BusinessMagazin

Tag: CEO

  • Un manager de criza pentru Tiriac

     

    La sfarsitul saptamanii trecute s-au implinit trei luni de cand Petru Vaduva i-a cunoscut pentru prima data pe cei doi Tiriac – tatal si fiul. Pe 22 decembrie 2008, la recomandarea headhunterului Radu Furnica, Petru Vaduva a avut prima intalnire cu proprietarii Tiriac Holdings, dupa care au urmat alte intrevederi cu discutii de cateva ore fiecare. Pe 7 ianuarie, Petru Vaduva venea deja la birou si ocupa locul lasat liber inca din octombrie de fostul CEO, Anca Ioan.
     
    Noul manager este foarte calm si povesteste simplu, ca un chirurg, atat despre experienta sa de business in afara tarii, cat si despre provocarile noului job. Nu face grimase, nu se incrunta, nu se grabeste. Cu aceeasi mina sigura pe sine vorbeste si despre falimente de zeci de milioane de dolari, si despre filozofie, si despre restructurarea afacerii pe care o conduce de doar cateva saptamani. 
     
    Numirea lui Vaduva a fost considerata o surpriza in mediul de afaceri din Romania, deoarece putina lume auzise sau il intalnise pe managerul caruia Ion Tiriac a decis sa ii lase pe mana holdingul evaluat anul trecut la 2 miliarde de euro. Numirea a ridicat cu atat mai mult semne de intrebare cu cat Ion Tiriac este apreciat ca un afacerist care doreste sa aiba de fiecare data ultimul cuvant (si cel mai important) in privinta deciziilor strategice. Iar de decizii strategice va fi cu siguranta nevoie in ceea ce se prefigureaza a fi cel mai greu moment din ultimii zece ani pentru domeniile consumer si financiar, unde sunt grupate cele mai multe din afacerile grupului Tiriac.
     
    Martea trecuta, ziua in care stabileam ultimele detalii privind primul interviu din presa romana al lui Petru Vaduva, managerul tocmai isi alegea un motto pentru prezentarea pe care urma sa o sustina in aceasta saptamana la un seminar al Ziarului Financiar: “Crisis – it’s more than you think” (Criza este mai mult decat credeti).

     
    Povestea lui Petru Vaduva il indrep­tateste sa dea verdicte ca acesta. Pasionat de biologie moleculara, dar si campion national multiplu la decatlon si detinator al centurii negre in Tae Kwan Do, el a plecat singur din Romania in Statele Unite in 1982 pentru studiile universitare. Dupa colegiu, a inceput un doctorat la Columbia University, dar in al treilea an de doctorat si-a dat seama ca domeniul acesta nu ii va implini niciodata visul american. “Luand in considerare situatia de acasa si faptul ca responsabilitatile mele fata de familie erau mult mai importante decat ale unui tanar american care studiaza biologia si vrea sa salveze lumea de cancer, am decis sa imi schimb profilul”, povesteste Petru Vaduva, realizand in acelasi timp ca este destul de diferit de colegii sai americani. Si-a dat seama intr-o zi, cand se plimba prin campus la Columbia University, ca mitul mioritic este o mare povara morala pentru romani: “Daca stai sa te gandesti la etosul romanesc, el este definit de doi oameni care primesc sa moara fara sa lupte, de convingerea ca orice ai face tot prost iti va fi; in acea perioada munceam, eram sarac, am spalat vase, am reparat pantofi, mi-am platit scoala acolo si mi-am dat seama ca de fapt concurez cu niste pusti carora li s-a spus de mici ca daca vor fi disciplinati si vor invata bine, vor ajunge presedinti ai Statelor Unite”.
     
    La inceput, a crezut ca va face afaceri in domeniul biotehnologiei si a lucrat un an pe proiecte de cercetare neuro intr-o companie de profil. Intre timp, a inceput un program de MBA la Universitatea Yale (unul dintre cele mai apreciate programe de acest tip din lume), iar dupa absolvire a fost angajat de banca de investitii JP Morgan.
     
