banii, dar şi societatea

    Programele de relaxare cantitativă, prin care băncile centrale hrănesc artificial cu lichi­ditate economiile, devalorizează nu doar banii, ci şi societatea, ceea ce amplifică diferenţele sociale şi cresc riscul producerii războaielor, a avertizat Dylan Grice, fost strateg al băncii franceze Société Générale. „Când băncile centrale se angajează în jo­curile cu bani de care sunt atât de mândre, ne întrebăm dacă realizează că de fapt se joacă şi cu legăturile sociale. Realizează ei că prin deva­lorizarea banilor devalorizează de fapt societatea?“, se întreabă Grice. El este acum director de cercetare la firma de investiţii Edelweiss Holdings, scrie CNBC. Programele de ralaxare cantitativă, prin care băncile centrale achiziţionează active injectând astfel lichiditate pe piaţă, majorează veniturile pentru guverne, iar inflaţia şi puterea de cumpărare redusă fac ca oamenii care nu au acces la această nouă masă monetară să fie cei mai mari pierzători, a explicat economistul. „Să împovărezi deliberat un grup al societăţii este ceva rău. Dar să împovărezi un grup într-un mod atât de opac, pe ascuns, este şi mai rău. Nu este doar injust, dar şi periculos şi cu potenţial distructiv. Cu aceste idei monetare trăznite, băncile centrale îl tâlhăresc pe X pentru a-l plăti pe Y fără să ştie cine este cine“, a spus Grice.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • 2012 a fost anul aurului pentru băncile centrale

    Băncile centrale au achiziţionat anul trecut cea mai mare cantitate de aur din ultimii 50 de ani pentru a-şi diversifica rezervele, iar Rusia, Brazilia şi Irak au fost cei mai mari cumpărători, scrie CNBC. “Ţările care îşi majorează rezervele oficiale de aur sunt în cea mai mare parte economii emergente, iar în ultimii ani tendinţa de pe aceste pieţe este de creştere. Pe măsură ce rezervele oficiale de aur ale acestor state cresc – accentul fiind pus în general pe dolarul american şi pe active denominate în euro – creşte şi nevoia de diversificare”, se arată în cel mai recent raport al Consiliului Mondial al Aurului (WGC). Băncile centrale au cum­părat 534,6 tone de metal preţios anul trecut, aceasta fiind cea mai mare can­titate achiziţionată din 1964 până în prezent. Achiziţiile nete ale băncilor re­pre­zintă 12% din cererea agregată de anul trecut. În 2011 pon­derea a fost de 10%. Trendul de creştere al achiziţiilor de aur se va menţine şi în viitor, potrivit lui Ric Spooner, analist la CMC Markets. El a explicat că există “tendinţa ca valorea dolarului să scadă din cauza politicilor de relaxare cantitativă im­plementate de Fed”. Activele precum aurul reprezintă o metodă de acoperire a riscului împotriva devalorizării re­zervelor valutare, a mai spus analistul.

    Mai multe pe zf.ro

  • Reîncep avertismentele pe tema unui “război mondial al valutelor”

    Ţinta criticilor lui Weidmann sunt SUA şi Japonia, care promovează agresiv “reflaţia” economiilor lor (stimularea cu mijloace monetare a economiei), depreciindu-şi implicit monedele, în timp ce reversul medaliei e că investiţiile migrează spre monedele cu randamente mari, în special cele din pieţele emergente, pe care le fac astfel şi mai puţin competitive.

    Bundesbank, ca şi FMI, este de părere că astfel de evoluţii pot declanşa un nou război valutar global, cum s-a întâmplat deja în 2009-2010, cu “politizarea cursurilor valutare” şi cu măsuri mergând până la introducerea de către ţările lezate a unor măsuri de control al fluxurilor de capital.

    După Jens Weidmann, riscul cel mare este ca băncile centrale să-şi modifice sau să le fie modificat obiectivul principal, acela al stabilităţii preţurilor, în favoarea celui al devalorizării competitive a monedelor naţionale, spre a stimula exporturile, ceea ce poate antrena o spirală inflaţionistă globală. El a dat ca exemple de interferenţă politică în activitatea băncilor centrale Japonia şi Ungaria, tentativele premierului ungar Viktor Orban de a-şi impune punctul de vedere asupra băncii naţionale fiind cunoscute (şi criticate ca atare de Banca Centrală Europeană) încă din 2009.

  • Căpoşenia lui Mario Draghi şi cursul leului

    Băncile centrale din zona euro, China şi Marea Britanie au anunţat săptămâna trecută măsuri de stimulare a economiei – BCE a ajuns cu rata centrală a dobânzii la minimul istoric de 0,75%, banca centrală a Chinei a procedat la a doua reducere a dobânzilor în mai puţin de o lună, iar Banca Angliei a recurs la o nouă rundă de relaxare cantitativă în valoare de 50 mld. lire.

    Pieţele au rămas dezamăgite însă de faptul că preşedintele BCE, Mario Draghi, a anunţat în paralel că Mecanismul European de Stabilitate, destinat salvării ţărilor cu probleme, nu va fi transformat în bancă a zonei euro, care s-ar putea împrumuta de la BCE ca să cumpere obligaţiuni spaniole sau italiene după modelul Fed din SUA. Logica lui Draghi e că BCE şi-ar încălca astfel statutul, care îi interzice să împrumute direct statele, şi ar alimenta inflaţia în Europa, reducând BCE la o tiparniţă infinită de bani de care vor profita exclusiv speculatorii.

    În acest timp, la noi, ca şi cum retrogradarea României de către Moody’s din cauza riscurilor crizei din zona euro n-ar fi fost de ajuns, graba USL de a forţa demiterea preşedintelui s-a transpus în cele din urmă în deprecierea leului şi în costul îndatorării: cursul a trecut de 4,50 lei/euro, iar randamentul la titlurile de stat a evoluat spre 6%.

    Proporţia dintre influenţa factorilor externi şi a celor interni asupra evoluţiei cursului, aşa de mult discutată la noi din luna mai încoace, a fost rezumată de analiştii ING, care au notat că “va rămâne în sarcina BNR să stabilizeze cursul leului, mai ales dacă acţiunile Băncii Centrale Europene rămân limitate la reducerea dobânzii” (fără a fi adică însoţite şi de alte măsuri monetare de stabilizare a pieţelor). Cum BCE s-a limitat, după cum am văzut, la reducerea dobânzii la euro, presiunea externă s-a corelat în modul cel mai nefericit cu tensiunile politice interne, astfel încât acum toţi analiştii băncilor prezic că vor urma noi deprecieri ale leului.

    Analiştii Citigroup apreciază, la rândul lor, că “deteriorarea stabilităţii politice” în condiţiile suspendării preşedintelui, coroborată cu faptul că influxurile de capital spre România au scăzut (de la 2,64 mld. euro în perioada ianuarie-aprilie 2011 la 1,15 mld. euro în ianuarie-aprilie 2012), creează probleme BNR. “Din punctul nostru de vedere, BNR nu este foarte dispusă să vândă valută la fel de agresiv precum a făcut-o în perioada aprilie-iunie; mai exact, credem că BNR va fi reticentă să accepte scăderea nivelului rezervelor valutare în mod semnificativ sub 32 mld. euro”, afirmă analiştii grupului american. “Aceasta sugerează că este probabilă o intensificare pe termen scurt a presiunilor de creştere a dobânzilor.”

    La 30 iunie, rezervele valutare ale României erau de 32,96 mld. euro, faţă de 33,52 mld. euro la 31 mai.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII: Aşa s-au ieftinit banii

    Acum, pieţele financiare se aşteapă la o nouă scădere a dobânzilor de către BCE la reuniunea consiliului de politică monetară din iulie, dar şi la un nou episod de relaxare monetară pentru bănci (LTRO – long-term refinancing operation).

    Sursa: BNR