BusinessMagazin

Tag: Artmark

  • Manuela Plăpcianu renunţă la şefia Artmark şi alege antreprenoriatul

    Funcţia de CEO va fi preluată de Alexandru Bâldea, acţionarul majoritar al grupului Artmark. Noul preşedinte al grupului Artmark este, începând din 20 martie, Horia-Roman Patapievici, scriitor, filozof şi manager cultural, fost preşedinte al Institutului Cultural Român (2005-2012), vicepreşedinte (2008-2010) şi preşedinte (2010-2011) al EUNIC (European Union National Institutes for Culture).

    Principalul mandat al noului preşedinte este coordonarea internaţionalizării operaţiunilor grupului, incluzând promovarea în spaţiul european a artei contemporane şi a valorilor patrimoniului cultural, precum şi, continuarea demersurilor de profesionalizare şi accesibilizare a pieţei româneşti de artă, informează un comunicat Artmark.

    Consiliul de Excelenţă al grupului Artmark, ce supraveghează şi girează politicile platformei cuprinde personalităţi culturale sau publice româneşti ce şi-au asumat misiunea de a se implica în creşterea vizibilităţii culturii româneşti şi a impactului acesteia în modelarea societăţii româneşti, printre care Preşedintele României (1996-2000) prof. univ. dr. Emil Constantinescu, Prinţesa Marina Sturdza, artistul Ioan Sbârciu, Preşedinte al Senatului Universităţii de Artă Cluj, Catrinel Pleşu, ex-director Centrul Naţional al Cărţii, Angela Baillou, directorul reginal Christie’s pentru Europa Centrală şi de Est etc.

    Citeste si:

    A transformat criza în cel mai bun moment pentru afacerea pe care o conduce – a crescut în timp ce alţii nu puteau opri căderea

  • A transformat criza în cel mai bun moment pentru afacerea pe care o conduce – a crescut în timp ce alţii nu puteau opri căderea

    Ce a făcut Manuela Plăpcianu în ultimii şase ani a avut ca rezultat o piaţă de artă mai prietenoasă, dar şi o creştere de peste o treime a numărului de cumpărători (şi de pasionaţi) dintr-un domeniu care a simţit criza într-un mod pozitiv.

    Din biroul său de la etajul 1 al palatului Cesianu-Racoviţă, care adăposteşte Galeriile Artmark, Manuela Plăpcianu teoretizează cu seninătate despre antreprenoriat, la distanţă de peste şase ani de momentul când s-a retras din banking şi a intrat ca CEO şi acţionar în zona artei. Recunoaşte că a avut şase ani intenşi, că noul statut a venit la pachet cu dificultăţi pe care intraprenoriatul nu ţi le oferă şi exemplifică printr-o paralelă între viaţa unui antreprenor şi cea a personajului principal din trilogia „Stăpânul inelelor“: „Frodo nu s-a născut erou. Frodo nu are nicio calitate ieşită din comun, nu este mai deştept sau mai talentat decât alţi hobbiţi, nu a absolvit mastere de supravieţuire şi cu siguranţă Frodo nu s-a născut învingător.

    Doar că, la un moment dat, ajunge într-un complex de situaţii de unde nu mai poate da înapoi. Se comite. Cam aşa este şi cu antreprenorul. Nici antreprenorul nu s-a născut antreprenor. Nu are cum să prevadă complexul situaţiilor (care în limbajul colocvial se numesc încurcături) în care se va afla. La fel ca Frodo, te-ai comis şi, indiferent de cât de mult se complică lucrurile şi indiferent cât de departe de planul iniţial ai fi, trebuie să mergi mai departe. Nu există drum înapoi“.

    De fapt, uitându-se înapoi, Manuela Plăpcianu este mulţumită: a lansat şase companii noi, pe care le-a gândit ca să diversifice si să complementarizeze oferta culturală a Artmark, şi a lucrat intensiv la ceea ce ea numeşte „profesionalizarea şi accesibilizarea pieţei de artă din România“. Manuela Plăpcianu deţine acum 20% din Artmark, 80% fiind deţinut de Alexandru Bâldea, care a fondat Artmark în 2008 alături de Radu Boroianu, regizor de teatru şi fost ambasador al României în Elveţia.

    Îi place să creadă că motivul pentru care piaţa de artă a tot crescut în ultimii ani (până la o valoare de 20 de milioane de euro de la o valoare de aproximativ 8 milioane de euro în 2008, când a fost lansată Galeria Artmark) este legat de vectorul de profesionalizare pe care Artmark l-a adus, prin instrumentele create pentru a transparentiza şi a credibiliza piaţa. Indexul Pieţei de Artă, un catalog care se actualizează în fiecare an şi care este auditat de PricewaterhouseCoopers, face o radiografie a tuturor tranzacţiilor publice pentru peste 1.000 de artişti români tranzacţionaţi public în România în ultimii 20 de ani.

    La o răsfoire scurtă a Indexului de Artă, oricine poate înţelege de ce criza a fost o oportunitate pentru zona de artă, randamentele de doi digiţi devenind o raritate în alte domenii în ultimii ani. „Criza financiară a fost o oportunitate pentru piaţa de artă, a fost o alternativă investiţională pentru toţi cei care înainte preferau un alt tip de plasament“, spune şi Manuela Plăpcianu, care a văzut clienţii venind în galerii dinspre piaţa imobiliară sau dinspre bursă, deoarece randamentele în artă erau mult mai ademenitoare. „Investitorii s-au îndreptat către artă şi pentru că, în scenariul cel mai pesimist posibil, rămâi cu un Ţuculescu. Achiziţiile însă nu au niciodată în spate doar o raţiune investiţională ori monetară, ci există un complex de factori care determină încheierea unei tranzacţii. Prin oferta tematică diversă, prin programe educaţionale, dar şi prin varietatea lucrărilor şi propunerea unor preţuri de pornire încurajatoare am vrut să arătăm oamenilor că arta nu este un lux. Luxul este timpul pe care îl aloci pentru artă, nu potenţa financiară“, explică Manuela Plăpcianu strategia prin care a ajuns la o creştere de 34% a numărului de clienţi noi în 2014.

