BusinessMagazin

Tag: Artmark

  • Una dintre cele mai cunoscute clădiri din Bucureşti, fostul sediu al Ambasadei SUA, la licitaţie pentru 5,5 mil. euro

    Palatul din strada Tudor Arghezi nr. 9 a fost reşedinţa unuia dintre cei mai importanţi bancheri ai României moderne, Maurice Blank, cofondator al băncii Marmorosch Blank & Co (1864), cel care împrumuta statul român în campania Războiului de Independenţă.

    Imobilul a fost proiectat de celebrul arhitect elveţian Louis Pierre Blanc, cel care şi-a lăsat amprenta şi pe alte importante clădiri publice româneşti, cum ar fi: Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultăţii de Medicină, Sediul Universităţii din Iaşi şi Institutul Victor Babeş.

    2.500 metri pătraţi construiţi în stil neorenascentist, 50 de camere şi o grădină generoasă decorată cu pini şi fântână arteziană – palatul Maurice Blank este un reper arhitectural al reşedinţelor particulare din Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Una dintre cele mai cunoscute clădiri din Bucureşti, fostul sediu al Ambasadei SUA, la licitaţie pentru 5,5 mil. euro

    Palatul din strada Tudor Arghezi nr. 9 a fost reşedinţa unuia dintre cei mai importanţi bancheri ai României moderne, Maurice Blank, cofondator al băncii Marmorosch Blank & Co (1864), cel care împrumuta statul român în campania Războiului de Independenţă.

    Imobilul a fost proiectat de celebrul arhitect elveţian Louis Pierre Blanc, cel care şi-a lăsat amprenta şi pe alte importante clădiri publice româneşti, cum ar fi: Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultăţii de Medicină, Sediul Universităţii din Iaşi şi Institutul Victor Babeş.

    2.500 metri pătraţi construiţi în stil neorenascentist, 50 de camere şi o grădină generoasă decorată cu pini şi fântână arteziană – palatul Maurice Blank este un reper arhitectural al reşedinţelor particulare din Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine sunt cei care investesc în artă într-o ţară în care chiriile sunt cât salariile şi multor români le este greu să supravieţuiască de la o lună la alta?

    Potrivit reprezentanţilor companiilor cu activităţi în domeniu, arta nu mai reprezintă un lux, ci a devenit o nişă accesibilă publicului larg. ”Statutul financiar nu este neapărat un criteriu. Pentru a fi colecţionar nu trebuie să fii multimilionar, îţi poţi achiziţiona artă contemporană şi cu câteva sute sau mii de euro“, declară Ioana Ciocan, directorul general al Art Safari Bucureşti, eveniment care găzduieşte an de an, într-un muzeu temporar situat în diferite locaţii din Capitală, opere importante aduse din muzee din toată ţara.

    Tot ea adaugă că numărul de colecţionari tineri interesaţi de artă românească este în creştere semnificativă. În plus, colecţionarii au un rol foarte important în dezvoltarea profesională a artiştilor contemporani şi în susţinerea dezvoltării pieţei de artă.

    Reprezentanţii casei de licitaţii Artmark susţin, de asemenea, această idee: ”Avem colecţionari de toate vârstele şi din toate categoriile sociale. Există pe de o parte cumpărătorul care îmbină pasiunea cu interesul financiar, trăirile emoţionale cu afacerile. Este o lume foarte eterogenă, ceea ce într-un fel este bine, pentru că mesajul se adresează tuturor. Sunt colecţionari tineri, de 20 de ani, dar şi mai vârstnici, de 80 de ani“, afirmă Veronica Leca, senior editor marketing, PR & communication la Artmark. Potrivit ei, până în 2008, 98% dintre cumpărători erau colecţionari, dar raportul s-a schimbat de-a lungul anilor, 50% fiind în prezent investitori nou-veniţi. ”Cu toate acestea, piaţa este încă în formare“, adaugă ea. 

    În schimb, Ionuţ Stanimir, director de comunicare şi marketing în cadrul BCR, vede în colecţionarul de artă un ”client pasionat, cunoscător, cu standarde şi aşteptări ridicate, care aparţine, cumva, unei comunităţi destul de restrânse, dar în plină expansiune, şi arată un interes din ce în ce mai mare către arta contemporană. Mai sunt, bineînţeles, şi colecţionarii de ocazie, cei fără experienţă, care acţionează, în cele mai multe ocazii, instinctual“, spune acesta.

    Trendul ascendent al pieţei de artă se observă în primul rând pe plan internaţional. Un studiu realizat în luna septembrie 2017 de Knight Frank Luxury Investment (KFLII) arăta că arta este pe cale să devină cel mai performant activ al anului trecut. Până la data respectivă, valoarea artei vândute la licitaţie crescuse cu 16%, potrivit analizei de piaţă Art Market Research.

    Creşterea se reflectă şi pe plan local. ”Simt o creştere a interesului pentru valorile naţionale şi pentru moştenirea noastră culturală, aşa că preconizez că piaţa va evolua pozitiv. Sunt optimist, fiindcă văd o evoluţie constantă, chiar dacă, pe alocuri, lentă. O mică parte dintre artiştii noştri, predominant cei contemporani, au reuşit să penetreze pieţe internaţionale, dar, din motive birocratice, este încă foarte greu ca tablouri româneşti să fie expuse în străinătate sau să fie cumpărate de colecţionari străini, aşa cum se obişnuieşte, în general“, spune Cristian Preotu, deţinătorul grupului Le Manoir şi colecţionar pasionat de arta clasică.

    Ionuţ Stanimir observă, la rândul său, tendinţa de creştere a pieţei: ”Cu toate că este, în continuare, subdezvoltată, în ciuda potenţialului de care dispune, atât din perspectiva patrimoniului, cât şi din cea a noului val de artişti contemporani de valoare certă, din care mulţi au obţinut deja recunoaştere internaţională, ne bucurăm să vedem, în ultima perioadă, o efervescenţă pe piaţa de artă din România. Suntem într-o perioadă de creştere de cel puţin două cifre procentuale“.

    În ceea ce priveşte cumpărătorii străini, potrivit reprezentantei Artmark, numărul acestora este încă mic, sub 5%, în ciuda faptului că artiştii români sunt apreciaţi pe piaţa internaţională. Ea pune această situaţie pe seama faptului că piaţa este încă emergentă, în formare, şi este încă puternic conectată la nostalgii, afecţiune, datini. ”|ncă nu suntem orientaţi către o piaţă internaţională, este o chestiune de pregătire, de timp“, afirmă Veronica Leca.

    La nivel de investiţii, în opinia lui Ionuţ Stanimir, arta este un activ cu potenţial, care devine din ce în ce mai interesant. ”|n condiţiile în care piaţa de artă a cunoscut în ultimii ani creşteri procentuale de câte două cifre, nu poţi să nu fii atent la o astfel de dinamică.“ |n opinia lui, există interes şi preocupare în rândul clienţilor privind plasarea unei părţi din resursele financiare în astfel de active, capabile să le ofere oportunităţi de investiţie, fie ele artistice sau financiare. ”Ce este la fel de adevărat e că industria bancară din România mai are ceva de lucrat până să integreze acest activ în fluxurile sale financiare şi de investiţii“, susţine reprezentantul BCR. Ioana Ciocan afirmă că valoarea artei creşte în timp, nu scade niciodată.

    De asemenea, Veronica Leca consideră arta de patrimoniu o investiţie sigură, nu doar din punct de vedere financiar, ci şi din punct de vedere educaţional şi cultural. Cele mai mari investiţii se îndreaptă, în continuare, spre operele de patrimoniu ale marilor artişti clasici, iar printre cei mai valoroşi se numără Grigorescu, Tonitza, Luchian, Aman. Motivele nu ţin doar de pasiunea cumpărătorilor pentru artă, ci sunt, mai ales, de ordin pragmatic. ”Lucrările lor reprezintă o investiţie sigură, fiind cele mai dorite atât de colecţionarii consecvenţi care vor să îşi întregească colecţia, cât şi de nou-intraţii în piaţă, care fie caută să îşi plaseze banii într-o investiţie sigură, fie doresc să înceapă o colecţie şi aleg varianta consacrată“, spune reprezentanta Artmark.

    Anul trecut, cele mai scumpe cinci tablouri vândute de Artmark au fost: ”Curtezane din Shimabara“ – Samuel Mützner (160.000 de euro), ”Florăreasa“ – Tonitza (150.000 de euro), ”Bretonă la Brolle“ – Grigorescu (140.000 de euro), ”După petrecere (Natură statică cu fructe şi vin franţuzesc)“ –Aman (130.000 de euro) şi ”Bărăţia din Câmpulung“ – Grigorescu (120.000 de euro). 

