BusinessMagazin

Tag: Azerbaidjan

  • “Tatăl downstreamului românesc” dezvoltă prima reţea de retail de carburanţi a Nobel Oil

    Într-un birou din Opera Center, de unde are o vedere panoramică asupra Dâmboviţei şi a Operei Romane, John Long îşi poate explica în fiecare zi de ce a venit în România în 1992 şi nu a mai plecat niciodată. După 22 de ani în România şi după peste 200 de staţii deschise numai în piaţa locală, managerul a acceptat să o ia din nou de la capăt. John Long va lansa în România brandul de retail al Nobel Oil, companie de servicii integrate, inginerie, achiziţii şi construcţii,  înfiinţata în 2005, specializată în industria de petrol şi gaze. Nobel Oil şi-a bazat modelul de afacere şi de programe CSR pe principiile create şi aplicate de fraţii Nobel, Ludvig şi Robert, în secolul XIX şi începutul secolului XX în Baku. Nobel Oil, un brand premium de staţii, ar trebui să intre pe piaţă cu prima benzinărie în vara lui 2014, România fiind piaţa de test pentru un brand de benzinării care s-ar putea extinde ulterior pe mai multe pieţe din Europa. Grupul de companii  din care face parte Nobel Downstream este înregistrat în Marea Britanie şi include companiile Nobil Oil Services UK, Nobel Oil Exploration and Production UK, activând în general în Azerbaijan şi Statele Unite. 

    John Long este o enciclopedie a retailului de carburanţi din România. A fost cel care a deschis prima staţie a unui investitor privat pe piaţă (Shell, în 1994), dar şi cel care a pus la punct intrarea pe piaţă şi strategia de dezvoltare a Lukoil Downstream şi a Rompetrol Downstream.

    Managerul de origine irlandeză şi-a început cariera în 1966 în Marea Britanie, în cadrul Shell, iar ulterior a condus operaţiunile de extindere ale companiei pe mai multe pieţe, printre care Oman, Cipru sau România. „Numărul carierei mele este 2.000. Am construit în jur de 2.000 de staţii, la nivel global, dintre care, în mai puţin de 8 ani, am construit în România 120 de staţii pentru Rompetrol, 80 şi ceva de staţii pentru Shell şi cam 20 pentru Lukoil. Construcţia de benzinării, dezvoltarea de reţele noi, intrarea pe pieţe a unor branduri noi este specialitatea mea, asta am făcut dintotdeauna şi sunt bun la asta. Mă bucură faptul că las o moştenire, că las în urma mea o construcţie la care am contribuit. Când am plecat din Oman, am lăsat o staţie Shell în faţa biroului ministrului economiei. El a fost întotdeauna un fan BP, dar am reuşit să construiesc multe staţii acolo şi când am plecat mi-a spus că nu mă va uita niciodată. Nu e drăguţ să îşi amintească oamenii de tine?“

    După 1990, Shell începuse să se uite cu interes spre ţările eliberate din comunism. România a fost una dintre ţintele de dezvoltare în zonă, aşa că John Long a fost mandatat de companie să vină la Bucureşti şi să analizeze piaţa timp de doi ani: „Shell mi-a dat doi ani să analizez piaţa de la faţa locului înainte de a lua o decizie dacă să investim sau nu. Am monitorizat marjele brute de profit din industrie, am învăţat piaţa, pentru că, dacă marjele nu ajungeau la un anumit nivel, nu am fi intrat pe piaţă. În 1994, am primit undă verde să începem investiţiile şi am început configurarea reţelei, compania fiind de acord să construim în jur de 90 de staţii în toată ţara. Evident, în primii doi ani făcusem lobby pentru intrarea Shell, dar între timp analizasem şi cele mai bune potenţiale locaţii pentru staţii, aşa că am ajuns să cunosc România destul de bine, ceea ce a fost cheia succeselor pe care am reuşit să le am aici ulterior“.

