BusinessMagazin

Tag: antreprenor

  • O idee de milioane a unui antreprenor din Montana

    În urmă cu câţiva ani, scrie New York Times, când pădurea aflată în proprietatea familiei lui s-a confruntat cu un atac al unei specii de gândac de lemn, Larry Lipson a tăiat toţi copacii afectaţi pentru a combate infestarea, rămânând cu o cantitate mare de lemn nevandabil.

    A constatat însă că că lemnul poate fi folosit, deoarece copacii fuseseră tăiaţi înainte să usuce şi, mai mult, căpătase o tentă albăstruie, din cauza unei ciuperci aduse de atacatori. Aşa încât soluţia găsită de întreprinzător a fost să facă din lemn carcase pentru iPhone, standuri pentru iPad şi alte accesorii pentru gadgeturi, sub marca Bad Beetle (gândac rău).

  • Care este reţeta care i-a adus câştiguri de două cifre antreprenorului Octavian Bădescu pe bursa americană?

    Octavian Bădescu, proprietarul firmei de curierat Sameday Courier, care are un portofoliu de câteva sute de mii de euro pe bursa românească şi americană, spune că a reuşit să-şi dubleze banii pe acţiunile Nokia în câteva luni şi într-o perioadă similară a făcut un profit de 20-25% pe acţiunile JP Morgan. Secretul, spune Bădescu, este să achiziţionezi acţiuni puternice fundametal dar care trec printr-o conjunctură nefavorabilă la un moment dat.

    Mai multe pe zf.ro

  • Un antreprenor din telecom aduce numărul cu mai multe SIM-uri

    “Poţi avea spre exemplu acelaşi număr pe două telefoane, iar dacă se termină bateria la unul dintre ele, îl poţi folosi imediat pe celălalt pentru a continua convorbirea fără ca interlocutorul să-şi dea seama că ai schimbat telefoanele. Acest operator va fi şi o platformă de teste, pentru că de exemplu testez o soluţie care să permită utilizarea telefoanelor mobile la bordul avioanelor, fără alte echipamente instalate pe aeronavă”, a declarat Eftimie. “De la lansarea MMS-urilor şi a apelurilor video în ultimii cinci ani nu s-a mai lansat niciun serviciu inovator pe piaţa locală. LTE (4G) este doar o nouă tehnologie de acces, nu este serviciu nou”, spune el. Compania va folosi reţeaua de voce şi date a unui operator deja existent, dar va deţine şi propriile echipamente.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

  • Vrei să începi o afacere în retail sau producţie? Cât te costă un spaţiu?

    Pe lângă o idee care trebuie să “rupă” piaţa şi banii necesari punerii în aplicare a acesteia (nu ştiu exact care este ordinea), un tânăr întreprinzător trebuie să găsească însă şi cel mai bun amplasament pentru afacerea sa.

    Care sunt cele mai bune soluţii de ocupare pentru afacerile tinerilor, din punct de vedere al vizibilităţii, dar şi al costurilor?

    Am încercat să analizăm din acest punct de vedere oferta de pe piaţa imobiliară din trei oraşe importante, respectiv Bucureşti, Cluj şi Constanţa. Am luat în considerare ca domenii de activitate comerţul cu amănuntul şi producţia. În comerţ, spun specialiştii, secretul succesului ţine, cel puţin teoretic, de trei elemente: locaţie, locaţie şi locaţie. Am putea spune că pentru o afacere la început, aceste criterii sunt esenţiale, însă unii consultanţi imobiliari contrazic convingerile noastre.

    “Dacă ar fi să încep o afacere, aş încerca să caut un spaţiu care nu este neapărat ceea ce noi numim «prime» şi să atrag oamenii prin alte mijloace. Trebuie să ai costuri cât mai mici pentru chirie pentru că oricum vor fi alte cheltuieli care vor pune presiune pe afacere. Pe de altă parte, acum este un moment mai bun pentru a închiria un spaţiu decât în urmă cu câţiva ani, când preţurile erau duble”, declară Andrei Văcaru, şeful departamentului de Retail al companiei de consultanţă imobiliară Jones Lang LaSalle România (JLL).