    Despre arta contemporană, Veronica Leca spune că poate fi o investiţie pe termen mediu şi lung şi o consideră cel mai accesibil segment al pieţei locale de artă. Ea adaugă că, întotdeauna, alegerea folosind propriile criterii estetice şi de afinitate rămâne cea mai sigură investiţie. Adrian Ghenie, Şerban Savu, Mircea Suciu, Geta Brătescu sau Sabin Bălaşa sunt doar câţiva dintre cei mai apreciaţi artişti contemporani, atât în ţară, cât şi pe plan internaţional. Reprezentantul BCR spune că succesul acestora a adus o dinamică cu randamente investiţionale ce merită luate în calcul la nivel instituţional-bancar.
    |n ceea ce priveşte veniturile, Ioana Ciocan susţine că artiştii români contemporani trăiesc probabil una dintre cele mai prospere perioade, datorată în principal interesului din partea cumpărătorilor internaţionali. Ea spune că tot mai mulţi artişti români sunt urmăriţi pe scena internaţională şi acest lucru contribuie la creşterea pieţei de artă autohtone.

    Cu toate că piaţa de artă este în creştere, românii sunt încă departe de a avea un nivel cultural deplin format. ”Arta este o valoare naţională care a trecut testul timpului, dar care ar putea beneficia de un nivel de apreciere şi mai mare în România. Acest lucru ţine, în primul rând, de nivelul de educaţie,“ afirmă Ionuţ Stanimir. 

    Cristian Preotu consideră că micile galerii şi casele de licitaţii au contribuit mult la ridicarea interesului consumatorilor, fie cei care cumpără, fie cei care vizitează expoziţii, ca activitate de educare şi relaxare. ”După părerea mea, este nevoie ca mai multe entităţi – muzee, galerii, case de licitaţie, curatori – să susţină activităţi care sensibilizează publicul şi, mai mult de atât, care atrag tinerii, crescându-le aprecierea pentru artă.“

    Pe lângă evenimente precum Noaptea Muzeelor, care au ca scop apropierea oamenilor de arta şi cultura naţională, diverse companii organizează şi alte proiecte cu acelaşi obiectiv. Unul dintre acestea este Art Safari, ajuns anul acesta la a cincea ediţie. Proiectul a fost lansat în 2014, în Piaţa George Enescu din Bucureşti (unde va avea loc şi anul acesta – n.red.), şi a apărut, potrivit Ioanei Ciocan, din nevoia de a face un eveniment cultural care să expună artă vizuală. ”Această nevoie a fost ilustrată cel mai bine de către public, pentru că în 2014 am avut 15.000 de vizitatori şi după patru ediţii, în 2017, am avut 29.000 de vizitatori.

    Această creştere dovedeşte clar afinitatea publicului iubitor de artă. Avem un public de toate vârstele, dar în principal este un public tânăr, care îşi doreşte să vadă artă şi care este dispus să facă şi o investiţie în artă, să îşi achiziţioneze o lucrare“, povesteşte Ioana Ciocan, directorul general al Art Safari. Ea precizează că publicul Art Safari are, în proporţie de 68%, vârste sub 45 de ani, iar ponderea femei-bărbaţi este aproape egală. Anul acesta, organizatorii se aşteaptă la circa 50.000 de vizitatori.

    Conform reprezentantei Art Safari, cea mai mare dificultate este, de fiecare dată, găsirea spaţiului necesar expoziţiei. De asemenea, alcătuirea echipei, care se schimbă în fiecare an, reprezintă un pas dificil, deoarece agendele artiştilor şi ale curatorilor sunt, adesea, foarte încărcate. Pe lângă asta, o altă provocare este obţinerea lucrărilor, care, înainte
    de a ajunge la Art Safari, trec printr-un proces extrem de complicat. ”Lucrările trebuie identificate, restaurate dacă este nevoie, asigurate, împachetate într-un mod special specific artei. Lucrările trec printr-un proces foarte lung.“

    Tot ea povesteşte că pe lângă procesul fizic de deplasare în spaţiu a lucrărilor, echipa care lucrează pentru eveniment este uneori nevoită să doarmă în unităţi militare, pentru că lucrările sunt tezaurul ţării. ”Sunt lucrări foarte valoroase şi foarte importante, ca şi cum am transporta diamante, vinuri scumpe sau aur. Şi, pe lângă acest aspect, lucrările nu pot fi însoţite decât de un dosar extrem de stufos, care se face împreună cu Ministerul Culturii, care trebuie să se asigure că lucrările sunt transportate în siguranţă maximă şi că locul în care ele vor fi arătate publicului este, la fel, pregătit pentru a le găzdui“, povesteşte Ioana Ciocan.

    Bugetul alocat evenimentul s-a ridicat anul trecut la peste 430.000 de euro, iar pentru 2018 organizatorii speră să dispună de o sumă mai mare. Ioana Ciocan spune că o mare parte a sumei este folosită pentru asigurare şi pentru ridicarea pavilionului expoziţional, cu o suprafaţă de mii de metri pătraţi. De asemenea, trebuie asigurate condiţii propice pentru exponate, care presupun, printre altele, folosirea luminii la o anumită intensitate şi o umiditate între anumiţi parametri. Şi publicitatea consumă un procent important din fondurile alocate evenimentului, iar restul sunt direcţionaţi spre plăţile curatorilor internaţionali, naţionali, publicarea catalogului şi transportul exponatelor. 

    În cadrul evenimentului vor fi deschise două pavilioane culturale. Unul va fi curatoriat de istoricul de artă Alina Şerban. ”Vom avea foarte multe peisaje care ilustrează România trecută, mai ales că vom sărbători şi Centenarul, cu tradiţiile româneşti. Dar cred că cel mai important este peisajul. Cumva, în tot haosul acesta cotidian uităm să ne bucurăm de natură, aşa că o aducem în centrul oraşului în acest pavilion expoziţional care va însemna de fapt un muzeu temporar“, spune Ioana Ciocan. Tot ea explică faptul că alegerea lucrărilor expuse este făcută de Alina Şerban, care  alege tema, face vizite prin muzeele din ţară şi alege lucrările care se potrivesc temei pe care a decis-o pentru anul acesta, respectiv natural-cultural. ”Subiectul acesta sună foarte interesant şi incitant, pentru că s-a gândit să facă o legătură între cultură şi natură“, susţine Ioana Ciocan.

    În partea opusă pavilionului realizat de Alina Şerban va fi expoziţia curatoriată de Hervé Mikaeloff, unde reprezentanta Art Safari spune că ”nu vom găsi liniştea, ci mai degrabă efervescenţa oraşului, a modei, a trendurilor, pentru că el este curatorul fundaţiei Louis Vuitton din Paris, aşa că întreaga lui expoziţie va fi un fel de scenă deschisă, în care artiştii vor performa, lucrările vor fi extrem de experimentale, vom putea trece printre ele, deoarece vor avea dimensiuni impresionante“.

    Evenimentul se monetizează atât din vânzarea de bilete, cât şi din vânzarea de lucrări de artă contemporană. Valoarea totală a lucrărilor care vor fi expuse anul acesta în cadrul Art Safari depăşeşte 7 milioane de euro. Cea mai valoroasă este o lucrare de Constantin Brâncuşi, luată cu împrumut de la Centre Pompidou. Obiectivul evenimentului este, potrivit Ioanei Ciocan, să apropie lumea de artă.

    Încercări de a atrage publicul spre artă se fac şi la nivel mai mic. Cristian Preotu povesteşte că, în acest scop, a ales să expună tablouri din colecţia sa în restaurantele pe care le deţine. ”Eu simt că îmi joc rolul aici, deoarece am ales să expun o parte importantă a colecţiei mele în restaurantele Le Bistrot Français şi La Vinuri şi chiar să împărtăşesc poveştile tablourilor mele preferate sau informaţii mai puţin cunoscute despre artişti, presărându-le prin meniul bistroului. Oaspeţii noştri sunt entuziasmaţi să descopere fiecare operă, vor să ştie mai multe, pun întrebări, recunosc artişti.“ Omul de afaceri spune că cel mai mult a investit într-un tablou de Tonitza, Tătăroaice, care a costat aproximativ 20.000 de euro şi pe care l-a expus în restaurantul Le Bistrot Français, alături de alte opere ale artistului. 

     

  • A transformat criza în cel mai bun moment pentru afacerea pe care o conduce – a crescut în timp ce alţii nu puteau opri căderea

    Ce a făcut Manuela Plăpcianu în ultimii şase ani a avut ca rezultat o piaţă de artă mai prietenoasă, dar şi o creştere de peste o treime a numărului de cumpărători (şi de pasionaţi) dintr-un domeniu care a simţit criza într-un mod pozitiv.

    Din biroul său de la etajul 1 al palatului Cesianu-Racoviţă, care adăposteşte Galeriile Artmark, Manuela Plăpcianu teoretizează cu seninătate despre antreprenoriat, la distanţă de peste şase ani de momentul când s-a retras din banking şi a intrat ca CEO şi acţionar în zona artei. Recunoaşte că a avut şase ani intenşi, că noul statut a venit la pachet cu dificultăţi pe care intraprenoriatul nu ţi le oferă şi exemplifică printr-o paralelă între viaţa unui antreprenor şi cea a personajului principal din trilogia „Stăpânul inelelor“: „Frodo nu s-a născut erou. Frodo nu are nicio calitate ieşită din comun, nu este mai deştept sau mai talentat decât alţi hobbiţi, nu a absolvit mastere de supravieţuire şi cu siguranţă Frodo nu s-a născut învingător.

    Doar că, la un moment dat, ajunge într-un complex de situaţii de unde nu mai poate da înapoi. Se comite. Cam aşa este şi cu antreprenorul. Nici antreprenorul nu s-a născut antreprenor. Nu are cum să prevadă complexul situaţiilor (care în limbajul colocvial se numesc încurcături) în care se va afla. La fel ca Frodo, te-ai comis şi, indiferent de cât de mult se complică lucrurile şi indiferent cât de departe de planul iniţial ai fi, trebuie să mergi mai departe. Nu există drum înapoi“.

    De fapt, uitându-se înapoi, Manuela Plăpcianu este mulţumită: a lansat şase companii noi, pe care le-a gândit ca să diversifice si să complementarizeze oferta culturală a Artmark, şi a lucrat intensiv la ceea ce ea numeşte „profesionalizarea şi accesibilizarea pieţei de artă din România“. Manuela Plăpcianu deţine acum 20% din Artmark, 80% fiind deţinut de Alexandru Bâldea, care a fondat Artmark în 2008 alături de Radu Boroianu, regizor de teatru şi fost ambasador al României în Elveţia.

    Îi place să creadă că motivul pentru care piaţa de artă a tot crescut în ultimii ani (până la o valoare de 20 de milioane de euro de la o valoare de aproximativ 8 milioane de euro în 2008, când a fost lansată Galeria Artmark) este legat de vectorul de profesionalizare pe care Artmark l-a adus, prin instrumentele create pentru a transparentiza şi a credibiliza piaţa. Indexul Pieţei de Artă, un catalog care se actualizează în fiecare an şi care este auditat de PricewaterhouseCoopers, face o radiografie a tuturor tranzacţiilor publice pentru peste 1.000 de artişti români tranzacţionaţi public în România în ultimii 20 de ani.

    La o răsfoire scurtă a Indexului de Artă, oricine poate înţelege de ce criza a fost o oportunitate pentru zona de artă, randamentele de doi digiţi devenind o raritate în alte domenii în ultimii ani. „Criza financiară a fost o oportunitate pentru piaţa de artă, a fost o alternativă investiţională pentru toţi cei care înainte preferau un alt tip de plasament“, spune şi Manuela Plăpcianu, care a văzut clienţii venind în galerii dinspre piaţa imobiliară sau dinspre bursă, deoarece randamentele în artă erau mult mai ademenitoare. „Investitorii s-au îndreptat către artă şi pentru că, în scenariul cel mai pesimist posibil, rămâi cu un Ţuculescu. Achiziţiile însă nu au niciodată în spate doar o raţiune investiţională ori monetară, ci există un complex de factori care determină încheierea unei tranzacţii. Prin oferta tematică diversă, prin programe educaţionale, dar şi prin varietatea lucrărilor şi propunerea unor preţuri de pornire încurajatoare am vrut să arătăm oamenilor că arta nu este un lux. Luxul este timpul pe care îl aloci pentru artă, nu potenţa financiară“, explică Manuela Plăpcianu strategia prin care a ajuns la o creştere de 34% a numărului de clienţi noi în 2014.

    Modul cum a fost materializată democratizarea artei a început cu „preţurile neintimidante“ (în jurul câtorva sute de euro) şi cu oferta care a pornit de la artă plastică şi a ajuns la cabinetul de curiozităţi, la iluminism, la erotică, la ezoterică, la România Regală, la benzi desenate, la fotografie, la lucrări în alb şi negru, la artă decorativă, la vinuri de colecţie, la ceramică, la ceasuri vechi, la carte veche şi obiecte de scris, la whisky-uri japoneze, la şampanii de colecţie, la obiecte din epoca de aur, la afişe, la jucării de colecţie şi până la maşini vechi, mobilier de grădină sau bijuterii.

    Aşa că Manuela Plăpcianu spune că a avut un 2014 excepţional: „Intens, dinamic, fertil, scurt. A fost un an de diversificare şi de complementarizare a ofertei Artmark, cu câte 4-5 licitaţii în fiecare lună, cu primele cursuri de management al artei în ţară şi cu primele licitaţii caritabile“. Practic, Artmark înseamnă în acest moment şapte companii: Casa de Licitaţii Artmark, Lavacow – Casa de licitaţii virtuală care comercializează cu precădere artă contemporană din Europa Centrală şi de Est, Art Games – o companie care dezvoltă şi vinde softuri dedicate pieţei de artă, Artmark Historical Estate – care tranzacţionează imobile istorice & identităţi culturale, ArtSociety, Institutul de Management al Artei Artmark, ArtSafari.

  • Tolba de vânătoare a lui Ceauşescu, achiziţionată cu 500 de euro

    Secţiunea de navigaţie a fost dominată de un navomodel al unei goelete de dimensiuni impresionante, detaliat lucrat din lemn şi pânză, care a obţinut un rezultat de 4.900 de euro, multiplicat de trei ori şi jumătate faţă de preţul de pornire, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

    În plus, planiglobul german care reproduce harta lumii din vremea lui Cristofor Columb a fost adjudecat la 400 de euro, timona unui vapor din Flota Militară de Dunăre, la 400 de euro, clopotul de bord al cargoului “Roman”, la 450 de euro, şi telescopul maritim pentru noapte, sfârşitul secolului al XIX-lea, la 250 de euro, reprezentând o parte din piesele de colecţie râvnite de public.

    De cealaltă parte, secţiunea de whisky-uri rare, adiacentă celor două, a fost achiziţionată în totalitate, cu sume cuprinse între 45 şi 100 de euro.

    În cadrul licitaţiei de Orientalism, cupa chinezească realizată din corn de rinocer din secolul al 18-lea a fost adjudecată penru 3.250 de euro, de opt ori mai mult decât preţul de pornire, fiind urmată îndeaproape de Wakizashi-ul feudal japonez (sabie scurtă pentru samurai), de Morimichi, perioada Kanbun, care a fost adjudecat pentru 3.500 de euro. Platoul decorativ din teracotă Johann Maresch (adjudecat la 1.200 de euro) şi corabia Takarabune din fildeş şi os, artefact pentru Anul Nou, aducător de noroc (adjudecat la 1.400 de euro) s-au aflat şi ele printre preferinţele publicului.

    Sezonul 2014 – 2015 al pieţei româneşti de artă s-a încheiat oficial cu cele două licitaţii de la Mamaia, care au avut loc în weekendul 18 – 19 iulie.

     

  • “Ţărăncuţă cu fuior”, de Nicolae Grigorescu, adjudecat cu 85.000 de euro, la licitaţia Artmark

    Astfel, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, Licitaţia de Primăvara a adus cel mai important rezultat de la începutul anului pe piaţa românească de artă, prin vânzarea tabloului “Ţărăncuţă cu fuior”.

    Alte rezultate frumoase ale Licitaţiei de Primăvară 2015 au fost obţinute de Theodor Pallady, cu “Nud în fotoliu roşu”, adjudecat cu 17.000 de euro, “Costum cu motive pastorale”, de Georgeta Năpăruş, adjudecat cu 11.000 euro, “Deal”, de Horia Bernea, vândut pentru suma de 10.000 de euro, şi “Piaţă din Tulcea”, de Nicolae Dărăscu, adjudecat cu 10.000 de euro.

    Încasările totale ale licitaţiei, care a avut loc miercuri seară, au fost de peste 400.000 euro, cu o rată de adjudecare de aproape 80% şi cu peste 100 de palete participante distincte.

    Noua expoziţie, care va putea fi vizitată începând de pe 5 mai, va fi compusă dintr-o inedită selecţie, de la piese de mobilier şi artă decorativă de autor la o mulţime de bijuterii clasice şi moderne, pictură şi grafică românească şi europeană. Expoziţia depăşeşte porţile Palatului Cesianu-Racoviţă şi invadează curtea acestuia cu sculptură şi mobilier de grădină, ce vor intensifica eleganţa arhitecturii de sfârşit de secol al XIX-lea a clădirii.

    Licitaţiile lunii mai vor fi împărţite în două seri, la Athénée Palace Hilton. Astfel, pe 26 mai vor avea loc Licitaţia “3 avangardişti români din colecţii europene: Magdalena Rădulescu, Hans Mattis Teustch şi Alexandru Ţipoia” şi Licitaţia de Bijuterii şi Design, iar, pe 28 mai, Licitaţia de Sculptură şi Mobilier de Grădină, “Licitaţia “Ciucurencu şi Discipolii”, Licitaţia “2 Maeştri ai Valorilor Româneşti: Ludovic Bassarab şi Honoriu Creţulescu” şi Licitaţia de Grafică şi Hărţi, inclusiv o colecţie de gravuri ale lui Theodor Aman.

  • MC îşi declină interesul de a exercita dreptul de preemţiune privind Castelul Pogány din Retezat

    Castelul Pogány din Retezat/ Hunedoara şi-a câştigat notorietatea nu doar datorită plasării sale lângă Parcul Naţional Retezat, dar şi datorită istoriei artistice anexe a familiei nobiliare Pogány – parte a elitei transilvănene din secolul al XIX-lea, informează Artmark.

    Un nume celebru desprins din această familie este cel al pictoriţei Margit Pogány, modelul şi iubita lui Constantin Brâncuşi. “Domnişoara Pogány” este una dintre celebrele opere ale lui Brâncuşi, diferite versiuni ale operei aflându-se în instituţii prestigioase, precum Muzeul de Artă Modernă din New York (MoMA) şi Muzeul de Artă din Philadelphia.

    Recordul pentru una dintre versiuni, “Domnişoara Pogány II”, a fost stabilit în 1997, la o licitaţie a casei Christie’s de la New York, pentru suma de 5,6 milioane de euro. Domeniul Pogány, format din castel şi un parc dendrologic de 17 hectare, a fost oferit statului, în cadrul procedurii de preemţiune, pentru suma – beneficiind de o reducere faţă de evaluare – de 500.000 de euro.

    Sub deviza “nu există viitor fără istorie”, Artmark Historical Estate activează pentru punerea în circulaţie şi în valoare şi a monumentelor uitate. Cu soluţii pragmatice pentru conservarea şi valorificarea castelelor şi monumentelor de artă, Artmark Historical Estate îşi propune să recupereze şi conserve valorile autentice româneşti prin găsirea pentru acestea a unui proprietar care să le merite.

    Începând cu momentul recepţionării refuzului Ministerului Culturii de a exercita preemţiunea statului la cumpărarea monumentului istoric, Artmark Historical Estate poate legal proceda la punerea acestuia în vânzare, prin licitaţie, concurs de oferte sau prin tranzacţie privată.

    Artmark Historical Estate este divizia casei de licitaţii Artmark specializată în vânzarea monumentelor istorice şi de artă. După modelul marilor firme internaţionale de consultanţă imobiliară, Artmark Historical Estate oferă clienţilor săi acces la acest segment special de piaţă, dedicat proprietăţilor istorice şi de artă, precum palate, castele, cetăţi, conace şi vile vechi de secole, repere în Registrul Monumentelor Istorice.

    Portofoliul Artmark Historical Estate include monumente istorice clasate atât în grupa A – de valoare naţională şi universală (Castelul Teleki, Cula Greceanu, Castelul Pogany) -, cât şi în grupa B – reprezentative pentru patrimoniul cultural local (Casa memorială Ion Mihalache, Conacul Niculescu-Bujoiu, Casa Zottu).

    Potrivit reprezentanţilor Artmark, statul român a fost invitat să îşi exercite dreptul de preemţiune. “Au fost făcute înştiinţări către minister de proprietari înainte de a fi în gestiunea noastră”, declara Constantin Prisecaru, directorul diviziei Artmark Historical Estate, la sfârşitul lunii ianuarie.

    Tot atunci, Prisecaru a explicat pentru MEDIAFAX că, în cazul acestor proprietăţi, nu va exista o licitaţie publică, având în vedere că este un demers complex faţă de achiziţiile de artă plastică. “La licitaţiile de artă, ai văzut lucrarea în expoziţii, ai licitat şi o adjudeci sau nu. În cazul imobilelor, este o documentaţie juridică pe care orice potenţial client trebuie să o verifice, vrea să vadă proprietatea, le postăm pe site, vor fi termene anunţate de depunere de oferte şi va fi o licitaţie de oferte. Oferta cea mai mare va avea câştig de cauză”, a declarat acesta.

    Clădirile scoase la vânzare de Artmark Historical Estate sunt prezentate pe site-ul artmarkhistoricalestate.ro.

  • Tabloul “Cap de copil”, de Nicolae Tonitza, estimat între 60.000 şi 90.000 de euro, la Artmark

    Realizată după încheierea şederii la Vălenii de Munte, opera marchează îndepărtarea artistului de expresia gravă, neliniştită a stilisticii anilor anteriori, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

    “Cap de copil” declanşează o nouă perioadă de creaţie în cariera lui Tonitza, fiind una dintre cele valoroase pânze realizate de artist la mijlocul anilor 1920. Capodopera aparţine unei importante colecţii bucureştene.

    De asemenea, potrivit site-ului Artmark, tabloul “Ţărăncuţă cu fuior”, de Nicolae Grigorescu, estimat între 60.000 şi 90.000 de euro, va fi scos la vânzare la licitaţia organizată de Artmark.

    Un alt tablou scos la licitaţie este “Tulpanul roşu”, de Ion Theodorescu-Sion, cu o valoare estimată cuprinsă între 18.000 şi 25.000 de euro. Opera a făcut parte din colecţia diplomatului român Vasile Stoica, ce a fost preluată în 1977 de Muzeul Naţional de Artă al României, iar, după căderea regimului comunist, în urma unui şir lung de procese, a fost restituită moştenitorilor diplomatului, în cursul anului 2009.

    Operele fac parte din Licitaţia de Primăvară, colecţia putând fi admirată la sediul Artmark până pe 21 aprilie. Licitaţia va avea loc pe 22 aprilie, de la ora 19.30, la Athénée Palace Hilton.

    Iubitorii de artă se vor putea delecta vizual cu opere semnate de Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Iosif Iser, Ion Theodorescu-Sion, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Kimon Loghi, Octav Băncilă, Dumitru Ghiaţă, Adam Bălţatu, Leon Biju şi mulţi alţii.

  • S-au vândut şapca şi carnetul de partid ale lui Nicolae Ceauşescu

    Tot la capitolul obiecte de colecţie s-au aflat şi geanta şi portmoneul Gucci ale Elenei Ceauşescu (adjudecate cu 1.400 euro), ceasul Tressa a lui Nicolae Ceauşescu (adjudecat cu 2.750 euro), dar şi şapca emblematică a acestuia (adjudecată pentru 350 euro).

    Cele mai bune rezultate ale secţiunii de artă realist-socialiste, adjudecată în proporţie de aproximativ 80%, au fost înregistrate de “Lenin vorbind mulţimii” de Boris Caragea (4.500 euro) şi “Scânteia” lui Constantin Artachino (4.500 euro). De asemenea obiectele de colecţie specifice perioadei au fost apreciate, spre ex. Iliuţă Pronosport (mascota Loto-Prono) fiind adjudecat pentru 250 euro (de cinci ori mai mult decât pornirea).


    Licitaţia Epoca de Aur a ajuns la 40.000 euro, completând totalul de aproape 100.000 euro obţinut de Licitaţia de Valori Tradiţionale. Cea mai valoroasă achiziţie din cadrul Licitaţiei de Valori Tradiţionale a reprezentat-o adjudecarea operei “Ghiocel” de Nicolae Grigorescu pentru 18.000 euro.

  • Manuela Plăpcianu renunţă la şefia Artmark şi alege antreprenoriatul

    Funcţia de CEO va fi preluată de Alexandru Bâldea, acţionarul majoritar al grupului Artmark. Noul preşedinte al grupului Artmark este, începând din 20 martie, Horia-Roman Patapievici, scriitor, filozof şi manager cultural, fost preşedinte al Institutului Cultural Român (2005-2012), vicepreşedinte (2008-2010) şi preşedinte (2010-2011) al EUNIC (European Union National Institutes for Culture).

    Principalul mandat al noului preşedinte este coordonarea internaţionalizării operaţiunilor grupului, incluzând promovarea în spaţiul european a artei contemporane şi a valorilor patrimoniului cultural, precum şi, continuarea demersurilor de profesionalizare şi accesibilizare a pieţei româneşti de artă, informează un comunicat Artmark.

    Consiliul de Excelenţă al grupului Artmark, ce supraveghează şi girează politicile platformei cuprinde personalităţi culturale sau publice româneşti ce şi-au asumat misiunea de a se implica în creşterea vizibilităţii culturii româneşti şi a impactului acesteia în modelarea societăţii româneşti, printre care Preşedintele României (1996-2000) prof. univ. dr. Emil Constantinescu, Prinţesa Marina Sturdza, artistul Ioan Sbârciu, Preşedinte al Senatului Universităţii de Artă Cluj, Catrinel Pleşu, ex-director Centrul Naţional al Cărţii, Angela Baillou, directorul reginal Christie’s pentru Europa Centrală şi de Est etc.

    Citeste si:

    A transformat criza în cel mai bun moment pentru afacerea pe care o conduce – a crescut în timp ce alţii nu puteau opri căderea