    În 1997, reţeaua Shell din România era funcţională şi profitabilă, aşa că i s-a propus de la headquarter să preia responsabilitatea dezvoltării unei reţele noi în altă ţară: „A fost momentul când le-am spus că aş prefera să mă pensionez anticipat, deoarece nu voiam să mai plec din România. Am ajuns să cunosc şi să iubesc România, sunt un românofil, deşi sunt irlandez din naştere, dar nu am nicio intenţie să mă întorc în Irlanda“. A rămas aşadar în România şi, la câteva luni distanţă, a fost recrutat pentru funţia de managing director de ruşii de la Lukoil, care doreau să înceapă dezvoltarea unei reţele de retail. „Lukoil a fost aşadar al doilea brand de staţii pentru care am făcut intrarea pe piaţă“, îşi aminteşte John Long, care a crezut iniţial că ieşirea din Shell va echivala cu ieşirea sa din industrie.

    După un an la Lukoil, s-a mutat la Rompetrol, unde Dinu Patriciu, „care nu era în politică în acea vreme“, i-a dat misiunea de a pune la punct o reţea de staţii a viitorului grup. „Grupul era format la acel moment din două staţii vechi şi o rafinărie care producea produse petrochimice (Vega – n.r.) şi asta era tot. Am pus la punct şi am construit o reţea de 120 de staţii, iar performanţele pe care le puteai obţine atunci erau mult mai bune“, povesteşte managerul, care a rămas în Rompetrol până în 2005, când „businessul nu mai avea nevoie de mine şi nici eu de el, aşa că am renunţat şi am decis să mă retrag“.

  • Elicopter militar armean, doborât de armata azeră în apropierea regiunii Nagorno-Karabah

    “Pe 12 noiembrie, un elicopter militar de tip Mi-24 a încercat să atace poziţii ale armatei azere, în apropierea regiunii Agdam (în Nagorno-Karabah). Elicopterul a fost doborât de armata azeră”, a anunţat Ministerul azer al Apărării.

    Potrivit autorităţilor de la Baku, părţi ale elicopterului au căzut în enclava Nagorno-Karabah, o regiune separatistă cu populaţie majoritar armeană aflată în centrul conflictului separatist bilateral.

    Autorităţile separatiste din Nagorno-Karabah au anunţat că elicopterul le aparţine, precizând că a fost doborât în timp ce efectua “un zbor de antrenament”.

    Incidentele armate s-au multiplicat în ultimele luni în regiunea Nagorno-Karabah, anexată de Azerbaidjan din perioada sovietică, în cadrul unui conflict soldat cu 30.000 de morţi.

  • Ponta: Înţelegem cauzele economice pentru care nu a fost ales Nabucco. Ne vom concentra pe AGRI şi SOCAR

     Declaraţia a fost susţinută la finalul discuţiei avute cu vicepremierul din Azerbaidjan, Yagub Eyyubov.

    “Înţelegem motivele economice pentru care a fost ales proiectul TAP, nu Nabucco, dar cu atât mai mult trebuie să avem alte proiecte economice de succes, printre care AGRI – şi este momentul să avansăm cu acest proiect pe termen mediu şi lung – şi implicarea companiei naţionale SOCAR în investiţii concrete în România”, a spus Ponta, aflat în vizită oficială în Azerbaidjan.

    El a anunţat că ministrul azer al Energiei va veni la Bucureşti în luna septembrie pentru a discuta cu autorităţile române despre aceste proiecte.

    Proiectul Nabucco West, în care este implicată şi România, a pierdut cursa pentru gazele extrase din Marea Caspică, de la Şah Deniz (Azerbaijan), consorţiul care operează exploatarea optând pentru o altă rută de export către Europa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta pleacă în ţări asiatice pentru a atrage investiţii şi din afara UE

    “Voi merge într-o vizită cu un caracter preponderent economic în câteva dintre ţările asiatice, în Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan şi, la începutul săptămânii, voi avea o întâlnire cu prim-ministrul Chinei, la Beijing, pentru ca proiectele economice la care am lucrat în zona energiei, comunicaţiilor, inclusiv proiecte culturale şi de mediu, să putem să le avansăm.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • EUROVISION 2013: Posibile încălcări ale regulamentului de votare. Cerere de renumărare a voturilor

     Potrivit oficialilor azeri, compatrioţii lor şi juriul oficial din Azerbaidjan au susţinut puternic cântecul care a reprezentat Rusia în finala acestui concurs, relatează bbc.co.uk.