    Un nivel maxim al chiriei în Bucureşti este de 60-70 de euro pe metru pătrat pe lună pentru spaţii de 100 metri pătraţi în cele mai bune locaţii. În zone secundare, precum Moşilor sau Mihalache, nivelul chiriilor a scăzut foarte mult, ajungând la 25-30 de euro pe metru pătrat pe lună.

    Dar acestea se adresează în special chiriaşilor tipici pentru astfel de spaţii, respectiv farmacii sau bănci, fiind mai puţin accesibile tinerilor aflaţi la începutul unei afaceri.Aşadar, cel puţin pentru Bucureşti, o variantă viabilă şi care implică costuri cu chiria mai reduse rămân zonele care nu intră neapărat în categoria celor comerciale. “Se pot găsi spaţii şi în zona centrală la preţuri avantajoase. Astfel, dacă pe Calea Victoriei, vizavi de Hotelul Radisson, chiria ajunge la 60-70 de euro/mp/lună, tot în zona Calea Victoriei, în spaţii mai retrase, pe străzi laterale, chiriile sunt şi de trei ori mai mici”, a adăugat Văcaru. El consideră că în Bucureşti se pot găsi chirii şi de 10 euro pe metru pătrat în zone care nu sunt neapărat de retail.

    “Dacă eşti creativ, poţi găsi astfel de spaţii. Proprietarul unui start-up se poate gândi şi la spaţii mai bine poziţionate după ce are un anumit cash-flow care să poată susţine o chirie mai mare. Este un moment bun pentru că nivelul costurilor s-a redus semnificativ şi există şansa de a găsi un spaţiu bun fără a concura cu multe alte companii mari”, consideră reprezentantul JLL.În ceea ce priveşte centrele comerciale, şansele de a găsi un spaţiu la costuri reduse sunt extrem de limitate pentru start-up-uri. “În Bucureşti, în centrele comerciale importante, proprietarii nu sunt dispuşi la compromisuri când vine vorba de start-up-uri, care în general nu au putere financiară sau un brand important”, spune Văcaru.

  • Radu Georgescu: Vreau o companie de un miliard

    Radu Georgescu a venit la Meet the CEO în blugi, dar cu sacou, un antreprenor lipsit de stresul corporatist, cu voce clară, cu idei bine conturate şi uneori surprinzătoare. Este cunoscut pentru că a făcut afaceri cu Bill Gates într-o perioadă în care România nu prea făcea afaceri în general. Cel mai recent pariu depăşeşte nu numai graniţele, ci şi oceanul: vrea să listeze compania Avangate, copilul prodigios al momentului, pe piaţa americană NASDAQ. Eventual înainte ca viitoarea bulă tehnologică, prefigurată de evoluţia nefericită a acţiunilor Facebook la recenta listare, să explodeze.

    Să nu pui ouăle într-un singur coş
    Cum a ajuns inginerul să se implice în software? A terminat TCM, dar spune că s-a îndrăgostit de calculatoare în ultimul an de facultate, a făcut proiect pe calculatoare, iar profesorul i l-a cumpărat. “De fapt nu l-am vândut, l-am licenţiat, am păstrat eu dreptul de proprietate intelectuală. Am înţeles atunci că businessul cu software este o chestie senzaţională, pentru că este unul dintre puţinele businessuri din lume în care faci o dată, dar vinzi de mai multe ori, şi asta a fost ceva ce mi-a sucit mintea cu faţa în spate şi aşa a rămas”, glumeşte Georgescu.

    Radu Georgescu a venit la Meet the CEO în blugi, dar cu sacou, un antreprenor lipsit de stresul corporatist, cu voce clară, cu idei bine conturate şi uneori surprinzătoare. Este cunoscut pentru că a făcut afaceri cu Bill Gates într-o perioadă în care România nu prea făcea afaceri în general. Cel mai recent pariu depăşeşte nu numai graniţele, ci şi oceanul: vrea să listeze compania Avangate, copilul prodigios al momentului, pe piaţa americană NASDAQ. Eventual înainte ca viitoarea bulă tehnologică, prefigurată de evoluţia nefericită a acţiunilor Facebook la recenta listare, să explodeze.

