BusinessMagazin

Tag: asociere

  • Fiat Chrysler şi Renault parteneriat pe tema unei colaborări globale. Discuţiile ar fi într-un stadiu avansat

    Discuţiile sunt într-un stadiu avansat, au spus sursele.

    Companiile nu au comentat informaţiile.

    Presiunea pentru consolidare în rândul producătorilor de automobile a crescut odată cu provocările generate de trecerea la automobile electrice, înăsprirea reglementărilor privind emisiile şi nevoile financiare importante pentru dezvoltarea autovehiculelor conectate şi autonome.

    FCA şi Renault au o capitalizare de piaţă combinată de aproape 33 de miliarde de euro (37 miliarde de dolari) şi vânzări globale totale de 8,7 milioane de vehicule.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Robotul meu şi-a plătit impozitele

    Businessurile câştigă pentru că nu mai au nevoie de atât de mulţi angajaţi şi pentru că un software de tip RPA (Robotic Process Automation) – precum soluţiile livrate de unicornul românesc UiPath – poate face munca a zece oameni.
    Dar cine va mai plăti taxe şi impozite? Dacă estimările platformei World Economic Forum se vor dovedi a fi corecte, cel puţin 800 de milioane de oameni îşi vor pierde locurile de muncă în următorii 20 de ani pe fondul digitalizării şi al robotizării. Cu siguranţă, aşa cum experţii proclamă, vor fi create noi locuri de muncă care vor deriva majoritar din nevoia de a întreţine şi dezvolta mai departe soluţiile de robotizare, însă toată lumea recunoaşte că acestea vor fi mult mai puţine prin comparaţie, încât eliminarea factorului uman din procesele de lucru repetitive reprezintă chiar scopul acestui fenomen.

    În urmă cu doi ani, miliardarul Bill Gates, omul care a fondat Microsoft şi care este al doilea cel mai bogat din lume, cu o avere estimată la 98,4 miliarde dolari, potrivit topului miliardarilor realizat de Bloomberg, a venit în spaţiul public cu un răspuns la întrebarea legată de cine va înlocui cei 800 de milioane de contribuabili care vor ieşi din sistem pentru că vor fi înlocuiţi de roboţi. „Acum, dacă un muncitor munceşte în valoare de 50.000 de dolari, acel venit este impozitat. Dacă un robot face acelaşi lucru, ai crede că ar trebui să îl taxăm pe robot la un nivel similar, nu? Ce vrea lumea este să folosim roboţii ca să muncim mai puţin şi să avem în continuare toate bunurile şi serviciile pe care le avem astăzi – ceea ce ne-ar face să avem mai mult timp şi resurse umane pentru a-i direcţiona spre activităţi precum îngrijirea oamenilor în vârstă, sau clase mai mici pentru elevi pentru a ne concentra pe fiecare elev în parte, sau mai multă atenţie pentru copiii cu nevoi speciale”, explică Gates într-un interviu pentru publicaţia Quartz.

    El susţine că este chiar normală această idee de impozitare şi că nicio companie nu s-ar opune şi ar înţelege considerentele din spatele unor astfel de politici, în contextul în care compania lui Bill Gates este activ implicată în cercetare şi dezvoltare de tehnologii pe multe segmente de soluţii, chiar şi pe cele pe care nu are o linie de business, iar legislaţia care ar fi aplicată roboţilor l-ar putea afecta şi pe el. „Dacă punem oamenii să facă alte lucruri, din punct de vedere net eşti pe câştig cu mult. Dar nu poţi să renunţi pur şi simplu la veniturile din taxe şi impozite pentru că aşa finanţezi activitatea spre care direcţionezi restul oamenilor care nu mai fac acele munci repetitive. De unde iei banii ăştia? Poate unele sunt finanţate din veniturile generate prin economisirea pe alte segmente, unii poate vin direct printr-o taxă pe roboţi. Nu cred că o companie care construieşte roboţi sau una care utilizează roboţi ar fi şocată că există o taxă”, adaugă miliardarul.

    Pe mâinile noilor politicieni
    Judecând doar după imaginea lor publică, nu ai crede că noua membră a Congresului american, „vedetă” a democraţilor – Alexandria Ocasio-Cortez – şi Bill Gates au prea multe puncte de vedere comune. Autoproclamata socialist-democrată Ocasio-Cortez a susţinut propuneri precum impozitarea veniturilor care depăşesc 10 milioane de dolari cu 70%, de exemplu, în timp ce Gates se încadrează în „elita” care ar resimţi astfel de politici.

    Însă în cadrul conferinţei SXSW din America, care s-a încheiat în urmă cu două săptămâni, „copilul minune” al democraţilor a spus că ea şi al doilea cel mai bogat om din lume sunt de acord atunci când vine vorba de taxarea roboţilor, potrivit publicaţiei Inc. Întrebată de public dacă este îngrijorată cu privire la inteligenţa artificială care va înlocui muncitorii, bazându-se pe un alt raport, de data aceasta al universităţii Oxford, care prezice că jumătate din locurile de muncă actuale vor fi înlocuite în următorii 25 de ani, Ocasio-Cortez spune că ar trebui să fim încântaţi, nu speriaţi. „Nu ar trebui să fim bântuiţi de perspectiva că vom fi lăsaţi fără muncă de automatizare. Nu trebuie să ne simţim îngrijoraţi faţă de un om care făcea o muncă repetitivă şi acum nu o va mai face.