    Reprezentanţii postului public de televiziune din Azerbaidjan au sugerat faptul că ar fi putut exista anumite încălcări ale regulamentului de votare.

    Rusia a acordat numărul maxim de puncte – 12 – cântecului care a reprezentat Azerbaidjanul la concursul Eurovision 2013, o baladă interpretată de Farid Mammadov.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Danemarca este câştigătoarea Eurovision 2013. România, pe locul 13 (VIDEO)

    Emmelie De Forest, 20 de ani, a interpretat piesa “Only Teardrops”, care a primit 281 de puncte din partea juriilor profesionale din 39 de ţări şi a publicului care şi-a exprimat preferinţele prin telefonic.

    Pe locurile următoare s-au clasat Farid Mammadov din Azerbaidjan, cu “Hold Me” – 234 de puncte şi Zlata Ognevich din Ucraina cu “Gravity” – 214 puncte.

    Cezar Ouatu, reprezentantul României, a obţinut locul 13, cu 65 de puncte.

    Ţările care au acordat puncte piesei României:

    Grecia 10 puncte

    Moldova 10

    Malta 7

    Norvegia 6

    Azerbaidjan 6

    Islanda 6

    Albania 5

    Suedia 4

    Austria 4

    Marea Britanie  4

    Italia 1

    Franţa 1

    Muntenegru 1

    Cele 26 de ţări participante în finala Eurovision 2013 au fost: Franţa, Lituania, Moldova, Finlanda, Spania, Belgia, Estonia, Belarus, Malta, Rusia, Germania, Armenia, Olanda, România, Marea Britanie, Suedia, Ungaria, Danemarca, Islanda, Azerbaidjan, Grecia, Ucraina, Italia, Norvegia, Georgia şi Irlanda.

  • Cutremur cu magnitudinea 5,2 în Iran

     “Nicio pagubă nu a fost raportată, pentru moment (…). Ne aflăm în contact cu prefectul din Tassouj”, a declarat Khalil Saiie, directorul Centrului pentru Gestionarea Crizelor din cadrul guvernoratului provinciei Azerbaidjanul de Est, citat de agenţia Isna.

    Un oficial local din cadrul Semilunei Roşii iraniene a declarat, tot citat de Isna, că nu există informaţii despre cazuri de persoane rănite în oraşele Tassouj, Maragheh et Shabestar.

    Epicentul cutremurului s-a aflat la o adâncime de aproximativ opt kilometri. Seismul a fost urmat de replici mai puţin puternice.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reportaj: Azerii văd în România poarta de intrare în Uniunea Europeană

    UN ARHIPELAG ÎN FORMĂ DE HOMAR CARE CUPRINDE 55 DE INSULE ARTIFICIALE, o pistă de Formula 1, opt hoteluri, un aeroport şi un turn mai înalt decât Burj Khalifa din Dubai sau Eiffel din Paris fac parte din planurile desenate pe un şerveţel în timpul unui zbor dinspre Dubai ale lui Ibrahim Ibrahimov. El este unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din Azerbaidjan, proprietarul unui concern din domeniul construcţiilor. Valoarea totală a ansamblului ar ajunge, potrivit The New York Times, la circa 100 de miliarde de dolari, mai mult decât PIB-ul multor ţări, inclusiv al celei în care este construit, care se apropie de 70 mld. dolari. Baza construcţiei din Marea Caspică poate fi văzută de pe faleza capitalei Azerbaidjanului, Baku, supranumită “oraşul vânturilor”, şi este relevantă pentru dezvoltarea din ultimii 20 de ani a ţării, după îndepărtarea regimului sovietic, ca urmare a exploatărilor rezervelor bogate de petrol şi de gaze naturale. Dacă “vânturile” i-au adus în Azerbaidjan de-a lungul istoriei pe mongoli, perşi, turci, ruşi sau sovietici, a venit şi rândul românilor să intre pe piaţa azeră.

