BusinessMagazin

Tag: antreprenor

  • Proiect: 30 septembrie va fi declarată „Ziua naţională a antreprenorului român”

    „Activităţile specifice privind celebrarea «Zilei naţionale a antreprenorului român» pot fi organizate de către autorităţile centrale sau locale, de Camera de Comerţ şi Industrie a României, camerele judeţene, precum şi alte organizaţii neguvernamentale care au ca obiect de activitate promovarea şi dezvoltarea activităţilor economice, creşterea productivităţii şi competitivităţii profesioniştilor români, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă”, arată proiectul de lege iniţiat de senatorul PSD Ştefan Radu Oprea.

    Prin urmare, „autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot organiza/contribui la organizarea manifestărilor şi acţiunilor publice prilejuite de celebrarea «Zilei naţionale a antreprenorului român», prin acordarea de sprijin logistic şi/sau alocarea de fonduri organizării evenimentelor, în limita alocaţiilor bugetare aprobate anual în acest scop”, conform iniţiativei legislative.

    Rolul proiectului e de a recunoaşte „meritul antreprenorilor români în asigurarea bunăstării şi prosperităţii economice ale României”, arată Ştefan Radu Oprea, în expunerea de motive.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea omului care a pus bazele companiei Intel, unul dintre pionierii din Silicon Valley

    Moore s-a născut pe 3 ianuarie 1929 în San Francisco, California, şi şi-a petrecut copilăria în oraşele Pescadero şi Redwood din California de Nord. A fost un copil pasionat de matematică şi chimie, dar, chiar dacă a fost un elev inteligent, în perioada liceului a fost mai interesat de sporturi decât de studiu. După ce a absolvit liceul Sequoia, Moore s-a înscris la universitatea de stat San José, fiind primul din familie care şi-a continuat studiile la un colegiu. După doi ani la San José, s-a transferat la Universitatea Berkeley din California, unde a absolvit cu o diplomă în Chimie în 1950. Şi-a continuat studiile cu un doctorat în fizică şi chimie la CalTech (Institutul de Tehnologie din California), pe care l-a încheiat în 1954. 

    Dacă acum Carolina de Nord este un epicentru al tehnologiei, la momentul absolvirii lui Moore acolo existau puţine locuri de muncă disponibile în zona tehnologică. Astfel, a fost nevoit să se mute cu familia sa la est de Maryland, unde a acceptat un job de cercetător la Universitatea Johns Hopkins. Natura sa pragmatică s-a lovit însă de cultura axată pe cercetare a universităţii: Moore voia ca munca sa să aibă ca rezultat ceva practic şi folositor, şansă pe care munca de cercetător nu i-o oferea. Această oportunitate a venit odată ce fizicianul William Shockley, unul dintre inventatorii tranzistorului în 1947, angajat al Bell Labs, a vrut să se întoarcă în Carolina de Nord şi să îşi lanseze propria afacere de semiconductori.

    A înfiinţat Shockley Semiconductor formând o echipă de specialişti în care s-a aflat şi Moore în calitate de chimist. Oportunitatea s-a transformat însă în dezamăgire pentru Moore. Shockley s-a dovedit a fi dificil, secretos şi lipsit de încredere în membrii echipei sale. Comportamentul său a creat probleme angajaţilor, astfel că Moore împreună cu alţi şapte colegi, cunoscuţi ulterior drept ”Cei opt tradători„, l-au părăsit pe Shockley şi au lansat propria companie. Cu o investiţie de 500 de dolari de la fiecare dintre ei, au pus bazele Fairchild Semiconductor Corporation în 1957. Printre cele mai importante proiecte lansate de Fairchild se numără un circuit integrat – o mică bucată de silicon pe care se afla un mic circuit electric. Pe circuit puteau fi stocate milioane de elemente individuale microscopice, printre care tranzistoare, rezistoare şi condensatoare electrice, toate conectate astfel încât să aibă o funcţie utilă. Chiar dacă mediul de muncă de la Fairchild a fost o îmbunătăţire majoră faţă de munca la Shockley, Moore a fost în continuare nemulţumit de managementul firmei.

