Cel de-al doilea magazin Penny Market din Mangalia are un spaţiu de vânzare de 854 m2 şi o echipă de 16 angajaţi; programul de lucru va fi de luni până sâmbătă în intervalul 07:00 – 23:00 şi duminică între 08:00 – 21:00.
Pe plan local, reţeaua Penny Market, concept al grupului german Rewe, dispune de trei centre logistice situate în localităţile Ştefăneştii de Jos, Turda şi Bacău, şi 225 de magazine Penny Market, cu un număr de peste 4,300 de angajaţi.
Dacă la sol nu mai e loc pentru dezvoltarea oraşelor, atunci dezvoltarea continuă la înălţime, folosind şi spaţiul dintre zgârie-nori, aşa cum se întâmplă în cazul unui proiect imobiliar din China, scrie The Guardian.
Coordonat de arhitectul canadian Moshe Safdie, proiectul Raffles City, aflat în construcţie în metropola din sud-vestul Chinei Chongqing, va consta în opt zgârie-nori, dintre care patru vor fi legaţi la nivelul acoperişului de ceea ce se doreşte a fi cea mai lungă pasarelă de acest tip (300 de metri), creând astfel un zgârie-nori orizontal, cum îl prezintă cei implicaţi în proiect.
Turnurile vor fi, de asemenea, legate şi de alte pasaje mai mici pentru ca toţi cei care locuiesc sau lucrează în ele să nu mai fie nevoiţi să coboare la nivelul solului. Pe pasarela cea mare din Raffles City se vor amenaja, printre altele, un punct de observaţii astronomice, un club pentru locatari, un hol de hotel şi câteva restaurante.
Coordonat de arhitectul canadian Moshe Safdie, proiectul Raffles City, aflat în construcţie în metropola din sud-vestul Chinei Chongqing, va consta în opt zgârie-nori, dintre care patru vor fi legaţi la nivelul acoperişului de ceea ce se doreşte a fi cea mai lungă pasarelă de acest tip (300 de metri), creând astfel un zgârie-nori orizontal, cum îl prezintă cei implicaţi în proiect. Turnurile vor fi, de asemenea, legate şi de alte pasaje mai mici pentru ca toţi cei care locuiesc sau lucrează în ele să nu mai fie nevoiţi să coboare la nivelul solului. Pe pasarela cea mare din Raffles City se vor amenaja, printre altele, un punct de observaţii astronomice, un club pentru locatari, un hol de hotel şi câteva restaurante.
Pe Facebook, Marius Vintilă a scris: „Nu sunt mulţumit de supermarketuri. Înghesuie sub mii de metri pătraţi de acoperiş de tablă mii de produse, dintre cele mai periculoase şi mai inutile.
Pe care le aduc de la mii de kilometri distanţă, siluind conceptul de economie de resurse în numele profitului trimestrial. Orchestrează, cu alte cuvinte, o industrie alimentară în care producătorul şi produsul nu mai au nici o legătură cu ţăranul şi cu marfa lui de acum 50-70 de ani.
Producătorul este o companie care lucrează pentru investitor, care investitor poate fi chiar (nu rîdeţi!) Mitsubishi sau Goldman Sachs sau orice alt gigant care are chef la un moment dat să scoată bani din orice merge (sursa: Stefano Liberti, “Stăpînii hranei”).
Iar industria alimentară face încă profit. Mare. Inutil să spun că mi-ar plăcea să îmi fac cumpărăturile la o piaţă de producător, din care mai există foarte puţine, unde numărul mic de produse e compensat cu vîrf şi îndesat de calitatea lor. Greu.
Dar de curînd am avut totuşi surpriza să mă bucur de un produs al unui supermarket: documentarul “România neîmblînzită”.
Deşi făcut în stilul lor, al supermarketurilor, cu resurse aproape exclusiv de afară (stilul tradiţional al coproducţiilor româno-străine, actorii lor şi caii noştri – aici, şi urşii), deşi textul abundă de clişeele cu care Teleenciclopedia ne-a adormit în sîmbetele cînd după ea nu urma decît cîte o producţie Mosfilm, documentarul mi se pare absolut valabil ca prim pas în domeniu.
E drept, la final aşteptam să înceapă filmul cu Belmondo sau Sandokan sau ceva asemănător, dar vă rog să înţelegeţi, mi s-a activat reflexul căpătat în anii ’70, cînd verile erau luungi, biletul la film 1 leu şi 50 de bani, iar “completările”, documentare de cîte 10 minute despre deltă sau Carpaţi, erau făcute de Sahia Film cu oameni relativ competenţi pentru vremurile alea. Dar, cum ziceam, updatarea e valabilă.
Cel puţin pentru publicul de supermarket, din categoria celor care comentează cu voce tare “uite rîsul” la cadrele cu rîşi, respectiv “uite somnul” la cadrele cu morun.
Însă la total general, să spunem că, din fericire, filmul are o singură problemă majoră: aceea că dintre toate afişele care i s-au făcut (de ai noştri, probabil), nici unul nu se apropie măcar de cadrele absolut spectaculoase, luate, montate şi puse pe muzică de echipa de producţie.
Un produs de calitate al unui supermarket. Între timp, National Geographic, care prin tradiţie se ocupă cu imaginile documentare din lumea animalelor, a decis că evenimentul lunii este totuşi, nunta prinţului Harry. Co’ect! Cînd am intrat sîmbătă în cabana Postăvarul, altitudine 1600 şi ceva, rula nunta lu’ ‘arry. De altfel, e de înţeles. La Postăvarul ursul se vede pe geam în fiecare seară, live, mai rare sunt live-rile cu maimuţe.
Acuma, sigur că între nunţile diverselor sălbăticiuni, de la cea fără contact a somonului sau banala împreunare leonină, şi ritualul de împerechere al unor primate de rang înalt e doar o diferenţă de nuanţă care se referă strict la audienţă.
Şocant ar fi să vedem că NG începe să vîndă, la concurenţă cu supermarketurile, băuturi carbogazoase. Ah, dar stai, era acum cîţiva ani o serie cu mari întreprinderi, printre care Cola, Ferrari, Lamborghini. Nu, nu era despre căluţ sau despre taur. Hmm…oare cînd bagă şlapi la National Geographic?”
Cel mai mare vitraliu de la noi, propus deja pentru Cartea Recordurilor, se află la Biblioteca din Râmnicu Vâlcea.
Vitraliul este, de fapt, de 14 ani, acoperişul Bibliotecii Judeţene “Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea.
Remus Grigorescu, director Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanu: “Vitraliul Facerea Lumii a devenit un reper pentru judeţul Vâlcea. O capodoperă care pune în valoare ideea de carte, ideea cuvântului.”
Şi nu doar semnificaţia îl face special. Cele 86 de panouri din sticlă, aşezate la 30 de metri înălţime, reprezintă o explozie de culoare.
Pentru realizarea lui, artistul plastic a lucrat timp de un an. Şi alte trei luni a durat montajul.
Gheorghe Dican, artist plastic, vicepreşedintele UAP România: “A fost şi nebunia necunoscutului, pentru că nu mi-am dat seama de la început cu ce probleme tehnice mă voi confrunta. E puţin probabil ca tehnica aceasta să fi fost folosită şi de alţii.”
În Europa, un acoperiş-vitraliu asemănător mai există în Belgia, dar este amenajat pe o suprafaţă plană.
În acest moment există peste 100 de hoteluri de lux pe insule, oferind turiştilor condiţii dintre cele mai bune.
Cu toate acestea, puţine se apropie de luxul oferit de Soneva Jani. Fiind unul dintre cele mai noi hoteluri de pe insule, Soneva Jani este format din 24 de vile plutitoare şi o vilă pe plajă.
Cele mai mici vile costă între 3.000 şi 5.000 de dolari pe noapte, în vreme ce vila de pe plajă poate fi închiriată cu 20.000 de dolari pe noapte.
Fiecare vilă plutitoare are şi o piscină care oglindeşte albastrul oceanului; mai mult, acoperişul vilei este unul retractabil, astfel încât turiştii se pot bucura noaptea şi de cerul înstelat.
Cu o investiţie totală ce se ridică la circa 800,000 Euro, magazinul Decathlon din Buzău a fost proiectat conform ultimelor standarde internaţionale de proiectare şi siguranţă în domeniul retail-ului sportiv.
Centrul din Buzău, amplasat pe Strada Unirii, Nr. 301 – 303 are o suprafaţă de 1,395 m2 şi corespunde formatului magazinelor Decathlon – “Toate sporturile sub acelaşi acoperiş” şi un teren de joacă cu acces gratuit.
Astfel, magazinul pune la dispoziţia consumatorilor mai mult de 5,000 de articole şi echipamente, destinate practicării a peste 50 de sporturi, printre care drumeţie montană, nataţie, sporturi de echipă, fitness, alergare, sporturi de combatere, tenis, vânătoare, pescuit, echitaţie, ciclism, role, patinaj, schi şi multe altele.
Articolele sunt potrivite atât pentru începători, cât şi pentru avansaţi şi se disting pe piaţă prin calitate, fiabilitate tehnică, diversitate, creativitate şi inovaţie în domeniul sportului. Acestea respectă un raport excelent calitate – preţ şi au o garanţie de minim doi ani.
De la începutul anului 2017, retailerul sportiv a deschis trei noi spaţii: două magazine la Botoşani şi Buzău, sediul logistic din Ştefăneşti ce va deservi 3 ţări europene şi a extins spaţiul din centrul comercial Pallady din capitală.
La nivel naţional, Decathlon reuneşte peste 1000 de colaboratori, într-o reţea de 21 de magazine, la care se adaugă platforma online. Până la finalul anului, retailul va inaugura un nou magazin în Piatra Neamţ, ajungând astfel la o reţea de 22 de magazine.
Decathlon comercializează şi articole Made in România, printre care biciclete, încălţăminte concepută pentru drumeţii montane şi textile pentru ciclism şi sporturi de echipă.
Whittier, Alaska este un oraş în Statele Unite care a primit curiosul nume de “oraşul cu o singură casă”.
Aflat la circa 60 de mile de Anchorage, Whittier are o populaţie de 217, dar aceştia locuiesc toţi într-un singur imobil. Begich Towers este o fostă baracă din timpul războiului rece, construită în 1974; clădirea adăposteşte atât apartamente cât şi secţia de poliţie, o clinică, biserica, un magazin comercial şi o şcoală.
Begich Towers funcţionează şi ca hotel, astfel încât oaspeţii (puţini, ce-i drept) să se poată bucura de micul oraş de lângă apă.
După un prim deceniu de creşteri record, până la venituri care se îndreaptă spre 400 de milioane de lei în 2017, antreprenorul Horaţiu Ţepeş are bine conturate planurile şi pentru următorii 10 ani ai Bilka, un business pe care vrea să-l transmită peste generaţii.
Noile planuri setează premisele ca şi următorul deceniu să fie unul al creşterilor solide: în acestea intră un buget de investiţii de 20 de milioane de euro, într-o nouă hală de producţie, precum şi deschiderea unei fabrici în afara graniţelor.
„Din capul locului, vă spun că nu există tendinţa de a ceda nici măcar 1% din companie, pentru că nu avem absolut nicio nevoie de a atrage un fond de investiţii, nu avem nevoie de finanţare. Stăm foarte bine la capitolul grad de îndatorare, planul de dezvoltare îl avem foarte bine făcut pentru următorii 10 ani cu siguranţă. Avem planurile foarte bine puse la punct, ştim ce avem de făcut”, răspunde Horaţiu Ţepeş, întrebat dacă ia în calcul vânzarea Bilka, în contextul în care ştirile cu antreprenori români care îşi cedează businessurile crescute în criză au ţinut capetele de afiş în ultimii ani.
Bilka însă, brandul de sisteme de acoperişuri metalice cu origini braşovene, nu este de vânzare, chiar dacă cifrele, după un deceniu de activitate, îi fac pe investitori să îl contacteze constant pe antreprenor: anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri netă de 271 de milioane de lei (cca 60 mil. euro), în creştere cu 41% faţă de anul anterior, iar în primele şase luni ale anului a înregistrat o creştere de 54%, până la 147 de milioane de lei.
Cota de piaţă pe segmentul acoperişurilor metalice, în care este lider din 2012, a ajuns anul trecut la 30%; gradul de îndatorare al companiei se plasează la 24,23%, iar marja profitului brut, la 12,2%. 95% din cifra de afaceri se datorează produselor proprii (toate componentele sistemului de acoperiş care au ca materie primă oţelul prevopsit), iar diferenţa este realizată din vânzarea de produse complementare (un sistem complet de acoperiş are nevoie şi de accesorii precum ferestrele de mansardă, folia anticondens sau şuruburi, produse comercializate şi pentru care au parteneri strategici).
În prezent, suprafaţa de 4 hectare şi jumătate de teren, cu cinci compartimentări de producţie, care au în total sunt 29.000 de metri pătraţi, precum şi birouri întinse pe aproximativ 4.000 de metri pătraţi, a devenit neîncăpătoare pentru planurile antreprenorului. „Toate acestea, la nivelul actualului sezon, nu ne sunt de ajuns. Cu siguranţă va trebui să facem ceva, mai ales pentru dezvoltarea produselor destinate sectorul industrial”, sugerează Ţepeş direcţia de concentrare a Bilka pentru anii următori.
Citiţi materialul integral în ediţia tipărită a Business Magazin începând de luni, 4 septembrie.
Şeful ISU Cluj, Ion Moldovan, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, că sistemele de alarmare publică sunt un mijloc prielnic de a informa şi a avertiza populaţia mai ales în cazul furtunilor şi fenomenelor extreme care s-au abătut în ultima perioadă asupra României.
”Nu pot spune că sunt suficient de mulţumit de modul de funcţionare a sistemului de alarmare publică de la nivelul judeţului Cluj datorită faptului că unii factori decidenţi din unităţile administrativ – teritoriale ignoră aceste lucruri. Este un aspect foarte important care pe noi ne ajută în avertizarea populaţiei şi vom lua măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.
Sunt multe sirene de alarmare care nu funcţionează în comune, dar şi în Cluj-Napoca, şi vom lua măsuri, chiar amenzi, împotriva celor care nu ştiu să îşi facă treaba aşa cum ar trebui. Responsabilii de aceste sisteme de alarmare, inclusiv primarii, nu ar trebui să se joace cu acest aspect. Ştim ce s-a întâmplat cu furtunile care s-au abătut asupra noastră, iar aceste sisteme sunt un mijloc prielnic de a informa şi a avertiza populaţia. În ultimul timp s-au constatat fenomene extreme într-un interval scurt de timp, iar sirenele ne pot ajuta”, a spus Moldovan.