    “HERE IS AZER, THERE’S NO CRISIS, CRISIS IS IN EUROPE” (Aici e Azer, aici nu e criză, criza e în Europa) reproduce, mai în glumă, mai în serios, vorbele localnicilor Iulian Manea, territory manager pe conturi şi parteneri internaţionali pentru Siveco, compania de software care are activităţi în Azerbaidjan din 2009. Primul contract a fost semnat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, iar Siveco a devenit astfel principalul furnizor de software pentru informatizarea sistemului naţional de educaţie în Azerbaidjan. În prezent, compania este implicată în servicii electronice pentru agricultură, pentru cetăţeni, împreună cu Ministerul Telecomunicaţiilor, dar are un parteneriat şi cu SOCAR, compania petrolieră azeră de stat. Manea a observat că azerii nu resimt cu aceeaşi “unitate de măsură” ca Europa sau America economia actuală. Dimpotrivă, azerii construiesc “un model economic propriu”, similar turcilor. Afacerile din Azerbaidjan îşi păstrează tradiţiile de secole, cu rădăcini în perioada Drumului Mătăsii, pentru care ţara era o verigă importantă. “Este o combinaţie între modernism – chiar unul avangardist -, de pionierat şi tradiţiile orientale seculare.” Amestec care se observă şi în zgârie-norii care acoperă clădirile vechi cu influenţe musulmane, în diferenţa dintre şoselele cu şase benzi şi străzile lăturalnice cu gropi şi lipsa semnalizării semaforizate corespunzătoare, în taxiurile mov englezeşti în care se găsesc piei de oaie.

    UN PROCES DE NEGOCIERE AICI DIFERĂ DE OBICEIURILE EUROPENE – există un set de reguli nescrise de la care azerii nu se abat, iar protecţionismul local funcţionează în virtutea tradiţiilor: “Aici nu se aplică zicala «business is business, pleasure is pleasure», factorul uman este foarte important”, povesteşte Manea. Dacă la Bucureşti sau la Bruxelles birocraţia poate fi măsurată în numărul de documente necesar aprobărilor, aici există un alt tip de birocraţie: “Este foarte important ca ei să îşi vadă omologii, există foarte multe discuţii înainte de încheierea unui contract”, spune Manea.

    Că afacerile în Azerbaidjan nu se pot face prin intermediul telefonului şi al internetului o confirmă şi Gabriel Comănescu, CEO al grupului Upetrom, companie care prospectează piaţa azeră de circa 10 ani: “Perspectivele pe piaţa Azerbaidjanului sunt mari. Ca să participăm şi să aflăm de licitaţii trebuie să fii aici; nu se poate să stai acasă şi să te interesezi despre acestea pe internet”. La recenta deschidere a Camerei de Comerţ din Baku, Comănescu părea să aibă un rol de gazdă: şi-a invitat colegii din România, printre care şi directorii companiilor de stat din domeniul energiei Romgaz şi Transgaz să investească în piaţa azeră, mai ales din cauza conductei Nabucco. Proiectul a devenit o prioritate pentru preşedintele republicii azere Ilham Aliyev, care “atunci când a spus ceva, s-a şi întâmplat”. Numit consul onorific al Republicii Azerbaidjan la Constanţa de preşedintele azer, Comănescu a iniţiat deschiderea acestei camere, ca sprijin pentru parteneriate între companiile româno-azere, iar politicienii din ambele ţări au susţinut iniţiativa. Pentru companiile din grupul Upetrom, piaţa de aici este un obiectiv strategic încă din 2004. Grupul de Servicii Petroliere (GSP), compania lui Comănescu, se apropie de finalizarea unui proiect referitor la o flotă specializată în construcţii marine; va deschide aici un birou de reprezentanţă, iar apoi va dezvolta o bază de operaţiuni la Marea Caspică, potrivit spuselor lui Radu Petrescu, directorul de comunicare al grupului. Contextul este favorabil pentru companie, boomul economic din Azerbaidjan fiind posibil datorită petrolului extras din Marea Caspică.

    Prin intermediul British Petroleum şi al altor companii din domeniul energiei, un milion de barili de petrol traversează zilnic conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, sfârşind într-un port turcesc din colţul nord-estic al Mării Mediterane. Cei de la Upetrom vor să se implice în exploatarea resurselor de petrol şi gaze din Marea Caspică prin parteneri precum Socar sau Bahar Energy şi sunt interesaţi şi de marile proiecte, cum ar fi Nabucco şi Agri. Dacă conducta pentru rezervele de gaz care va lega Asia Centrală de Europa s-ar concretiza, aceasta ar putea genera miliarde de dolari în fiecare an pentru Azerbaidjan şi i-ar aduce României o alternativă energetică în raport cu Rusia. Comănescu a invitat firmele să intre pe acestă piaţă, dar a impus condiţia ca acestea să fie “serioase, ca să nu avem probleme”. El a observat că piaţa din capitala azeră se schimbă peste noapte, “este una din marile minuni ale lumii”. Şi chiar dacă în Azerbaidjan sunt şase din cele şapte cele mai mari companii din domeniul energetic din lume, “este loc pentru absolut toţi, de la energie până la construcţii şi turism”. Resursele energetice sunt motoarele dezvoltării altor pieţe, vizibile în capitala devenită interfaţa ţării. Turnurile Flăcări din Baku, centrul Heydar Aliyev, o clădire de forma unei navete spaţiale construită după o viziune a fostului conducător al ţării şi tatăl actualului preşedinte, dar şi un turn Trump sunt câteva exemple ale construcţiilor care cresc peste noapte în Baku.

  • Baku sau cum arată luxul sub nivelul mării – GALERIE FOTO

    Vânturile bat puternic în Baku atât iarna, cât şi vara peste clădirile vechi, ruinele unui oraş construit înainte de boomul modern din secolul XX,   dar şi peste turnurile înalte din sticlă, de peste 20 de etaje, construite după acesta. În traficul aglomerat se observă deopotrivă maşini luxoase şi Lada sau chiar şi Dacia 1310.

    Capitala este compusă din trei părţi: Vechiul Oraş (Ichari Shahar), Noul Oraş şi oraşul construit de fosta Uniune Sovietică. Oraşul modern se întinde până la Golful Baku. Printre locurile care ţin de acesta se numără câteva insulele din golf şi o insulă construită pe piloni, în Marea Caspică, la 100 km de Baku. Noul oraş, aflat în sudul localităţii, a fost construit după începerea exploatărilor masive de petrol, acum un secol.

  • Diaconu de la Delta ACM caută contracte în Azerbaidjan

    Florea Diaconu, omul de afaceri care controlează constructorul bucureştean Delta ACM 93, prospectează pieţele din Azerbaidjan, Algeria şi Libia, după ce în ultimii ani a reuşit să intre în Irak cu un contract de construcţie a unei autostrăzi, precum şi în Republica Moldova, cu un proiect de drumuri. “Ne orientăm şi către alte ţări, în prim-plan este Azerbaidjan, dar suntem cu ochii şi pe Algeria şi Libia. Suntem învăţaţi cu problemele din aceste ţări”, a spus Diaconu. Delta ACM 93 are în derulare lucrări pentru construcţia unei autostrăzi în Irak, valoarea contractului ridicându-se la circa 66,7 milioane de dolari (47,8 mil. euro). Totodată, Delta ACM 93 a câştigat anul trecut în Republica Moldova un contract pentru realizarea unor drumuri în Chişinău, a cărui valoare se ridică la circa 6 milioane de euro. Omul de afaceri estimează că cifra de afaceri a companiei s-a ridicat aul trecut la circa 110 milioane de euro, în creştere cu aproximativ 15% faţă de anul anterior. Delta ACM a câştigat de-a lungul timpului o serie de contracte cu statul, fiind considerată în perioada 2007-2010 “abonată” la contractele de infrastructură din sectorul 3 al Capitalei, care i-au fost atribuite prin negociere fără anunţ de participare, potrivit datelor ZF.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro