BusinessMagazin

Tag: articol

  • După ce a prezis că urmează o pandemie, acum Bill Gates vine şi spune cum o să scăpăm de ea

    Într-un articol publicat pe blogul personal, „Gates Notes”, miliardarul crede că tehnologia va dobândi o relevanţă enormă în combaterea pandemiilor viitoare. Fondatorul Microsoft este încrezător că, în câţiva ani, lumea va fi mai conştientă de „măsurile de prevenire şi de îngrijire a sănătăţii”.

    Pandemia COVID-19 va fi amintită ca un moment plin de suferinţă, frică şi incertitudine. Cu toate acestea, Bill Gates este optimist şi crede că va aduce schimbări pozitive în lume.

    Influentul american vorbeşte în articolul său despre David Moinina Sengeh, pe care l-a cunoscut pe când africanul studia ingineria biomecanică. În acest sens, evidenţiază modul în care Guvernul din Sierra Leone a reuşit să activeze un protocol de sănătate rezistent care a servit la strunirea coronavirusului, în ciuda neajunsurilor şi a dificultăţilor economice.

    „David crede că experienţa Sierra Leonei în timpul epidemiei de Ebola din 2014 i-a pregătit mai bine pentru COVID-19. Oamenii din Sierra Leone au înţeles imediat cât de important era să ai virusul sub control. Populaţia a luat în serios restricţiile de carantină de la început. Drept urmare, ţara a menţinut numărul de cazuri relativ scăzut în timpul pandemiei”, spune omul de afaceri.

    De asemenea, Gates subliniază capacitatea acestei ţări de a aplica instrumente tehnologice în lupta împotriva pandemiei. „Bazându-se pe activitatea lui David, Sierra Leone utilizează un sistem robust de colectare a datelor pentru a monitoriza cazurile COVID”, notează el.

    În primul rând, persoanele bolnave pot trimite mesaje text unui sistem automat pentru verificarea simptomelor. În plus, există o aplicaţie care garantează furnizarea de resurse pentru persoanele care trebuie să fie în carantină. „La rândul lor, guvernele locale pot folosi datele colectate de aceste aplicaţii pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză când trebuie să închidă activităţile şi când să le redeschidă”, conchide el.
     

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • NFT-urile, viitorul artei sau cum să aduci un tweet la valoarea Mona Lisei

    În octombrie 2020, un colecţionar de artă din Miami, Florida, pe nume Pablo Rodriguez-Fraile a cheltuit aproape 67.000 de dolari pe un clip video de zece secunde pe care l-ar fi putut vedea online oricând, gratuit. În februarie, colecţionarul a vândut clipul cu 6,6 milioane de dolari. O aşa lovitură au mai dat, poate, colecţionarii de Bitcoin în epoca de aur a celebrei monede digitale. Clipul a fost realizat de artistul digital Beeple, al cărui nume real este Mike Winkelmann, şi a fost autentificat de blockchain, care serveşte ca semnătură digitală pentru a certifica proprietarul şi că lucrarea este originală. Clipul este un NFT – răspunsul digital la produsele colecţionabile; ceea ce Bitcoin a fost pentru monedele fizice. NFT-urile sunt un nou tip de activ digital a cărui popularitate a explodat în timpul pandemiei în condiţiile în care entuziaşti şi investitori deopotrivă au căutat să cheltuiască sume enorme de bani pe active care există doar online, adică acolo unde au avut acces în timpul perioadelor de lockdown, explică Reuters. Un NFT a fost şi versiunea digitală a unui colaj realizat tot de Beeple şi vândută, şi nu de oricine, ci de casa de licitaţie Christie’s, în martie pentru 69 de milioane de dolari. Colajul putea fi găsit cu uşurinţă pe Internet. Fenomenul a fost analizat îndelung de comentatori şi analişti. Ziarul american The New York Times a făcut un experiment cu ceea ce ar putea deveni viitorul artei. Ziarul a vândut un articol despre NTF-uri, transformat în NTF, pentru 560.000 de dolari printr-o licitaţie pe piaţa liberă care a durat o zi. „Cumpără acest articol despre Blockchain!”, este titlul materialului semnat de jurnalistul Kevin Roose. „De ce n-ar putea ca şi un jurnalist să se alăture petrecerii NFT?” a continuat Roose. Acţiunile ziarului au crescut după ce acesta a făcut public rezultatul licitaţiei, semn că unii investitori au crezut, probabil, că publisher-ul a descoperit un nou model de business, după cum a remarcat Bloomberg. Banii au fost donaţi unei fundaţii caritabile. Însă concluzia transă de NYT din acest experiment este că NFT-urile nu sunt nici miracole, dar nici înşelătorii. O colegă de-a lui Roose, Shira Ovide, scrie, după experiment, că proliferarea NFT-urilor nu va fi probabil revoluţia care schimbă lumea, aşa cum susţin cei care încurajează dezvoltarea acestei pieţe. Şi probabil că nu este nici o bulă cu totul absurdă. Ca şi în cazul altor tehnologii emergente, există acolo undeva o idee bună care poate creşte sănătos dacăfenomenul este încetinit, iar jucătorii rezistă impulsurilor de moment.

