BusinessMagazin

Tag: animale

  • Care este infracţiunea pentru care de astăzi amenda se triplează în România iar limita maximă a pedepsei cu închisoarea se poate dubla sau tripla

    Amenzile pentru cazurile de cruzime faţă de animale, triple începând de azi. Totodată, se dublează şi chiar triplează limitele maxime ale pedepsei cu închisoarea. Zoofilia se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Azi intră în vigoare noile prevederi legale privind protecţia animalelor, care stabilesc sancţiuni mai aspre pentru cei care comit orice act de cruzime sau violenţă asupra acestora.

    Noua lege prevede majorarea limitelor speciale ale pedepselor şi ale amenzilor.

    Astfel, conform noilor prevederi, se dublează şi chiar triplează cuantumul amenzilor contravenţionale şi limitele maxime ale pedepsei cu închisoarea.

    Potrivit noului text de lege:

    Se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codotomia, cuparea urechilor, secţionarea corzilor vocale, ablaţia ghearelor, coltilotul ciocului şi dinţilor.

    Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă despărţirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viaţă, în vederea comercializării, exceptând îndepărtarea puilor de mamă înainte de perioada minimă specifică speciei pentru înţărcare.

    Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea, dacă le creează suferinţă.

    De asemenea, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă folosirea animalelor sălbatice aparţinând subîncrengăturii vertebrate, indiferent de gradul de îmblânzire, născute în captivitate sau capturate din natură, în spectacole de circ, circuri ambulante, caravane şi trupe de artişti ambulanţi, precum şi în orice alte tipuri de spectacole similare.

    Se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă folosirea armelor cu tranchilizant asupra animalelor în alte situaţii decât pentru imobilizarea acestora.

    Se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale sălbatice captive şi rănirea cu intenţie a animalelor.

    Totodată, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani uciderea animalelor, cu intenţie, fără drept, schingiuirea animalelor, organizarea de lupte între animale sau cu animale şi zoofilia.

    Elementul de noutate adus de Legea 138/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 205/2004 este zoofilia, care a fost reglementată în dreptul naţional, reprezintă infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Majorarea limitelor speciale este necesară, întrucât acesta creează premisele responsabilizării cetăţenilor, prin încadrarea faptei într-o categorie superioară a pericolului social.

    De asemenea, în cazul condamnării pentru una dintre infracţiunile prevăzute de textul de lege, instanţa poate dispune, ca pedeapsă complementară, interdicţia de a deţine animale, pentru o perioadă de la un an la 5 ani.

    Din punct de vedere social, rolul pedepselor complementare este de responsabilizare a celui care a fost condamnat pentru o faptă de natură penală.

    Dacă în vechea formă a actului normativ, limitele speciale ale amenzii contravenţionale erau cuprinse între 1.000 de lei şi 3.000 de lei, de acum înainte, poliţiştii pot aplica amenzi contravenţionale cuprinse între 3.000 de lei şi 12.000 de lei, în cazul constatării următoarelor fapte:

    – nerespectarea obligaţiei deţinătorilor de animale de a asigura acestora un adăpost corespunzător, hrană şi apă suficiente, posibilitatea de mişcare suficientă, îngrijire, atenţie şi asistenţă medicală;

    – folosirea de animale pentru expoziţii, spectacole, publicitate, realizare de filme şi în scopuri asemănătoare, dacă aceste activităţi le provoacă suferinţe fizice şi psihice, afecţiuni sau răniri;

    – abandonarea şi/sau alungarea unui animal a cărui existenţă depinde de îngrijirea omului;

    – administrarea de substanţe destinate stimulării capacităţilor fizice ale animalelor, în timpul competiţiilor sportive, sub forma dopajului;

    – folosirea de mijloace de dresaj, care să provoace traume psihice sau fizice, precum şi metode care prejudiciază sănătatea ori bunăstarea animalului.

  • Povestea unor tineri care au plecat din ţară când aveau doar 18 ani şi care este motivul pentru care s-au întors în România

    Iuliana şi Ionuţ Popa aveau 18 ani când au plecat să lucreze în străinătate. După câţiva ani de muncă, au revenit în ţară, iar banii strânşi i-au investit într-o afacere – Pui de drag, un brand de produse lactate de capră din judeţul Iaşi.

    Suntem o familie de tineri antreprenori locali, cu o fermă de capre albe, care produce şi livrează la domiciliu o varietate de lactate şi brânzeturi naturale. În vara lui 2021 ne-am schimbat numele, din Azolact în Pui de Drag, fiindcă sună mai simpatic şi mai vioi, şi tot aşa ne-am plănuit să fim şi noi. Livrăm la domiciliu şi vrem să intrăm şi în magazinele cu produse locale din Iaşi şi zonele limitrofe. Susţinem manifestarea blândeţii în relaţia cu pământul, cu animalele şi cu oamenii şi muncim de la primele ore ale dimineţii ca să facem: iaurt, sana, chefir, telemea, caş, urdă, caşcaval, brânză de burduf şi creme de brânză din lapte proaspăt de la caprele noastre.”

    Aşa sună, pe scurt, povestea scrisă de cei doi antreprenori pe pagina de Facebook a afacerii lor. Aventura lor a început în 2012, când au plecat să muncească, la fel ca mulţi alţi români, în Italia, cu gândul la o viaţă mai bună. Acolo au văzut pentru prima dată familii care moşteneau, de generaţii, câte o fermă de animale. Înţelegând ce tradiţie au şi cum reuşeau ei să facă agricultură, deşi solul de acolo nu era atât de fertil precum cel din Romania, s-au întrebat de ce ei nu ar putea face la fel.

    „Un an mai târziu, am decis să ne întoarcem acasă şi să ne apucăm de agricultură. Am început cu câteva hectare de teren şi un tractor. La început, parcă nimeni nu ne dădea nicio şansă. Şi nu ne-a fost uşor”, povestesc Iuliana şi Ionuţ Popa. Au reuşit în cele din urmă să ia teren în arendă, să cumpere utilaje şi, pentru scurtă vreme, au avut şi câteva vaci. Când au apărut copiii în familia lor, negăsind uşor prin împrejurimi nici lapte, nici brânză făcute în condiţiile pe care şi le-ar fi dorit, au decis să cumpere şi nişte capre şi, după foarte multă documentare, au ales patru surate din rasa Saanen, de la un crescător în vârstă care le scria poezii.

    „Aşa am descoperit cu adevărat gustul laptelui şi al brânzei de capră. Ne-am îndrăgostit foarte repede de ele. Am realizat că trebuie să cumpărăm mai multe şi că vrem să producem brânză şi alte delicii sănătoase din lapte de capră.” La început, au vândut rudelor, amicilor, apoi alţi doritori au început să apară. Încurajaţi de faptul că produsele lor aveau succes, au investit şi mai mult. Astăzi au 140 de capre adulte şi lucrează în jur de 80 de hectare de teren, cultivat cu lucernă, iarbă, porumb, orz, grâu şi floarea-soarelui.

    Au investit aproximativ 100.000 de euro în zootehnie şi procesare, iar în cultura vegetală – aproximativ 280.000 de euro. În total cam 380.000 de euro au mers aşadar către utilaje, animale, teren, clădiri, investiţii făcute treptat, din profit şi din credite bancare. Activitatea de prelucrare are loc într-un mic centru din cadrul fermei care se află în comuna Bălţaţi din judeţul Iaşi. „Anul 2020 a fost unul cu multe provocări din cauza secetei care a afectat foarte tare culturile agricole. Am avut o cifră de afaceri de 185.000 de lei, cu pierderi de 40%. În 2020 am avut trei angajaţi. 2021 este un an care ne-a readus pe linia de plutire, estimăm o cifră de afaceri de 600.000 de lei. A fost destul de provocator deoarece ne-am asumat riscuri destul de mari crescând numărul de animale şi în acelaşi timp şi capacitatea de productie”, mai spun cei doi antreprenori.

    Cât despre 2022, ei vor ca acesta să fie un an de eficientizare a muncii în fermă. Vor să extindă ferma, s-o facă mai potrivită pentru vizitele din partea curioşilor, să livreze o gamă mai variată de produse şi să-i susţină cu sfaturi raţionale pe toţi tinerii care-şi doresc să se apuce de agricultură, pentru că ştiu şi ei cât de mult contează încurajările. „Avem în portofoliu mai multe sortimente  – lapte, sana, iaurt, chefir, cremă de brânză (simplă, cu verdeaţă, cu dulceaţă de afine), telemea, caş, brânză de burduf, brânză cu mirodenii în ulei de măsline, brânză cu bulgăraşi, caşcaval. Preţul unui litru de lapte este de 7 lei, iar al unui kilogram de brânză începe cu 40 lei, dar variază în funcţie de sortiment.”

    Clienţii care cumpără de la Pui de Drag sunt în general părinţi cu copii, pe care îşi doresc să-i hrănească de mici cu produse sănătoase, dar şi persoanele care consumă regulat produsele din lapte de capră. Brandul şi-a făcut loc pe rafturile mai multor băcănii din Iaşi, Braşov, Bucureşti, Constanţa, dar poate fi şi livrat la domiciliu în Iaşi, în urma comenzilor plasate online.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Montesse Chalet – cabană (jud. Alba)

    Fondatori: Laura şi Alin Ilie

    Investiţii: 200.000 de euro

    Prezenţă: satul Mătişeşti din judeţul Alba

    Cabinet de avocatură (Sibiu)

    Fondatori: Coraliu Cunţan, Oana Cunţan, Ciprian Banea

    Prezenţă: Sibiu

    Charcuterie Delivery – livrări de platouri cu brânzeturi şi dulciuri (Bucureşti)

    Fondatori: Antonia Stancu şi Cosmin Niţu

    Investiţie iniţială: 2.000 de euro

    Prezenţă: în Bucureşti, prin livrări

    Kitisimo – brand de haine pentru copii şi adulţi (Constanţa)

    Fondatoare: Anca Rădulescu

    Investiţii: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 8.000 de euro

    Prezenţă: online

    iasoltanei.ro – brand de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Iuliana Asoltanei

    Cifră de afaceri estimată pentru 2022: 30.000 de euro

    Prezenţă: online şi în două magazine fizice din Bucureşti şi Sibiu

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • TikTok a fost dat în judecată de un moderator traumatizat de conţinutul explicit al videoclipurilor

    Cei 10.000 de moderatori de conţinut ai TikTok sunt expuşi la o dietă regulată de pornografie infantilă, violuri, decapitări şi mutilare a animalelor, potrivit unui proces intentat platformei de partajare video, scrie Bloomberg.

    Moderatorul de conţinut, Candie Frazier, spune în procesul intentat către TikTok că a fost în mod constant expusă viodeclipurilor care implică un conţinut fie pornografic, fie extrem de violent.

    „Din cauza volumului mare de conţinut, moderatorilor nu li se permite mai mult de 25 de scunde de videoclip şi sunt nevoiţi să vizioneze în exces conţinut pe care nu şi-l doresc”, au spus avocaţii ei în plângere.

    Frazier, care locuieşte în Las Vegas, a spus că suferă de tulburare de stres post traumatic ca urmare a tuturor videoclipurilor tulburătoare pe care a trebuit să le vizioneze.

    „Reclemanta are probleme cu somnul şi, când doarme, are coşmaruri îngrozitoare”, potrivit plângerii.

    Frazier, care încearcă să reprezinte alţi moderatori de conţinut TikTok, solicită despăgubiri pentru vătămările psihologice şi o decizie judecătorească prin care se solicită companiei să înfiinţeze un fond medical pentru moderatori.

  • CSR 2021: World Animal Day

    Mars România

     

    Motivaţie: „La Mars considerăm că lumea pe care ne-o dorim pentru mâine începe cu modul în care facem afaceri astăzi, astfel că, pentru fiecare dintre categoriile de produse pe care le punem pe piaţă – ciocolată, gumă, hrană pentru animale sau orez şi sosuri – ne uităm la lucrurile care contează şi acţionăm astfel încât să generăm o schimbare. Când ne referim la animalele de companie, ştim că fiecare dintre noi poate contribui la crearea unei lumi mai bune pentru ele, acesta fiind şi scopul nostru”, susţin reprezentanţii companiei. Proiectul „World Animal Day” are, aşadar, două componente sociale. Prima se referă la educarea consumatorului, prin care compania îşi propune să ofere informaţii relevante deţinătorilor de animale despre o îngrijire şi nutriţie corecte şi adaptate în funcţie de vârstă, rasă, stilul de viaţă. A doua este cea de ajutor pentru adăposturile pentru animale, prin donarea de porţii de hrană specializată.

     

    Descrierea proiectului: World Animal Day se desfăşoară în fiecare an în jurul datei de 4 noiembrie, de Ziua Internaţională a Animalelor, în toate ţările în care compania îşi desfăşoară activitatea. În România, anul acesta compania împlineşte 11 ani de la prima ediţie a campaniei.

    „Dacă ne referim la componenta educaţională, prin fiecare campanie derulată în România oferim informaţii cumpărătorului despre nevoile animalelor şi importanţa oferirii de hrană specializată. În România, conversia calorică (indicator care ne arată cât din necesarul caloric al unui animal este acoperit prin hrana specializată) este de aproximativ 25% (conform IPSOS, Pet Ownership Study, mai 2019) dintre cele aproape 10 milioane de animale (nu sunt luate în considerare animalele fără stăpân sau cele din adăposturi), o cifră foarte mică dacă ne uităm la comportamentul de consum din ţările dezvoltate”, spun reprezentanţii companiei.

     

    Rezultate: „Din ultimele studii pe care le avem observăm o creştere a consumului hranei specializate, o creştere (timidă) a numărului de adopţii în România şi a educaţiei deţinătorilor de animale (de exemplu, tot mai mulţi oameni caută informaţii specializate atunci când doresc să adopte un animal, numărul animalelor sterilizate s-a dublat în intervalul 2015-2019 ajungând la aproape 35%). Efectul net este unul pozitiv şi se datorează tuturor acţiunilor de educaţie desfăşurate la nivel de categorie”, spun reprezentanţii Mars România.

    În cadrul campaniei „World Animal Day”, desfăşurată între 14 septembrie şi 15 noiembrie 2020, au fost donate un număr de 230.000 porţii de hrană către 44 de adăposturi din Bucureşti precum şi alte adăposturi din ţară, din Giurgiu, Argeş, Vâlcea, Bacău, Cluj, Constanţa, Hunedoara, Arad. Prin donaţia Mars a fost asigurată hrană pentru 14.312 câini şi 1.756 de pisici – animale aflate în cele 44 de adăposturi. Ţinând cont de contextul pandemic, anul trecut compania nu a mai organizat evenimente de adopţie. Campania de responsabilitate socială organizată de Mars România continuă şi anul acesta seria de acţiuni concrete ce vin ca soluţii pentru problemele animalelor din adăposturi: lipsa hranei şi numărul tot mai scăzut al adopţiilor.