    Ar trebui să fim încântaţi de asta. Însă motivul pentru care nu suntem încântaţi este că trăim într-o societate unde dacă nu ai un loc de muncă, eşti lăsat să mori. Şi asta este de fapt problema noastră”, spune ea. Ea consideră că dacă este implementată corect, automatizarea va aduce beneficii şi va lăsa oamenilor mai mult timp pe care îl pot folosi într-un mod mai valoros, aşa cum a subliniat şi Bill Gates. „Rezultatul ar putea fi mai mult timp pentru a ne educa, mai mult timp pentru a crea artă, mai mult timp pentru a investi în ştiinţă şi pentru a cerceta, pentru a inventa, mai mult timp pentru a ne bucura de lumea în care trăim. Pentru că nu toată creativitatea trebuie să fie legată de venituri”, adaugă ea.

    Abordarea ei şi motivul pentru care tânăra democrată a ieşit în evidenţă sunt bazate pe logica egalităţii pe model socialist, de aceea ea a susţinut o idee de „taxare a roboţilor cu 90%” din valoarea muncii lor – cum a formulat-o şi miliardarul din spatele Microsoft. „În ceea ce priveşte trendul inegalităţii economice, acesta va accelera odată cu avansul tehnologiei dacă nu ne rezolvăm sistemele şi modul în care gestionăm producţia averii. Toată lumea ar trebui să simtă că suntem în cel mai prosper punct economic din istorie. Majoritatea nu o simt. Taxarea roboţilor cu 90%, este de fapt taxarea corporaţiilor la 90%, dar e mai uşor să spunem de roboţi”, subliniază Ocasio-Cortez.

    Ea este una dintre figurile proeminente al noului val de socialişti millenniali, care vor o restructurare a modului în care este împărţită averea. Ei cred că actualul capitalism este stricat şi nu poate fi reparat păstrând aceeaşi structură care ţine şampania pe masă doar pentru o felie de societate. „Avansul nostru tehnologic a depăşit capacităţile modului nostru de a gestiona resurse. Acum ne confruntăm cu situaţia în care unele resurse valoroase sunt infinite. Capitalismul este bazat pe frică.

    Ce se întâmplă în momentul când toată lumea are de mâncare? Eşti nevoit să generezi o frică artificială, iar acum am ajuns în momentul în care suntem împinşi spre a munci 80 de ore pe săptămână dacă se poate şi suntem mai productivi decât în orice moment din istorie. Ar trebui să muncim mai puţin decât în orice alt moment dacă ne raportăm la averea pe care o producem”, adaugă tânără membră a Congresului, reîntărindu-şi mesajul politic. Viabilitatea unei astfel de impozitări va fi cu siguranţă discutată mult mai aplicat pe măsură ce rata de înlocuire a locurilor de muncă va prinde avânt, însă taxarea la nivel de 90%, aşa cum propun cei doi, ar putea fi considerată prea aprigă. În acelaşi timp, negocierea între stat şi mediu de afaceri a unui compromis ar putea duce la un rezultat benefic. În orice caz, un robot stă mai uşor la coadă la ANAF. 

  • Cluj: 7 primari au semnat acordul de asociere pentru realizarea metroului şi a trenului metropolitan

    Potrivit unei postări, joi, pe pagina de Facebook a primarului Emil Boc, proiectul are ca obiectiv asigurarea unor servicii de mobilitate de calitate ridicată pentru populaţia zonei metropolitane, precum şi un transport eficient înspre şi dinspre Cluj-Napoca.

    „Am semnat astăzi (joi – n.a.), împreună cu primarii comunelor Gilău, Floreşti, Baciu, Apahida, Jucu şi Bonţida acordul de asociere privind realizarea în parteneriat a studiilor de prefezabilitate, fezabilitate, impact asupra mediului şi evaluarea strategică adecvată pentru trenul metropolitan şi metrou. Acest proiect de investiţii reprezintă un pas semnificativ pentru dezvoltarea socio-economică a zonei metropolitane Cluj-Napoca şi are ca obiectiv asigurarea unor servicii de mobilitate de calitate ridicată pentru populaţia zonei metropolitane, precum şi un transport eficient înspre şi dinspre Cluj-Napoca”, a arătat Boc.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Asociere surpriză: Conform unui anunţ AGA, Iulian Dascălu, proprietarul mallurilor Iulius, vrea să se asocieze cu Romexpo pentru a construi un mall şi birouri în bulevardul Expoziţiei din Capitală

    Prin acest acord, Iulian Dascălu face prima sa mişcare pe piaţa imobiliară din Bucureşti, portofoliul său fiind distribuit în mai multe oraşe din ţară, cu excepţia Capitalei.
     
    Consiliul de administraţie al Rom­expo SA a spus pe ordinea de zi a Adu­nării Generale Ordinare a Acţio­na­rilor ce va avea loc în luna aprilie apro­barea încheierii unui acord de con­firmare a asocierii dintre Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), Romexpo şi dezvoltatorul Sto­ne­berg S.R.L. – parte a Grupului Iulius.
     