    NFT-urile, explică Ovide, sunt în esenţă un mod de a transforma un bun digital care poate fi copiat la nesfârşit în ceva unic. Atunci când cineva cumpără un NFT, ceea ce primeşte efectiv este reunoaşterea deţinerii unei versiuni oficiale a unei pisici cu corp Pop-Tart, a unei melodii, unui clip video, al unui dunk la baschet sau a unui oricărui alt produs virtual. Înregistrările  proprietăţii sunt păstrate pe un blockchain. Marea idee din spatele NFT-urilor este de a rezolva o problemăcreată de internet. Cu site-uri precum YouTube şi TikTok, oricine are acum puterea de a face muzică, o poveste, divertisment sau orice fel de altă lucrare creativă şi de a fi astfel remarcat. Însă internetul nu şi-a îndeplinit cu adevărat promisiunea de a permite maselor să trăiascăbine din ceea ce iubesc. 

    NFT-urile şi conceptul aferent al blockchain-ului promit să le ofere oamenilor modalităţi de a-şi face munca mai valoroasă prin crearea unei penurii. Existăpromisiunea de a permite creatorilor să se bazeze mai puţin pe intermediari, inclusiv pe companiile de social media, pe dealeri de artă şi pe companii de streaming de muzică.

    Va funcţiona? Nimeni nu poate şti acum. Pentru a găsi indicii pentru un răspuns, cel interesat ar trebui să-l asculte pe înţeleptul şi calculatul Anil Dash, un veteran al industriei tehnologice care a ajutat accidental la inventarea conceptului din spatele NFT-urilor. El este furios că hucksterii, vânzătorii de chilipiruri, dau târcoale NFT-urilor, însă crede că ideea poate avea un viitor. 

    NFT-urile, mai scrie jurnalista de la NYT, probabil că nu vor remedia economia defectă a streamingului de muzică şi nu vor dărâma structurile de putere ale jurnalismului şi ale lumii artei. Tehnologia nu este magie. La fel, criptomonedele nu sunt probabil o soluţie eficientăpentru locuinţele inaccesibile ca preţ. Un tren complicat şi scump s-ar putea să nu fie cea mai bună soluţie pentru încălzirea globală şi dependenţa omenirii de maşini.

    Să fie NFT-urile o bulăumflată de condiţiile financiare neobişnuite şi de exagerările imaginaţiei din vremea pandemiei? Categoric. Să fie nişte jucării de pluş inutile pentru obsedaţii de tehnologie care distrug planeta cu toată această energie necesarăpentru a crea bunuri digitale colecţionabile? Nu, nu în întregime. Poate că răspunsul este undeva la mijloc, iar acest lucru este ceva bun.

    Pentru Financial Times, rolul NTF-urilor este clar: când normele culturale sunt în haos, merită să investeşti în propagarea şi conservarea momentelor iconice ale internetului. 

    Piaţa NFT-urilor este promovată în principal ca o piaţă pentru artă. Însă ceea ce aceasta ar putea reprezenta cu adevărat este un nou tip de publicitate sau sistem de clasare pentru influenţă şi propagare culturală. De asemenea, merită să ne întrebăm dacă elementul cu adevărat perturbator al NFT-izării culturale ar putea fi în eliberarea lumii artei de influenţa excesivă a reţelei restrânse de dealeri puternici, case de licitaţii şi de intermediari care dictează în prezent ceea ce este sau nu constituie artă şi, în acest sens, o fereşte de aprecierea estetică mai populară? La fel a sunat şi promisiunea Fintech-ului şi a fenomenului cripto faţă de serviciile bancare. Deocamdată, însă, NFT-urile încurcă pe toatălumea, deoarece achiziţionarea controlului unui simbol al unei piese de artă foarte replicabilă listatăpe un domeniu oarecare al cuiva nu sună ca o propunere cu valoare logică. Pentru mulţi, NFT-urile reprezintăcel mai bine un exerciţiu de genul Hainele cele noi ale împăratului. Intuiţia ne spune, de asemenea, că, la fel ca în toate momentele de surexcitare a imaginaţiei colective şi a poftei de profit, piaţa NFT-urilor va veni inevitabil în faţă cu aceleaşi forţe vechi de boom şi de bust care au afectat întotdeauna mărfurile uşor de obţinut până când monopolurile şi reglementările au preluat controlul. Cu toate acestea, într-o lume online suprasaturată cu imagini şi de linkuri atât de vechi încât nu mai duc utilizatorul nicăieri, o definire mai bună a fenomenului ar putea însemna salvarea imaginilor care s-au dovedit a fi iconice din punct de vedere cultural sau cu semnificaţie aparte pentru internet. De la pergamentele vechi scrise şi primele fresce până la presa Gutenberg, omenirea a căutatîntotdeauna să investească în conservarea şi celebrarea icoanelor culturale. În lumea digitală, acest lucru s-a dovedit o provocare. Multe astfel de momente se vor pierde în timp, precum lacrimile în ploaie. Sau, în cel mai bun caz, uitate şi trecut cu vederea în inventarele digitale ale Wayback Machine, arhiva digitală a Web-ului.

    Până la maturizarea fenomenului, creatori de conţinut digital de toate calibrele caută să producăpropriul moment Beeple, sperând să le cadă din Web o avere similară cu cea a designerului grafic în vârstăde 39 de ani din Carolina de Sud, care a devenit instantaneu bogat şi faimos prin vânzarea unui singur lot.

    De atunci, mai multe pariuri s-au luptat pentru titlurile ziarelor. Multe sunt cascadorii sau experimente dadaistice concepute pentru a testa graniţele abia născutei pieţe a cripto-produselor nefungibile – NFT-urile – care conferă proprietate şi autenticitate fişierelor digitale care există în eter, unde pot fi reproduse cu uşurinţă. Au existat NFT-uri pentru înregistrări audio cu pârţuri; pentru un meme bazat pe o fotografie ofensatoare; pentru un portofoliu de picturi realizate de un robot umanoid. O serie de vedete – de la Grimes la Diplo – au intrat şi ele în luptă. Revista Quartz a intrat, de asemenea, în acţiune şi a vândut un articol NFT-izat pentru 1 Ethereum (în valoare de 1.800 de dolari atunci) pe piaţa NFT OpenSea. A urmat experimentul mai bănos al The New York Times şi un altul asemănător al The Time.

    Cumpărătorul primului tweet postat de Twitter, de către fondatorul companiei Jack Dorsey, pentru 2,9 milioane de dolari consideră că a făcut o investiţie înţeleaptă.

    “Este o bucată a istoriei umanităţii sub forma unui activ digital. Cine ştie care va fi preţul primului tweet peste 50 de ani”, a spus cumpărătorul, Sina Estavi, din Malaezia. El a comparat tweet-ul cu Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci.

     

  • Un produs la care puţini s-au gândit a devenit o investiţie chiar mai bună decât aurul, Bitcoinul sau chiar şi acţiuni în cele mai mari companii ale lumii

    „Dacă te gândeşti unde să îţi investeşti banii în vremuri de incertitudine, s-ar putea să nu trebuiască să te uiţi mai departe de pivniţa ta”, scrie un articol al platformei robbreport.com. Desigur, depinde de ce ai în pivniţă – autorii articolului vorbesc despre investiţiile în whisky, care se pare că devin din ce în ce mai profitabile.

    Potrivit indexului BC20 Whisky Cask Index, publicat în varianta britanică a publicaţiei Times, barique-urile de whisky, evaluate la 100.000 de dolari în iulie 2018, ar fi ajuns să fie evaluate la 160.000 de dolari până la finalul lunii iunie.

    Investiţiile în whisky ar fi devenit mai profitabile decât populara monedă digitală Bitcoin, acţiunile în companii din S&P 500 sau chiar şi aurul, care reprezintă în general un pariu sigur în astfel de vremuri.

    „Perioadele de turbulenţe sociale reprezintă momente în care investitorii se uită mai atent la portofoliile lor şi iau în calcul modalităţi noi prin care pot să îşi protejeze şi să profite de economiile lor, iar această pandemie nu este diferită”, spune Samuel Gordon, managing directoral Braeburn Whisky, într-o declaraţie de presă citată de robbreport.com.
    „Investiţiile în butoaie întregi de whisky (barique – n.red) reprezintă o strategie care îi ajută pe investitori atât să construiască, cât şi să îşi păzească averea, în timp ce oferă o abordare diversificată a investiţiilor”, a explicat Gordon publicaţiei The Times.

    Pentru cei care urmăresc atent această piaţă, investiţiile în whisky nu ar trebui să reprezinte o surpriză – doar în Scoţia, cel mai mare producător de whisky al lumii, aproximativ 22 de milioane de barique-uri de whisky sunt depozitate. Distileriile erau în trecut mai refractare în ceea ce priveşte lansarea butoaielor de whisky ca investiţii, preferând să îşi câştige profiturile pe termen lung cu produsele lor maturate.

    Există chiar şi o firmă de investiţii şi brokeraj pentru această piaţă – Rare Whisky 101.

    La fel ca orice investiţie, nici aceasta nu este lipsită de riscuri: evaporarea poate să conducă la pierderea a până la 2% din lichidul depozitat într-un an, iar păstrarea pentru o perioadă foarte lungă de timp devine astfel riscantă.

    Totuşi, spre deosebire de alte tipuri de investiţii – dacă lucrurile merg prost cu această investiţie – există un avantaj: puteţi să o beţi.

  • CEO-ul care doarme la serviciu zilnic: „Iată de ce ar trebui să faci acest lucru şi tu”

    CEO-ul companiei Brooks Bell, o companie americană axată pe marketing digital, este de părere că fiecare lider de companie şi angajat ar avea de câştigat din reprize de somn scurte şi dese, concentrându-se astfel mai mult pe echilibru, reiese dintr-un articol publicat pe fastcompany.com.

    „Angajaţii se încurajează unii pe ceilalţi atunci când iau o pauză de la muncă pentru a-şi aloca timp de odihnă. Ca CEO, nimic nu m-ar putea face mai mândru. Înseamnă că eu conduc prin exemplu”, spune Gregory NG în articolul scris chiar de el.

    El spune că a simţit nevoia unor pauze de somn după ce a devenit tată pentru prima dată. Puterea pe care a descoperit-o într-un somn de 20 de minute i-a dat ideea construirii unei camere dedicate somnului în cadrul companiei. Fondatorul companiei a fost de acord, iar în timp, camera respectivă a evoluat, transformându-se într-una de relaxare, care să includă şi cărţi de wellness, perne confortabile.


    Studiile spun că aproximativ jumătate dintre americani dorm la muncă oricum, dar cei care fac pauze scurte de somn şi companiile care le permit acest lucru ar putea ajuta la construirea unui mediu de muncă mai sănătos, prin intermediul sistemelor imunitare îmbunătăţite datorită somnului.

    Studiile arată că reprizele scurte de somn în timpul zilei reglează emoţiile, îmbunătăţesc creativitatea şi scad nivelul stresului.

    Angajaţii CEO-ului menţionat şi-au păstrat această rutină şi în perioada în care lucrează de acasă.

     

  • Mobilă atipică. Din ce material s-au gândit doi designeri să construiască piese de mobilier

    Acum, îşi topesc colecţia, iar apoi transformă materialul rezultat în scaune şi alte obiecte utile în casă, potrivit unui articol din Financial Times. Întregul proces se desfăşoară cât timp cuplul se află în continuare pe o barcă. Designul lor nu este destinat producţiei de masă, iar obiectele de mobilier pot fi văzute în muzee, cu scopul de a creşte gradul de conştientizare referitoare la folosirea plasticului. Iniţiativa se numeşte „Sea Chair” (Scaunul din ocean).

    foto: Twitter

  • Terapia, ca o joacă

    Potrivit publicaţiei, acest joc american poate include cerinţe precum „Alegeţi membrul grupului care vă place cel mai puţin şi spuneţi-i de ce este aceasta problema lui”. Chiar dacă sună ca o directivă a unui producător de reality show, aceasta este de fapt una dintre provocările jocului. Jocul pare să fie disponibil la unele magazine de antichităţi din Statele Unite – iar o variantă mai nouă a acestuia (Couples) este disponibilă şi pe eBay în schimbul a 49,99 de dolari. Dacă vă surâde ideea, de ce să nu încercaţi să vă construiţi propriul joc terapeutic acasă?