    A decis să plece împreună cu un coleg şi să facă propria firmă de semiconductori. |n iulie 1968, Moore şi colegul său Robert Noyce au format o nouă companie axată pe producţia de semiconductori, pe care au numit-o Intel, care a produs în 1971 primul microprocesor, 4004. De atunci, Intel a fost liderul industriei în producţia de microprocesoare din ce în ce mai rapide. Acest lucru a fost posibil datorită Legii lui Moore, prin care Gordon E. Moore prezicea că numărul de tranzistoare şi alte componente care ar putea fi plasate pe un cip ar trebui să se dubleze de la an la an. Moore a avut funcţia de vicepreşedinte executiv al Intel până în 1979, când a fost numit preşedinte al consiliului director şi CEO, poziţii pe care le-a ocupat până în 1987, când a rămas preşedinte al consiliului director. |n 1997, a fost numit preşedinte emerit al Intel. Anul trecut, Intel Corporation a raportat venituri de 52,7 miliarde de dolari şi un profit net de 9,6 miliarde de dolari.

  • Greşeala care se regăseşte în majoritatea CV-urilor. Cum ar trebui să arate un curriculum vitae perfect

    Experţii unei firme de redactare a CV-urilor au dat un exemplu despre cum ar trebui să arate un Curriculum Vitae perfect. Într-o singură pagină, aceştia au reuşit să rezume cariera unuia dintre cei mai influenţi oameni din industria Tech, Elon Musk, relatează Business Insider.

    Elon Musk, unul dintre cei mai influenţi antreprenori din industria tech, are o experienţă de peste 20 de ani şi conducând numeroase startup-uri de succes. În cariera sa, Musk a reuşit să revigoreze industria enegiei solare, fiind de asemenea unul dintre inventatorii maşinilor electrice. Printre cele mai măreţe lucruri realizate de acesta se numără lansarea unei industrii de zbor comercial în spaţiu.

    Vezi aici care este greşeala pe care majoritatea oamenilor o fac atunci când îşi scriu CV-ul

  • Unul dintre fondatorii eJobs, antreprenorul Lucian Despoiu, va fi numit joi consul onorific al Republicii El Salvador in România

    Lucian Despoiu, în prezent Fondator şi CEO al Majoritas, o companie intrenaţională specializată în tehnologie şi comunicare politică, a acceptat provocarea de a veni şi mai aproape de zona politicii internaţionale în calitatea sa de Consul Onorific al Republicii El Salvador în Bucureşti.  

    Gazda surpriză a recepţiei va fi nimeni altul decât antreprenorul în tehnologie digitală pentru campanii politice, Lucian Despoiu, fondator al eJobs şi al agenţiei Kondiment, acum CEO al Majoritas, în clitate de Consul Onorific al Republicii El Salvador în Bucureşti.

    La evenimentul de inaugurare a Consulatului Onorific al Republicii El Salvador în Bucureşti vor fi prezenţi domnul Hugo Roger Martinez Bonilla, Ministrul de Afaceri Externe al Republicii El Salvador şi Excelenţa sa, doamna Maria Gallardo de Hernández, Ambasadorul Republicii El Salvador în România, alături de alţi delegaţi oficiali din partea Republicii El Salvador.

    Acesta va reprezenta interesele ţării în mediile politice, economice şi culturale în care activează. Prin natura profesiei sale şi a conexiunilor cu mediul antreprenorial autohton şi internaţional, atribuţiile domnului Consul Lucian Despoiu se vor axa pe dezvoltarea unor relaţii economice şi financiare prospere între companii româneşti şi din El Salvador. Pe lângă identificarea oportunităţilor de business dintre cele două state, tot ceea ce ţine de comunicarea şi transmiterea de informaţii privind mediul de afaceri, domeniul comercial, economic şi cultural- ştiinţific va intra în atribuţiile viitorului Consul Onorific, alături de stimularea cooperării între universităţile româneşti şi cele din El Salvador.

    Evenimentul reprezintă o confirmare dar si o consolidare a relaţiilor diplomatice dintre România şi El Salvador, anunţând noi oportunităţi de dezvoltare socio-economică pentru ambele state.

  • Idei de afaceri: automatul de salată

    Un astfel de întreprinzător este Luke Saunders, fondatorul firmei Farmer’s Fridge, care vinde salate din diverse ingrediente completate cu sosuri de casă prin intermediul unor automate, scrie LA Times.

    Salatele, disponibile momentan doar la Chicago, sunt preparate dimineaţa şi puse în nişte borcane de plastic care ajung apoi în automate din clădiri de birouri sau centre comerciale, fiiind bine primite de publicul ţintă. Întreprinzătorul speră să se extindă şi în California, la Los Angeles, căutând în prezent să încheie contracte cu fermieri şi companii din zona respectivă.

  • Povestea omului care a pus bazele companiei Intel, unul dintre pionierii din Silicon Valley

    Moore s-a născut pe 3 ianuarie 1929 în San Francisco, California, şi şi-a petrecut copilăria în oraşele Pescadero şi Redwood din California de Nord. A fost un copil pasionat de matematică şi chimie, dar, chiar dacă a fost un elev inteligent, în perioada liceului a fost mai interesat de sporturi decât de studiu. După ce a absolvit liceul Sequoia, Moore s-a înscris la universitatea de stat San José, fiind primul din familie care şi-a continuat studiile la un colegiu. După doi ani la San José, s-a transferat la Universitatea Berkeley din California, unde a absolvit cu o diplomă în Chimie în 1950. Şi-a continuat studiile cu un doctorat în fizică şi chimie la CalTech (Institutul de Tehnologie din California), pe care l-a încheiat în 1954. 

    Dacă acum Carolina de Nord este un epicentru al tehnologiei, la momentul absolvirii lui Moore acolo existau puţine locuri de muncă disponibile în zona tehnologică. Astfel, a fost nevoit să se mute cu familia sa la est de Maryland, unde a acceptat un job de cercetător la Universitatea Johns Hopkins. Natura sa pragmatică s-a lovit însă de cultura axată pe cercetare a universităţii: Moore voia ca munca sa să aibă ca rezultat ceva practic şi folositor, şansă pe care munca de cercetător nu i-o oferea. Această oportunitate a venit odată ce fizicianul William Shockley, unul dintre inventatorii tranzistorului în 1947, angajat al Bell Labs, a vrut să se întoarcă în Carolina de Nord şi să îşi lanseze propria afacere de semiconductori.

    A înfiinţat Shockley Semiconductor formând o echipă de specialişti în care s-a aflat şi Moore în calitate de chimist. Oportunitatea s-a transformat însă în dezamăgire pentru Moore. Shockley s-a dovedit a fi dificil, secretos şi lipsit de încredere în membrii echipei sale. Comportamentul său a creat probleme angajaţilor, astfel că Moore împreună cu alţi şapte colegi, cunoscuţi ulterior drept ”Cei opt tradători„, l-au părăsit pe Shockley şi au lansat propria companie. Cu o investiţie de 500 de dolari de la fiecare dintre ei, au pus bazele Fairchild Semiconductor Corporation în 1957. Printre cele mai importante proiecte lansate de Fairchild se numără un circuit integrat – o mică bucată de silicon pe care se afla un mic circuit electric. Pe circuit puteau fi stocate milioane de elemente individuale microscopice, printre care tranzistoare, rezistoare şi condensatoare electrice, toate conectate astfel încât să aibă o funcţie utilă. Chiar dacă mediul de muncă de la Fairchild a fost o îmbunătăţire majoră faţă de munca la Shockley, Moore a fost în continuare nemulţumit de managementul firmei.

    A decis să plece împreună cu un coleg şi să facă propria firmă de semiconductori. |n iulie 1968, Moore şi colegul său Robert Noyce au format o nouă companie axată pe producţia de semiconductori, pe care au numit-o Intel, care a produs în 1971 primul microprocesor, 4004. De atunci, Intel a fost liderul industriei în producţia de microprocesoare din ce în ce mai rapide. Acest lucru a fost posibil datorită Legii lui Moore, prin care Gordon E. Moore prezicea că numărul de tranzistoare şi alte componente care ar putea fi plasate pe un cip ar trebui să se dubleze de la an la an. Moore a avut funcţia de vicepreşedinte executiv al Intel până în 1979, când a fost numit preşedinte al consiliului director şi CEO, poziţii pe care le-a ocupat până în 1987, când a rămas preşedinte al consiliului director. |n 1997, a fost numit preşedinte emerit al Intel. Anul trecut, Intel Corporation a raportat venituri de 52,7 miliarde de dolari şi un profit net de 9,6 miliarde de dolari.

  • A construit în două decenii un importator de papetărie care îi aduce încasări de 4 milioane de euro pe an

    O masă joasă din lemn pe care se află desene, creioane multicolore şi fluturi de hârtie ce atârnă din tavan sunt primele obiecte pe care le vezi într-unul dintre cele patru magazine Autograf specializate în vânzarea de articole de birotică şi papetărie. Este măsuţa la care proprietarul magazinelor, Marius Avram, îşi invită clienţii-copii să testeze câteva dintre produsele aflate în magazinele sale şi locul unde antreprenorul a dat interviul pentru revista Business Magazin, care a coincis şi cu primul său interviu. Mai puţin preocupat de apariţiile în presă, Avram s-a concentrat în cei 17 ani de antreprenoriat pe creşterea afacerii Vector International, specializată pe importul şi distribuţia de produse de birotică şi papetărie, şi, de doi ani, pe dezvoltarea lanţului de retail Autograf. Dacă afacerea Vector International îi aduce venituri de 4 milioane de euro, noul său pariu se află încă la nivelul de investiţii, valoarea acestora ridicându-se până în prezent la 400.000 de euro.

    Marius Avram şi-a început traseul de antreprenor în 1993, la 23 de ani, la scurt timp după ce a absolvit studiile în cadrul secţiei de Autovehicule Rutiere din cadrul Universităţii de Transporturi din Bucureşti. După mai multe încercări nereuşite de a construi afaceri în domeniile alimentar şi auto, şi-a ascultat instinctul şi a preluat, dintr-o discuţie cu prietenii, ideea unui business în domeniul distribuţiei de produse de birotică şi papetărie. „Puteam să descopăr astfel lucruri noi, la care nu am avut acces în perioada şcolii. Mi-a plăcut să lucrez cu astfel de produse şi, cu timpul, am devenit pasionat de acestea”, explică antreprenorul motivaţia sa pentru creşterea afacerii lansate în 1997.

    A început cu importul şi distribuţia de produse pentru birou, ulterior s-a extins cu o gamă pentru şcoală şi, mai nou, cu una de curăţenie, ajungând în prezent la un portofoliu de 6.000 de produse. După ce a consolidat prezenţa companiei pe piaţa de distribuţie, a început să dezvolte şi echipe de consultanţi cu care a intrat în domeniul livrărilor business to business. Astfel, businessul Vector International este împărţit acum în mod egal între distribuţie şi livrări B2B. Antreprenorul îşi livrează produsele către 2.000 de clienţi companii, de la cele mai mici, de familie, până la multinaţionale, nume precum McDonald’s sau Hornbach aflându-se pe lista lui de clienţi. I-a atras printr-un sistem de livrare promptă bazat pe conceptul next day delivery, care a devenit posibil prin intermediul unui sistem modern de preluare a comenzilor. La afacerea de distribuţie, lucrează în proporţie de 95% prin comenzi primite pe site.

    Chiar dacă antreprenorul vede un potenţial ridicat de creştere în zona livrărilor către companii, a dorit să încerce şi experienţa directă a vânzării produselor sale către consumatorii finali şi a dezvoltat conceptul magazinelor Autograf „dintr-o ambiţie personală”. A început cu un showroom pentru afacerea de distribuţie, pe care l-a transformat ulterior în magazin. Munca la proiectul Autograf a început în urmă cu trei ani, iar primul spaţiu de retail a fost deschis în luna mai 2012, în cadrul centrului comercial AFI Palace Cotroceni. Au urmat altele două, în Promenada Mall şi în AFI Palace Ploieşti, iar, în luna august anul acesta, un al patrulea în centrul comercial Palace din Iaşi. A investit circa 100.000 de euro în fiecare dintre magazine, axându-se mai ales pe designul acestora.

    De altfel, primul pas în dezvoltarea lanţului a fost, potrivit antreprenorului, găsirea unui arhitect care să ajute la construcţia primului magazin. L-a descoperit în persoana arhitectului specializat pe retail Matius Ichim, a cărui amprentă o poartă şi magazine ale unor branduri precum Jolidon, Benvenuti, Gatta şi Noriel. „Designul şi arhitectura reprezintă elemente cheie pentru că încântă ochiul clientului şi îl determină să intre. Dacă trece de partea aceasta, rămâne să experimenteze, să caute, să vadă ce este în magazin şi ulterior să şi cumpere“, explică el. Astfel, toate magazinele sunt dotate cu mobilier personalizat, în culorile alb şi negru prin care sunt scoase în evidenţă culorile produselor. În ultimii ani, producătorii de birotică s-au aliniat la tendinţele cromatice din industria auto, alegând culori metalizate sau mate inspirate din nuanţele maşinilor.

  • LOVITURĂ dură pentru IOAN NICULAE. Cel mai bogat om din România NU MAI ESTE numărul unu. Cine l-a detronat

    Interagro SA, compania din agricultură a lui Ioan Niculae, a fost liderul firmelor cu acţionariat majoritar românesc în 2012 şi 2011, poziţie pe care a mai ocupat-o şi RCS&RDS în 2010, dar şi Grup Servicii Petroliere în 2009, după cum arată datele centralizate de Ziarul Financiar.

    Dedeman Bacău (fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl) şi Oscar Downstream (Alin Niculae) au detronat în 2013 compania Interagro SA (Ioan Niculae) în topul celor mai mari firme antreprenoriale, potrivit unei analize a ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului şi a bilanţurilor depuse până în prezent.

    Topul companiilor contro­la­te de antreprenori este un demers pe care Ziarul Finan­ciar îl realizează încă din 2008 şi care surprinde trans­formarea mediului de busi­ness local, dar care ara­tă că după 25 de ani de capitalism România nu are nicio companie antreprenorială cu afa­ceri de un miliard de euro.

    Ioan Niculae, proprietarul grupului InterAgro, este singurul român prezent în Topul Forbes al miliardarilor lumii pentru anul 2013, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari, pe locul 1.268 în lume. În ultimul an, el a investit aproape 50 mil. dolari într-o centrală în cogenerare, parte a strategiei pe termen lung de a reduce costurile şi de a începe să vândă energia generată în exces. Niculae deţine şi un operator privat de aeronave. Şi-a început activitatea la o companie agricolă de stat, apoi s-a lansat pe cont propriu.

  • Antreprenorul de 32 de ani care creşte şi vinde businessuri

    “ORICE TRANZACŢIE ARE DOUĂ PĂRŢI. Până nu primeşti un preţ de la un potenţial cumpărător nu ştii de fapt cât valorează. În trei ani şi transfer.ro, şi Metrici ar trebui să-şi găsească un cumpărător. Nu am căutat până acum pentru că mai e loc de crescut şi nici nu am avut probleme care să se poată rezolva doar cu bani”, spune antreprenorul care a dezvoltat cele două proiecte, la care lucrează opt angajaţi şi care însumează o cifră de afaceri estimată la 500.000 de euro pe an.

    Povestea transfer.ro a început în 2003 cu două hard disk-uri, pornind ca un proiect auxiliar al firmei de web design pe care o conducea la acea vreme. Era primul astfel de site din România, utilizatorii putând opta doar pentru servicii din afara ţării pentru a transfera fişiere de dimensiuni mari. Cum publicitatea era singura formă de monetizare a businessului, iar în cel mai bun an încasările abia ajungeau la 10.000 de euro, Cristian Diţoiu a decis în luna iunie să taxeze serviciul deja cunoscut printre utilizatorii din ţară.

    A FOST O TEMERE DACĂ SĂ ÎL TAXĂM SAU NU, dar am zis să ne luăm inima în dinţi, după ce am avut mai multe încercări de a genera venituri din publicitate, însă ideea că am putea trăi din acei bani a fost falsă„, spune antreprenorul. Diţoiu a introdus două planuri tarifare: unul preplătit, limitat la 50 de transferuri în două luni, şi un abonament anual de 120-380 de euro, un mod de funcţionare similar concurenţilor wetransfer.com sau Dropbox. „După ce i-ai învăţat gratis, e greu să-i dezveţi, dar lumea plăteşte dacă înţelege de ce. E un exerciţiu interesant.„ Modalitatea de taxare diferă: în timp ce dimensiunea fişierului e criteriul de taxare, transfer.ro monetizează din numărul de transferuri. Dacă reacţiile din partea consumatorilor casnici au fost mai vehemente, companiile au văzut măsura taxării una pozitivă, dat fiind că neîncrederea într-un serviciu gratuit există şi ridica semne de întrebare „există anumite politici în multinaţionale: cum să ai încredere într-un terţ căruia nu îi plăteşti nimic şi care poate dispărea oricând să îţi transfere fişiere?”.