    Momentul in care a ales ce vrea sa faca la JP Morgan a fost esential in cariera lui Petru Vaduva: “Tranzitia a fost interesanta, eu eram pasionat de biochimie, pe care o studiam de 13 ani, dar obosisem; eram in 1992, tarile estice se eliberasera, eram intr-un tumult de entuziasm pentru viitor si partea mea stiintifica s-a potrivit foarte bine cu finantele. Am decis sa devin analist financiar pe tarile in curs de dezvoltare, mai ales ca proveneam dintr-o astfel de tara”. Decizia de a se axa pe tarile in curs de dezvoltare a avut de-a face cu faptul ca astepta momentul in care se va intoarce in Romania: “In mintea mea, ma gandeam ca lucrurile se leaga intre ele si ca pana la urma tot catre est ma voi indrepta, desi la acel moment cei de la JP Morgan se chinuiau sa isi dea seama unde se afla pe harta Romania sau Polonia, dar stiau prea bine unde sunt Mexic, Argentina, Chile sau Peru, si asa se face ca mi-am petrecut prima parte din cariera ca analist al institutiilor financiare din America Latina”. 
     
    “Proiectul” America Latina a durat patru ani si jumatate: Petru Vaduva locuia la New York si petrecea 40% din timp in avioane in drum spre tarile latine, unde lucra inconjurat de bodyguarzi, dar unde a cunoscut o perioada de crestere economica accelerata. A cunoscut insa si criza din 1994, in postura de proaspat angajat ca analist la Bear Stearns pentru bancile din America Latina. “Pentru ca tocmai intrasem in firma, toata lumea a plecat in concediu si m-a lasat pe mine sa ma ocup de lucruri in timpul vacantei de iarna; pe 26 decembrie a inceput sa imi sune telefonul ca se termina pamantul, ca Mexicul a dat faliment si ca toate bancile mele pierd tot, iar eu, un tanar naiv, m-am trezit a doua zi citat pe prima pagina de Financial Times si Wall Street Journal.”

    Petru Vaduva: “Lucrand intr-un asemenea domeniu, cam in fiecare criza iti schimbi jobul”
    De ce a decis managementul Tiriac sa stopeze proiectele imobiliare
     

     

  • Unilever isi ia CEO-ul de la Nestlé

     

    Anuntul a declansat speculatii ca plecarea lui Polman a fost o reactie intarziata la cursa de anul trecut pentru sefia executiva a Nestlé pe care Polman a pierdut-o in fata rivalului Paul Bulcke.
     
    Patrick Cescau, actualul director executiv al Unilev, a semnalat intentia de a pleca si de a permite instalarea unui succesor care sa inceapa activitatea in companie incepand cu anul viitor. Mostenirea lui, inceputa in 2004 (cand a inceput sa lucreze in aceasta functie pentru Unilever), este reprezentata de o simplificare semnificativa a unei dintre cele mai birocratice companii din industrie.
     
    "Paul Polman este probabil cel mai bun candidat din lume pentru a deveni CEO la Unilever. Cu o intelegere ulteriora, el a fost singura solutie logica," a spus James Amoroso, un analist independent, pentru Forbes.
     
    Surpriza numirii lui Polman in functia de CEO este cu atat mai mare cu cat Michael Treschow, presedintele Unilever, era asteptat sa numeasca un candidat din interiorul companiei. Pe de alta parte, analistii previzionau ca favoritul extern la aceasta functie va fi Bart Becht, seful executiv al Reckitt Benckiser.
     
    Treschow a l-a laudat pe Cescau "pentru tranformarea pe care a adus-o in ultimii patru ani" si a evocat "experienta internationala semnificativa si excelentele rezultate" ale succesorului.
     
    Conform oficialilor Nestlé, Polman a parasit deja compania. Dupa ce a lucrat peste 26 de ani in Procter&Gamble, Polman a intrat la Nestlé acum trei ani ca director financiar si, mai recent, a condus operatiunile din America, cea mai mare regiune de vanzari a Nestlé.

    Investitorii au primit bine numirea lui ca succesor al lui Cescau, iar actiunile au crescut cu 92p sau cu 6,1% pana la £15,82 (19,4 euro).
     

    După numirea lui Bulcke ca CEO al Nestlé, s-a speculat intens ca Polman va parasi compania. După ce s-a angajat public sa ramana in conducere, Polman a fost rasplatit cu postul din America, o responsabilitate uriasa cu vanzari anuale de aproximativ 30 de miliarde de franci elvetieni. (18,6 mld. euro).

    Noul sef executiv este asteptat intr-un momet in care investitorii exercitat presiuni tot mai mari ca Unilever sa-si imparta business-ul in doua divizii, dupa modelul companiei Cadbury Schweppes.
     
    Produsele alimentare vor forma o divizie, cu marci precum Hellman’s, Walls and Flora, in timp ce produsele de ingrijire personala sau de curatenie precum sapunurile Dove, Domestos sau Vaseline ar constitui restul.
     
    Oficialii Nestlé au spus ca au numit pe Luis Cantarell,  fostul sef al operatiunilor europene, ca succesor al lui Polman. Operatiunile Nestlé din zona europeana vor fi conduse de Laurent Freixe, seful actual al pietei iberice pe care opreaza compania.

  • Un fost CEO din pensii private: Nu avem putere, dar suntem primii sanctionati

    Unul din cei opt directori executivi de companii de pensii private care si-au pierdut functia sau au renuntat la aceasta in mai putin de un an de la startul sistemului a acceptat sa vorbeasca cu ZF despre motivele plecarii sale si despre presiunea imensa la care este supus zi de zi un CEO din pensii.

     

    Cititi mai multe pe www.zf.ro
     

  • Patronii romani isi platesc executivii mai bine decat multinationalele

    Marile firme romanesti ajung sa plateasca cu 20-30% in plus pentru a atrage oameni cu experienta de multinationala, care au fost expusi la expertiza unor mari companii cu prezenta mondiala, dar si pentru a compensa riscurile asociate de catre manageri cu cariera intr-o firma cu actionariat romanesc.

     

    Cititi mai multe pe www.zf.ro
     

  • 500 de executivi din Romania castiga peste 10.000 de euro pe luna

    "Sunt cateva sute de manageri de calibrul acesta in piata, in jur de 500. In scenariul in care luam in considerare astfel de castiguri pentru primii trei oameni din companie – CEO, director financiar si director de operatiuni – numarul veniturilor de peste 10.000 de euro net ar putea ajunge la 1.000. Cu toate acestea, sunt putine companiile care isi platesc atat de bine first-line managerii", spune Razvan Soare, senior consultant la compania de executive search Stanton Chase.

    Mai multe amanunte, pe www.zf.ro
     

  • Pariul pe Est al CEO-ului OMV

    “Putini directori executivi occidentali au
    sesizat oportunitatile de afaceri care s-au ivit odata cu colapsul
    comunismului din Europa de Est asa cum a facut-o Wolfgang
    Ruttenstorfer, CEO al OMV Group”, scria in iunie 2004 Business
    Week. Intr-un reportaj despre “veteranul OMV”, care lucreaza in
    compania petroliera austriaca din 1976, revista americana sublinia
    tocmai faptul ca Ruttenstorfer astepta cu nerabdare sfarsitul
    anului 2004, cand spera sa castige licitatia de privatizare a
    Petrom. Pentru ca, dupa cum sublinia revista si dupa cum admitea si
    Wolfgang Ruttenstorfer, achizitia Petrom il putea aduce foarte
    aproape de tinta pe care si-a impus-o la preluarea scaunului de
    director executiv al OMV, si anume atingerea unei cote de piata de
    20% in Europa Centrala si de Est in 2008.

    In acest an, Wolfgang Ruttenstorfer are trei aniversari: sase ani
    de cand face afaceri pentru OMV in Romania, sase ani de cand e CEO
    al OMV si atingerea a 20% cota de piata in Europa Centrala si de
    Est – tinta asumata cand a preluat conducerea companiei. Luand in
    considerare ca Petrom e cea mai mare companie petroliera integrata
    din tara si cea mai mare firma listata la bursa, nu-i gresit daca-l
    numim pe austriac cel mai puternic strain din Romania.

    Acum, Ruttenstorfer si-a mai rarit vizitele la biroul sau de la
    Bucuresti: strategia pe care a imaginat-o pentru estul Europei in
    2002, cand a ajuns la sefia OMV, a functionat, iar restructurarea
    Petrom nu mai are nevoie de aprobarea lui la fiecare pas. Cand
    vorbeste despre Petrom, Wolfgang Ruttenstorfer devine chiar mai
    mandru decat atunci cand povesteste despre cei 50 de ani pe care ii
    aniverseaza Schwechat, principala rafinarie a OMV, aniversare
    gratie careia interviul cu BUSINESS Magazin a avut loc chiar in
    interiorul rafinariei. Petrom pare mai important pentru
    Ruttenstorfer decat alte proiecte: atat pentru ca este cea mai mare
    realizare a sa de cand e CEO al OMV, cat si pentru ca in ultimii
    trei-patru ani, cam o data la patru zile, austriacul venea la
    Bucuresti. “Este singurul loc unde mai am un birou al meu, in afara
    de sediul OMV din Viena”, spune Wolfgang Ruttenstorfer. Numele lui
    a aparut pe o usa din sediul central al Petrom imediat dupa
    preluarea companiei: “In primii ani, munca a fost foarte intensa si
    a fost necesara prezenta mea”, spune Ruttenstorfer.

    Acum, dupa trei ani de la preluare si aproape trei miliarde de euro
    investiti in compania cumparata cu 1,5 miliarde de euro,
    Ruttenstorfer vine la Bucuresti mai rar, o data la doua saptamani.
    “Cand vin, vin pentru sedintele de management si ca sa vad echipa,
    dar si ca sa ma intalnesc cu autoritatile, cu oameni din guvern,
    dar si cu oameni de afaceri cu care avem relatii”, spune seful OMV,
    care spune ca programul mai lejer de la Bucuresti vine din faptul
    ca acum lucrurile s-au mai asezat, planul de investitii fiind facut
    pana in 2010.

    Din primul an al mandatului sau de CEO al OMV, Ruttenstorfer a
    marcat intrarea in Romania prin achizitia unui pachet de 25,1% din
    Petromidia, rafinaria abia achizitionata de omul de afaceri Dinu
    Patriciu. Din data de 19 septembrie 2002, cand a batut palma cu
    Dinu Patriciu si s-a aflat pentru prima oara fata in fata cu
    jurnalistii de la Bucuresti, Wolfgang Ruttenstorfer a decis ca
    Romania trebuie sa aduca grupului acea cota de piata de 20% in
    retailul cu produse petroliere in regiunea Europei Centrale si de
    Est. La cateva luni dupa tranzactia cu Rompetrol, statul roman
    scotea Petrom la privatizare (intentii de privatizare a companiei
    mai fusesera in 1998, apoi in 2001), iar Ruttenstorfer s-a
    concentrat pe castigarea acestei licitatii. “Colaborarea noastra cu
    OMV a inceput undeva la sfarsitul anului 2002, cand OMV a inceput
    sa se gandeasca serios la piata romaneasca”, spune Manuela Nestor,
    asociat al casei de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston
    Petersen, care a consiliat OMV in tot procesul de privatizare a
    Petrom si a ramas una dintre principalele case de avocatura cu care
    lucreaza OMV pe piata romaneasca, pentru diverse tranzactii,
    inclusiv achizitii sau vanzari de active.

    “OMV si-a dorit intens achizitionarea pachetului majoritar de
    actiuni la SNP Petrom si in acest scop a alocat un numar
    impresionant de experti care au analizat situatia Petrom, au
    participat la intocmirea ofertei, au gandit strategii de negociere.
    Domnul Ruttenstorfer a fost permanent implicat in toate fazele
    procesului de achizitie”, spune Manuela Nestor, incercand sa
    explice de ce a iesit atunci castigatoare OMV, una dintre cele mai
    mici companii intrate in cursa pentru privatizarea Petrom. Pentru
    OMV, Petrom “era cruciala” pentru dezvoltarea in zona, spune
    Manuela Nestor: grupul austriac nu mai avea o a doua sansa de a
    deveni lider regional daca nu ar fi reusit sa cumpere compania
    romaneasca.

    Ulterior, Petrom a trecut prin mai multe etape de restructurare.
    Planul de investitii pentru restructurarea Petrom prevede acum
    pentru urmatorii trei ani investirea a 4,5 miliarde de euro, in
    special in segmentele de explorare, productie si rafinare. Mai
    precis, dupa cum explica Ruttenstorfer, este vorba de investitii de
    1,5 miliarde pe an din 2008 si pana in 2010: “Investitiile sunt mai
    mari decat ne asteptam si noi initial, deoarece Petrom are nevoie
    de multe investitii, iar noi trebuie sa grabim lucrurile si sa
    terminam modernizarea intr-un timp mult mai scurt decat cel estimat
    initial, pentru a avea rezultate bune”.

  • Austriecii schimba din nou presedintele executiv al BCR, cu un bancher de la Barclays

    Belgianul Bruynseels, 48 de ani, a lucrat incepand din 1980 pentru grupul britanic Barclays, in ultimii ani detinand functia de CEO al Barclays Africa & Middle East.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Bancherul de la Zapp

    Raspunsul noului CEO al Telemobil, companie care opereaza sub brandul de telefonie mobila Zapp, la intrebarea asupra duratei mandatului sau in aceasta pozitie e „pana cand ne vom simti confortabil in acest business“. Dintr-un punct de vedere, Chris Bataillard are un statut interesant la Zapp: este propriul sau sef. Nu va renunta la functia de CEO pe care o detine in paralel la Zapp Holding, structura care coordoneaza cei doi operatori Zapp, din Romania si Portugalia. Cele doua fotolii de CEO pe care le detine la Bucuresti si Londra inseamna de doua ori mai multa presiune asupra celui care acum e responsabil cat se poate de direct pentru scoaterea din amorteala a exoticului operator CDMA in peisajul GSM european.

    Primul interviu in aceasta calitate l-a prins pe Bataillard intre doua sedinte. In cea premergatoare discutase cu managementul Zapp ce tipuri de servicii mobile sunt cerute de consumatorii romani, iar dupa plecarea reporterului BUSINESS Magazin urma sa participe la sedinta care dezbatea ce anume poate din punct de vedere tehnic si comercial sa ofere Zapp consumatorilor. Chiar si in timpul discutiei se scuza ca trebuie sa plece 15 minute, pentru o intrevedere cu Vijay Srinivasagopalan, directorul de operatiuni.

    Venirii lui Bataillard ii vor urma in viitorul apropiat o serie de lansari de produse noi (cel mai probabil, serviciul de internet mobil inclusiv in regim de roaming si eventual intrarea pe segmentul de convorbiri preplatite), cresterea numarului de angajati cu 10-15% pana la sfarsitul anului, de la 950 la finele lui 2007, si negresit ocuparea celor doua scaune ramase libere la sedintele din ultimele luni: cel al directorului de marketing si cel al directorului de resurse umane.

    Americanul Bataillard il inlocuieste pe fostul CEO pana acum doua saptamani, Piermario di Pietro. Schimbarea de conducere de la Telemobil a fost operata imediat dupa ce unul dintre actionari, conglomeratul Saudi Oger, controlat de familia Hariri, a cumparat participatia, egala ca marime, a Qualcomm. „In orice afacere este dificil sa conduci un joint-venture 50/50. Qualcomm si-a atins obiectivul, iar acum si Saudi Oger poate obtine ce vrea din aceasta investitie“, explica aluziv cel care se afla la a treia achizitie a operatorului roman de-a lungul carierei. Pentru a intelege obiectivul Qualcomm, Bataillard muta discutia cativa ani in trecut. O va face de mai multe ori pe parcursul interviului pentru a explica fundamentele afacerii Zapp; fostul bancher de investitii trecut de prima tinerete e cea mai potrivita persoana sa faca asta gratie carierei sale incepute practic odata cu perioada pionieratului in telefonia mobila in Europa, dar si pentru ca, sub diverse forme, a fost tot timpul aproape de operatorul CDMA din Romania.

    Pentru Qualcomm, investitia a fost una strategica la momentul intrarii in afacere, in 2000. Activitatea de baza, acum ca si atunci, consta in vanzarea de chipset-uri – componente in echipamente telecom – si punerea la dispozitie a brevetelor pe care le detine, printre care cel pentru tehnologia CDMA, concurenta GSM. In acea perioada de inceputuri, Zapp era primul care dezvolta la scara nationala o retea CDMA in banda de frecvente de 450 MHz. „Toti ceilalti operatori, de la China la Indonezia, Vietnam si Scandinavia, se uitau la Telemobil pentru a studia businessul. Asa ca pentru Qualcomm a fost mai important ca anumite lucruri sa fie facute pentru a promova CDMA 450“, spune Bataillard. „Cand am inceput Telemobil, Saudi Oger avea ca obiectiv sa aiba o investitie de succes, iar Qualcomm – sa aiba o retea CDMA 450 de succes proprie.“ Acum, piata CDMA este suficient de matura; doar in China sunt livrate anual 10 milioane de terminale care folosesc aceasta tehnologie.

    Pretul tranzactiei este un subiect inchis. Pe site-ul Saudi Oger, informatia lipseste, iar comunicatul catre investitori de saptamana trecuta al Qualcomm, continand raportul financiar corespunzator ultimului trimestru fiscal, incheiat la 30 decembrie 2007, nu face referire distincta la amploarea acestei tranzactii. Indicii exista pe pagina de internet a Qualcomm – cel mai recent raport anual complet, cel din 2006, mentioneaza investitia in cei doi operatori Zapp din Romania si Portugalia prin intermediul firmei Inquam, adica cea prin care Qualcomm si Saudi Oger au controlat indirect Telemobil. „Am inregistrat pierderi de capital de 20 de milioane de dolari, respectiv 33 de milioane de dolari si 59 de milioane de dolari prin Inquam pe parcursul anilor 2006, 2005 si 2004, inclusiv o pierdere de 12 milioane de dolari rezultata din restructurarea din anul fiscal 2006“, se spune in raportul Qualcomm, care in 2006 inregistra un profit brut de 5,34 miliarde de dolari. Conform datelor disponibile la Ministerul Finantelor, Telemobil a avut in 2006 o cifra de afaceri de aproape 99 de milioane de euro si un profit net de 14 milioane de euro.

    Raportul anual anterior, cel din 2005, mentiona cu privire la Inquam un amanunt de alta natura. Potrivit acestuia, Saudi Oger are dreptul sa cumpere actiunile Qualcomm la Inquam exercitandu-si aceasta optiune care urma sa expire nu mai tarziu de 14 mai 2008. Pretul de achizitie prevazut in acest caz era de aproximativ 66 de milioane de dolari, iar Qualcomm comunica actionarilor ca nu anticipa asigurarea unor finantari suplimentare catre Inquam.

  • Cosmote isi schimba CEO-ul

    Tsolas se retrage din pozitia detinuta timp de doi ani din motive personale, potrivit informatiilor furnizate de companie, locul sau urmand sa fie luat de Stefanos Teocharopoulous (39 de ani), care va veni din Grecia pentru a prelua fraiele celui de-al treilea operator din piata romaneasca de telecomunicatii.

    Noul director executiv al Cosmote Romania a venit in grupul OTE in 2002, iar din 2006 a ocupat pozitia de director executiv pe partea de Business Development in cadrul OTEGlobe. Totodata, Teocharopoulous este si presedintele consiliului director al Hellas-Sat, precum si membru in consiliul de administratie al Cosmote Romania.

    Inainte de a veni in cadrul grupului OTE, acesta a ocupat pozitii manageriale in mai multe companii de telecomunicatii – O2 Germania, Dutchtone Olanda, Vodafone Grecia, Fujitsu Telecom Research Center Marea Britanie si Ericsson Hellas Grecia.


    Bilantul Cosmote la doi ani

  • CEO reloaded

    Michael S. Dell a preluat din nou conducerea companiei pe care a fondat-o, in urma demisiei fostului director executiv, Kevin Rollins.
    Compania a justificat demisia lui Rollins dupa mai bine de un an in care a avut de infruntat numeroase dificultati ca o decizie a consiliului de conducere in urma careia Dell a fost nevoit sa preia atributiile executive. Plecarea lui Rollins, anticipata timp de un an de analistii industriei de pe Wall Street, se soldeaza cu un bonus in actiuni in valoare de 30 de milioane de dolari (23,06 milioane de euro) care vor intra in portofoliul fostului executiv. Noul sau, mai bine zis, vechiul CEO Michael Dell a anuntat o strategie de reducere a costurilor pentru repozitionarea companiei in top, care va aduce si anularea primelor si reducerea numarului de manageri de la 20 la 12.
    Aceasta decizie este justificata de Dell prin prisma eforturilor mari si a rezultatelor deloc spectaculoase cu care compania a incheiat anul fiscal. In acelasi timp, Dell i-a asigurat pe angajatii sai ca intentioneaza sa ramana director executiv al companiei si in urmatorii ani.