  • Cum să îţi dai seama imediat dacă cineva nu este atât de deştept pe cât se crede. Un singur cuvânt îl poate da de gol

    Se pare că există un nume al situaţiei în care unii oameni au tendinţa să se creadă mai deştepţi sau mai capabili decât sunt: efectul Dunning-Kruger, analizat de psihologii David Dunning şi Justing Kruger, potrivit unui articol al Inc. Magazine.

    Dunning, profesor de psihologie la Universitatea din Michigan spune: „Dacă eşti incompetent, nu îţi poţi da seama că eşti incompetent… abilităţile de care ai nevoie pentru a produce răspunsul corect sunt aceleaşi de care ai nevoie ca să recunoşti acest răspuns”.
    După cum spunea şi filosoful Bertrand Russel, „Unul dintre lucrurile dureroase ale vremurilor noastre este că cei care simt certitudinile sunt proşti, iar cei cu imaginaţie şi capacitate de înţelgere sunt plini de îndoieli şi sunt indecişi”.

    Oamenii cu abilităţi ridicate tind să subestimeze cât de buni sunt.
    Ei au tendinţa să îşi subevalueze competenţele şi, în acelaşi timp, presupun că sarcinile care lor le sunt uşor de făcut, sunt la fel de uşor de făcut şi de restul oamenilor.

    Fiecare dintre noi cunoaştem persoane care se Poziţionează într-un anumit fel faţă de o situaţie şi proclamează lucrurile pe care le cred ei drept adevăruri absolute, în timp ce ignoră cu totul puncte de vedere diferite. Ei ştiu că au dreptate – şi vor ca şi tu să conştientizezi că ei au dreptate.
    Acest comportament nu este însă o dovadă a inteligenţei, ci un semnal clasic de D-K.

    După cum spunea Jeff Bezos, „Cei mai inteligenţi dintre oameni îşi revizuiesc mereu înţelegerea, reconsideră o problemă pe care credeau că au rezolvat-o deja. Sunt deschişi la noi puncte de vedere, la noi idei, informaţii, contradicţii şi îşi supun provocărilor propra gândire”.

    Aceasta se întâmplă fiindcă înţelepciunea nu se leagă de certitudini. Înţelepciunea înseamnă să fii conştient de lucrurile pe care le cunoşti, dar li de faptul că există mult mai multe lucruri pe care nu le cunoşti.
    Astfel, este important să nu vă fie teamă să greşiţi. Să nu vă fie teamă să spuneţi că nu aveţi toate răspunsurile şi să puteţi să spuneţi „Cred” în loc de „Ştiu”.

     

  • Distanţa de doi metri ar putea să nu fie suficientă pentru a preveni transmiterea coronavirusului

    Autorităţile de sănătate publică le-au cerut oamenilor să stea la doi metri unul de altul pentru a încetini răspândirea coronavirusului prin aşa-numitele picături respiratorii, dar trei experţi avertizează că această distanţă nu este suficientă, scrie CNN.

    Într-un articol publicat în revista Science, experţii au solicitat „testarea pe scară largă”, pentru a găsi cazurile asimptomatice şi spun că purtarea de măştii este esenţială pentru a controla răspândirea virusului. Ei au dat exemple ţări precum Singapore, Hong Kong şi Taiwan unde toată lumea poartă mască.

    „Datele arată că noul coronavirus se răspândeşte în mod silenţios în aerosolii exhalaţi de persoanele asimptomatice care sunt extrem de contagioase”, au scris Chia Wang de la Universitatea Naţională Sun Yat-sen din Taiwan şi Kimberly Prather şi Dr. Robert Schooley de la Universitatea din California, San Diego.