    Să nu pui ouăle într-un singur coş
    Cum a ajuns inginerul să se implice în software? A terminat TCM, dar spune că
    s-a îndrăgostit de calculatoare în ultimul an de facultate, a făcut proiect pe calculatoare, iar profesorul i l-a cumpărat. “De fapt nu l-am vândut, l-am licenţiat, am păstrat eu dreptul de proprietate intelectuală. Am înţeles atunci că businessul cu software este o chestie senzaţională, pentru că este unul dintre puţinele businessuri din lume în care faci o dată, dar vinzi de mai multe ori, şi asta a fost ceva ce mi-a sucit mintea cu faţa în spate şi aşa a rămas”, glumeşte Georgescu.

    În ’94 a început patru produse software, antivirusul care a ajuns la Microsoft şi încă trei care au eşuat. Primul a fost o clonă de Norton Commander, care a suferit pentru că apărea într-o zonă pentru care piaţa îşi pierduse interesul. Al doilea, RACS, era un arhivator cu o tehnologie “senzaţională”, dar conceput de un singur programator, de excepţie, care a plecat în SUA, iar produsul a murit (“morala, să nu pui toate ouăle într-un singur coş”). Al treilea a fost un sistem de management al documentelor, venit pe o piaţă bună, dar care a eşuat pentru că a fost conceput de programatori; de aceea nu s-a mulat pe cerinţele pieţei, “făcea chestii extraordinare de care nu avea nimeni nevoie”.

    “RAV a ieşit în schimb pe piaţa internaţională, Microsoft l-a vrut pentru a-l integra în produsele sale, şi în ziua de astăzi toţi colegii mei care s-au dus la Redmond sunt tot acolo, ei conduc tot ce înseamnă “security” în Microsoft. A fost un deal foarte reuşit”, spune Georgescu.
    Tehnologia antivirus RAV a apărut în 1994. Georgescu spune că s-a gândit la un produs antivirus împreună cu Claudiu Oprea, director general al companiei într-o perioadă în care făceau software pentru CAD, dar asamblau şi calculatoare. Au scris, pe hârtie, pentru că nu exista mail, celor de la McAfee, care nu au răspuns. “Am găsit pe BBS-uri (un computer logat într-un sistem prin intermediul unui program de terminal – o formă de comunicare şi transfer de date ce precede e-mail-ul şi internetul – n.r.) un tânăr de 17 ani ce făcea un antivirus, Costin Raiu; ne-am întâlnit şi a venit să dezvolte produsul pentru noi.” RAV a fost continuat de un coleg al lui Raiu, Adrian Marinescu, după plecarea acestuia la Kaspersky, compania rusă de securitate informatică. Raiu lucrează şi acum la Kaspersky, unde face cercetare în domeniu.
    Georgescu şi-a finanţat activitatea din vânzarea primului produs conceput, de proiectare asistată de calculator şi care a fost, de fapt, primul său exit. Vânzarea nu a fost de milioane de dolari, dar “adusese nişte bănuţi, suficienţi cât să mergem mai departe. Între timp asamblam calculatoare sau alergam cu mauşii prin consignaţii”.

    După RAV
    După succesul afacerii cu Microsoft, a început multe alte companii, printre ele numărându-se serverul de e-mail Axigen sau ePayment, companie de plăţi online care s-a vândut acum doi ani şi s-a transformat în PayU. Acestea pe lângă Gecad Net, un integrator de soluţii software, o companie din ’92 care a început prin a face calculatoare.
    Avangate, compania “americană” care ajută producătorii de software să vândă online, furnizând tot ce este după butonul “buy”, a crescut într-un ritm bun şi este numărul doi în lume pe domeniul ei. Compania este condusă în prezent de Carl Theobald, după ce s-a mutat anul trecut de la Bucureşti în Silicon Valley, şi se pregăteşte pentru listarea pe NASDAQ în 2014.
    A mai încercat şi alte businessuri. “Acum şapte ani era la modă să-ţi faci call-center în România şi am deschis şi eu un call-center. După şase luni a devenit profitabil şi cine
    nu-şi doreşte aşa un business? După un an l-am închis, pentru că am realizat că spre deosebire de businessul de proprietate intelectuală, call-centerul este o afacere în care, dacă vrei să mai câştigi 100 de lei, trebuie să mai angajezi un om. Are o creştere liniară în cel mai fericit caz, pentru că la un moment dat începe să se aplatizeze. Nu se compară cu software-ul”, povesteşte antreprenorul.
    Greşeli? Sigur, exclamă fără să ezite, şi vorbeşte despre cele trei produse software de la începuturi, de call-center, de distribuţia de jucării sau de e-learning, business eşuat din cauza partenerului nepotrivit.

  • Lupta antreprenorului Bărbuţ cu multinaţionalele

    “N-am simţit deloc criza, pentru noi afacerile au mers brici”, spunea Marcel Bărbuţ la un eveniment organizat anterior de BUSINESS Magazin. Lucru reflectat clar în cifrele şi deopotrivă acţiunile AdePlast, firma pe care a construit-o bihoreanul şi care produce mortare uscate, vopsea şi polistiren. În primele patru luni ale anului compania a bifat o creştere de peste 21 de procente faţă de perioada similară din 2011, ajungând la o cifră de afaceri de 35 de milioane de lei.

    Despre acest avans, Bărbuţ spune că a fost o “creştere organică” pe care în plus, o califică drept “sănătoasă” în ciuda faptului, spune el, că în primele luni a operat o creştere a preţurilor cu circa 5 procente. Plusul din preţuri este urmarea scumpirilor energiei şi a materiilor prime şi, mai nou, a devalorizării leului. Tehnologia din cele două fabrici funcţionale – la Ploieşti şi Oradea – obligă producătorul să păstreze constantă calitatea produselor, povesteşte Bărbuţ care subliniază şi reversul medaliei: compania trebuie să ridice preţul atunci când furnizorii de materii prime sau energie măresc preţurile. Pentru toată gama de produse care ies din liniile de fabricaţie ale AdePlast creşterile au fost uniforme. Dar, punctează antreprenorul, “eu pot modifica imediat coordonatele unei oferte de preţ, spre deosebire de o multinaţională, care are nevoie de foarte multe aprobări”. Un lucru deopotrivă util la ridicarea, dar şi la coborârea preţurilor, pentru că în domeniul în care are activităţi compania, competitorii poartă un veritabil război. Iar Bărbuţ îşi avertizează concurenţii care se aşteaptă să câştige cotă de piaţă prin preţuri că nu-şi va lăsa niciun client să plece. “Datorită tehnologiei moderne din fabricile noastre, costurile de producţie sunt foarte mici.” De aceea, chiar şi în momentul în care un competitor pierde 5% din cifra de afaceri, AdePlast tot înregistrează un mic profit. “Vom reduce preţurile acolo unde este cazul, doar ca răspuns la atacurile competiţiei asupra clienţilor noştri”, adaugă antreprenorul, care precizează că se aşteaptă ca anul acesta cifra de afaceri a companiei să crească cu cel puţin 25%, “indiferent de condiţii”.

    În 2011 compania a înregistrat o cifră de afaceri de 143 milioane de lei, în creştere faţă de 2010 (127 milioane de lei), şi “am reuşit să scoatem profit, chiar dacă în piaţa noastră s-au operat scăderi importante de preţ la produse”, spune antreprenorul. La jumătatea anului trecut compania a stabilit un parteneriat cu reţeaua de bricolaj Dedeman şi a lansat pe piaţă produse în ambalaje mici, la saci de polietilienă de 5 kg, pentru a se adresa celor care îşi renovează locuinţele. Ca să pună însă pe rafturi saci cu cantităţi atât de mici, compania a cumpărat un utilaj special de ambalare, acţiune ce se înscrie, după cum spuneau oficialii la acea vreme, în strategia de a se apropia de reţelele de bricolaj.