  • Un actor şi un arhitect au readus la viaţă un brand românesc iubit de mulţi, după o pauză de peste trei decenii

    Pentru generaţiile mai vechi, Optimef este un brand de ceasuri din anii ’70 – ’80, unul dintre primele nume româneşti din domeniu. Pentru generaţiile tinere, acelaşi nume Optimef este asociat cu un ceas cool, tot românesc, plămădit de două minţi creative – un actor şi un arhitect – acum un an. Care este legătura dintre cele două?

    ”Optimef s-a lansat în anul 1979. Era un ceas electronic, «modern, precis, fiabil», după cum spunea o reclamă de la acea vreme“, îşi aminteşte Andrei Morariu, unul dintre cei doi tineri antreprenori care în urmă cu circa un an au readus la viaţă acest brand, însă în straie noi.

    Conceptul ceasului iniţial a fost o colaborare a întreprinderilor Mecanică Fină şi Optică Română din Bucureşti, de unde şi denumirea acestuia, Opti  – Optica Română şi Mef – Mecanică Fină.

    ”Au fost realizate şase variante de carcase: trei pentru ceasuri de damă şi trei pentru ceasuri bărbăteşti.“ Optimef a avut însă o istorie scurtă pentru că în cursul anului 1985 Mecanică Fină Bucureşti a lansat un model de ceas cu cuarţ cu motor ”pas cu pas“ sub denumirea Cromef. Modelele Cromef au reprezentat o etapă intermediară prin care s-a făcut trecerea de la varianta cu cuarţ digitală – Optimef – către modelele mecanice Orex, ce au fost produse începând cu noiembrie-decembrie 1985, povesteşte Andrei Morariu. Orex a fost de altfel cel mai cunoscut brand românesc de ceasuri.

    Şi totuşi, Andrei Morariu şi partenerul său de business Bogdan Costea au readus la viaţă Optimef.

    ”Totul a pornit în 2014 de la întrebarea: ce s-a întâmplat cu industria orologieră din România?. Din acel moment şi până când am ţinut primul Optimef în mână au trecut trei ani.“ |n tot acest timp, cei doi antreprenori au înregistrat marca, au umplut carneţele cu desene, au făcut multe simulări 3D, au căutat producători, au vizitat producători, au trimis şi au primit zeci de colete, totul culminând cu sosirea prototipului şi apoi producţia de serie.

    ”Am lansat Optimef în decembrie 2016 cu modelele Fărăzece Black şi Gold cu brăţara din silicon, urmate în august 2017 de modelele Copper şi Silver şi curele din piele. Relansarea Optimef este modul în care dorim să aducem un tribut industriei orologiere din România, capabilă cândva să producă ceasuri cu un design relevant chiar şi pentru zilele noastre.“

    Noile ceasuri Optimef au mecanism japonez şi sunt asamblate în Hong Kong. Tot în Hong Kong sunt produse şi ramele ochelarilor sub acelaşi brand, o nouă direcţie de dezvoltare a celor doi antreprenori. Ansamblarea acestora din urmă se face în România, iar lentilele sunt produse la Timişoara de Interoptik. ”Avem însă în plan, odată cu creşterea brandului şi a resurselor financiare, să mutăm cât mai mult din partea de producţie în România, atât timp cât raportul calitate/preţ rămâne unul foarte bun.“ Pe site-ul Optimef un ceas costă 650 de lei.
    Dar planurile celor doi antreprenori nu se opresc aici. Ei vor să dezvolte atât portofoliul de ceasuri, cât şi alte zone de business sub umbrela aceluiaşi brand.

    ”Curiozitatea ne defineşte şi ne motivează să ducem lucrurile până în acel punct în care excepţionalul este posibil. Dorinţa de a crea mereu lucruri noi, originale, ne poartă în direcţii neaşteptate, însă miza rămâne mereu aceeaşi: să extindem şi să perfecţionăm modul în care realizăm designul de obiect.“

    Fondatorii brandului Optimef sunt amândoi creiere creative: Andrei Morariu este actor, iar Bogdan Costea este arhitect. Andrei Morariu a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, iar Bogdan Costea a terminat Facultatea de Arhitectură şi Construcţii Oradea. ”Ne-am cunoscut în Bucureşti, unde am iniţiat mai multe proiecte culturale (Festivalul de Film Victoria) şi de design (studioul de creaţie Overlay).“ Pasionaţi de orologerie şi design de obiect, cei doi au hotărât să relanseze Optimef din dorinţa de a aminti că în România s-au produs ”lucruri cool înainte să ştim ce înseamnă cool“. De aici şi sloganul brandului: Nişte cool românesc. Din nou.
    ”Bineînţeles, există o responsabilitate sporită atunci când decizi să te atingi de ceva vechi în comparaţie cu a lansa un brand nou, însă am acceptat cu entuziasm această provocare.“ Au tratat încă de la început relansarea Optimef ca pe o renaştere, nu ca pe o continuare a vechiului brand.