  • O carieră internaţională cu multe escale. Cum a ajuns un român director financiar la sediul din Tokyo al uneia dintre cele mai mari companii din lume

    Cariera executivului român Tudor Mureşan, pe care şi-a construit-o în cadrul gigantului american Mars, l-a purtat de la Bucureşti la Tokio, în decursul a circa un deceniu. Nu a fost însă o călătorie simplă, ci mai degrabă una cu „escale”, în Milano, Londra sau Praga. Acum aproape trei ani, el a „aterizat” în capitala Japoniei, la Tokio, unde a preluat funcţia de director financiar al Royal Canin, una dintre diviziile grupului Mars, cunoscut totodată pentru dulciurile sale şi pentru guma de mestecat din portofoliu.

    Am plecat în anul 2010 din ţară, împins de la spate de părinţii mei care îşi doreau mai mult pentru mine. Ei m-au susţinut să urmez un master în Danemarca, pe care l-am continuat în Statele Unite ale Americii”, îşi aminteşte Tudor Mureşan.

    A fost primul gust al unui mediu international de muncă şi, uitându-se în urmă, spune că i-a plăcut „la nebunie!”. De atunci, cu scurte popasuri prin România, a avut oportunitatea să trăiască şi să lucreze la Londra, Milano, Praga şi momentan, Tokio. „Uitându-mă în urmă, trebuie să recunosc că, fară ambiţia părinţilor la acel moment, probabil viitorul meu era în România.”

    Astăzi, Tudor Mureşan ocupă poziţia de director financiar în Japonia pentru compania Royal Canin, parte a grupului Mars. „Originar din Cluj-Napoca, locuiesc împreună cu familia mea la Tokio de aproape trei ani de zile.”

    Cariera sa a început cu un program de Graduate Trainee, specializat în departamentul financiar, în cadrul companiei Mars, unde a fost recrutat direct de pe băncile facultăţii.

    Mars este una din cele mai mari afaceri de familie din lume, un business de peste 37 mld. dolari anual, un gigant ce activează în industria de ciocolată (cu branduri precum Snickers sau M&M’s), dulciuri şi gumă (Skittles, Orbit), mâncare pentru oameni (Ben’s Original) şi mâncare şi servicii pentru animalele de companie (Royal Canin, Pedigree, Sheba).

    „Am avut prilejul de a mă dezvolta şi de a creşte prin numeroase roluri şi ţări europene, experimentând diverse aspecte ale departamentului financiar – de la supply, la execuţie sau analiză.” În actuala poziţie, el este responsabil de partea financiară şi de servicii a businessului Royal Canin, ocupând funcţia de CFO.

    „Fac parte din echipa de conducere a companiei şi, împreună cu colegii mei, decidem, implementăm şi executăm strategiile de business pentru dezvoltarea Royal Canin.”

    Japonia este una din ţările cele mai importante pentru industria hranei pentru animale, cu peste 18 milioane de câini şi pisici, la o populaţie de 125 de milioane de oameni. Royal Canin Japonia este lider pe această piaţă, spune Tudor Mureşan, cu o cifră de afaceri de peste 400 de milioane de dolari şi un număr de 220 de angajaţi. „Deşi reprezint cu mândrie departamentul financiar, pot spune sincer că o zi de lucru este de fapt mult mai axată pe oameni, decât pe numere. Lucrez zilnic cu membrii echipei mele, îi ajut să ia decizii importante pentru companie, pentru clienţi, şi la finalul zilei, pentru animalele de companiei la care ajung produsele noastre.”

    De la început pandemiei, în 2020, executivul român lucrează cu preponderenţă de acasă, fapt ce îl ajută, un programul flexibil permiţându-i să jongleze între responsabilităţile de tată şi cele de muncă. „Îmi încep ziua prin a duce copiii la grădiniţă, apoi mă conectez cu echipa mea într-un meeting video informal pentru a ne alinia asupra priorităţilor.” Pe parcusul zilei se împarte între apeluri telefonice, videoconferinţe şi urgenţele de zi cu zi. Din păcate, interacţiunea cu clienţii sau vizitele în piaţă au dispărut total.

    „Cred cu tărie că orice criză poate fi transformată în oportunitate. Tot acest context legat de pandemie a fost un bun prilej pentru a vedea cât de sănătoasă este baza pe care clădim zi de zi – procese, oameni, capabilităţi, noi înşine.”

    Spune că rolul pe care îl deţine îl expune la decizii zi de zi şi îi este greu să spună care au fost cea mai bună şi respectiv cea mai dificilă decizie luate în această perioadă. În general, toate sunt dificile, dar speră totodată ca decizile luate să fie cele mai bune.

    „Un aspect de care sunt mândru e că am prioritizat din prima clipă siguranţa asociaţilor noştri (aşa se numesc angajaţii în Mars). Pandemia a început în februarie 2020 în Japonia cu celebra nava de croazieră din portul din Yokohama, iar deja în martie am decis să mutăm toate proiectele şi procesele remote şi să prioritizăm siguranţa tuturor.”

    Pe plan personal, el e de părere că pandemia l-a ajutat să rebalanseze timpul petrecut cu familia, ceea ce este un mare avantaj care speră să rămână valabil şi în următorii ani.

    Iar acest lucru a fost posibil pentru că actuala criză sanitară devenită criză economică a dus la o mai mare flexibilitate în modul de lucru şi la o mai mare digitalizare. „E vorba de flexibilitatea angajatorului de a permite angajatului să lucreze într-un context hibrid, în funcţie de situaţia personală şi, implicit, de investiţia în digitalizarea proceselor pentru a susţine acest nou mod de lucru.” Aceste lucruri, crede Tudor Mureşan, nu vor fi temporare dar, de la caz la caz, va dura mai mult sau mai puţin până când lumea se va alinia.

    Executivul român a venit acasă în această primăvară, după un an şi jumătate de pandemie, pentru a-şi revedea familia. „Lucrurile tind să evolueze de fiecare dată când revin în România. Ştiu că m-a surprins faptul că majoritatea oamenilor purtau mască de protecţie, lucru cu care eram obişnuiţi în Japonia, dar nu ni-l imaginam că se poate chiar aplica în România.”

    El urmăreşte situaţia de pe plan local, iar percepţia de la distanţă este că există în continuare un accent pe cantitate – cât mai mult, cât mai mare. Speră ca în următoarea decadă, să se echilibreze lucrurile şi în favoarea calităţii. „Aş minţi să spun că nu mă gândesc să mă întorc în România sau că nu avem aceste discuţii în familie.” Dar, de la gând la realitate este un pas mare, care mai ales în contextul copiilor, este greu de justificat – oricât de mult şi el şi soţia sa îşi iubesc ţara-mamă. „Oportunităţile lor (ale copiilor – n.red.) sunt total diferite şi, pe cât posibil, ne dorim să ne creştem copiii într-un mediu cât mai deschis, inclusiv şi divers.”

    Dacă totuşi ar decide să se întoarcă, ar exista argumente să o facă atât ca executiv, cât şi ca antreprenor. Şi totuşi, cel mai probabil, balanţa ar înclina spre antreprenoriat.

    „Trebuie să încerc şi ceva nou. Dar încă o dată, «dacă». Pentru moment nu am astfel de planuri, însă niciodată nu ar trebui să spunem niciodată.”

    Acum, de la distanţă, cel mai dor îi e de familie. „Pentru noi, România înseamnă acasă, iar acasă înseamnă familie.” Din păcate, din cauza pandemiei, vizitele s-au rărit considerabil, dar technologia a ajutat. Astfel, chiar şi de la distanţă, ei au putut împărtăşi momentele importante cu cei dragi.

    „Aş mai spune că şi de mâncare îmi e dor, câteodată, fiind un gurmand, de fel. Dar, în realitate, în ziua de azi, există access facil atât la ingrediente, cât şi la restaurante româneşti, oriunde în lume – chiar şi în Japonia!” Plus că, Ţara Soarelui Răsare are una dintre cele mai spectaculoase gastronomii ale lumii. „În ceea ce priveşte cafeaua şi scena culinară (din Japonia – n.red.), ele sunt de nedescris.”

    Viaţa la capătul celalălt al lumii e diferită, şi asta din mai multe puncte de vedere. Spre exemplu, Tudor Mureşan afirmă că după trei ani în Tokio nu deţine o maşină proprie.

    De altfel, 99% din rezidenţii acestei metropole nu deţin un automobil. Cu toate acestea, într-un oraş de 20 de milioane de locuitori, tot timpul va exista trafic – semn că economia funcţionează. „Dar vă puteţi imagina cum ar fi Tokio cu 10 de milioane de maşini în plus? Dar cu 20 de milioane? Am făcut aceasta paralelă deoarece aud discuţii din România cum că traficul e mai aglomerat ca niciodată, că se discută centuri şi noi pasaje. Da, vor ajuta, dar nu vor schimba situaţia pe termen lung.”

    Atâta timp cât în mentalitatea cetăţeanului este important să fie tot timpul în maşina personală, indiferent de infrastructură, maşini vor exista tot timpul. „Apropo, la Tokio există un sistem simplu – cine doreşte să îşi achiziţioneze o maşină, trebuie să facă dovada că deţine un loc de parcare în proximitatea domiciliului. E o idee simplă.”

    În acest context, de ce îi e cel mai puţin dor din România lui Tudor Mureşan?

    „De unde să încep? Probabil cel mai evident lucru pentru noi, cei care am decis să trăim în afara graniţelor, este lipsa de spirit civic, comunitar, care ne caracterizează ca români.” Pe principiul că statul trebuie să facă şi să dea, prea puţini dintre oameni fac ceva să schimbe lucrurile spre bine. Există o procastinare perpetuă în statu-quo, care limitează progresul societăţii, crede executivul român.

    „Dar uitându-mă în oglindă, poate şi noi cei care plecăm purtăm o parte din vină sau fugim de această responsabilitate!?”

    Astfel, el e de părere că dacă un singur lucru major s-ar îmbunătăţi în România – educaţia – ar fi suficient şi ar avea impact asupra tuturor ramurilor societăţii. „Şi nu mă refer doar la a avea un sistem de educaţie mai performant, mai practic, mai aplicat, ci şi la faptul de a avea în sistemul educaţional cât mai mulţi din noua generaţie şi din toate colţurile ţării, indiferent de clasa socială.”

    Există multe statistici în România pentru cine vrea să le vadă, un exemplu minuscul este legătura directă între promovabilitatea la bacalaureat şi procentul de vaccinare. Acesta este vizibil la nivel teritorial, conchide el.

  • De pe scenă, în afaceri. Ce business a lansat artistul Vlad Miriţă alături de antreprenorul Dan Cîrstea

    Dan Cîrstea şi Vlad Miriţă sunt prieteni de aproape un deceniu şi anul acesta au decis să transforme această relaţie într-una „cu profit”. Unul antreprenor full time, celălalt artist full time, amândoi sunt acum parteneri într-o nouă afacere prin care au lansat şi îşi propun să extindă o nouă nişă în agricultura locală. Despre ce este vorba?

    Ferma Moşia Chindia se află pe terenul deţinut de familia mea, foarte aproape de municipiul Târgovişte. De când îmi amintesc, am fost înconjurat de animale, iar ulterior creşterea lor a devenit una dintre pasiunile mele. Am pus bazele proiectului în 2010, când am avut mai multe probleme medicale, sub forma unor alergii severe”, povesteşte Vlad Miriţă, cofondatorul businessului. În urma acestor probleme, spune că a început să fie foarte preocupat de ceea ce mănâncă, mai ales după ce a realizat că simptomele aveau legătură directă cu regimul de viaţă şi în special cu hrana. Tot aşa a descoperit un sistem diferit de creştere a animalelor, „pasture raised” (creştere prin păşunare), lansat de fermierul american Joel Salatin. „În SUA este considerat superior certificării organice”, notează el. Iniţial, nu a avut în plan să înceapă o afacere, rezumând noua activitate la nivel de hobby. „Mi-am dorit să fiu sigur că eu şi familia mea consumăm carne cu adevărat sănătoasă, dar şi gustoasă, iar în acelaşi timp să avem grijă şi de mediul înconjurător. Creşterea prin păşunare este o abordare regenerativă pentru mediu, deoarece ajută solul, în loc să-l deprecieze.”

    A pornit ferma cu cinci porci din rasa Mangaliţa, pe care i-a adus din Baia Mare, câţiva pui de carne şi curcani. După o vreme, spune că prietenii au luat, inevitabil, contact cu produsele ce proveneau din fermă şi încet-încet, a devenit o tradiţie ca la mese sau grătare să aducă de la fermă carne şi produse derivate. „Fiecare avea câte o slăbiciune: unii pentru carnea de porc şi mai ales pentru cârnaţi, alţii – şi în special copiii – preferau carnea de pui, şniţelele făcute din piept de pui sau curcan. Din discuţiile cu ei, pe care şi acum le port cu mare pasiune, am aflat detalii despre preferinţele lor culinare, cum îşi gătesc, şi mai ales câtă nevoie este de surse de hrană bună, sănătoasă. Cel mai mare interes l-am aflat la cei cu copii mici, părinţi care căutau, se informau şi povesteau cât de greu le este să găsească produse curate sau producători de încredere.”

    Carte de vizită Dan Cîrstea, 46 de ani

    ♦ A urmat Facultatea de Filosofie în cadrul Universităţii Bucureşti şi un Master în Management în cadrul aceleiaşi instituţii, o serie de cursuri de fundraising la University of Warwick şi alte studii de MBA la The Open University;

    ♦ De peste 20 de ani este antreprenor, fiind fondator şi managing partner al agenţiei de relaţii publice şi marketing United;

    ♦ Din 2021, este cofondator al fermei Moşia Chindia, alături de Vlad Miriţă;

    ♦ Are drept hobbyuri sportul, literatura şi cinematografia.

    La rândul lor, invitaţii, adaugă el, au avut ocazia să afle multe informaţii despre cum se produce carnea industrială, „ce diferenţe sunt între industrie şi ceea ce facem noi, ce soluţii alternative am ales în locul conservanţilor şi aditivilor alimentari, cum creştem animalele cu respect pentru nevoile lor specifice, cum gestionăm suprafeţele de teren, cât şi ce impact are activitatea noastră asupra terenului şi cât timp are nevoie pentru a se reface”. Le-a explicat cum toate aceste detalii fac diferenţa deopotrivă în farfurie, în starea de sănătate şi în calitatea solului, care rămâne fertil pentru generaţiile viitoare. „Practic, a fost, fără să-mi propun acest lucru de la început, un test de piaţă întins pe câţiva ani, fără presiunea cash flow-ului sau a timpului.”

    Treptat, tot mai multe persoane din anturajul prietenilor au început să se intereseze de produsele lor. „Aşa am constatat că aceste competenţe dobândite în ultimii ani sunt valoroase şi, dublate fiind de o mare pasiune, pot constitui un bun început pentru un mic business. Business care pe cât este de greu, pe atât este de frumos şi care, mai presus de orice, este un mod de viaţă şi o misiune.”  

    Pe partenerul său de afaceri, Dan Cîrstea, îl cunoaşte încă din 2012, acesta numărându-se, alături de familia sa, printre primii care au avut ocazia să ia contact cu povestea şi cu produsele. „Din aproape în aproape, şi pentru că el este un antreprenor înnăscut, am ajuns la discuţii legate de un start-up, prin care să ne aducem contribuţia la un stil de viaţă cât mai sănătos, pentru cât mai mulţi oameni. Un stil de viaţă ale cărui beneficii nu vizează doar consumatorii cărnii de la Moşia Chindia, ci şi mediul înconjurător şi animalele, care sunt crescute în condiţii unice în România. În prezent, suntem singurii producători locali care deţin o fermă multispecie, unde toate animalele cresc pe iarbă, în sistem de creştere prin păşunare”, susţine Dan Miriţă.

    La rândul său, Dan Cîrstea îşi aminteşte că era ajunul Crăciunului din 2015 când a gustat pentru prima dată carnea de porc de la fermă. Spune a fost impresionat de gust, mai ales că, deşi se declară gurmand, nu mai mâncase până atunci o carne la fel de gustoasă, „nici măcar în Spania, unde există o tradiţie a creşterii porcilor în mediu natural şi în cele mai bune condiţii”.

    Hrana sănătoasă este, şi pentru el, un subiect de interes şi spune că atât el cât şi soţia sunt mult mai preocupaţi de provenienţa alimentelor pe care le consumă şi caută continuu surse de încredere şi alternative pentru produsele de agricultură şi zootehnie intensive de când au copii. „În 2020, în plină pandemie, discutam cu Vlad despre problemele de aprovizionare cu alimente din supermarketuri, cauzate de restricţiile de transport, şi despre necesitatea ca România să aibă mai multă producţie locală. De aici până la ideea de a transforma această pasiune într-un business prin care să le oferim oamenilor şi, în special familiilor cu copii, o opţiune de hrană curată, nu a mai fost decât un pas!”

    Fără să ofere cifre exacte despre investiţia iniţială, cei doi antreprenori estimează că, în primii trei ani, investiţia într-o fermă cu creştere prin păşunare poate ajunge la 500.000 de lei, „incluzând aici atât investiţiile cash, munca noastră, cât şi alte investiţii non-cash”. În prezent, echipa businessului numără opt angajaţi şi colaboratori.

    Legat de obiectivele financiare pentru primul an de activitate, fondatorii spun că ţinta lor la nivel de venituri este de aproximativ 500.000 de lei. „Pentru noi însă aceste cifre sunt secundare. Ne-am propus să aducem carne de cea mai bună calitate pe mesele unui milion de familii, în următorii zece ani. Iar ca acest lucru să se întâmple, este important să promovăm în România conceptul creşterii prin păşunare şi în rândul altor fermieri şi antreprenori. Ne dorim să sprijiim cel puţin alţi 100 de fermieri în următorii zece ani, pentru a adopta cu succes sistemul de creştere prin păşunare a animalelor”, îşi descriu ei obiectivele.

    Pentru 2021, şi-au propus să crească 90 de porci, 2.000 pui de găină şi 200 de curcani. Porcii sunt crescuţi în turmă, în padocuri de aproximativ 2.000 mp, şi sunt mutaţi periodic, dintr-un padoc în altul, astfel încât mereu au acces la vegetaţie proaspătă şi teren curat. „Porcii noştri Mangaliţa şi păsările au la dispoziţie peste 3 hectare de teren, lângă Târgovişte, unde au acces permanent la iarbă şi au parte de lumină naturală din plin. Animalele îşi caută singure hrana diversificată şi se pot mişca nestingherite pe o suprafaţă generoasă”, spune Miriţă. În ceea ce priveşte păsările de la fermă, pentru fiecare 1.000 de pui de găină este alocat un hectar de pământ, iar la fiecare 100 de curcani sunt necesari aproximativ 5.000 de metri pătraţi. Toate animalele sunt mutate periodic pe o nouă suprafaţă de pământ cu multă iarbă, iar în cazul puilor de găină această mutare are o frecvenţă zilnică.

    Portofoliul businessului cuprinde, la momentul actual, 41 de produse din cele trei categorii de carne: pui, curcan şi porc, atât carcasă, piese (pulpe, aripi, ceafă de porc etc.), cât şi preparate din carne: ruladă de pui – despre care spun că este favorita copiilor –, cârnaţi de porc, crenvurşti de pui şi altele. „Per total, avem o gamă destul de variată: 11 produse din pui, de la pui cu creştere lentă la pui fraged, la ruladă coaptă de pui, opt produse din curcan şi 22 de produse de porc, categorie unde vindem atât carne, specialităţi, (lebărvurst, cârnaţi, printre altele, cât şi marele produs sezonier: porcul de Crăciun”, spune Vlad Miriţă. Potrivit lui, sacrificarea se face la abatoare autorizate, situate la maximum o oră de fermă, iar prelucrarea produselor, în fabrici de procesare profesionale, care nu folosesc niciun fel de aditivi, E-uri sau alte chimicale. „Ca preţuri, ne situăm la nivelul produselor fermelor naturale, sub preţul celor bio, deşi calitatea noastră este superioară. Adică, de exemplu, preţul pe kilogramul de carne de pui este 40 lei, faţă de carnea de pui bio, care urcă la 50-60 lei pe kilogram – totul din import, însă.”

    Pe lângă categoriile tradiţionale, Cîrstea spune că au şi o categorie destinată în special copiilor. „Printre clienţi se găsesc multe familii cu copii. Gama include piept de pui de exemplu, pe care îl porţionăm în bucăţi de dimensiuni reduse, special pentru cei mici. Pentru copiii mai mari, clienţii noştri cumpără pui cu creştere lentă, curcan, ficăţei de pui şi de curcan, crenvurşti.”

    Pe termen lung, antreprenorii vor să aducă la Moşia Chindia şi ierbivore (vite, oi, capre), care se încadrează bine în sistemul de creştere prin păşunare. „Cererea este relativ redusă în România, pentru carnea lor.” Intenţionează, de asemenea, să intre şi în marile lanţuri de retail, dar spun că cel mai probabil nu se va întâmpla în 2021. „Vrem să facem lucrurile cum trebuie, treptat, iar restaurantele şi retailul bio sunt în prezent prioritare pentru noi. După ce vom mai creşte, vor urma şi marii retaileri, probabil cu listări regionale, la început.” Un obiectiv pe termen mediu este şi deschiderea propriilor magazine de desfacere, însă momentan au început cu vânzările la poarta fermei, lângă Târgovişte, şi prin comenzi plasate pe Facebook sau WhatsApp, până la deschiderea site-ului, care va fi gata cel mai probabil la jumătatea lunii august.

    Carte de vizită Vlad Miriţă, 40 de ani

    ♦ A urmat şcoala de arte „Octav Enigărescu” din Târgovişte şi este, de asemenea, absolvent de ASE, secţia Comerţ;

    ♦ De profesie este solist vocal de operă şi muzică pop şi a performat timp de şase ani pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, începând din 2006, iar în 2008 a reprezentat România la Eurovision, alături de artista Nicoleta Matei (Nico);

    ♦ În 2010, a început să îşi cultive pasiunea pentru animale, înfiinţând o fermă de animale alături de tatăl său. Pe această bază a fondat, alături de Dan Cîrstea, Moşia Chindia, prima fermă de animale multispecie cu creştere prin păşunare din România;

    ♦ Printre hobbyurile sale se numără gastronomia, echitaţia şi animalele.