    Obiectivul transfer.ro este să ajungă în viitor la venituri de 200.000 de euro pe an, rezultatele fiind influenţate de evoluţia industriilor din care vin cei mai mulţi clienţi: publicitate, fotografie, cabinete medicale. 150.000 de gigabytes sunt stocaţi în medie în fiecare secundă pe serverele transfer.ro, însemnând 70% din capacitate. „Ciudăţenia este că poţi să porneşti un astfel de serviciu foarte simplu, pentru că bariera de intrare nu ridică probleme. Ai nevoie de un server şi de un site, iar promisiunea poţi să o faci rapid. Greul vine apoi”, spune Diţoiu.

    Celălalt proiect al tânărului, Metrici, este mai avansat din punct de vedere tehnologic, iar numărul companiilor concurente din piaţă este mai mic. Prima variantă a serviciului care recunoaşte plăcuţele de înmatriculare ale maşinilor a apărut în anul 2010, însă perfecţionarea sistemului a durat câţiva ani: „când a trebuit să o testăm, soarele care bătea în plăcuţa de înmatriculare ne orbea camera. Au trecut şase luni până am reuşit să rezolvăm problema. Apoi a apărut problema cu umbra„. Proiectul a fost pus pe picioare în urmă cu doi ani, când, alături de partenerul său, Vlad Georgescu, l-a prezentat la un târg internaţional. La nivel mondial există şase producători de algoritmi de recunoaştere a plăcuţelor, cei mai buni fiind maghiarii. Cantitativ, serviciul calculează numărul de vehicule care traversează un anumit spaţiu, iar calitativ spune care sunt maşinile. „Nu a fost o fantezie de-a noastră, ideea a venit de la un client care voia să implementeze un astfel de soft din străinătate, dar care nu funcţiona prea bine. Partenerul meu e pasionat de analiză video şi am încercat să facem noi softul şi am realizat până la urmă o versiune care a funcţionat mai bine”, spune Cristian Diţoiu.

    Metrici se vinde cel mai bine în zonele în care există risc ridicat de furt – fabrici, parcări, centre de colectare a fierului vechi. Investiţia a fost de 100.000 de euro, mai ales în partea de cercetare şi dezvoltare, iar softul de recunoaştere a plăcuţelor de înmatriculare dezvoltat de cei doi costă 3.000 de euro pentru un sistem cu două camere. „Ne-am gândit şi încercăm să mergem cu el şi peste graniţă, dar este un produs care nu se vinde simplu. Avem doi integratori din Ungaria şi unul din Singapore cu care suntem în discuţii, dar e nevoie de o perioadă de testare pentru că nu există lideri de piaţă„, spune Diţoiu. Şi Metrici este un proiect de crescut şi de vândut, iar pragul pentru a deveni vandabil este de a ajunge de la opt la 50 de clienţi, potenţialul cumpărător fiind un partener strategic al autorităţilor publice capabil să vândă soluţia către primării şi consilii locale sau un producător de camere.

    DACĂ TRANSFER.RO ŞI METRICI VOR FI VÂNDUTE LA UN MOMENT DAT, Cristian Diţoiu a dat greş cu o altă încercare de afacere, deschisă în 2012 în judeţul Argeş: „Anul trecut am eşuat lamentabil într-un proiect pornit, o sală de jocuri. În ziua lansării, am făcut o promoţie, iar locul a fost plin. Ni s-a părut incredibil. În ziua următoare, ni s-a spus că e scump şi că sunt locuri mai ieftine, deşi investiţia în console a fost una consistentă„, mai povesteşte Cristian Diţoiu, care a închis ulterior afacerea. Spune că este liniştit pentru că a avut norocul de a lucra cu specialişti, iar responsabilitatea lui este de a dezvolta zona de new business şi de a crea o sinergie între afacerile sale: „Cel mai bine mi-a ieşit partea de structură. Ştiu că dacă se întâmplă ceva cu una dintre afaceri, acolo sunt oameni care pot să o redreseze”.