    Optimef s-a lansat iniţial cu modelul de ceasuri Fărăzece. ”Designul modelului este dictat de felul în care citim de fapt ora: «e fără cinci / e fără zece / e fără un sfert…» – e felul firesc în care ne raportăm la trecerea timpului“, spune Andrei Morariu. Acesta a fost detaliul care a permis abaterea de la afişajul clasic printr-o distribuire originală a indecşilor pe cadran. Ora 12 este marcată cu un 0, iar minutarul măsoară timpul descrescător spre următoarea oră după ce trece de jumătate (30).

    ”Fărăzece este un ceas unisex cu un design clasic tradus în limbaj contemporan prin linii simple şi detaliile şi materialele de ultimă generaţie folosite. Rezultatul este un produs premium, robust, lipsit de artificii inutile de design, dar care spune o poveste“, cred fondatorii.
    Cu o carcasă din oţel inoxidabil 316L, mecanism japonez quartz Miyota şi geam din cristal mineral întărit, Optimef Fărăzece este un ceas fără vârstă, conceput şi construit să treacă testul timpului, adaugă ei. |n prezent, acest model este disponibil în patru variante de culori de carcasă şi patru variante de curele din piele.

    Începutul lui 2018 a adus şi lansarea unui nou produs. ”|ncă de la început ne-am propus să explorăm diverse domenii ale designului de obiect.“ Aşa a apărut Unibrow, prima pereche de ochelari de soare Optimef. De inspiraţie retro, Unibrow este un produs realizat din acetat, ochelarii fiind echipaţi cu lentile oftalmice Interoptik, fabricate în România după tehnologia nemţească Rodentock.

    ”Folosindu-ne de puritatea formelor geometrice, cărora le adăugăm de fiecare dată detalii mai puţin obişnuite, ne dorim să creăm obiecte de un lux discret în care frumuseţea se îmbină armonios cu funcţionalitatea.“ Cei doi antreprenori lucrează în prezent la alte două modele de ceas şi la o colecţie capsulă de genţi din piele, iar în paralel se concentrează pe promovarea brandului în ţară şi în afara ei.
    Acum produsele Optimef sunt disponibile în magazinul online propriu al antreprenorilor, dar şi în concept-store-uri precum Molecule F sau cel din cadrul Beans & Dots care cuprinde o cafenea şi un magazin multibrand.

    Anual cei doi antreprenori vând cam 200 de ceasuri, cu fluctuaţii importante de la lună la lună. Planul este însă ca aceste cifre să crească odată cu dezvoltarea brandului pe pieţe externe, unde doresc să intre tot în magazine de tip concept store. Până în momentul când businessul va funcţiona la turaţie maximă, cei doi fondatori îşi păstrează însă joburile curente.

    Tinerii antreprenori dau o a doua şansă la viaţă unor branduri româneşti care au scris istorie în comunism. Pegas este poate cel mai cunoscut brand românesc ce a fost readus la viaţă în ultimii ani la iniţiativa unor antreprenori locali. După doar şase ani de activitate, brandul produce anual 25.000 de biciclete şi are afaceri ce se măsoară în milioane. De euro.

    Pe urmele Pegas însă vin acum alte branduri româneşti cu istorie; motocicletele Mobra, ceasurile Optimef şi schiurile Reghin sunt câteva dintre exemple.

  • Limitarea dreptului de asociere, cel mai mare pas spre dezastru

    Partidul ţinea la morală. Cine ştie ce aţi face voi acolo în cameră, noaptea, pe întuneric?
     
    Cioloş şi cu Barna, doi novici ai politicii, au zis şi ei să încerce o aventură în doi pentru alegerile europarlamentare. Doar că recepţionerul de la Biroul Electoral Central, majoritar PSD, că n-am găsit altă rimă, cică nu-s luaţi cu acte.
     
    Partidele sunt înregistrate au milioane de susţinători, dar n-au acte de cununie.
     
    Povestea este tulburătoare nu pentru mediu politic, pentru tot. Libertatea de asociere nu priveşte mediul politic în principal, ci un mediu vast. Aleg în business să fiu cu cineva, aleg în tren să vorbesc cu vecinul de scaun sau să tac. Pot într-un avion să leg o prietenie sau aleg să-mi las căştile pe urechi. Este o alegere. Traiesc o alegere.
     
    Citesc, ca mulţi dintre Dvs, în FT, scrisoarea lui Tudorel Toader. Eu nu am scris niciodată despre povestea asta pentru că nu mă pricep. Dar atâtea cuvinte de ocară, eu nu am citit până acum într-un text în engleză.
     

  • „Cea mai traumatizantă perioadă a vieţii mele de antreprenor”

    Consiliul Concurenţei a sancţionat 13 agenţii de turism şi Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT) cu amenzi în valoare totală de 11.419.539,35 de lei (aproximativ 2,45 milioane de euro) pentru coordonarea comportamentului pe piaţa comercializării produselor turistice prin agenţii de turism. Autoritatea de concurenţă a constatat că, în perioada iunie 2013 – septembrie 2016, 13 agenţii de turism şi-au coordonat politicile comerciale, inclusiv printr-un schimb de informaţii sensibile din punct de vedere concurenţial, cu scopul de a nu permite scăderea preţurilor produselor/pachetelor turistice comercializate.

    Astfel, agenţiile de turism nu au redus, sub un anumit nivel, preţul de vânzare către clienţi pentru produsele turistice şi/sau pachetele de servicii turistice comercializate (de exemplu: bilete de avion în zborurile tip charter – atât ca produs turistic individual, cât şi ca o componentă dintr-un pachet de servicii turistice). De asemenea, acestea au limitat sau au eliminat campaniile promoţionale ale companiilor concurente care ofereau reduceri sau gratuităţi clienţilor şi şi-au împărţit numărul de locuri în avioanele contractate pentru zborurile de tip charter pentru a limita astfel în mod artificial oferta în vederea creşterii preţului de vânzare.

    „Investigaţia a pornit de la discuţii din piaţă, de la o întâlnire la care anumiţi colegi de-ai noştri s-au exprimat cu privire la problemele din piaţă şi a ceea ce înseamnă încălcarea unor legi prin reclamă mincinoasă sau anumite comportamente comerciale care care au şanse să conducă la insolvenţă”, a explicat Dragoş Anastasiu.

    Legea concurenţei, în zona cartelurilor, nu ţine cont de efectele din piaţă, notează el, adăugând că „nu a existat niciun efect în piaţă, niciun client păgubit; au existat vorbe, discuţii şi mailuri care au avut la bază teama de insolvenţă în tot acest spectru al agenţiilor de turism. A doua temă, pentru cei 14 tour operatori anchetaţi, a fost «alianţele pe charter». Vreau să spun foarte clar: fără alianţe pe charter, produsele acestea nu ar fi putut să existe, pentru că niciun operator din România nu poate să umple singur avioanele şi nu are altă şansă decât să se alieze cu alţii. Imaginaţi-vă că în astfel de alianţe se mai poartă discuţii. Unii sau alţii vin, câteodată, şi fac comentarii cu privire la politica comercială a celor din alianţă sau a concurenţilor. Unii sau alţii – unii activ, alţii pasiv. Astfel de discuţii sunt ilegale, chiar dacă eşti pasiv, dar la sfârşit sunt toţi vinovaţi. Nu se mai ţine cont dacă te-ai delimitat în două rânduri, dar în alte şase nu. Mai exact, raportul Consiliului Concurenţei descrie două delimitări clare – una prin ridicare de la masă, alta în scris – ambele ale sale. El precizează însă că, în alte şase situaţii, nu s-a delimitat de ceea ce se discuta. De asemenea, el mai spune că nu trebuie ca administratorul sau managerul companiei să fie prezent la discuţii, fiind suficient ca un angajat din middle management să fie de faţă pentru ca sancţiunile să poată fi aplicate. În ceea ce priveşte valoarea sancţiunilor, Anastasiu spune că unul dintre operatori „se detaşează decisiv, unul a plătit cât toţi ceilalţi la un loc. El se referă la Touring Europabus România, companie din grupul pe care el îl conduce, care a fost amendată cu 5.397.762,87 de lei (aproximativ 1.158.368 de euro). „Orice om sănătos la cap, când se uită la asta, spune că există un maxim vinovat. Ce trebuie să ştiţi este în felul următor: legea concurenţei amendează companiile la cifra de afaceri, între 0,5% şi 10%. În cele mai multe ţări din UE, când se aplică acest procent, se aplică la cifra de afaceri relevantă.

    El oferă ca exemplu o situaţie în care o companie de asigurări e anchetată de Consiliul Concurenţei. „Asigurătorul are RCA, CASCO, asigurări de casă, de călătorii şi altele. Se anchetează RCA-ul; la unii, RCA reprezintă 2% din cifra de afaceri totală, la alţii 10% sau chiar 90%. Cum se calculează amenda? Pe cifra de afaceri a anului anterior amenzii, dar la valoarea totală a veniturilor.

    „Legiuitorul a venit şi a spus: «Te amendez proporţional cu cifra de afaceri pentru că ai beneficiat de înţelegere în procentajul egal cu cifra de afaceri»; ce se întâmplă cu liderul de listă, care nici măcar nu face chartere? (Touring Europabus România – n.red.)” Compania în cauză, spune Anastasiu, nu se află nici măcar pe piaţa anchetată, charterele căzând în responsabilitatea unei alte entităţi din grup, Nova Travel. Dacă mai multe companii au acelaşi administrator, Consiliul Concurenţei se adresează ambelor companii. De asemenea, anchetatorii au luat în calcul întreaga cifră de afaceri, din care doar 2,8 procente sunt relevante pentru ce s-a anchetat, şi anume produse şi pachete turistice, potrivit lui Anastasiu. „Nu bilete de avion separate, nu cazări separate, nu pachete dinamice. Şi atunci amendăm firma: face taximetrie? Face, amendăm şi acolo. Face transport de persoane? Face, amendăm şi acolo. Face export? Face, amendăm şi acolo. Face comerţ cu maşini? Face, amendăm şi acolo. Încasează chirii? Da, amendăm şi acolo. Şi astfel ajungem la asemenea aberaţii. Suntem ţara care vorbeşte despre abuzuri, dar nimeni nu vorbeşte de abuzurile la adresa antreprenorilor din România.”

    Dragoş Anastasiu spune că aceasta a fost cea mai traumatizantă perioadă a vieţii sale de antreprenor, „şi nu mă refer la bani, ci la logică şi la dreptate”, afirmă preşedintele Eurolines. „A fost traumatizant, dar voi trece cu capul sus peste lucrurile acestea şi mă voi lupta pentru ca Parlamentul României să schimbe cât de curând această lege, pentru a nu mai traumatiza şi alţi antreprenori din România.”

    Anul trecut, grupul Eurolines a înregistrat o creştere de 20% a cifrei de afaceri, până la 150 milioane de euro, şi a ajuns la 700 de angajaţi. Pentru anul 2019, conducerea a bugetat un plus de 18% al cifrei de afaceri; comparativ cu ianuarie 2018, în prima lună a acestui an, creşterea înregistrată la nivelul întregului grup a fost de 31%.

    O altă companie amendată de Consiliul Concurenţei a fost Paralela 45, condusă de actualul preşedinte al ANAT, Alin Burcea. Reprezentanţii Consiliului Concurenţei au găsit 13 e-mailuri în sistemul de corespondenţă online al agenţiei de turism, pe care au amendat-o cu 340.000 de euro.

    „Am acceptat amenda şi am colaborat cu Consiliul Concurenţei, cu toate că legea ar trebui schimbată pentru că nu este specifică. Consiliul Concurenţei mai întâi amendează şi apoi se judecă şi am zis că mai bine plătim şi am terminat bâlciul. Amenzile erau mult mai mari, la noi ajunsese la 8% din cifra de afaceri, adică la 640.000 de euro“, a spus în cadrul emisiunii de business ZF Live Alin Burcea, proprietar al agenţiei de turism Paralela 45. El a spus că în e-mailurile incriminante se purtau discuţii despre faptul că agenţiile mici de turism nu aveau voie să schimbe preţul dacă vindeau în numele agenţiilor mari. De altfel, în cinci dintre cele 13 e-mailuri se purtau discuţii legate de faptul că o agenţie de turism mergea cu taxă de aeroport zero, iar în alte cinci e-mailuri se împărţeau biletele de avion în zboruri de tip charter între mai multe agenţii de turism. „Un tour operator nu poate întotdeauna să facă rezervare pe un avion şi atunci împărţim mai mulţi un avion. Comisia de verificare a considerat modul în care se împart aceste locuri în avion ca fiind o conspiraţie. Au fost e-mailuri clarificatoare, nu despre preţuri, date în decursul a trei ani, doar nişte e-mailuri date între noi.“

    Agenţiile de turism inculpate puteau evita amenzile date de Consiliul Concurenţei prin dezicerea de la e-mailurile primite de la colegii din domeniu, a subliniat Burcea. „Când am primit e-mailurile, noi trebuia să spunem că ne dezicem de ce scrie acolo şi eventual trebuia să trimitem la Consiliul Concurenţei că ne dezicem. Dar noi nu am ştiut pentru că nu scrie nicăieri, iar preşedintele Bogdan Chiriţoiu a zis că este în cutumă.“

    Amenzile aplicate de Consiliul Concurenţei agenţiilor de turism şi Anat

    1. Aerotravel S.R.L. 400.754,46 lei (aprox. 86.003 euro);
    2. Air Fla S.R.L. 9.618,91 lei (aprox. 2.064 euro);
    3. Corali Holidays S.R.L. 6.644,12 lei (aprox. 1.426 euro);
    4. Eximtur S.R.L. 685.116,14 lei (aprox. 147.027 euro);
    5. Fibula Air Travel S.R.L. 88.310,64 lei (aprox. 18.952 euro);
    6. Happy Tour S.R.L.  519.597,56 lei (aprox. 111.506 euro);
    7. Nova Travel S.R.L.  124.616,00 lei (aprox. 26.743 euro);
    8. Paralela 45 Turism S.R.L.  1.723.737,00 lei (aprox. 369.917 euro);
    9. Prestige Tours International S.R.L.  2.139.282,82 lei (aprox. 459.093 euro);
    10. Prompt Service Travel Company S.R.L.  186.084,73 lei (aprox. 39.934 euro);
    11. Rezeda World Travel S.R.L.  28.780,08 lei (aprox. 6.176 euro);
    12. Tez Tour S.R.L.  55.930,00 lei (aprox. 12.003 euro);
    13. Touring Europabus Romania S.R.L.  5.397.762,87 lei (aprox. 1.158.368 euro).

    Christian ’76 Tour S.R.L. a aplicat la programul de clemenţă, oferind dovezi privind existenţa faptelor anticoncurenţiale, şi a primit imunitate la amendă.

