“Lovitura de stat anticonstituţională de la Kiev şi încercările de a impune poporului ucrainean o opţiune artificială între Europa şi Rusia au împins societatea către o scindare şi o confruntare internă dureroasă”, a declarat Putin pentru televiziunea rusă.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
O dobândă negativă pentru depozitele băncilor la BCE este o opţiune, fie şi pentru că trebuie ţinut cumva ritmul cu reducerea continuă a dobânzii de referinţă la credite, sugera în iulie 2012 Benoit Coeure, membru al Consiliului BCE, când dobânda de referinţă fusese redusă la 0,75%, iar dobânda la depozite ajunsese la zero.
„Nu e clar dacă pieţele pot funcţiona la dobânzi negative. Unele pieţe pot“, reflecta Coure, adăugând că BCE va studia ce se întâmplă în Danemarca, ţară din afara zonei euro, dar a cărei bancă centrală introdusese atunci în premieră o dobândă negativă la depozite ca să se apere de invazia de capitaluri speculative care căutau un refugiu din criza zonei euro, ceea ce pentru coroana daneză a însemnat o apreciere excesivă.
Anul acesta, în aprilie, experimentul danez a luat sfârşit, iar banca centrală a majorat dobânda respectivă de la -0,1% la 0,05%, ca să stimuleze o apreciere a coroanei, depreciată între timp până la minimul ultimilor opt ani faţă de euro. În luna mai, acelaşi Coeure sugera că a venit momentul şi pentru BCE să acţioneze, fiindcă un euro prea puternic şi inflaţia prea mică subminează relansarea zonei euro.
O comparaţie cu situaţia din Danemarca nu l-ar mai fi servit, pentru că şi cu dobânda negativă, şi cu coroana depreciată, inflaţia în ţara nordică n-a făcut decât să scadă continuu, de la peste 2% în 2012 la 0,3% în mai 2013, faţă de 0,5% în zona euro, reflectând aceeaşi greutate a economiei reale de a depăşi urmările crizei financiare ca şi în zona euro. Anul trecut, economia daneză a crescut cu 0,4% (la fel ca a Germaniei), în timp ce în zona euro economia a scăzut cu 0,4%.
Faptul că aprecierea euro contribuie la dificultăţile de redresare a zonei euro este însă o realitate. De la o medie anuală de 1,47 dolari/euro în 2008, cursul a evoluat la 1,39 în 2009, 1,32 în 2010, 1,39 în 2011, 1,28 în 2012, 1,32 în 2013 şi 1,37 în primele cinci luni din acest an. Preşedintele BCE, Mario Draghi, remarca în martie, când euro atinsese 1,39 dolari, că în comparaţie cu minimele din 2012 euro a câştigat 9% faţă de moneda americană, ceea ce ar însemna un minus de 0,4-0,5% la rata actuală a inflaţiei în zona euro.
Cum mandatul BCE vizează stabilitatea preţurilor (o ţintă de inflaţie de 2%), nu cursul valutar, era normal ca Draghi şi ceilalţi oficiali ai BCE să vorbească despre dezinflaţie drept nume de cod pentru necazurile actuale: o inflaţie foarte mică face dificilă reducerea îndatorării guvernelor, a companiilor şi a familiilor, ceea ce loveşte în primul rând în statele de la periferia zonei euro, împiedică avansul de competitivitate al acestora faţă de Germania şi amână perspectivele de cumpărare pentru companii şi consumatori, în aşteptarea unor preţuri şi mai mici. Ultimele luni însă au mutat centrul discuţiei asupra aprecierii euro faţă de dolar, fiindcă ea a fost mai greu de explicat decât neputinţa clasică a oricărei economii slabe de a genera inflaţie. De unde a venit această întărire a euro?
La sfârşitul anului trecut, motivele avansate de finanţişti ţineau de îmbunătăţirea perspectivelor zonei euro după cei mai grei ani de austeritate. Treptat, explicaţiile au devenit tot mai legate de factori externi. Pe de o parte, politica Rezervei Federale a SUA: previziunile curente nu dau ca posibilă o majorare a dobânzilor (care ar atrage o apreciere a dolarului) înainte de vara lui 2015, pentru că economia SUA nu şi-a revenit: salariile cresc lent, iar locurile de muncă noi în domeniile cu salarii mari sunt prea puţine.
Pentru a stopa aprecierea yuanului, Banca Chinei a cumpărat iniţial dolari, umflându-şi rezervele valutare cu 126 mld. dolari în T1, la un total echivalent cu aproape 4.000 de miliarde, dar ca să nu mărească ponderea dolarului în rezerve, a vândut ulterior dolari cumpărând alte monede, în primul rând euro. În februarie, când Banca Chinei a început mişcarea, yuanul a scăzut cu 1,4% faţă de dolar, în timp ce euro a urcat cu 2,3%. Alte explicaţii ţin de întoarcerea investitorilor speculativi spre activele mai sigure din pieţele dezvoltate, după ce în anii precedenţi preferau pieţele emergente.