  • A început cu 200 de dolari, vânzând dozatoare de suc şi maşini de îngheţată. Acum are un business de 25 de milioane de euro

    La începutul anilor ’90 era cerere de orice. Trebuia să ai de unde să aduci pentru că găseai sigur cumpărători„, îşi aminteşte Daniel Mocanu la aniversarea a două decenii de antreprenoriat. La 25 de ani, antreprenorul absolvea Facultatea de Autovehicule Rutiere şi, după un an în care a lucrat pentru furnizorul de echipamente HoReCa Fresco, a simţit potenţialul pieţei şi a decis să pornească la drum un business propriu. A început să vândă în Ploieşti, Iaşi şi Craiova dozatoare de suc, aparate de îngheţată şi lăzi frigorifice pe care le cumpăra de la un furnizor prezent pe piaţa locală. În Ploieşti, businessul era administrat de el şi familia sa, în timp ce în Iaşi şi Craiova lucra cu mai mulţi prieteni.

    „Farmecul anilor ’90, în special al primilor trei ani de business, era că nu ştiam semnificaţia termenului discount. Nu exista în vocabularul de business de la acea vreme.„ Într-o perioadă când România abia începea să se acomodeze cu ideea de capitalism, Daniel Mocanu îşi aminteşte că vindea 23 de aparate pe zi, deşi avea cerere de 50-60: „Ne aşteptau când veneam cu marfa şi o descărcam din camion chiar cu ajutorul clienţilor”. Deşi iniţial vindea doar echipamentele, treptat afacerea s-a dezvoltat şi a început să vândă şi ingredientele pentru suc şi îngheţată.

    A pornit în afaceri alături de familia sa. Erau patru: el, mama, tatăl şi fratele său. Destul de repede au ajuns să fie distribuitorul celui mai mare importator de produse din această gamă, care erau aduse din Italia. Îşi aminteşte că o maşină de îngheţată se vindea cu 7.316 dolari plus TVA: „Se făcea profit încă de atunci„, povesteşte antreprenorul, comparând marja de profit de 75% din anii ‘90 cu cea de 7% pe care o are acum businessul DAAS. Însă şi munca era pe măsură, „se lucrau şapte zile din şapte”, astfel că singurul timp liber pe care şi-l permitea familia Mocanu era după-amiaza de duminică.

    Era îngheţatei de la aparat şi a sucului de la dozator s-a terminat în ’96-’97, însă compania deja începuse să dezvolte un alt segment de business, respectiv cel al mobilierului de bucătărie şi al dotărilor pentru magazine. Prima bucătărie integrată a fost realizată pentru Daewoo Auto Craiova în 1995. „Am ajuns la ei după şase luni de tatonări„, povesteşte antreprenorul. Apoi, DAAS a câştigat un contract cu Petrom – astăzi cea mai mare companie din România cu afaceri de peste 4,3 mld. euro anul trecut -, contract ce presupunea utilarea lanţului de benzinării, care trecea printr-un proces de remodelare. Petrom a fost privatizată în 2004, an când compania a intrat în portofoliul grupului austriac OMV. „A fost greu să îi convingem să ne dea o şansă. După ce am început, lucrurile au mers bine. A contat şi faptul că am livrat la timp.”

    Începând cu a doua jumătate a anilor ’90 şi prima parte a anilor 2000, piaţa din România a început să se educe şi să primească tot mai mulţi investitori străini, atât pe piaţa de restaurante, cât şi în comerţul modern. Această piaţă, a comerţului modern, a început să se dezvolte în România în 1996, când grupul german Metro a intrat în România în parteneriat cu omul de afaceri Ion Ţiriac, aducând formatul Metro Cash & Carry. Astăzi, la nici două decenii distanţă, piaţa este împărţită între 12 reţele străine (de hipermarketuri, supermarketuri, cash & carry şi discount), cu peste 1.000 de magazine şi afaceri de 7-8 miliarde de euro anual. În fiecare an, reţelele deschid 150-200 de magazine, iar DAAS dotează circa 100 dintre acestea.

    O altă linie de dezvoltare a mers pe piaţa de restaurante, unde creşterea s-a accelerat în a doua jumătate a anilor ’90. Printre primele lanţuri care s-au extins se numără SpringTime, companie dezvoltată de familia de origine libaneză Murad începând cu 1992. McDonald’s a deschis primul său local, cel de la parterul magazinului Unirea Shopping Center, în 1995, iar apoi au urmat KFC, Burger King (care a ieşit între timp de pe piaţă) şi mai recent Subway. Primii cu care a lucrat Daniel Mocanu, şi care sunt clienţii DAAS de mai bine de zece ani, sunt cei de la Springtime, despre care spune că au ajutat la educarea pieţei.