  • Iarnă la purtător

    Această categorie, care cuprinde arome asociate iernii, a apărut timid, prin 2009, când s-au lansat parfumuri cu note de pin de pădure, fum de lemne ori pepinieră de brazi de Crăciun. Încetul cu încetul s-a ajuns ca tot mai multă lume să caute parfumuri care amintesc de mirosurile plăcute dintr-o căsuţă de lemn, de iarnă, de pădure sau de munţi. Aşa au apărut parfumuri ca Burvuvu, de la January Scent Project, scrie New York Times, o combinaţie de cedru şi licheni de copac cu note de ciuperci sălbatice, Winter de la Dasein, o combinaţie de molid argintiu, levănţică, pin de pădure şi cardamom negru, disponibil doar între lunile octombrie şi ianuarie, în ediţie limitată. Tot iernatic e şi Cedarise, lansat de casa pariziană Hermetica şi care combină urme de grepfrut roz, extract de rădăcină de vetiver şi mai ales chiparos. Fragranţele iernatice, spun specialiştii din industria parfumurilor, au avantajul că rezistă mai mult, datorită temperaturii mai scăzute a pielii, şi conturează ideea de simplitate şi confort, cei care le preferă căutând echivalentul aromatic al gătitului lent, după cum afirmă creatoarea lui Winter, Samantha Rader.

  • Capitalistul săptămânii: William Colgate. Puţini ştiu că pasta de dinţi nu a fost primul produs de succes al Colgate. Din ce a devenit faimoasă compania – VIDEO

    William Colgate s-a născut pe 25 ianuarie 1783, în Hollingbourne, Kent, Anglia, în familia lui Robert şi Sarah Colgate. Când avea şase ani, familia s-a mutat într-o fermă din apropierea oraşului Shoreham. Ulterior, Robert Colgate, mânat de idealurile republicane pe care le avea ca simpatizant al războiului de independenţă american şi al Revoluţiei Franceze, a decis, în martie 1798, să lase în urmă ferma din Shoreham Kent şi să emigreze în SUA. Familia s-a stabilit în Baltimore, Maryland. La scurt timp, au întemeiat o nouă fermă, în Harford County, Maryland. Robert Colgate a format un parteneriat cu Ralph Maher şi, ajutaţi de tânărul William, au început să producă săpunuri şi lumânări. |nsă în doar doi ani afacerea a fost închisă.

    În 1804, familia sa s-a stabilit în Delaware County, New York, iar William a reuşit să se angajeze ca ucenic într-o fabrică de săpun, experienţă care l-a ajutat ulterior să îşi pornească propria afacere. Astfel, în 1806, Colgate a pus bazele firmei William Colgate & Company, deschizând primul magazin, pe Dutch Street, în Manhattan. |n cadrul magazinului, a vândut iniţial săpun, lumânări şi amidon. În 1820, el a pornit şi o fabrică de amidon în oraşul Jersey şi, curând, a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din statul New York.

    Vezi aici materialul integral

  • Dragoste în vremea portocalilor. Cum arată cea mai ”fierbinte” regiune a Spaniei, un Paradis pe pământ

    Cei mai înalţi munţi din Spania continentală sunt în Andaluzia. Vârful Mulhacén din lanţul muntos Sierra Nevada s-a oprit din crescut la puţin sub 3.500 de metri. Unul dintre cele mai frumoase castele din lume – Alhambra – a fost construit tot în această regiune din sudul Spaniei. O salbă de sate albe (celebrele Pueblos Blancos) încununează zonele de coastă ale Andaluziei. Un exemplu este Tarifa – un oraş-sat cunoscut de surferii, windsurferii şi kitesurferii din toată lumea. Cu o mare turcoaz mai mereu supărată (de vântul puternic din zonă), această localitate este clar o destinaţie pentru pasionaţii de sporturi de apă, că doar aici şi-au dat întâlnire Mediterana şi Atlanticul. La o privire mai atentă însă, descoperi că la doar câţiva paşi de plajă se află un orăşel alb ce îşi poartă cu mândrie influenţele maure, dar care a împrumutat şi ceva din liniştea insulelor greceşti. Aerul tot spaniol rămâne.

    Andaluzia este cea mai fierbinte regiune a Spaniei, atât la propriu, cât şi la figurat. Vara, temperaturile din termometre se apropie vertiginos de 40 de grade Celsius. Dar e o căldură care arde, care iese din asfalt. Iar iernile, blânde de altfel, sunt încălzite de ceva spectacole de flamenco în timp ce în aer se simte un parfum fin de portocale.

    În Japonia mi-am dorit să ajung primăvara, atunci când înfloresc cireşii. E o imagine ruptă din picturile marilor impresionişti. Nu degeaba an de an japonezii se bat cu turiştii străini pentru a surprinde cele mai frumoase cadre.

    În Provence, deşi nu am ajuns încă, vreau să aterizez vara, ca să miros lavanda în floare. Îmi pare un peisaj greu de egalat. Nu degeaba Cezanne, Van Gogh şi Picasso s-au îndrăgostit de această regiune din sudul Franţei.

    În Andaluzia nu ştiam că trebuie să ajung când portocalii sunt perioada lor de glorie. Nu ştiam de fapt când ar fi mai bine să merg, dar uneori lucrurile se întâmplă de la sine. La final de decembrie şi început de ianuarie, când temperatura coboară chiar sub pragul de 20 de grade (în timpul zilei, pentru ca nopţile să fie mai reci), toate drumurile sunt flancate de portocali încărcaţi până la refuz. Pe alocuri mai vezi şi unul-doi lămâi, iar norocoşii se pot întâlni şi cu un pomelo.