    Despre clienţii targetaţi, fondatorii businessului spun că îşi doresc să ajungă, în timp, la cât mai mulţi oameni preocupaţi ca ei şi familiile lor să mânânce sănătos. „Totuşi, publicul nostru ţintă este format din două categorii principale: familii cu copii, în special copii mici, şi persoane cu venituri medii şi mari. Costurile noastre de producţie, care includ ciclul lung de creştere a animalelor, hrana acestora şi toate condiţiile pe care le oferim, influenţează în mod firesc şi preţul de vânzare. Acest lucru nu înseamnă că familiile cu venituri mai mici nu se pot atinge de produsele noastre. Avem suficientă varietate, dar depinde foarte mult ce loc ocupă calitatea hranei în lista de priorităţi a fiecăruia.”

    Legat de extinderea sistemului de păşunare în piaţa locală, antreprenorii spun că potenţialul este foarte mare. „România are păşuni bune şi foarte multe islazuri sunt libere în multe zone din ţară. Pe de altă parte, avem tradiţie foarte bună în creşterea animalelor. Creşterea prin păşunare, în primii 3 ani nu presupune costuri excesive cum sunt cele pentru creşterea bio, iar pe de altă parte nu este complicat, ca sistem de creştere. Important este să existe această înţelegere că oamenii au nevoie de carne curată şi sănătoasă şi că o fermă cu creştere prin păşunare rezolvă toate problemele de creştere zootehnică, cu impact pozitiv, şi accentuez pozitiv, asupra pământului. Noi creştem puii şi în livadă, iar după câţiva ani am observat că merele noastre sunt mult mai dulci decât erau, iar perele au devenit excepţionale, deşi soiul de păr pe care îl avem nu este deosebit.”

    Vorbind de competiţie, cei doi spun că îşi doresc să aibă competitori, dar că, în realitate, îşi privesc competitorii ca pe nişte potenţiali parteneri. „Potrivit cercetărilor noastre, în prezent suntem singura fermă locală multispecie, unde toate animalele sunt crescute prin păşunare. Mai există o singură fermă de pui crescuţi prin păşunare, lângă Braşov. Îi salutăm şi îi felicităm pentru efortul şi munca lor! Mai sunt câteva ferme care cresc tradiţional porci şi păsări. Din păcate, în România nu există ferme bio de animale pentru carne. (…) Pe creşterea tradiţională stăm mai bine, doar că şi acolo, în gospodării, oamenii folosesc tot felul de procedee de furajare şi veterinare care fac ca, în final, carnea animalelor să nu mai aibă calitatea adevărată, pe care o aşteptăm cu toţii.”

    În ceea ce priveşte echilibrul dintre noua sa ocupaţie şi cariera de artist, Vlad Miriţă susţine că cele două se împletesc armonios. „Pentru mine este o combinaţie foarte avantajoasă. Pe de-o parte, latura artistică îmi stimulează creativitatea, mă hrăneşte spiritual, iar întâlnirile cu publicul mă încarcă de energie, iar pe de altă parte, experienţa antreprenoriatului mă disciplinează, mă ajută să mă organizez mai bine şi mă ţine cu picioarele pe pământ.” Potrivit lui, de când a intrat mai serios în antreprenoriat, şi-a dat seama că antreprenorul este cu adevărat special şi că merită respect şi admiraţie. „Nu cred că exagerez spunând că antreprenorul este un erou al societăţii moderne.”

    Fiind deja antreprenor cu vechime, pe Dan Cîrstea l-am întrebat ce lecţie a deprins din noua criză sanitară. „Am învăţat că nici pandemia nu e atât de neagră! Oportunităţi de afaceri pot să apără în orice perioadă, oricât de dificilă ar fi. Observ acest lucru atât în domeniul marketingului şi relaţiilor publice, în care sunt de peste 20 de ani, dar şi în domeniul agriculturii, unde am intrat chiar în pandemie.”

  • Pandemia şi explozia cererii pentru animalele de companie: Românii au cheltuit anul trecut peste 3 mld. lei pe hrană şi alte produse pentru prietenii necuvântători. Piaţa a crescut cu peste 23% în 2020 şi îşi menţine ritmul

    Piaţa de hrană pentru animale de companie şi de alte produse adiacente a sărit anul trecut pentru prima dată pragul de 3 mld. lei, după un galop de circa 23% în pandemie, un an atipic în care oamenii au stat tot mai mult acasă şi au decis în număr mare să aibă un prieten necuvântător.

    Această piaţă se afla deja pe un trend ascendent de mai mulţi ani, trend ce se va menţine şi în 2020, când vânzările totale – hrană şi alte bunuri – ar urma să sară de 3,6 mld. lei. Mai exact, în perioada 2015-2021 vânzările de profil aproape se vor fi triplat.

    Evoluţia bună vine şi în contextul în care în România “moda” animalelor de companie a apărut mai târziu, însă odată cu creşterea puterii de cumpărare şi cu călătoriile către Vest, numărul persoanelor care cumpără sau adoptă un pet a crescut.

    Pandemia a venit doar să accelereze acest trend.

    Potrivit FEDIAF (European Pet Food Industry Federation), România avea la final de 2019, fix înainte de pandemie, 4,1 milioane de câini, 4,3 milioane de pisici şi 280.000 de păsări ca animale de companie.

    Asta înseamnă că aproape 50% din gospodăriile româneşti au cel puţin un câine ca animal de companie, iar 50% cel puţin o pisică. Este posibil ca o gospodările să aibă ambele pet-uri, însă este cert că cifrele sunt în creştere pentru ambele categorii.

    „Tot mai multe familii adoptă animale de companie, mai ales câini“, spunea anul trecut Leszek Wacirz, country manager Nestle România. El făcea referire la faptul că în acea perioadă în care oamenii a trebuit să stea acasă mai mult, românii, dar nu numai, au decis să aibă un prieten necuvântător alături.
    Orientarea mai degrabă către câini a venit în contextul în care libertatea de mişcare a fost limitată de către autorităţile care au vrut să împiedice astfel răspândirea virusului. Astfel, motivele pentru care românii şi cetăţenii celor mai multe ţări din lume aveau voie să iasă erau cumpărăturile de strictă necesitate, activităţile sportive şi plimbarea animalelor de companie, adică a câinilor.

    În acest context, mai multe publicaţii internaţionale au numit 2020 ca anul animalului de companie (Year of the Pet).

    Pe piaţa locală a produselor pentru prieteni necuvântători, jocurile sunt făcute de companii străine, este vorba de Mars (cu branduri precum Whiskas), Nestlé (Purina), Royal Canin, Kaufland şi Maravet, conform companiei de cercetare de piaţă Euromonitor. Royal Canin este deţinut tot de grupul Mars, dar este operat separat. În ceea ce priveşte retailerul german Kaufland, prezenţa în top este justificată de faptul că nemţii au mărci private pe acest segment.

    Maravet, ocupantul locului cinci în piaţă, este un distribuitor de medicamente şi produse veterinare deţinut de grupul american Henry Schein. Iniţial însă, a fost o afacere românească, un business antreprenorial în acţionariatul căruia americanii au intrat în 2015 iniţial.

    Produsele destinate animalelor de companie sunt vândute în farmacii specializate, în hipermarketuri şi supermarketuri şi în pet-shop-uri. Pe piaţa pet-shop-urilor, liderul detaşat este Animax care se luptă în special cu magazinele mici, de bloc. Există însă şi alte reţele de astfel de magazine, deşi de mai mici dimensiuni, precum Zoomania.

    Pe această nişă au început să se dezvolte în ultimii ani şi afacerile online care prind teren.

    “Pandemia de Covid-19 a schimbat modul în care consumatorii fac cumpărături. În Europa, ei au început să cumpere tot mai mult hrană pentru animale de pe internet”, spun analiştii Euromonitor. În România acest canal avea anul trecut o cotă de piaţă de puţin sub 10%, însă există o creştere vizibilă de la doar 3,5% în 2015. Mai mult, datele Euromonitor arată că trendul ascendent se va menţine.

    Jucătorii din online sunt atât cei care activează doar în acest segment, dar şi cei omnichannel precum liderul Animax.

    Antreprenorul Cristian Ludovic Pop a lansat businessul Animax în 1998 axându-se pe distribuţie, iar după trei ani a deschis şi primul magazin, într-o perioadă în care moda animalelor de companie era doar de apanajul Occidentului. Compania s-a dezvoltat însă apoi an de an, acoperind cele mai mari oraşe ale ţării cu magazine amplasate în special în malluri, centre comerciale şi în galeriile hipermarketurilor. Acum sunt peste 100 de unităţi, iar businessul se află în portofoliul fondului de investiţii Rohatyn din 2018.

    Începutul a fost dificil în contextul în care „înainte de ‘90 o astfel de afacere era de neconceput iar după Revoluţie consumul se centra pe lucrurile care ne lipsiseră cel mai mult, respectiv televizoare, blugi“, spunea în 2013 un manager al reţelei Animax, într-unul dintre puţinele interviuri acordate de companie.

    Piaţa hranei şi a accesoriilor pentru animale era mult subdezvoltată în acel moment şi provocarea consta în a-i convinge pe oameni că acest concept de one-stop shop nu li se aplică doar lor ci este valabil şi în cazul animalelor. Acum, lucrurile arată cu totul altfel.


     

  • Pandemia şi explozia cererii pentru animalele de companie: Românii au cheltuit anul trecut peste 3 mld. lei pe hrană şi alte produse pentru prietenii necuvântători. Piaţa a crescut cu peste 23% în 2020 şi îşi menţine ritmul

    Piaţa de hrană pentru animale de companie şi de alte produse adiacente a sărit anul trecut pentru prima dată pragul de 3 mld. lei, după un galop de circa 23% în pandemie, un an atipic în care oamenii au stat tot mai mult acasă şi au decis în număr mare să aibă un prieten necuvântător.

    Această piaţă se afla deja pe un trend ascendent de mai mulţi ani, trend ce se va menţine şi în 2020, când vânzările totale – hrană şi alte bunuri – ar urma să sară de 3,6 mld. lei. Mai exact, în perioada 2015-2021 vânzările de profil aproape se vor fi triplat.

    Evoluţia bună vine şi în contextul în care în România “moda” animalelor de companie a apărut mai târziu, însă odată cu creşterea puterii de cumpărare şi cu călătoriile către Vest, numărul persoanelor care cumpără sau adoptă un pet a crescut.

    Pandemia a venit doar să accelereze acest trend.

    Potrivit FEDIAF (European Pet Food Industry Federation), România avea la final de 2019, fix înainte de pandemie, 4,1 milioane de câini, 4,3 milioane de pisici şi 280.000 de păsări ca animale de companie.

    Asta înseamnă că aproape 50% din gospodăriile româneşti au cel puţin un câine ca animal de companie, iar 50% cel puţin o pisică. Este posibil ca o gospodările să aibă ambele pet-uri, însă este cert că cifrele sunt în creştere pentru ambele categorii.

    „Tot mai multe familii adoptă animale de companie, mai ales câini“, spunea anul trecut Leszek Wacirz, country manager Nestle România. El făcea referire la faptul că în acea perioadă în care oamenii a trebuit să stea acasă mai mult, românii, dar nu numai, au decis să aibă un prieten necuvântător alături.
    Orientarea mai degrabă către câini a venit în contextul în care libertatea de mişcare a fost limitată de către autorităţile care au vrut să împiedice astfel răspândirea virusului. Astfel, motivele pentru care românii şi cetăţenii celor mai multe ţări din lume aveau voie să iasă erau cumpărăturile de strictă necesitate, activităţile sportive şi plimbarea animalelor de companie, adică a câinilor.

    În acest context, mai multe publicaţii internaţionale au numit 2020 ca anul animalului de companie (Year of the Pet).

    Pe piaţa locală a produselor pentru prieteni necuvântători, jocurile sunt făcute de companii străine, este vorba de Mars (cu branduri precum Whiskas), Nestlé (Purina), Royal Canin, Kaufland şi Maravet, conform companiei de cercetare de piaţă Euromonitor. Royal Canin este deţinut tot de grupul Mars, dar este operat separat. În ceea ce priveşte retailerul german Kaufland, prezenţa în top este justificată de faptul că nemţii au mărci private pe acest segment.

    Maravet, ocupantul locului cinci în piaţă, este un distribuitor de medicamente şi produse veterinare deţinut de grupul american Henry Schein. Iniţial însă, a fost o afacere românească, un business antreprenorial în acţionariatul căruia americanii au intrat în 2015 iniţial.

    Produsele destinate animalelor de companie sunt vândute în farmacii specializate, în hipermarketuri şi supermarketuri şi în pet-shop-uri. Pe piaţa pet-shop-urilor, liderul detaşat este Animax care se luptă în special cu magazinele mici, de bloc. Există însă şi alte reţele de astfel de magazine, deşi de mai mici dimensiuni, precum Zoomania.

    Pe această nişă au început să se dezvolte în ultimii ani şi afacerile online care prind teren.

    “Pandemia de Covid-19 a schimbat modul în care consumatorii fac cumpărături. În Europa, ei au început să cumpere tot mai mult hrană pentru animale de pe internet”, spun analiştii Euromonitor. În România acest canal avea anul trecut o cotă de piaţă de puţin sub 10%, însă există o creştere vizibilă de la doar 3,5% în 2015. Mai mult, datele Euromonitor arată că trendul ascendent se va menţine.

    Jucătorii din online sunt atât cei care activează doar în acest segment, dar şi cei omnichannel precum liderul Animax.

    Antreprenorul Cristian Ludovic Pop a lansat businessul Animax în 1998 axându-se pe distribuţie, iar după trei ani a deschis şi primul magazin, într-o perioadă în care moda animalelor de companie era doar de apanajul Occidentului. Compania s-a dezvoltat însă apoi an de an, acoperind cele mai mari oraşe ale ţării cu magazine amplasate în special în malluri, centre comerciale şi în galeriile hipermarketurilor. Acum sunt peste 100 de unităţi, iar businessul se află în portofoliul fondului de investiţii Rohatyn din 2018.

    Începutul a fost dificil în contextul în care „înainte de ‘90 o astfel de afacere era de neconceput iar după Revoluţie consumul se centra pe lucrurile care ne lipsiseră cel mai mult, respectiv televizoare, blugi“, spunea în 2013 un manager al reţelei Animax, într-unul dintre puţinele interviuri acordate de companie.

    Piaţa hranei şi a accesoriilor pentru animale era mult subdezvoltată în acel moment şi provocarea consta în a-i convinge pe oameni că acest concept de one-stop shop nu li se aplică doar lor ci este valabil şi în cazul animalelor. Acum, lucrurile arată cu totul altfel.


     

  • Supraveghere participativă: cum se implică publicul larg în combaterea braconajului din Africa

    Ca să combaţi braconajul îţi trebuie personal special pregătit care să patruleze în locurile unde braconierii vin să vâneze ori să prindă animale ameninţate cu dispariţia sau, mai nou, se poate apela la publicul larg, aşa cum este cazul într-o rezervaţie din Africa de Sud, scrie BBC.

    Această rezervaţie, Batule Nature Reserve, care face parte din Kruger National Park, a decis să ceară ajutorul publicului, instalând din loc în loc telefoane mobile care pot filma şi transmite pe internet ce se petrece în zona lor.

    Proiectul „Wildlife Watch” se bazează pe interesul internauţilor, care urmăresc fluxurile video transmise şi pot alerta rangerii dacă aud împuşcături, văd garduri de protecţie dărâmate ori animale prinse în capcană.

  • Finanţări în ritm cu dezvoltarea. Cum a ajuns Pet Factory, companie care comercializează produse pentru îngrijirea animelelor de companie, la venituri anuale de 10 milioane de euro

    Ataşamentul din ce în ce mai mare al oamenilor faţă de animalele de companie se reflectă şi în businessul Pet Factory, axat pe distribuţia de produse pentru acestea. Lansată în urmă cu 11 ani, afacerea înregistrează venituri anuale de 10 milioane de euro, iar dezvoltarea sa rapidă are nevoie şi de soluţii de finanţare pe măsură.

     

    Acest business este extrem de special, este într-o industrie extrem de dinamică şi de frumoasă şi, cu trecerea timpului, din ce în ce mai sofisticată. Pentru că animalul de companie este văzut acum ca un membru al familiei, ca un copil, această industrie se dezvoltă foarte mult. Este o piaţă mare, evaluată undeva la 400 – 500 de milioane de euro în ultimele statistici, cu jucători mari şi serioşi, care aduc foarte multă valoare adăugată în economie”, a descris Mihai Boştinaru, fondatorul businessului Pet Factory, piaţa pe care activează. Distribuitorul de produse pentru animale are printre clienţi marile reţele de magazine, mai ales hipermarketurile, dar colaborează, de asemenea, cu 600 de magazine de proximitate, precum cabinetele veterinare şi petshopurile; totodată, comercializează produsele şi în online, prin intermediul unei platforme proprii. Compania, înfiinţată în urmă cu aproximativ
    11 ani, a ajuns la o cifră de afaceri de circa 10 milioane de euro. „Ratele de creştere au fost foarte mari pentru că ne-au ajutat şi industria, know-how-ul, precum şi echipa pe care o avem. Echipa este formată din 53 de persoane şi va mai creşte”, a spus Boştinaru. Cei mai mari competitori ai firmei sunt Mars şi Nestlé, care deţin cea mai mare cotă de piaţă, restul fiind ocupată de companii locale de diferite dimensiuni. Factoringul reprezintă unul dintre instrumentele care îi ajută să finanţeze businessul pe termen scurt. „Pe termen scurt, reuşim să ne finanţăm din factoring, pe noi ne ajută extrem de mult, ne-a stabilizat cashflow-ul şi nivelul de lichiditate. Chiar dacă avem o scădere de vânzări, noi încasăm instantaneu şi asta ne permite să ne continuăm şi să ne finanţăm operaţiunile”, descrie el felul în care folosesc acest procedeu de finanţare.

    Factoringul este un produs bancar prin care companiile îşi recuperează rapid un procent mare din facturile pe care le emit către clienţi, îi poate ajuta pe antreprenori, fiind o alternativă bună la produsele clasice de creditare şi vine cu avantaje faţă de un credit obişnuit, potrivit explicaţiilor din cadrul emisiunii Şcoala de business – Cum să găseşti finanţarea potrivită, ale lui Răzvan Nedea, Supply Chain & Trade Finance Manager în cadrul BCR.

    „Factoringul îi poate ajuta pe antreprenori în multe feluri, este o alternativă foarte bună la produsele clasice de creditare şi chiar vine şi cu avantaje faţă de un credit obişnuit. Factoringul nu se bazează pe analiza financiară, aşa cum o face un credit, ci pe relaţia comercială. Dacă relaţia comercială se desfăşoară în parametri normali, sunt toate şansele ca acel client să fie eligibil pentru un program de factoring. Documentaţia este simplificată, fluxul este mai rapid în comparaţie cu un credit clasic, este un produs fără garanţii şi nu reprezintă o îndatorare pentru client“, a explicat Răzvan Nedea. Prin factoring, băncile oferă o formă de finanţare pentru companii, cumpărându-le facturile emise către clienţi (debitori). Practic, banca oferă un procent din valoarea facturilor unei companii, gestionând apoi relaţia cu debitorul.

    „Factoringul nu este foarte accesat de antreprenori, dar este accesibil. Factoringul are trei componente: cea de finanţare, componenta de asigurare şi componenta de administrare a creanţelor şi de colectare a lor. Factoringul fără regres este produsul cel mai des întâlnit pe piaţă în acest moment. În vorbele clienţilor noştri, mai ales în contextul actual, este ca o plasă de siguranţă pentru că le permite antreprenorilor să se concen-treze pe dezvoltarea afacerii şi să nu mai piardă timp cu stresul sau presiunea recuperării de creanţe şi a discuţiilor cu clienţii pentru plata facturilor“, adaugă Răzvan Nedea. Piaţa de factoring este una care arată foarte mult potenţial, iar în ultimul deceniu, aproape că s-a triplat, mai spune el. „Anul trecut a fost un an surprinzător de bun pentru piaţa de factoring. Dacă ne uităm la cifrele comunicate de Asociaţia Română de Factoring, vom vedea că operaţiunile de factoring s-au menţinut la acelaşi nivel din 2018, de 5 mld. euro, în ciuda faptului că au existat numeroase segmente de piaţă cu scăderi considerabile şi blocaje, au fost perioade destul de mari în care nu s-a mai facturat în anumite zone“, a menţionat reprezentantul BCR. De asemenea, el punctează faptul că este vorba despre o piaţă cu potenţial foarte mare: „Deşi rezultatul din anul 2020 a fost unul foarte bun, dacă ne uităm la media Uniunii Europene a factoringului din PIB, vom vedea că UE este undeva la 10% – 11% din PIB, iar România este undeva la 2% – 3%, deci suntem undeva departe de medie. Sunt ţări care au şi 20% din PIB ca operaţiuni din factoring”.

    Potrivit lui, există foarte multe industrii care pot folosi acest produs. „Cel mai mare număr de contracte îl avem în industria bunurilor de larg consum, FMCG-ul. Anul trecut a fost o creştere a numărului de furnizori care au apelat la acest produs, iar piaţa de factoring pe industria de bunuri de larg consum a crescut cu 20%. Pe locul al doilea au fost furnizorii din IT&C, este un segment care a crescut în plină pandemie, iar pe locul al treilea sunt furnizorii din sectorul industrial, automotive, utilaje, echipamente.” Mihai Boştinaru, fondatorul Pet Factory, crede că orice companie care se dezvoltă rapid ar trebui să acceseze un produs de factoring. „Dacă un business creşte rapid sau are o evoluţie sezonieră, este foarte greu de anticipat nevoia de capital de lucru, iar zona de creditare, cu toată analiza care se face, merge destul de greu“, a spus el în cadrul aceleiaşi emisiuni. Boştinaru afirmă că factoringul l-a ajutat mult în dezvoltarea afacerii sale, a fost o alternativă la creditare. „Cel mai mare avantaj pentru antreprenor este faptul că încasarea imediată a creanţelor duce la o capitalizare rapidă, nu mai aştepţi să finanţezi stocuri, creanţe, operaţiuni. Atunci chiar te poţi concentra pe business şi pur şi simplu te dezvolţi. Mie mi se pare un produs bun, l-aş recomanda cât mai multor antreprenori“, explică el.