    Piaţa construcţiilor are o valoare anuală estimată de peste 9 miliarde de euro, în permanentă scădere din 2008. Segmentul mortarelor şi adezivilor pentru gresie şi faianţă reuneşte câteva zeci de jucători, între cei mai mari producători numărându-se Henkel, Baumit, Mapei, Gabbro, Baumix, Bengoss, Multistar, Euro MGA şi Saint-Gobain Weber.

    Plusurile pe care le vede Bărbuţ în vânzări sunt însă efectul direct al investiţiilor în tehnologie pe care le-a realizat în ultimii ani, în ciuda crizei economice, când cele mai multe companii preferă o politică precaută. După ce anul trecut AdePlast a investit peste 17 milioane de lei (4 milioane de euro), în 2012 compania şi-a bugetat circa 50 de milioane de lei (12 milioane de euro). Bani ce sunt destinaţi atât pentru construcţia şi utilarea celei de a treia fabrici, la Roman (Neamţ), unde va angaja 50 de oameni, dar şi pentru finalizarea unei investiţii la Ploieşti. Marcel Bărbuţ subliniază că multinaţionalele au primit facilităţi pentru dezvoltarea unor proiecte similare, în timp ce antreprenorii români nu sunt trataţi la fel. “Totuşi, prin forţe proprii, programele investiţionale sunt pe un făgaş normal”, adaugă el. Cele aproape 70 de milioane de lei investite pe parcursul anului în curs şi a celui trecut sunt în proporţie de 20% din fonduri proprii, diferenţa fiind asigurată prin credite bancare (80%).

    Afacerea construită de bihorean este cea mai mare din branşa sa, capacitatea totală de producţie pentru sectorul mortarelor ridicându-se la 700.000 de tone anual. Producţia de vopsea, tencuieli decorative şi de adezivi speciali în stare umedă ajunge la 80.000 de tone. Fabrica de vopseluri şi tencuieli decorative, inaugurată în 2009 la Oradea, este una dintre cele mai moderne la nivel naţional. Anul trecut, la Ploieşti, AdePlast a pus în funcţiune o fabrică de polistiren expandat, unitatea de producţie fiind ridicată în numai patru luni.

    Or, prin inaugurarea noilor fabrici, firma îşi creşte deopotrivă cantitatea şi tipurile de produse din portofoliu. La Roman vor fi fabricate mortare uscate, iar la Ploieşti va ieşi de pe liniile de producţie un tip special de polistiren, ce nu există acum pe piaţa românească. Astfel încât, chiar dacă Marcel Bărbuţ va scădea preţurile la produse pentru a-şi contracara competitorii, câştigul va veni din vânzări mai mari în volum.

  • Cum luptă antreprenorul român cu multinaţionalele

    “Un orgoliu personal.” Aşa caracterizează – scurt şi la obiect – Augustin Russu, un antreprenor de 42 de ani, decizia sa de a construi o firmă de la zero. Este unul dintre puţinii români care concurează cu multinaţionalele, la fel cum fac şi alţi câţiva întreprinzători ce pot fi număraţi pe degete: în piaţa lactatelor – Raul Ciurtin, artizanul Albalact; în domeniul materialelor de construcţii Marcel Bărbuţ, care a clădit AdePlast; în piaţa mall-urilor Iulian Dascălu, proprietarul Iulius Mall; în retail Dragoş Pavăl, care a dezvoltat reţeaua Dedeman.

    Augustin Russu – deşi ţine să precizeze că acordă rar interviuri – vorbeşte cu dezinvoltură despre dificultăţile întâmpinate, despre greşelile făcute şi soluţiile găsite. Tot dezinvolt stă şi în faţa fotografului, una dintre pietrele de încercare pentru managerii care stau de vorbă cu ziarişti. Relaxarea de acum are temei: firma pe care a clădit-o ocupă, conform propriilor spuse, poziţia a doua pe domeniul adezivilor.

    Detaliile poveştii le spune pe un ton încărcat de umor. Russu, de formaţie inginer a început prin a construi brandul Ceresit în România, fiind primul angajat al Henkel pentru divizia de materiale de construcţii. A clădit pas cu pas, vreme de şapte ani (“piaţa nu exista la acel moment”), întreaga afacere – echipa şi reţeaua de clienţi, odată cu finalizarea lucrărilor la fabrica de adezivi. “Când afacerea a crescut au început să apară oportunişti care să îşi aroge meritele”, spune Russu. Or, el, care cărase primul sac de Ceresit în portbagajul maşinii, punea mult suflet în afacere şi nu se socotea “un simplu angajat” şi cu atât mai puţin “uşor de controlat”.

    S-a frământat vreme de 4-5 luni înainte de a pleca de la Henkel şi, când a făcut acest pas, în urmă cu aproape zece ani, a fost însoţit, spune el, de toată echipa de bază, incluzând colegi din logistică şi vânzări. Precizează că n-a plecat la drum cu ideea de a se răzbuna sau de a distruge brandul Ceresit. “N-au păţit mare lucru după plecarea noastră şi sunt în continuare bine mersi”, zâmbeşte antreprenorul, precizând că marca deţine nu numai poziţia de lider pe segmentul adezivilor, ci şi o cotă de piaţă care îi asigură confort faţă de următorii plasaţi.

    Odată plecaţi de la Henkel însă, lucrurile n-au fost deloc uşoare, pentru că nu aveau capital de investit. “Când n-ai bani, singura variantă este să găseşti parteneri”, spune Russu, care povesteşte că de-a lungul anilor în care a lucrat la Henkel a “ajutat oameni”. Iar când a avut mai mare nevoie, doi parteneri i-au întins o mână de ajutor – unul i-a pus la dispoziţie spaţiul pentru producţie, iar celălalt a garantat personal pentru a cumpăra instalaţia de producţie a adezivilor. La acel moment, motivaţia echipei, cu o medie de vârstă de 30 de ani, era mai mult emoţională, admite antreprenorul. A fost nevoie de 4-5 luni până când adezivii au început să iasă de pe linia de producţie, iar echipa a demarat negocierile pentru punerea pe piaţă a noilor produse.

    Pornit la drum să îşi construiască propria afacere, Augustin Russu a avut o revelaţie. Lucrând într-o firmă, “ai impresia că le ştii pe toate; dar ne-am dat seama că nu-i aşa, ne loveam de tot felul de probleme”. Mai mult, pe umerii antreprenorului, care plecase de la Henkel însoţit de o întreagă echipă, apăsa şi responsabilitatea oamenilor. “În primul an mă întrebam permanent <de ce am făcut asta?>”, îşi aminteşte acum.

  • Antrenorul naţionalei de business

    Radu Timiş nu crede că spiritul antreprenorial poate fi dobândit, ci că pur şi simplu te naşti sau nu cu simţul banilor. Simte că are pieţe şi nişe noi de atacat, iar lista de planuri pe care vrea să le pună în aplicare e lungă. Plin de optimism, declară că a bugetat pentru anul în curs o creştere de 25% a afacerilor, dar că nu s-ar mira ca plusul să fie chiar şi de 50%, în condiţiile în care anul trecut compania a înregistrat o cifră de afaceri de 83 de milioane de euro şi cel mai bun EBITDA, de 10,5 milioane de euro, din istoria CrisTim.

    Plin de optimism şi în privinţa rezultatelor imediate, dar şi a celor pe termen lung, Timiş crede că peste zece ani businessul pe care îl conduce va fi de cel puţin cinci ori mai mare decât acum, cu vânzări de 400 de milioane de euro. La 50 de ani, el spune că visul său a fost mereu să fie numărul unu în piaţă şi “când am făcut compania mi-am propus să aibă o viaţă de 100 de ani”.
    Deşi a fost tentat să-şi facă o farmacie în loc de chioşc (“iar cu ambiţia şi tenacitatea mea ajungeam departe”), este încredinţat că alegerea făcută este potrivită. “Viitorul businessului, în afară de energie, va fi mâncarea”, spune Timiş, care face referire la prognoza ONU pentru 2030, când preţurile alimentelor ar putea fi de 100-170 de ori mai mari decât acum. “În cinci ani, când se va termina criza, va începe criza alimentară, iar alimentele vor fi precum aurul.”