    În Cordoba – una dintre cele mai cunoscute trei minuni ale Andaluziei, alături de Sevilia şi Granada –, în faţa catedralei Mezquita, ai o grădină de portocali unde vizitatorii şi turiştii deopotrivă stau la un pahar de vorbă, iau prânzul sau pur şi simplu admiră arhitectura locului. Mezquita, perla coroanei din Cordoba, este unul dintre puţinele locuri din lume unde poţi merge la slujbă într-o moschee. Influenţa maură este peste tot în sudul Spaniei. În Mezquita, în Alhambra, în cartierele istorice din Granada, în Alcazarul (Palatul Regal, care încă este folosit de capetele încoronate ale Spaniei) din Sevilia. Aici ghidul ne-a povestit că putem vedea stilul Mudejár, care se află la intersecţia dintre arhitectura europeană şi cea maură. Este caracteristic pentru sudul Spaniei şi este o încântare pentru privire şi o dovadă în plus că măiestria omului nu ţine de tehnologie şi de studii, ci de înzestrare şi răbdare.

    Alcazarul este „sora mai mică”, dar nu mai puţin încântăroare, a palatului Alhambra, acesta din urmă fiind unul dintre, dacă nu cel mai important obiectiv turistic al Spaniei. Zilnic, mii de oameni trec pragul acestui loc pentru a descoperi cum se „croşetează” în piatră, pentru a vedea cum atenţia la detalii poate da naştere unor adevărate opere de artă. Aceeaşi Alhambra este locul celor mai apropiate de perfecţiune „piscine” din lume. Nu sunt piscine infinite (infinity pools), dar în apa lor cristalină se oglindeşte cel mai bine cerul. Iar în grădinile acestui loc trebuie să îşi fi dat masteratul cei mai importanţi hairstylişti din lume, pentru că niciun fir de iarbă nu iese din rând. Totul este aranjat şi ferchezuit la milimetru. Nu lipsesc nici portocalii din acest tablou în care palatul se profilează în cadru secund, cu o serie de culmi înzăpezite în spate, culmi ce se înalţă semeţe în spate. Alhambra se bate cu Versailles în multe clasamente pentru cel mai important palat al Europei. Se întrec în frumuseţe, în grandoare, în decadenţă. Dar sunt la fel de diferite ca un vin de Bordeaux (Franţa) şi unul de Rioja (Spania). Amândouă câştigă premii la competiţiile internaţionale de profil, dar iubitorii şi cunoscătorii ştiu că sunt cum nu se poate mai diferite. Este ca o competiţie de Miss Popularitate, iar rezultatul va fi mereu subiectiv.

    La fel de greu îmi e mie să aleg ce mi-a plăcut mie cel mai tare în Andaluzia. Sunt la fel de subiectivă şi ar fi incorect să aleg între minunea care se numeşte Sevilla şi Cordoba cea de poveste cu a ei Mezquita împrejmuită de curţile îmbrăcate în muşcate. E de altfel o competiţie în Cordoba între localnici, primăvara, pentru a primi titlul de cea mai frumos „coafată” curte din oraş. Locuitorii urbei îşi deschid porţile pentru vizitatori şi lupta începe. Câştigătorii cei mari sunt însă turiştii, care se pot bucura de această privelişte.

    Despre Sevilia cred că s-ar putea scrie romane întregi în care autori de top din lume să îi pună frumuseţea în versuri sau în proză. Dacă nu i-a cântat-o sau pictat-o încă niciun artist, atunci cu siguranţă urmează, pentru că oricât ai vrea să te opui, de Sevilia te îndrăgosteşti fără drept de apel. Am realizat de-a lungul anilor că îmi amintesc fraze şi citate fără să ştiu de multe ori unde le-am auzit sau când. Când am plecat spre Andaluzia, mi-a răsunat în minte „Si no has visto Sevilla, no has visto meraviglia”. În traducere, „Dacă nu ai vazut Sevilia, nu ai văzut minunea”. Ca de obicei, la pomul lăudat m-am dus sceptică şi, ca de alte multe ori, m-a cucerit. Definitiv şi irevocabil. Şi nu doar cu un loc, cu celebra ei piaţă Plaza de España, cu un fel de mâncare sau cu un vibe, ci cu totul.

    Că tot am amintit de frumuseţe şi dragoste, ar mai fi şi adormitele Pueblos Blancos, sate de un alb imaculat, mai ceva ca Albă-ca-Zăpada, şi zona de coastă unde marea se îmbrăţişează cu oceanul. Şi dacă mai adaugi pe listă şi Granada cu al ei Alhambra, atunci toate piesele acestui puzzle numit Andaluzia sunt gata, aşezate la locul lor. Iar imaginea finală este greu de uitat.

    Cred că aş putea să îl parafrazez pe Pablo Neruda, care zicea: „I want to do with you, what spring does to the cherry trees“ („Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii“). Eu aş adapta versurile şi aş spune: „Vreau să fac cu tine ce face iarna cu portocalii în Andaluzia”.