Aşa se face că s-au înmulţit vocile din rândul finanţiştilor care au propus ca BCE să contracareze aprecierea euro şi inflaţia prea mică prin singurul instrument de politică monetară cu adevărat neconvenţional: tiparniţa de bani, respectiv o operaţiune de relaxare monetară cantitativă (QE – quantitative easing) după exemplul celor derulate din 2008 până acum de Rezerva Federală a SUA (cumpărări de obligaţiuni federale şi ipotecare pentru a împinge băncile să se reorienteze spre creditare şi spre piaţa acţiunilor, stimulând astfel economia).
Aceste voci existau încă din 2012, în contextul recesiunii din zona euro, însă pe atunci inflaţia în zona euro era peste 2%, iar cursul euro era suportabil. Între timp, şefa FMI, Chistine Lagarde, a avertizat repetat că pericolul deflaţiei paşte zona euro şi a cerut deschis BCE să ia măsuri neconvenţionale de relaxare monetară. În ultimele luni, Mario Draghi a sugerat că ar putea avea în vedere în ultimă instanţă un astfel de model, ceea ce i-a făcut pe comentatori să estimeze că dacă speculatorii vor duce euro peste pragul de 1,40 dolari, atunci poate vor reuşi să forţeze BCE să acţioneze. Ori măcar să dea un orizont de timp pentru aşa ceva.
“Realizăm suficiente investiţii pentru a ne întreţine sistemul de distribuţie a gazelor. Nu se poate spune acelaşi lucru despre sistemul ucrainean. Gazoductele îmbătrânesc şi, în consecinţă, se produc accidente”, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă vicepreşedintele Gazprom Vitali Markelov.
“Nu este primul incident la sistemul de distribuţie a gazelor ucrainean şi cred că vor mai fi şi altele deoarece sistemul trebuie întreţinut. Îmbătrânirea gazoductelor este inevitabilă”, a adăugat el.
O explozie s-a produs marţi la gazoductul internaţional Urengoi-Pomari-Ujgorod, în regiunea Poltava din nord-estul Ucrainei, care alimentează Europa cu gaz rusesc.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Cipru poate juca un rol important în proiectul coridorului nord-sud, furnizând gaze terminalelor de gaze naturale lichefiate (GNL) din Grecia, care să fie livrate apoi Bulgariei, României şi Europei Centrale”, a spus Vigenin după discuţii avute luni cu omologul său cipriot Ioannis Kasoulides.
Vigenin a adăugat că este doar o idee care poate fi discutată, dar această opţiune există, el exprimându-şi speranţa într-o colaborare strânsă cu Cipru în această problemă. El a arătat că Bulgaria nu poate înlocui integral gazele ruseşti, dar că există posibilitatea ca Cipru să devină, pe termen mediu, furnizor.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Explozia a avut loc la gazoductul internaţional Urengoi-Pomari-Ujgorod, potrivit primelor informaţii, a anunţat ministerul într-un comunicat.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Ford Motor Company a anunţat astăzi că fabrica sa de asamblare din Köln (Germania) va rămâne singura sursă de producţie din Europa pentru următoarea generaţie a celui mai bine vândut model de clasă mică, Ford Fiesta. Anunţul de astăzi vine ca urmare a semnării unui acord inovativ de investiţii dintre Ford şi reprezentanţii sindicatelor germane. Acordul ia în calcul perioada 2017 – 2021 şi este de aşteptat să aducă reduceri de cost de cel puţin 400 milioane de dolari pentru Ford, fiind securizate totodată peste 24.000 de locuri de muncă pentru for Ford-Werke GmbH”, se arată într-un comunicat transmis marţi de constructorul auto.
Acordul include ore şi săptămâni flexibile de lucru, precum şi alte măsuri – inclusiv internalizarea anumitor operaţiuni asigurate momentan de furnizori – care vor permite ca fabrica să fie mai eficientă din punct de vedere al costurilor, asigurând totodată ca producţia următoarei generaţii a modelului Fiesta să rămână competitivă la nivel global.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Acţiunile vor fi plasate către investitori instituţionali, în cadrul unui program mai amplu de finanţare pentru achiziţia acţiunilor pe care VW nu le deţine încă la Scania, a anunţat grupul german, relatează Bloomberg.
“Anticipăm că preluarea va decurge bine. Ne aşteptăm ca finalizarea acestui plasament, anticipat de piaţă, să contribuie la continuarea performanţelor bune ale acţiunilor din trimestrul al doilea”, a declarat Mike Dean, analist la Credit Suisse în Londra.
Volkswagen va cheltui 6,7 miliarde de euro pentru preluarea integrală a Scania, grupul urmărind întărirea alianţei între compania suedeză, propria sa divizie de camioane şi producătorul german de camioane MAN, la care VW este acţionarul majoritar.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Marca Volkswagen ar putea avea până la şase SUV-uri în următorii ani, faţă de modelele Touareg şi Tiguan pe care le oferă în prezent, au declarat două surse apropiate situaţiei pentru Bloomberg.
Cererea este în creştere pentru această categorie de autovehicule care ar urma să reprezinte 20,1% din producţia la nivel mondial până în 2018, faţă de 17,6% în 2012, estimează firma de consultanţă PwC.
Oferta redusă de SUV-uri a Volkswagen a tras înapoi grupul german mai ales pe piaţa din Statele Unite.
“Segmentul SUV creşte încă la nivel global şi reprezintă o componentă cheie pentru toţi producătorii. Brandul Volkswagen are încă potenţial de creştere pe această categorie, care ar putea ajuta grupul să-şi întărească poziţia în SUA şi pe pieţele emergente”, a declarat Roman Mathyssek, analist la firma germană de consultanţă Strategy Engineers.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Statele incluse în această analiză sunt următoarele: România, Armenia (considerată ţara din Europa cu cele mai simple proceduri de constituire a unei companii), Marea Britanie, Germania şi Franţa, pentru că sunt state cu un mediu de afaceri primitor şi economii puternice, Spania, datorită comunităţii importante de români care se află acolo, Bulgaria, unde deja un mare număr de români şi-au deschis firme, precum şi Noua Zeelandă, statul desemnat de Banca Mondială pe primul loc în ceea ce priveşte deschiderea unei afaceri. Pentru a determina costurile necesare în fiecare stat, am consultat mai multe surse din piaţă, precum şi consultanţi ce operează la nivel european.
Conform raportului Doing Business 2014, publicat de Banca Mondială şi International Finance Corporation (IFC), statul european în care este cel mai uşor să deschizi o afacere este Armenia, ce ocupă locul 6 la nivel mondial. Statele care oferă cele mai bune condiţii pentru a demara o afacere sunt Noua Zeelandă, Canada, Singapore, Australia şi Hong Kong. La polul opus se situează Birmania, Eritrea, Haiti, Congo şi Guineea Ecuatorială. Pentru a calcula gradul de dificultate al deschiderii unei afaceri, cei de la Banca Mondială au luat în considerare mai mulţi factori: numărul de proceduri necesare înfiinţării persoanei juridice, numărul de zile necesar, costul şi capitalul de pornire minim.
În aprilie 2014, în România existau peste un milion de persoane juridice active; cu alte cuvinte, unul din douăzeci de români participă la cadrul economic actual, fie ca persoane fizice autorizate sau ca societăţi. Costurile pentru constituirea unei societăţi comerciale ajung la 1.000 de lei, aici fiind incluse taxele de la Registrul Comerţului, capitalul minim social de 200 de lei şi taxele notariale pentru eliberarea unor acte. O firmă de consultanţă cere, pentru companii constituite în România, comisioane ce pleacă de la 250 de lei şi pot ajunge la 900-1000 de lei.
În mod normal, o firmă de consultanţă preia o serie de acte (precum cele de identitate, cele ce dovedesc dreptul de proprietate asupra spaţiului ce va servi ca sediu social), discută alături de client tipul de activitate pe care firma îl va desfăşura şi apoi redactează actele. Majoritatea firmelor de consultanţă se ocupă de depunerea dosarului la Registrul Comerţului şi de ridicarea actelor finale, însă există şi varianta, pentru a reduce costul, în care clientul preia aceste sarcini.
„Comparativ cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est, putem spune că România se află totuşi printre ţările care încurajează afacerile noi, dacă luăm în calcul nivelul relativ redus al costurilor pentru înfiinţarea unei societăţi, dar mai ales timpul scurt în care o companie devine funcţională”, spune Nicoleta Boaru, Corporate Services Manager Accace, făcând referire la studiul „Top 5 informaţii esenţiale pentru investitori, despre Europa Centrală şi de Est”.
Noua Zeelandă, locul unde pornirea unui business durează mai puţin decât masa de prânz, tot ceea ce trebuie să facă antreprenorii este să completeze un formular on-line, să aştepte câteva ore şi apoi să meargă la camera locală de comerţ pentru a-şi ridica actele. Statul de la antipozi este considerat unul dintre cele mai bune locuri pentru afaceri, iar numărul mare de investitori străini demostrează acest fapt. Pentru un startup în Noua Zeelandă, consultanţii din România percep în jur de 3.000 de euro.