    „Aceste date sugerează că recomandarea OMS privind păstrarea unei distanţe de doi metri nu este suficientă în multe condiţii interioare. Aici aerosolii pot rămâne în aer mai multe ore şi se pot transmite prin curenţii de aer pe distanţe mai mari de doi metris”, au scris autorii articolului.

    Cei trei, experţi în chimie şi boli infecţioase, spun că deşi studiul lor are nevoie de mai multe cercetări, este sigur că toată lumea trebuie să poarte mască şi este nevoie de o testare pe scară largă a unui număr cât mai mare de oameni pentru a fi depistate persoanele asimptomatice.

  • Miliardarii care şi-au trimis angajaţii în şomaj tehnic

    Cel puţin 20 dintre cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie au beneficiat de schemele de şomaj tehnic acordate de statul britanic, potrivit unui articol al publicaţiei britanice The Mirror.

    Se pare că cei mai bogaţi oameni ai ţării au pierdut mai mult de 54 de miliarde de lire serline în ultimele două luni, ca urmare a pandemiei de coronavirus, potrivit unui articol al Sunday Times Rich.

    Cancelarul Rishi Sunak a sugerat că în jur de 7,5 milioane de oameni ai circa un milion de businessuri britanice sunt în prezent în şomaj tehnic, dar folosirea schemei de anumiţi miliardari a creat controversă.

    Mulţi dintre cei mai bogaţi 10 oameni ai ţării au trimis angajaţii în şomaj tehnic, schemă prin care în Marea Britanie aceştia sunt plătiţi cu 80% din salariu de către guvern – cu până la 2.500 de lire sterline pe lună.

    Lista îi include pe Sri şi Gopi Hinduja care au ajuns în lista celor mai bogaţi oameni ai ţării cu o avere de 22 miliarde de lire sterline.

    Cei doi fraţi au înregistrat o scădere a averii cu 6 miliarde de lire sterline anul acesta.

    Sir Jim Ratcliffe, coproprietarul lanţului de hoteluri Pig, a fost criticat pentru trimiterea în şomaj tehnic a majorităţii angajaţilor.
    De asemenea, printre oamenii de afaceri britanici care şi-au trimis angajaţii în şomaj tehnic se numără fraţii Reuben (private equity) şi familia Weston.

    Un alt angajator bogat care a cauzat controverse din cauza faptului că a beneficiat de ajutorul de şomaj tehnic este Sir Richard Branson care are o avere de 3,625 miliarde de lire sterline şi a trimis în şomaj tehnic 8.000 de angajaţi ai Virgin Atlantic.

    Câţiva dintre cei care au fost acuzaţi de folosirea schemei, printre care Joe Lewis (3,992 miliarde de lire sterline) şi Daniel Levy (329 milioane de lire sterline), amândoi proprietari ai clubului de fotbal Tottenham Hotspur şi Victoria Beckham (370 de milioane de lire sterline), au renunţat la folosirea schemei.

     

  • Medicul care la 98 de ani nu renunţă să ajute oamenii care au nevoie în timp ce îşi pune propria viaţă în pericol: „Soţia mea este îngrozită că aş putea aduce virusul acasă şi are dreptate”

    Mediul Christian Chenay continuă să lucreze în pofida riscurile de îmbolnăvire cu COVID-19 pentru cei de vârsta lui, potrivit unui articol publicat de BBC.

    Cel mai în vârstă medic al Franţei face în continuare vizite săptămânale la domiciliul pacienţilor pentru a oferi îngrijire. Decizia lui de a lucra în continuare ţine parţial de lipsa de medici de familie cu care se confruntă Franţa.

    „Sunt foarte atent. Soţia mea este îngrozită că aş putea aduce virusul acasă şi are dreptate”, a spus el în interviul acordat BBC.

    Medicul a fost nevoit să închidă cabinetul pe care îl avea în Paris, dar ţine şi consultaţii în mediul online pentru pacienţi şi face vizite săptămânale chiar şi la un azil de bătrâni. „Nu îi pot abandona în mijlocul epidemiei cu acest virus. Nu ar putea să se descurce pe cont propriu.”

    „Am aproape 99 de ani, ar trebui să îmi reduc activitatea din mai multe motive. Lucrez într-un ritm mai lent decât înainte, trebuie să am grijă”, a mai spus medicul.