    Modul cum a fost materializată democratizarea artei a început cu „preţurile neintimidante“ (în jurul câtorva sute de euro) şi cu oferta care a pornit de la artă plastică şi a ajuns la cabinetul de curiozităţi, la iluminism, la erotică, la ezoterică, la România Regală, la benzi desenate, la fotografie, la lucrări în alb şi negru, la artă decorativă, la vinuri de colecţie, la ceramică, la ceasuri vechi, la carte veche şi obiecte de scris, la whisky-uri japoneze, la şampanii de colecţie, la obiecte din epoca de aur, la afişe, la jucării de colecţie şi până la maşini vechi, mobilier de grădină sau bijuterii.

    Aşa că Manuela Plăpcianu spune că a avut un 2014 excepţional: „Intens, dinamic, fertil, scurt. A fost un an de diversificare şi de complementarizare a ofertei Artmark, cu câte 4-5 licitaţii în fiecare lună, cu primele cursuri de management al artei în ţară şi cu primele licitaţii caritabile“. Practic, Artmark înseamnă în acest moment şapte companii: Casa de Licitaţii Artmark, Lavacow – Casa de licitaţii virtuală care comercializează cu precădere artă contemporană din Europa Centrală şi de Est, Art Games – o companie care dezvoltă şi vinde softuri dedicate pieţei de artă, Artmark Historical Estate – care tranzacţionează imobile istorice & identităţi culturale, ArtSociety, Institutul de Management al Artei Artmark, ArtSafari.

  • Artmark: Preţuri de la 300.000 de euro pentru vila lui Ceauşescu de la Predeal şi Cula Greceanu

    Artmark Historical Estate, divizia casei de licitaţii Artmark specializată în vânzarea monumentelor istorice şi de artă, a fost lansată miercuri seară, la Palatul Cesianu-Racoviţă din Bucureşti, de Alexandru Bâldea, managing partner Artmark, Constantin Prisecaru, directorul diviziei, şi Alina Chiciudean, membră a Asociaţiei Arche, fundaţie care dezvoltă proiectul “Monumente uitate”.

    “Artmark Historical Estate este un proiect, la fel ca Artmark-ul, despre frumos. Nu este şi nu va fi o agenţie imobiliară. Nu vom vinde metri pătraţi. Nu este despre metri pătraţi, nu este despre capacitatea locativă, este despre valorile culturale, despre frumos”, a declarat Alexandru Bâldea, managing partner Artmark, în debutul evenimentului.

    Din vastul portofoliu de proiecte Artmark s-a creat divizia Historical Estate, sub deviza “Unique Homes for the Connoisseur of Life”. După modelul marilor firme internaţionale de consultanţă imobiliară, Artmark Historical Estate oferă accesul clienţilor la acest segment special de piaţă, dedicat proprietăţilor istorice şi de artă, precum palate, castele, cetăţi, conace şi vile vechi de secole, repere în Registrul Monumentelor Istorice.

    “Proiectul «Monumente uitate» a început în studenţia unora dintre colegii mei ca un demers şcolăresc, respectiv ideea a fost, la momentul respectiv, în 2008, ca studenţii, în loc să predea o lucrare la o anumită materie, să meargă pe teren şi să identifice conace, castele extraurbane din interiorul arcului carpatic, deci din Ardeal a pornit toată această idee. Ulterior, ea a crescut, am pus bazele unei platforme dinamice. Acest proiect al Artmark vine ca o continuare firească a scopului pe care l-am avut noi iniţial”, a spus Alina Chiciudean.

    Constantin Prisecaru a declarat, la rândul său, că proprietăţile care sunt prezentate pe site-ul artmarkhistoricalestate.ro sunt cele cu care această divizie “pleacă la drum”, afirmând că în România sunt aproximativ 1.000 de conace şi castele extraurbane, din care aproape 10% au rămas cu probleme litigioase.

    “Peste 90% sunt calificate juridic. Aceasta a fost o mare problemă şi din cauza căreia au ajuns în stadiul de ruină multe dintre aceste bijuterii. În proprietate publică se află 30-40% şi restul fiind în proprietate privată. Din cele care sunt proprietate privată, faptul că acele procese de revendicare au durat ani şi ani de zile a blocat orice iniţiativă, din orice parte, atât a statului, cât şi a celui care a revendicat, bineînţeles nimeni neinvestind pentru conservarea acelui monument. Din păcate, s-a ajuns la această tristă situaţie în care monumente spectaculoase (…) suferă un proces de degradare”, a completat Prisecaru, CEO al diviziei Artmark Historical Estate.

    Proprietăţile care sunt scoase la vânzare sunt împărţite în şase categorii: istorice, artistice, vânătoreşti/ alpine, lacustre/ marine, castele/ conace şi monumente. Astfel, vila prinţului Barbu Ştirbey din Mamaia va fi scoasă la vânzare cu un preţ de pornire de 450.000 de euro, iar castelul contelui Sámuel Teleki, cancelar al Transilvaniei (1791-1822), din judeţul Mureş, este estimat la o valoare situată între 500.000 şi 600.000 de euro.

    De asemenea, în categoria proprietăţilor istorice este scoasă la vânzare Cula Greceanu de la Măldăreşti-Vâlcea, cea mai veche atestată şi una dintre cele mai spectaculoase din România. Clădirea istorică este înscrisă în patrimoniul cultural-naţional şi face parte din Complexul Muzeal Măldăreşti, care include şi Cula Duca şi Casa Memorială I.G. Duca. În prezent, după aproape 500 de ani, cula este neschimbată pe dinafară. Intrarea se face printr-o uşă masivă de stejar, cu zăvoare şi druguri de fier, care străpung zidurile. Construcţia îmbină armonios un privdor înalt şi câteva uşi de stejar, trei arcade trilobate şi turnul de apărare, unde se ajunge numai urcând pe-o scară mobilă acţionată de o sfoară. În odaia adiacentă se regăseşte trecutul Măldăreştilor, unde Olga Greceanu, urmaşa stăpânilor culei, a pictat în 1934 fresce din istoria familiei. Proprietatea este scoasă la vânzare cu un preţ de pornire de 400.000 de euro.

    Una dintre atracţiile Artmark Historical Estate este vila “Vânătorul” din Predeal, reşedinţă care i-a aparţinut fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Preţul de pornire pentru această proprietate este de 300.000 de euro, având un teren de 1.350 metri pătraţi, opt camere şi o suprafaţă de 322 de metri pătraţi. Vila a fost ridicată în a doua jumătate a anilor ’20, în zona sportiv-turistică Cioplea şi a fost reşedinţa de iarnă a profesorului Teodor Vasilescu. Construită în stil tradiţional, ce aminteşte de casele cu cerdac din zona muntenească, vila “Ceauşescu” avea să primească acest supranume ca urmare a utilizării ei de Nicolae Ceauşescu în perioada 1950-1958, când reşedinţa se afla în administrarea Ministerului Forţelor Armate. În acea perioadă, Nicolae Ceauşescu, în grad de general-maior de armată, îndeplinea funcţiile de ministru adjunct la Ministerul Apărării Naţionale şi Şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei. Astfel, vila devenea prima reşedinţă de protocol din Predeal pe care a avut-o Nicolae Ceauşescu înainte de preluarea puterii depline. După 1965, vila de protocol trece în administraţia Întreprinderii Economice de Odihnă, ieşind de sub juristicţia Ministerului Apărării chiar în anul în care Nicolae Ceauşescu devenea secretar general al Partidului Comunist Român (PCR).

    Una dintre cele mai scumpe proprietăţi scoase la vânzare la Artmark este Vila Zottu, sediul “Clubului Aristocratic din Constanţa”, care are un preţ de pornire de 800.000 de euro. Casa Zottu, denumită după primul ei proprietar – Gheorghe Zottu – se înălţa în perioada 1898-1900, anunţând apariţia altor edificii din împrejurimi: Casa Manisallian (arhitect Ion Berindei) şi mai ales Cazinoul. Construită într-un stil eclectic, cu mici motive rococo, casa are faţada principală spre mare, existând şi o faţadă secundară, cu vedere spre o curte interioară. Caracterul construcţiei este marcat însă de bovindoul prismatic ce îi oferă clădirii şi în prezent un aspect distins, integrându-se excelent în arhitectura zonei. Edificiul avea să fie pentru o perioadă sediul Consulatului Lituaniei din Constanţa (începând cu 1928), pentru ca în anii ’30 să intre în posesia Societăţii de Asigurări Steaua Română.

    În portofoliul Artmark Historical Estate se află şi castelul Pogány din Păclişa, o moştenire autentică a stilului baroc de la începutul secolul al XIX-lea, cu mici amprente neogotice, imaginea construcţiei îmbinându-se armonios cu meleagurile pitoreşti ale Haţegului. Construcţia, care dispune de 22 de camere înalte, luminate de ferestre mari tipice curentului baroc, are un preţ estimativ cuprins între 500.000 şi 600.000 de euro.

    Casa Memorială Ion Mihalache din judeţul Argeş este o altă proprietate pe care Artmark Historical Estate o scoate la vânzare. Fosta reşedinţă a fondatorului Partidului Ţărănist reprezintă un ultim artefact de rememorare al marelui om politic. Preţul estimativ pentru această clădire construită în 1880 este situat între 70.000 şi 80.000 de euro. După 1947, proprietatea a intrat în posesia statului comunist, devenind anexă a spitalului Călineşti, statut pe care l-a avut până în cursul anului 2000.

    Portofoliul Artmark Historical Estate prezintă monumente istorice clasate atât în grupa A – de valoare naţională şi universală (Castelul Teleki, Cula Greceanu, Castelul Pogany) -, cât şi în grupa B – reprezentative pentru patrimoniul cultural local (Casa memorială Ion Mihalache, Conacul Niculescu-Bujoiu, Casa Zottu).

    Potrivit reprezentanţilor Artmark, statul român a primit o ofertă în cadrul procedurii de exercitare a dreptului de preemţiune.

    Moşia şi conacul familiei princiare Şuţu, descendentă a lui Alexandru Şuţu, domnitor fanariot în Moldova şi în Ţara Românească (1801-1821), se află în portofoliul diviziei Historical Estate a casei de licitaţii Artmark. Preţul estimativ pentru această proprietate este cuprins între 650.000 şi 700.000 de euro.

    De asemenea, Artmark Historical Estate propune două sculpturi, “Industria casnică” şi “Agricultura”, realizate de Ioan Georgescu, în 1898, respectiv Ştefan Ionescu-Valbudea, ambele opere fiind estimate între 200.000 şi 300.000 de euro.

    “Sunt multe alte proprietăţi pe care le avem în diverse stadii de discuţii şi pe care am dori foarte mult să vi le putem prezenta într-un viitor foarte apropiat şi să atragem atenţia investitorilor, iubitorilor de istorie”, a spus Prisecariu.

    Viitorii proprietari ai clădirilor clasate ca monumente vor trebui să respecte legea patrimoniului. “Dacă este monument de clasa A, trebuie restaurat cu proiect avizat de Ministerul Culturii, cu firme specializate, nu îi poate fi schimbată funcţiunea, nu poţi face fabrică într-un castel, totul cu respectatea legii. Funcţiunile sunt diverse, pentru că poţi face sanatoriu, poţi face un centru social, sunt finanţări europene şi există persoane care au luat bani, cămin de bătrâni, şcoli. La domenii mai mari se pot face complexe turistice, deci se permite în funcţie de ce stabileşte legiuitorul şi Comisia Monumentelor (din Ministerul Culturii, n.r.) ca şi funcţiune. La vânzare, noi am înştiinţat Ministerul Culturii prin organele sale centrale sau locale (…), este un drept de preemţiune pe care statul trebuie să îl exercite”, a explicat Prisecariu pentru MEDIAFAX.

    Întrebat dacă Ministerul Culturii şi-a arătat intenţia de a folosi dreptul de preemţiune pentru monumentele istorice scoase la vânzare de Artmark Historical Estate, Prisecariu a precizat că nu are cunoştinţă de nicio exercitare a acestui drept. “Au fost făcute înştiinţări către minister de proprietari înainte de a fi în gestiunea noastră”, a completat directorul diviziei din cadrul casei de licitaţii Artmark.

    Pe de altă parte, el a explicat pentru MEDIAFAX că, în cazul acestor proprietăţi, nu va exista o licitaţie publică, având în vedere că este un demers complex faţă de achiziţiile de artă plastică. “La licitaţiile de artă, ai văzut lucrarea în expoziţii, ai licitat şi o adjudeci sau nu. În cazul imobilelor, este o documentaţie juridică pe care orice potenţial client trebuie să o verifice, vrea să vadă proprietatea, le postăm pe site, vor fi termene anunţate de depunere de oferte şi va fi o licitaţie de oferte. Oferta cea mai mare va avea câştig de cauză”, a declarat acesta.

    Clădirile scoase la vânzare de Artmark Historical Estate sunt prezentate pe site-ul artmarkhistoricalestate.ro.

  • Limuzina lui Ceauşescu, vândută la licitaţie pentru 37.000 de euro

    Colecţia de bijuterii a Marinei Dimitropoulus a fost de asemenea apreciată, aducând un total de 12.000 euro pentru cele trei piese rafinate. Secţiunea de bijuterii s-a dovedit a fi cea mai preţuită de public, rata acesteia de adjucare depăşind 90%. Printre cele mai semnificative creşteri au reuşit pandantivul din aur, ornamentat cu safire roze (900 euro, peste triplul preţului de pornire), inelul de aur cu citrin mare (1000 euro, de 5 ori preţul de pornire), setul Art Deco de seară din platină, decorat cu diamante şi safire (4.750 euro) sau inelul din aur alb, cu safire, diamante şi acvamarin (1.800 euro, de 5 ori preţul de pornire).

    În topul preferinţelor publicului s-au aflat şi obiectele religioase de colecţie precum Porţile împărăteşti adjudecate pentru 3.900 euro, icoana Maica Domnului cu pruncul adjudecată pentru 4.000 euro, la fel şi icoana cu Sfântul Părinte Nicolae adjudecată pentru 3.000 euro.

    Artmark mai organizează pe 17 decembrie, Licitaţia de Iarnă, ediţie aniversară, la JW Marriott Grand Hotel Bucharest. Opere de prestigiu semnate de Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Dărăscu, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba vor putea fi admirate până pe 16 decembrie la Artmark.

  • Doi colecţionari români au făcut oferte pentru sculptura “Cuminţenia Pământului”

    Sculptura “Cuminţenia Pământului”, de Constantin Brâncuşi, care este evaluată la circa 20 de milioane euro şi face parte dintr-o colecţie bucureşteană privată, a fost pusă în vânzare, iar Ministerul Culturii a fost invitat să îşi exercite dreptul de preemţiune, a anunţat, luni, casa de licitaţii Artmark.

    Sculptura a fost prezentată, luni, până la ora 16.00, într-o expoziţie privată dedicată marilor artişti români ai avangardei începutului de secol, organizată la sediul din Bucureşti al Artmark. La această expoziţie privată au participat “importanţi colecţionari internaţionali”, inclusiv membri ai comitetului unuia dintre cele mai faimoase muzee de artă din lume, Tate Modern din Marea Britanie.

    Potrivit lui Alexandru Bâldea, directorul şi acţionarul majoritar al casei de licitaţii Artmark, “Cuminţenia Pământului”, de Constantin Brâncuşi, este considerată a fi cea mai valoroasă lucrare de artă românească aflată pe teritoriul României.

    “Lucrarea este pusă în vânzare cu începere din 3 septembrie, va urma să facă obiectul unei proceduri de exercitare a dreptului de preemţiune de către statul român. Ea este, prin urmare, scoasă la vânzare, este scoasă la vânzare datorită unor oferte care s-au făcut. Există două oferte din ţară, evident numele colecţionarilor care au avansat aceste oferte sunt şi vor rămâne probabil anonime, cel puţin pe perioada exerciţiului de preemţiune de către stat. Este de notorietate faptul că această lucrare interesează toate marile muzee ale lumii, fiind considerată una din cele mai importante lucrări de Brâncuşi, datorită faptului că este printre primele create de Brâncuşi. Scandalul izbucnit la momentul primei ei expuneri, în 1911, fiind unul spectaculos, dată fiindu-i primitivitatea şi noutatea absolută”, a declarat Alexandru Bâldea, luni, într-o declaraţie de presă, organizată la sediul Artmark.

    El a mai spus că ofertele au fost făcute de doi colecţionari români şi “sunt în jurul sumei de 20 de milioane de euro, preţul cerut”.

    Totodată, Alexandru Bâldea a precizat că încă nu au fost primite oferte concrete din partea unor colecţionari străini. “Cunoaştem interesul unor varii colecţionari, urmează să colectăm ofertele acestora pe perioada expunerii şi pe perioada aceasta de desfăşurare a procedurii preemţiunii”, a explicat Alexandru Bâldea.

    El a mai spus că, luni, la sediul Artmark, au venit să vadă sculptura lui Brâncuşi aproximativ 20 de colecţionari, din ţări precum Marea Britanie, Franţa, Rusia, Estonia, Polonia, Olanda şi Norvegia. “Muzeele de afară nu cumpără uneori direct lucrările, ci cultivă relaţii foarre bune cu colecţionarii care cumpără pentru muzeu. Prin urmare, lucrările aparţin colecţionarilor, dar stau în expunere permanentă sau pentru o perioadă de timp în muzeu”, a spus Alexandru Bâldea.

    El a mai spus că suma de 20 de milioane de euro este preţul de pornire, dată fiind activitatea de punere în licitaţie a casei Artmark. “Nu se poate supune exerciţiului preemţiunii lucrarea decât la un preţ minim al ofertelor cu pricina”, a spus Bâldea.

    Astfel, de îndată ce se împlineşte perioada alocată prin lege exerciţiului preemţiunii, respectiv 30 de zile, se va stabili data licitaţiei. “Dacă statul nu îşi manifestă dreptul de preemţiune, atunci vom organiza o licitaţie. Probabil că va fi o licitaţie cu mai puţini participanţi, participând cei ale căror oferte au fost între timp colectate”, a spus Alexandru Bâldea.

    Totuşi, el a precizat că organizarea unei licitaţii nu este obligatorie. “Ne-ar bucura să fie o licitaţie, nu este obligatorie licitaţia, iar decizia aparţine finalmente proprietarilor”, a precizat Bâldea.

    Întrebat cum a fost stabilit preţul de 20 de milioane de euro pentru “Cuminţenia Pământului”, de Constantin Brâncuşi, Alexandru Bâldea a spus că este vorba despre estimarea unor specialişti din stăinătate.

    “Există evaluări la casele din afară. Pentru Brâncuşi nu este foarte uşor să stabileşti un preţ de pornire, dată fiind raritatea în piaţă. Sunt date nişte repere tranzacţionale la care chiar şi casele de licitaţii de afară se pot raporta”, a spus Alexandru Bâldea.

    El a mai spus că, în cazul de faţă, valoarea “Cuminţeniei Pământului” este cu atât mai importantă cu cât aceasta “este o sculptură, nu un modelaj”. “Nu este un bronz. Este una din puţinele cioplituri ale lui Brâncuşi. În momentul de faţă, în tehnica lemnului sau a pietrei, în colecţii private sunt numai şase lucrări în lume care pot ieşi în piaţă, spre a ajunge într-o colecţie privată sau la un muzeu”, a precizat directorul Artmark.

    Dată fiind valoarea foarte mare a acestei sculpturi şi condiţiile de securitate în cazul acesteia au fost deosebite. Ea a fost adusă la sediul Artmark de la Muzeul Naţional Cotroceni, unde se află în custodie.

    “Condiţiile de securitate sunt speciale, fiind o lucrare evaluată la 20 de milioane de euro. Prin urmare şi asigurarea se cifrează la o cifră neprietenoasă de 20.000 de euro prima de asigurare pentru zece ore de expunere”, a spus Alexandru Bâldea.

    Pe de altă parte, în expoziţia privată găzduită luni de Artmark, pe lângă “Cuminţenia Pământului”, au fost expuse operele “Himera Pământului”, de Dimitrie Paciurea, un alt exemplar al acesteia aflându-se în expunere la Muzeul Naţional de Artă, “Port la Mediterană”, de Marcel Iancu, provenind din fosta colecţie dr. Iosif Dona, retrocedată de Muzeul Naţional de Artă în 2007, “Cu porumbelul”, de Hermann Maxy, provenind din fosta colecţie a ziaristului A.L. Zissu, “Hipergeneza reapariţiei”, de Victor Brauner, cea mai mare pictură de Brauner aflată într-o colecţie românească privată, “Nud”, de Hans Mattis-Teutsch, provenind din colecţia fostului ministru de externe George Macovescu, şi “Portretul lui Geo Bogza”, de Jules Perahim, probabil cea mai timpurie pictură suprarealistă de Perahim într-o colecţie privată, provenind chiar din colecţia lui Geo Bogza. De asemenea, au fost expuse două desene de Constantin Brâncuşi.

    Colecţionarii care au vizitat expoziţia şi-au arătat interesul şi în cazul unora dintre aceste lucrări, potrivit lui Alexandru Bâldea. “Sunt intenţii exprimate pentru lucrări de Brauner, pentru lucrări de Maxy. Cele două desene de Brâncuşi de asemenea au făcut obiectul interesului. Există o lucrare de Marcel Iancu care a plăcut câtorva colecţionari din străinătate, una de Nadia Bulighin şi rămâne în continuare să colectăm concretizarea acestor oferte”, a mai spus Alexandru Bâldea.

    Realizată în 1907, “Cuminţenia Pământului”, alături de opere precum “Sărutul” şi “Rugăciunea” marchează cea mai apreciată perioadă de creaţie a artistului, în care acesta formula noi sensuri filosofice cu valoare universală, turnate în expresii formale de noutate absolută.

    “Cuminţenia Pământului” este o operă cu un trecut încărcat, fiind cumpărată în 1911 de inginerul şi iubitorul de artă Gheorghe Romaşcu chiar de la artist. Lucrarea a fost confiscată abuziv, în 1957, de conducerea comunistă a Muzeului de Artă şi retrocedată după 51 de ani şi un proces îndelungat al familiei colecţionarului cu actualul Muzeu Naţional de Artă al României.

    După ce a fost ridicată de la Muzeul Naţional de Artă al României, “Cuminţenia Pământului” a fost dusă la Muzeul Naţional Cotroceni, unde este găzduită şi în prezent.

    Sculptura este realizată în calcar crinoidal – primul posesor al sculpturii povestea că ştie de la Brâncuşi că ar fi folosit pentru corpul statuetei un bloc de piatră din catacombele Parisului, grotele Savonnières.

    Contactat luni de agenţia MEDIAFAX, Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a declarat că Ministerul Culturii nu are în buget 20 de milioane de euro pentru a cumpăra sculptura “Cuminţenia Pământului” de Brâncuşi, însă l-a informat pe Victor Ponta şi Guvernul va decide dacă vor fi demarate negocieri cu proprietarii lucrării.

    El a mai spus că în documentul pe care l-a primit Ministerul Culturii se spune, de asemenea, în mod explicit că proprietarii sculpturii vor să vândă această lucrare. “Este vorba de Paula Ionescu şi Alina Şerbănescu, cei doi proprietari, şi au încheiat un contract de mandat de reprezentare, pe o perioadă de şase luni de zile, cu Artmark”, a mai spus Kelemen Hunor.

  • Un ceas de mână şi o haină de blană ce au aparţinut familiei Ceauşescu,scoase la licitaţie la Mamaia

    Potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, licitaţia Eleganţă şi Vanitas va pune în scenă un spectacol al simţurilor, de la tactil la vizual, de la duritatea diamantelor la fineţea eşarfelor din mătase naturală, de la precizia ceasurilor la echivocul artei.

    Printre vedetele expoziţiei se află ceasul de mână Tressa din aur cu mecanism cu 17 rubine, estimat între 4.500 şi 6.500 de euro, oferit cadou de statul Mexic prin Ministrul de Interne Mario Moya Palencia lui Nicolae Ceauşescu.

    O altă piesă de colecţie prezentă în licitaţie este şi haina de blană de vulpe albastră, ce a aparţinut Elenei Ceauşescu, făcând parte din garderoba de protocol a acesteia, cu un preţ de pornire de 1.500 de euro.

    Într-un context similar al cadourilor opulente făcute şefilor de stat, se află şi cupa din argint decorată cu simboluri propagandistice oferită dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej cu ocazia aniversării a 50 de ani, cu un preţ de pornire de 20.000 de euro, în care portretul conducătorului în profil este plasat în interiorul unei coroane de lauri.

    Piesa de rezistenţă a capitolului de extravaganţă este colierul creat în exclusivitate de casa de bijuterii Chrysothèque Zolotas pentru Marina Dimitropoulos, fosta soţie a lui Konstantinos Karamanlis, preşedinte al Greciei de două ori, şi o personalitate culturală marcantă în România şi Grecia, având printre cele mai însemnate colecţii de artă românească.

    În acelaşi timp, a fost apropiata multor artişti şi personalităţi, printre care Corneliu Baba, Horia Bernea, Andrei Pleşu, Dan Hăulică, Thomas Messer (directorul Guggenheim New York). Colierul este lucrat manual, fiind inspirat din mitologia greacă, de tridentul lui Poseidon, celebru simbol al dominaţiei şi puterii absolute, bijuteria fiind estimată la un preţ cuprins între 60.000 şi 90.000 de euro.

    Rafinamentul şi precizia pot fi admirate şi în stilul ceasului de mână, bărbatesc, din aur, Vacheron Constantin, cu o estimare între 10.000 şi 15.000 de euro, şi a ceasului Rolex, de damă, din a doua jumătate a secolului al-XX-lea, estimat între 1.500 şi 2.500 de euro. Acestea vor fi de asemenea scoase la licitaţie pe 27 iulie.

    Din selecţia de bijuterii, cea mai impunătoare este brăţara din aur alb, decorată cu 15 diamante negre naturale şi albe, estimată între 4.500 şi 6.500 de euro. Nota elegantă şi independentă a femeii moderne se păstrează prin intermediul unor piese de coleţie precum eşarfa Hermès “Carroserie”, cu model futurist, şi a eşarfei “Les Sportives”, manieră Art Deco, ambele cu preţul de pornire de 180 de euro, şi a poşetelor şi costumelor vintage.

    Eleganţa feminină se reflectă atât în privirea cu care tabloul “Femeia anilor ’30”, de Carol Hübner, estimat între 2.000 şi 3.000 de euro, o fixează cu privirea pe “Femeia în oglindă”, semnată de Constantin Piliuţă, cu o estimare situată între 2.000 şi 4.000 de euro, cât şi în stilul diafan al rochiei femeii din lucrarea “La gherghef”, a lui Pan Ioanid, estimată între 2.000 şi 2.800 de euro.

    Secţiunea Vanitas dedicată simplelor plăceri este reprezentată în licitaţie printr-o selecţie riguroasă de băuturi fine precum lotul compus din Şampania Krug Vintage 1998 şi Dom Perignon, cu un preţ de pornire de 380 de euro, şi colecţia de 36 de vinuri franţuzeşti, cu un preţ de pornire de 2.600 de euro, prin cutia de trabucuri “Tabacalera”, oferită cadou de preşedintele filipinez Ferdinand Marcos, preţul de pornire fiind 200 de euro, şi prin serviciul de cafea tête-à-tête, din argint rusesc, decorat cu motive florale, estimat între 800 şi 1.200 de euro.

    Expoziţia va putea fi vizitată până pe 21 iulie la Palatul Cesianu-Racoviţă din Bucureşti, iar în perioada 22-24 iulie la Muzeul de Artă din Constanţa. Ulterior, între 25-27 iulie, expoziţia va putea fi vizitată la Hotel Vega din Mamaia, unde, pe 27 iulie, de la ora 20.30, vor avea loc Licitaţia de Marine şi marinărit şi cea de Eleganţă & Vanitas.

  • Piaţa românească de artă ajunge la 15 mil. de euro, al cincilea an consecutiv de creştere

    2013 a oferit un nou record absolut pentru piaţa românească de artă: opera “Două fete” de Ştefan Luchian a fost adjudecată pentru suma de 300.000 euro. Dacă la vârful ofertei competiţia este de regulă limitată, cele mai spectaculoase creşteri în sistemul licitaţiilor sunt obţinute de clasicii sfârşitului sec. XIX şi începutului sec. XX, precum şi moderniştii consacraţi ai picturii interbelice, a căror accesibilitate relativă încă îi face cei mai căutaţi în rândul cumpărătorilor de artă.


    Vedeta neaşteptată a pieţei de artă în 2013 a fost arta contemporană, cu vânzări în licitaţiile naţionale de artă cu 10% mai mari decât în 2012 (circa 1,4 milioane euro). Dar în ciuda creşterilor semnificative în ultimii 3 ani, piaţa de artă contemporană românească este încă în proces de treptată cunoaştere şi apreciere, departe de potenţialul atins de Polonia, Rusia, Ucraina sau Turcia.


    În pofida rezultatelor, piaţa de artă românească se află într-un stadiu încă emergent, departe de probabilul său potenţial, spune Artmark. În prezent piaţa numără circa 4-5 mii de clienţi regulaţi şi ocazionali, specialiştii apreciind că potenţialul pieţei româneşti este situat undeva în jur de 150 – 200 mii de cumpărători.


    Dacă în 2008, piaţa de artă din România a cunoscut prima vânzare într-o licitaţie publică de peste 100.000 euro pentru opera “Fată în roz” de Nicolae Tonitza, în 2011 în cadrul licitaţiilor Artmark de primăvară am asistat la primele tranzacţii de peste 200.000 euro pentru opere de Nicolae Grigorescu, pentru ca pragul de 300.000 euro să fie depăşit în 2013 de un al treilea mare maestru al artei româneşti, Ştefan Luchian. “Extrapolând acest trend, ne aşteptăm ca într-o perioadă 2-5 ani să se ajungă la preţul de adjudecare de peste jumătate de milion de euro pentru capodopere ale patrimoniului naţional”, spune Artmark. Deşi creşterile ultimilor ani sunt concentrate şi susţinute, în comparaţie cu ţările din regiune transpare caracterul încă emergent al pieţei de artă din România, unde opere ale artiştilor consacraţi se mai pot achiziţiona sub pragul de 1.000 de euro.


    În top 10 tranzacţii în piaţa de artă din România în 2013, a căror sumă totală se ridică la 1.237.000 euro (cu 8% mai mult decât valoarea totală a top 10 tranzacţii în 2012), pe lângă marii maeştri – veteranii recordurilor în piaţa de artă românească – Grigorescu, Andreescu, Luchian şi Tonitza, care ocupă fiecare mai multe poziţii în top, se regăseşte pentru prima dată avangardistul Victor Brauner, cu opera “Poetul Geo Bogza arată capului său peisajul cu sonde”. Tabloul a fost adjudecat cu 120.000 euro la licitaţia Artmark din februarie 2013. Dacă la vârful ofertei competiţia este limitată, cele mai spectaculoase creşteri în sistemul licitaţiilor sunt obţinute de clasicii sfârşitului de sec. XIX şi începutului de sec. XX, precum şi de moderniştii consacraţi ai picturii interbelice, a căror accesibilitate relativă îi face încă cei mai căutaţi în rândul cumpărătorilor de artă. Pentru a oferi câteva exemple: pictura “Ţigăncuşă” de Octav Băncilă a fost adjudecată în Licitaţia Artmark de Artă Importantă cu 23.000 euro (pe fundalul unei estimări a specialiştilor casei de 2.000-3.000 euro), Frederick Storck cu sculptura “Pierrot”, adjudecată după 27 paşi de licitare la 12.000 euro (de 3 ori valoarea maximă estimată, record absolut de artist), sau “Veneţiana” de Theodor Aman, adjudecată după 18 paşi de licitare pentru 42.500 euro (faţă de o estimare de 15.000 – 25.000 euro record absolut de artist).


    Interesul crescut al publicului pentru acest segment de piaţă, artişti consacraţi cu lucrări relativ accesibile, este reflectat şi de evoluţia artiştilor captată de Indexul Pieţei Româneşti de Artă, parte dintre aceşti artişti cunoscând un randament extrem de atractiv în 2013: Lucian Grigorescu (plus 38.82%), Merica Râmniceanu (plus 26.59%), Rudolf Negely (plus 58.56%), Constion (plus 55.62%), Constantin Isachie Popescu (plus 56.79%), George Catargi (plus 29.32%).


    Cele mai multe recorduri de autor din piaţa licitaţiilor de artă din România s-au obţinut însă în segmentul de artă contemporană. Printre cele mai spectaculoase recorduri în acest segment sunt: Andrei Cădere – Spring in Wonderland, adjudecat pentru 22.000 euro, în ciuda estimării Casei de 4.000-6.000 euro, sau Gili Mocanu – Untitled, adjudecat pentru 11.000 euro, pe fundalul unei estimări de doar 900-1.500 euro. Alte recorduri ale artiştilor contemporani îi includ pe: Alin Gheorghiu (12.000 euro, faţă de recordul anterior de 7.561 euro la Galeria Numismatică, în septembrie 2008), Viorel Mărginean (9.500 euro faţă de recordul anterior de 8.000 euro în 2010), Alexandru Rădvan (4.240 euro), Victor Man (14.000 euro, la premiera sa în licitaţii în România cu o lucrare de mici dimensiuni, 33×25 cm), Natalia Dumitresco (7.000 euro, faţă de recordul anterior de 3.500 euro în 2012).

  • Secretul Mariei Tănase şi alte obiecte de colecţie – GALERIE FOTO

    Maria Tănase declara, printr-un text olograf, scris la 23 februarie 1957 – în contextul cazului cu privire la paternitatea compoziţiei, disputate între Richard Stein şi compozitorul american Cole Porter –, că melodia „Sanie cu zurgălăi” a fost compusă special pentru ea, de către românul-evreu Richard Stein.

    Expoziţia de la Palatul Cesianu-Racoviţă, numită “Cabinetul de Curiozităţi – Arta Fotografiei, Muzicii şi Scrisului”, aduce în atenţia colecţionarilor câteva piese cu valoare muzeală ce vor fi scoase la licitaţie miercuri, 29 ianuarie, după cum anunţă un comunicat al casei de licitaţii Artmark.  Casa de licitaţii a fost înfiinţată în urmă cu cinci ani şi deţine o cotă de piaţă de 75%, având vânzări de 14,6 milioane euro în 2012.

    Atracţia centrală a expoziţiei de la Palatul Cesianu-Racoviţă o reprezintă Orchestrionul fabricat într-un atelier austriac, la sfârşitul secolului al XIX-lea (estimat la 4.000 de euro), ce se mai găseşte într-un exemplar pe teritoriul României la Complexul Muzeal Naţional „Moldova” din Iaşi. Orchestrionul poartă marca distribuitorului Jacques Calmanovici, proprietar al magazinului de profil „La înger” din Iaşi.

    Melodiile înregistrate fac parte din repertoriul popular românesc, dar şi din cel monden al epocii: ”Hora pe bătae”, ”Chindia olteanului”, ”Bulgăraşul”, ”Susi Walser”, ”Hercules Vals”, ”Polca Serafina”.

    O altă piesă de colecţie este Jukeboxul marca Wurlitzer, fabricat în 1954 (estimat la 2.000 de euro), ce provine dintr-o fabrică ce a scris istorie în civilizaţia modernă a SUA. Germanul naturalizat american Franz Rudolph Wurlitzer aducea în 1853, la Cincinnati, în noua sa patrie, tradiţia confecţionării instrumentelor muzicale, asupra cărora inovează prin noi mijloace tehnice de expresie. Compania s-a dezvoltat, iar după cel de-al Doilea Război Mondial începea producţia de aparate automate de tip Jukebox, care vor deveni emblematice pentru evoluţia muzicii.

    Seria destinată soldaţilor americani angajaţi în Războiul din Coreea (1950-1953) a sporit prestigiul companiei, care se extinde şi în Europa. Exemplarul de faţă utilizează 52 de discuri pe vinil şi are încorporat propriul sistem de amplificare a sunetului.
     

  • Cea mai bună licitaţie a anului în România: o rată de adjudecare de 97% şi vânzări de 1,2 milioane de euro

    Evenimentul a fost organizat de casa de licitaţie Artmark în seara de 18 decembrie  la Ateneul Român în prezenţa a peste 600 de participanţi în sală şi online. Prin serviciul Artmark Live, la licitaţie s-au înscris 110 participanţi online.
    Cele mai valoroase opere adjudecate în cadrul Licitaţiei de Iarnă au fost cele patru tablouri din Tezaurul Patrimoniului Naţional: „Tufănele galbene”, o operă tipică maestrului Ştefan Luchian (170.000 de euro), „Tahitiană”, un portret exotic şi senzual semnat Nicolae Tonitza (110.000 de euro, peste valoarea maximă estimată), „Natură statică cu ceas şi ceaşcă de cafea” de Theodor Pallady (50.000 de euro) şi „Bărci la Veneţia” de Nicolae Dărăscu (42.500 de euro, peste aşteptările maxime ale Casei).


    Pentru prima oară, o sculptură a fost cel mai disputat lot al unei licitaţii: opera în bronz aurit „Pierrot”, a lui Frederic Storck, un exemplar rarisim din perioada muncheneză a sculptorului, a fost adjudecată la suma de 12.000 de euro, de peste trei ori valoarea maximă estimată (un record absolut al artistului pe piaţa românească de artă), după 27 de paşi de licitare.
    Printre recordurile de autor ale Licitaţiei de Iarnă s-au numărat: Eugen Voinescu (a cărui operă, „Furtună pe mare”, s-a ridicat la valoarea de 8.000 de euro), Ana-Ruxandra Ilfoveanu (4.250 de euro pentru „Japonezul şi vârtelniţa timpului”), Oscar Han (4.250 de euro pentru sculptura „Sărutul”), Nicolae Stoica (3.000 de euro pentru „Străduţă din Capri”), Honoriu Creţulescu (3.000 de euro pentru „Flori de măr”), Spiridon Georgescu (2.500 de euro pentru „Ţăran învârtind o ţigară”), Nisi (Anisia) Torosian-Stătescu (2.000 de euro pentru „Micul genovez”), Elena Tacian Baludima (2.000 de euro pentru „Colţ de mânăstire”) etc.

     

  • Un tablou de Ion Ţuculescu estimat între 90.000 şi 140.000 de euro, scos la licitaţie la Artmark

    Licitaţia organizată de casa Artmark la împlinirea a cinci ani de activitate aduce laolaltă o impresionantă serie de capodopere ale celor mai valoroşi pictori români: cinci opere de Nicolae Tonitza, patru opere de Theodor Pallady şi tot atâtea de Dumitru Ghiaţă, câte trei opere semnate de Gheorghe Petraşcu, Ion Ţuculescu şi Nicolae Dărăscu, dar şi Ştefan Câlţia, Corneliu Baba şi Alexandru Ciucurencu – pentru a enumera doar câteva dintre vedetele serii de miercuri. În spaţiul emblematic al Ateneului Român, publicul iubitor de artă şi colecţionarii vor licita pentru mai bine de 200 de loturi, a căror valoare totală depăşeşte 1,5 milioane de euro.

    Seara de miercuri îşi propune un traseu de-a lungul a trei secole de istoria artei româneşti, ce parcurge toate marile curente, de la clasicism, simbolism şi tradiţionalism, prin impresionism, postimpresionim, avangardă şi expresionism, până la postmodernism, neoavangardă şi contemporană.

    Multe dintre operele licitaţiei sunt încărcate de substratul autobiografic al artiştilor. “După război”, tablou pictat de Nicolae Tonitza în 1923 (valoare estimativă: 9.000 – 16.000 de euro), se remarcă a fi o operă profund expresionistă, definitorie pentru creaţia artistului în etapa ulterioară Primului Război Mondial.

    În perioada 1919 – 1924, Tonitza manifestă o preocupare accentuată pentru experienţa războiului, când, mobilizat şi trimis pe front în prima linie, cade prizonier în luptele de la Turtucaia şi ajunge în lagărul de la Kârdjali. Colegii de suferinţă i-au fost timp de aproape doi ani modele pentru cele aproape 1.000 de desene şi schiţe, pe care Tonitza intenţiona să le publice în scopul propagandei pacifiste.

    Tema războiului va rămâne în opera sa până către anul 1925, zilele petrecute pe front şi în lagăr marcându-l puternic şi alimentând cu subiecte dramaticele picturi-reportaje, rezultate din observaţia directă.

    O altă categorie aparte în licitaţia de iarnă o reprezintă operele cu un parcurs expoziţional de excepţie. Tabloul “Păpuşile, norul şi fluturii” (valoare estimativă: 90.000 – 140.000 de euro), pictat de Ion Ţuculescu în 1957 şi provenind din colecţia Ioanei Ţuculescu, fiica artistului. Tabloul a participat, în anii 1960, la Bienala de la Veneţia, unde Ţuculescu a fost primul artist din blocul estic care a fost pe punctul de a obţine marele premiu al evenimentului, la un traseu expoziţional prin Oslo, Copenhaga, dar şi la faimoasa retrospectivă Ion Ţuculescu organizată la Sala Dalles din Bucureşti, în 1965.

    Provenienţa remarcabilă a tablourilor din licitaţia de iarnă se probează în cazul unor opere precum “Interior la Târgovişte”, a maestrului Gheorghe Petraşcu (valoare estimativă: 35.000 – 55.000 de euro). Tabloul, pictat în ultima perioadă de creaţie a artistului, provine din colecţia compozitorului de talie internaţională Ion Dumitrescu (1913- 1996), fost elev al lui Alfonso Castaldi şi al lui Mihail Jora.

    Licitaţia de iarnă, ediţie aniversară “Artmark – După 5 ani” se desfăşoară miercuri, de la ora 19.00, la Ateneul Român din Bucureşti.