BusinessMagazin

Tag: Franta

  • Nici Europa n-o duce bine

    • 17,9 mil. someri s-au inregistrat, la sfarsitul lunii decembrie 2008, in cele 27 de state ale Uniunii Europene
    • 1,67 mil. persoane si-au pierdut locul de munca in ultimul an
    • 8% a fost rata somajului, inregistrata la sfarsitul lui 2008, in zona euro
    • 7,2%rata somajului in randul barbatilor, in decembrie 2008
    • 8,5% rata somajului in randul femeilor, in crestere cu 0,4% fata de luna decembrie a anului 2007
    • 18% cea mai ridicata rata a somajului din Europa, inregistrata in Spania. Letonia se situeaza pe locul secund, cu 16,1%
       

  • Cum au facut altii

    Tarile vestice au apelat la diverse masuri sociale pentru pastrarea locurilor de munca. Cele mai multe guverne considera ca e esential ca oamenii sa nu fie concediati, chiar daca sunt platiti mult mai putin.
     
    • Germania
      Programul “Kurzarbeit” (“program scurt de munca”) ofera compensatii pe timp de 18 luni, din fondurile sociale de la buget, pentru angajatii companiilor care convin reducerea programului (de pilda, o saptamana lucrata, una nu) in loc de concedieri pur si simplu. Oficiul Federal pentru Munca estimeaza ca anul acesta va cheltui 2,85 miliarde de
      euro (fata de 135 de milioane in 2006 si 2007) pentru un sfert de milion de oameni despre care se estimeaza ca vor ramane angajati anul acesta in regim de Kurzarbeit. “Initial, companiile nu indraznesc sa angajeze oameni, pentru ca ei se vor lipi de ele pe urma. Dar e bine ca ei sunt lipiti de companii; isi pastreaza slujbele, veniturile, consuma”, considera Hans-Werner Sinn, presedintele Institutului de Cercetare Economica Ifo din München, citat de New York Times.
    • Franta
      Probabil cea mai controversata legislatie a muncii din Europa este cea franceza, unde “legea Aubry” din 1998 a initiat trecerea la plafonul de 35 de ore de lucru pe saptamana, calculat ca medie pentru fiecare an, plafon care a devenit obligatoriu din 2000 pentru toate firmele cu mai mult de 20 de angajati. Scopul legii era sa reduca somajul si sa ofere o flexibilitate mai mare contractelor de munca. In schimbul RTT (Reduction du Temps de Travail), angajatii francezi au acceptat si anumite reduceri ale salariilor, fapt care i-a incurajat acum pe unii comentatori sa sustina ca, pe cat de criticata a fost legea dupa venirea la putere a lui Nicolas Sarkozy, care a predicat pe vremea cand economia crestea ca “munca mai multa aduce salarii mai mari”, pe atat se va dovedi acum de utila. Mai mult, unii cred ca ar putea fi si o solutie pentru alte tari, ca Japonia sau chiar SUA.
    • Statele Unite Ale Americii
      Sunt economisti care cred ca SUA nu-si mai pot permite sa dispretuiasca politicile de protectie sociala promovate pana acum de europeni. “Intr-o economie unde exista, statistic, mai mult de patru someri pentru fiecare loc de munca disponibil, concedierea completa poate fi devastatoare pentru bunastarea unei familii”, afirma Heather Boushey, senior economist la Center for American Progress. Ea noteaza ca, pe langa venituri, angajatii dati afara pierd si accesul la asistenta medicala, din moment ce majoritatea angajatilor obtin asigurarea medicala de la angajator. Truman Bewley, profesor de economie la Yale, adauga ca avantajul pastrarii oamenilor este ca angajatorul nu-i pierde in favoarea concurentei. Pe de alta parte, dupa Bewley, dezavantajul e ca angajatii reduc instinctiv ritmul activitatii, simtind ca nu prea au ce face, si “pot dezvolta obiceiuri proaste de lucru”.

  • In pat cu dusmanii

    Cartea “1940-1945 – Années érotiques” a autorului Patrick Buisson trateaza un subiect evitat dupa incheierea ultimului razboi, si anume ceea ce scriitorul numeste “colaborarea la orizontala” cu fortele de ocupatie naziste. Lucrarea contrazice ideea, incetatenita ulterior, ca viata sub nazisti ar fi insemnat doar rezistenta, greutati si suferinte. Conform lui Buisson, perioada cat Franta a fost ocupata de nazisti a fost una de inflorire a bordelurilor. Unele dintre aceste bordeluri erau rezervate exclusiv ofiterilor, care prin galanteria lor si-au castigat admiratoare intr-o tara in care locuitorii nu erau prea amabili cu prostituatele.
     
    Scriitorul arata ca, departe de a fi impinse in patul invadatorilor de greutatile economice, asa cum sustine istoria oficiala, mii de frantuzoaice s-au indragostit de militari germani si au avut chiar copii cu acestia, al caror numar a fost estimat la 200.000. Membrele elitelor artistice si literare, precum si aristocratele s-au dovedit foarte receptive la puterea de seductie a inamicului, din epoca ramanand povesti despre aventuri ale unor personalitati precum creatoarea de moda Coco Chanel, cantareata Mistinguett sau actrita Arletty, ultima justificandu-si relatia cu un neamt prin explicatia ca inima sa este franceza, dar trupul ii este international.
     
    Vazand cum se comporta elitele, multe dintre femeile obisnuite au ajuns sa le urmeze exemplul, fara a se mai simti vinovate pentru atractia fata de reprezentantii fortelor de ocupatie. O parte dintre aceste femei au devenit prostituate de ocazie – numai in Paris activau circa 100.000, lucru de inteles, daca se tine seama ca o femeie care-si vindea farmecele putea castiga pana la de trei ori mai mult decat suma platita de stat catre sotiile prizonierilor de razboi francezi.

  • Lucrativul Sarkozy

    Dincolo de aceste contracte, unele din cele mai mari semnate vreodata de niste companii franceze cu China, Sarkozy a mers la Beijing in aceeasi calitate in care a fost recent si la Moscova, aceea a unui ambasador al Occidentului (dar si al SUA) in raport cu restul lumii.

    La fel ca la Moscova, unde nu a reusit sa convinga Kremlinul sa adopte o pozitie mai dura in dosarul iranian, Sarkozy a esuat la Beijing in incercarea de a-i convinge pe liderii chinezi sa consimta o deblocare a cursului de schimb, asa incat yuanul sa se poata aprecia in raport cu euro si dolarul. Problema cursului e veche in relatiile Chinei cu UE si SUA, ambele parti acuzand Beijingul ca deficitul lor comercial in raport cu China creste pe seama cursului fix al yuanului.

  • Scursurile in oglinda

    La agravarea situatiei a contribuit de aceasta data numarul sporit de arme aflate in posesia protestatarilor, ceea ce a facut ca inca din primele doua nopti de violente (masini incendiate, cladiri publice devastate etc.) sa se inregistreze 120 de politisti raniti, unii dintre ei de gloantele manifestantilor.

    Presedintele Nicolas Sarkozy, care in urma cu doi ani a iritat protestatarii dupa ce i-a denumit „scursuri“, a cerut masuri ferme pentru inabusirea manifestatiilor, care insa au inceput sa se raspandeasca si in alte suburbii decat Villiers-le- Bel (nordul Parisului), acolo unde s-a petrecut primul incident.