    Cel mai puternic impact asupra afacerilor îl va avea noua tehnologie de producţie: în procesul de fabricaţie vor fi folosiţi mai puţini conservanţi – sau chiar deloc -, iar termenul de valabilitate poate fi extins cu 300%. 4 milioane de euro din cele 24 de milioane de euro investite în ultimii trei ani au fost folosiţi pentru utilajul care face posibile aceste lucruri, utilaj de ultimă generaţie, care are o greutate de 45 de tone. Tehnologia este folosită acum doar de alte două firme europene, la o capacitate mai mică.

    Gama Vitality, mezeluri fără niciun fel de conservanţi, ar urma să fie lansată în circa o lună, iar Timiş estimează că ar putea atrage clienţi din rândul celor care nu mănâncă deloc mezeluri (circa un sfert din cumpărători), considerându-le nesănătoase.

    Concret, produsele ambalate şi etichetate sunt scufundate în apă rece timp de 8 minute, la o presiune de 6.000 de bari, de 9.000 de ori mai mare decât presiunea atmosferică. Prin acest tratament, sunt distruse toate virusurile şi bacteriile din produs, celula de carne rămâne vie, iar proprietăţile nu sunt afectate. Tratate astfel, mezelurile CrisTim au un avantaj în ce priveşte exporturile: termenul de garanţie este mai mare, iar exporturile vor putea fi făcute cu vaporul şi nu numai cu avionul. Iar costul de transport cu vaporul, mai redus, va permite produselor să aibă preţuri competitive la raft. În ultimii ani compania a pus accent pe exporturi, mezelurile fiind vândute în 16 ţări europene. 13% din volumul mărfurilor produse pleacă peste graniţele ţării, exportul fiind, după spusele antreprenorului, mai profitabil decât vânzarea pe piaţa internă. Timiş vrea să exploateze la maxim respectivul filon şi ţinteşte să ajungă la o pondere de 25-30% din volumele produse prin intrarea pe noi pieţe, ca Rusia, China, Japonia, Coreea. În opinia sa, este doar o chestiune de timp până când mezelurile CrisTim vor intra în magazinele ruseşti sau chineze.

    Tot grija mai mare a consumatorilor pentru alimente sănătoase îl face să creadă că produsele bio sunt “o nişă extraordinară pentru viitor”, iar primul pas în acest segment îl va face cu lactatele. CrisTim va finaliza în câteva luni fabrica de lactate şi va lansa laptele “Mândruţa”. Antreprenorul spune că marele avantaj al acestei unităţi de producţie este chiar amplasarea ei – lângă grajduri, iar astfel laptele intră direct în procesare. “Vom avea un control total al trasabilităţii”, argumentează Timiş, care crede că va obţine certificarea pentru produsele ecologice în trei ani. Singurele produse ale căror vânzări au crescut în perioada de criză au fost cele bio, cu 20%, “dar şi baza de plecare este mică”, spune preşedintele CrisTim. El constată că există oameni dispuşi să plătească mai mult pentru calitate mai bună. “Eşti mai câştigat dacă mănânci mai puţin şi sănătos decât mult şi de calitate inferioară”, admite omul de afaceri, care face regulat mişcare, încă din tinereţe, fiind de altfel absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport.

  • Gabriel Comănescu devine cel mai puternic antreprenor român, la 44 de ani

    Mai mult, GSP se află pe locul doi între cele mai mari 500 de companii din Europa Centrală raportat la rata de creştere a businessului în 2010 faţă de 2009 (peste 150%). Compania a avut anul trecut venituri de 548 mil. euro.

    GSP a finalizat recent un contract de 270 mil. dolari câştigat în noiembrie 2009 cu contractorul general al gigantului rus Gazprom.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro