Tag: Germania

  • Berlin – Zeci de mii de suporteri aşteaptă echipa naţională a Germaniei: Este un eveniment istoric

     Aeronava Nationalmannschaft, care a decolat cu întârziere de la Rio de Janeiro, este aşteptată să sosească pe aeroportul Tegel la ora locală 10.30 (11.30, ora României), cu 90 de minute în plus faţă de programul stabilit.

    Pe o terasă a aeroportului, cu vedere spre pistă, sute de fani aşteaptă avionul eroilor care au cucerit prima Cupă Mondială de la reunificarea ţării, în 3 octombrie 1990.

    Cu tricouri, şepci şi steaguri în culorile naţionale, ei aşteaptă cu calm să-i vadă pe Mario Gotze, marcatorul din finală, şi pe coechipierii lui.

    Zeci de mii de fani s-au strâns la Poarta Brandenburg, în inima Capitalei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta, ambasadorului german:Am fost invidios văzând că preşedintele şi cancelarul pot călători împreună

    Premierul s-a întâlnit cu ambasadorul Germaniei la Bucureşti la recepţia organizată de ambasada Franţei, cu ocazia zilei naţionale a Franţei, imediat după discuţia avută cu preşedintele Traian Băsescu pe tema reducerii CAS.

    “Am fost foarte invidios când am văzut că preşedintele şi cancelarul pot călători împreună. În România, aşa ceva este imposibil”, i-a spus Ponta ambasadorului.

    Reprezentativa Germaniei a câştigat Cupa Mondială pentru a patra oară în istorie, în urma victoriei de duminică, de pe arena Maracana din Rio de Janeiro, obţinută după prelungiri, scor 1-0, în faţa selecţionatei Argentinei.

    La partida de pe arena Maracana au asistat, printre alţii, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele Germaniei, Joachim Gauck.

  • Cât de importantă este ţara de fabricaţie a maşinii pentru clientul român: obsesia pentru germane

    Ţara de origine a mărcii sau unde sunt asamblate automobilele reprezintă un plus sau un minus în ochii clienţilor, care iau în calcul toate aspectele în momentul achiziţiei. Nu contează întotdeauna preţul, ci şi încărcătura emoţională, istoria sau cultura furnizorului.

    Criteriile de achiziţie pentru maşini diferă într-o oarecare măsură, cel puţin în pondere, atât între segmente de cumpărători cât şi între regiuni, dar în general sunt legate de factori obiectivi cum ar fi calitatea sau preţul de achiziţie, costurile de operare, aspectul, service-ul, funcţionalitatea, motorizarea, dotările sau siguranţa. Poate fi ţara de origine a fabricantului un criteriu de selecţie?

    Se pare că da. Mărcile germane, care au cartierul general pe bătrânul continent sau care sunt deţinute de grupuri germane, au înregistrat o creştere puternică în cotă de piaţă între 2007 şi 2014, de la 30,5% la peste 38%.
    „Ţara de origine a mărcii este mai des corelată cu criteriile obiective de cumpărare, iar ca exemple am putea menţiona mărcile germane, care au o reputaţie bună pentru calitate, precum şi mărcile japoneze, în general recunoscute pentru fiabilitate“, spune Bogdan Belciu, partener, Servicii de Consultanţă pentru Management, PwC România.

    Profilul clientului român doritor de automobil german este confirmat şi de un importator ce comercializează un brand coreean, cum este Kia, cu toate că în prezent aproape toate maşinile mărcii sunt produse în Europa. „România este ţara unde majoritatea covârşitoare preferă maşinile germane. Cei care aleg alte branduri o fac din câteva motive, cum ar fi faptul că nu conduc ei maşinile respective, fiind achiziţii pentru firme, din raţiuni financiare sau sunt clienţi tradiţionali ai unui anumit brand, fiind mulţumiţi de la început de maşină şi servicii“, subliniază Dan Chitaru, directorul Kia Romauto, importatorul mărcii Kia pe piaţa locală, care în 2007-2008 reuşea cu modelul Cee’d să concureze direct cu VW Golf.

    Şeful importatorului Kia spune că printre avantajele coreenilor în piaţă sunt îmbunătăţirea constantă a modelelor, dinamica revizuirii acestor, lansând modele restilizate la fiecare doi, doi ani şi jumătate, dar şi modele noi la trei ani de la ultimul facelift, mult mai repede decât nemţii. Un alt avantaj ar fi şi garanţia de şapte ani, de asemenea cea mai lungă din piaţă, sau livrarea rapidă a automobilelor.

    „Ţara de origine a mărcii şi ţara în care au fost asamblate maşinile nu sunt în general criterii directe, dar pot avea influenţă, legată atât de percepţie cât şi de date analitice, asupra criteriilor obiective menţionate mai sus“, crede Bogdan Belciu. El a subliniat că în cele mai multe cazuri „ţara în care au fost asamblate maşinile este mai puţin vizibilă clienţilor, în multe cazuri, dar atunci când este, poate influenţa o decizie de cumpărare, fie că este vorba de patriotism, fie că este vorba de percepţia de calitate. Continua globalizare a economiei mondiale face ca locaţia în care se face asamblarea să conteze din ce în ce mai puţin“.

    În opinia şefului reprezentanţei Kia, imaginea mărcii este importantă, dar achiziţia depinde mult de destinaţia autovehiculului. Decizia este puternic emoţională, atunci când maşina este pentru uz personal, sau mai pragmatică, impusă de reguli suplimentare. „Preferinţele clienţilor sunt legate de posibilităţile financiare de achiziţie şi de imaginea de brand. De aceea, piaţa second-hand, care nu este corect manageriată la nivel de instituţii ale statului, permiţând încă importante abuzuri şi evaziuni fiscale, va avea un rol extrem de important în vânzările către persoanele fizice în special“, a subliniat Chitaru.

    De partea cealaltă, şi Germania este în topul ţărilor care cumpără maşini fabricate în România, piaţa germană fiind în ultimii ani pe locul secund în topul destinaţiilor de export pentru marca Dacia şi inclusiv pentru Ford B-Max, produs la Craiova.

  • LOCURI DE MUNCĂ în Franţa, Irlanda, Norvegia şi Germania. Salariile depăşesc, în unele cazuri, 40.000 de euro pe an

     Germania oferă, prin reţeau Eures, 50 de posturi de asistent medical pentru spitale, azile şi instituţii medicale. Persoanele interesate să ocupe unul dintre aceste posturi trebuie să aibă diplomă de absolvire a unei şcoli postliceale sau universitare de asistenţi medicali, acreditată. Cunoştinţele de limbă germană nivel de bază constituie un avantaj, dar nu sunt obligatorii pentru a fi recrutat.

    Angajatorul oferă un salariu de 11,22 euro pe oră, asigurare socială, asigurare de sănătate şi un curs lingvistic în România, cu profesori specializaţi şi material didactic special conceput pentru domeniul medical. Costurile cursului sunt finanţat de companie, cursantul trebuind să plătască doar cărţile necesare.

    Contractul de muncă este pe perioadă nedeterminată, iar programul de lucru este de aproximativ 40 de ore pe săptămână. De asemenea, se asigură sprijin pentru găsirea unei locuinţe şi integrarea în Germania, compania ocupându-se de toate demersurile necesare pentru recunoaşterea profesiei în ţara gazdă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O problemă a Estului: dependenţa de exporturile către Germania

    CNBC scrie că o încetinire a creşterii economice din Germania ar afecta în primul rând economiile din Europa Centrală şi de Est ale căror exporturi depind în cel mai mare grad de nemţi: Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovenia.

    În mai, producţia industrială din Ungaria şi Cehia deja şi-au încetinit creşterea. Soluţia, din punctul de vedere al finanţiştilor şi industriaşilor de la Bratislava citaţi de CNBC, ar fi diversificarea pieţelor de export către Rusia, Turcia, China, India şi Africa.

    Pe de altă parte, ministerul german al economiei a explicat că economia ţării şi-a încetinit creşterea în al doilea trimestru din cauza conflictului ruso-ucrainean, dar a adăugat că tendinţa de ansamblu ascendentă rămâne nesschimbată. “O redresare mai slabă pe parcursul primăverii şi incertitudinile geopolitice au dus la un anumit grad de incertitudine şi au contribuit la amânarea unor decizii de afaceri”, a explicat ministerul, referindu-se la faptul că tensiunile dintre UE şi Rusia au afectat marile companii germane, cu o puternică expunere pe piaţa rusească.

    Germania îşi va publica la 14 august estimările privind creşterea PIB în al doilea trimestru. PIB real a crescut cu 0,8% în primul trimestru faţă de ultimele trei luni din 2013, cea mai mare creştere din 2011 încoace, scrie The Wall Street Journal. Comerţul a avut de suferit, cu o scădere a 16% a exporturilor către statele fostei URSS în primele patru luni ale anului faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Perspectiva de creştere a economiei germane rămâne însă pozitivă, estimările oficiale dând ca posibil un progres de 1,8% în 2014 şi de 2% la anul.

  • Nori americani peste băncile europene

    Commerzbank, a doua bancă a ţării, unde statul german deţine 17% din acţiuni, este acuzată că a transferat bani prin filialele sale din SUA în numele unor companii din Iran şi Sudan, aflate pe lista ţărilor sancţionate de SUA, iar rezultatul ar putea fi o amendă de cel puţin 500 mil. dolari.

    Prima bancă europeană amendată a fost cea mai mare bancă din Franţa, BNP Paribas, care a acceptat să plătească daune de 8,97 mld. dolari pentru încălcarea legislaţiei americane contra spălărilor de bani, prin faptul că a ajutat în perioada 2004-2012 o serie de clienşi să eludeză sancţiunile impuse de SUA unor ţări ca Sudan, Iran sau Cuba. Jean-Laurent Bonnafe, CEO al BNP Paribas, a declarat că “regretă profund” comportamentul incorect al unor funcţionari din bancă şi a promis că va aplica un plan de întărire a sistemelor de control intern.

    Suma imputată băncii franceze depăşeşte de departe amenda de 1,9 mld. dolari plătită de HSBC într-un caz similar din 2012. Presa americană a scris că investigaţiile derulate de SUA ar viza şi alte bănci europene, care şi-au declarat deja disponibilitatea deplină de a coopera cu autorităţile americane: Credit Agricole, Societe Generale, UniCredit.

    Amenda aplicată BNP Paribas a stârnit proteste la Bruxelles, în rândul bancherilor europeni, dar şi la Moscova, unde Vladimir Putin nu a ratat ocazia să explice că amenda este o răfuială a SUA pentru că Franţa nu a renunţat la contractul de livrare de nave de război Mistral către Rusia.

  • Austeritatea europeană, făcută cu oameni de stânga

    Dijsselbloem a contracarat astfel, la reuniunea Eurogroup, elanul preşedinţiei italiene a UE, reprezentată de premierul Matteo Renzi, de a obţine o relaxare a regulilor de austeritate fiscală în următoarele luni. “Italia a avut o creştere a productivităţii aproape de zero timp de ani în şir şi trebuie ca asta să se îmbunătăţească mai întâi”, a spus Dijsselbloem, în replică la propunerea lui Renzi ca din calculul deficitului bugetar să fie exceptate investiţiile publice în reţele de internet de mare viteză.

    Presa anglo-saxonă a scris că Dijsselbloem ar putea fi desemnat noul comisar european pentru economie şi afaceri monetare, în locul lui Olli Rehn, luând în calcul declaraţia noului şef al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, că viitorul comisar va fi un socialist, iar Dijsselbloem ar putea fi cel ales, ca membru al partidului laburiştilor olandezi, deşi în mandatul de şef al Eurogroup nu s-a remarcat prin nimic care să fi amintit de vreo orientare de stânga – dimpotrivă, de câte ori a avut ocazia a criticat ţări ca Grecia sau Cipru pentru că nu se mişcă suficient de repede cu tăierea cheltuielilor bugetare şi cu toate celelalte măsuri cerute de creditorii externi.

    Alte surse de la Bruxelles au strecurat însă în presă că şanse mai mari ar avea Pierre Moscovici, fostul ministru de finanţe francez, cu care Juncker are o relaţie mai bună, însă care nu este pe placul Germaniei, din cauza poziţiei sale apropiate de cea a lui Renzi în materie de disciplină fiscală.

  • Buni de plată pentru o bancă în faliment: soluţia austriacă

    În loc de declararea insolvenţei, de natură să afecteze deţinători de obligaţiuni ale băncii garantate de stat şi cu prioritate la plată în valoare de 11 mld. euro, statul a ales să impună pierderi deţinătorilor de obligaţiuni fără prioritate la plată, dar tot garantate în prealabil de stat, în valoare de 890 mil. euro, ba chiar şi foştilor acţionari, cum e cazul băncii germane BayernLB.

    Soluţia în cazul Hypo Alpe Adria impune, în premieră europeană, ca investitorii să suporte o pierdere de 100% din creanţele lor în raport cu o instituţie afectată de criză, după ce în cazul statului grec pierderile asumate de creditorii privaţi ai acestuia au fost parţiale, iar în cazul Ciprului s-a optat pentru aruncarea poverii pe umerii depunătorilor, ca să nu mai fie salvate băncile cu bani publici.

    Cazul băncii austriece intervine în contextul în care guvernul Germaniei a aprobat un proiect de lege care, tot pentru a scuti contribuabilii de a plăti iarăşi salvarea băncilor, obligă creditorii să susţină începând din 2015 băncile aflate în dificultate, proiect ce face parte din legislaţia privind uniunea bancară europeană.

  • Meciurile de la Cupa Mondială aduc cu peste 15% mai mulţi clienţi la terase. Majoritatea preferă Germania

     “Meciurile au crescut cu peste 15% numărul de clienţi din baruri. Ar fi fost cu mult mai mulţi dacă ar fi jucat România”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Mugur Mihăescu, proprietarul PUB-ului St. Patrick din Centrul Istoric.

    El a afirmat că cei mai mulţi clienţi au venit în baruri pentru meciurile Germaniei, simpatizată de public, dar şi pentru cele ale Braziliei, caz în care cei mai mulţi îşi doreau ca această echipă să piardă.

    “N-a ţinut nici dracu cu Brazilia. Au mers penibil de la primul meci. Numărul clienţilor a depins foarte mult de meciuri: la Brazilia-Columbia şi Germania-Franţa a fost plin, iar la Belgia-Argentina au venit mai puţini. Cei care veneau la meciurile Braziliei voiau s-o vadă eliminată”, a mai spus Mihăescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Am dat mail!

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România


    Primesc nonstop mailuri, iar unele dintre ele extrem de lungi, cu o grămadă de detalii şi de informaţii. Trebuie să le tipăresc, pentru că nu le pot citi, mă pierd. Am tipărit recent un mesaj de opt pagini. Mi-am amintit că pe vremea studenţiei, când făceam culegere de text, scriam cam patru pagini pe oră, şi eram destul de rapid. Ca să mai şi gândeşti ce compui, să scrii o tonă de cuvinte îţi ia cel putin 2 ore pentru 8 pagini.

    Aceleaşi lucruri se pot reproduce verbal în maximum un sfert de oră. După care poate fi trimis un mesaj cu ideile principale, care ar lua mai puţin de scris, şi nu s-ar lungi la mai mult de o jumătate de pagină.

    Dar ce te faci cu celebra CYAP (cover your ass procedure)? Că dacă ai dat pe mail, ai scris tot ce aveai de scris, şi ai pus jumătate din organizaţie în CC, poţi oricând să spui: „Am dat mail!“. Că nu s-a rezolvat poate nicio problemă?  Ba din contră, unii din cei vizaţi au dat „reply to all“ şi au venit cu contraargumente – ca să dea şi ei mail, şi deja de la prima poveste sunt trei poveşti separate, încep să fie din ce în ce mai greu de urmărit, lista din CC se măreşte, pentru că problema trebuie escaladată la şefi. Iar nervii şi încrâncenarea cresc de la un mesaj la altul.

    Chiar şi cei care nu au nimic de a face cu povestea, dar se află în CC ca martori încep la un moment dat să se înfurie şi din cauza spamului ce le omoară inboxul, dar şi a disconfortului creat atunci când sunt băgaţi în treburi ce nu îi privesc, doar aşa, de nevoia unor martori. Evident că nu trebuie ratat nici zâmbetul superior al celui care câştigă lupta pe mail în faţa atâţior spectatori în CC, cum nu trebuie ignorată nici frustrarea combatanţilor când se mai trezeşte câte un şef şi le cere să înceteze cu spamul şi să dea telefon.

    Îmi amintesc de un fost şef care a încercat la un moment dat să stăvilească avalanşa de mesaje pe mail. Omul a declarat că o anumită vineri din lună va fi „no e-mail day“ şi că în ziua respectivă oamenii ar trebui să se sune şi să vorbească între ei în loc să-şi dea mail. A fost atât de categoric, încât a ameninţat cu datul afară pe cei care nu se supuneau ordinului.

    După stupoarea iniţială – cum naiba să lucrăm noi fără mail? – au apărut soluţiile alternative. Au început colegii mei să se plimbe dintr-un birou în altul cu discheta, pe care aveau mesajele de trimis. Alţii mai şmecheri au creat nişte foldere pe reţea unde îşi scriau în fişiere share.

    Dacă şeful cel mare a vrut să ne încurajeze să vorbim, ei bine, noi nu ne-am lăsat, am preferat să ne scriem. De ce? Pentru că nu avem încredere unii în alţii şi avem nevoie de un mesaj scris? Pentru că altfel nu îmi explic de ce oameni care stau cu biroul faţă în faţă îşi dau mail în loc să vorbească. Mai nou au apărut şi sistemele de chat interne. Că dacă tot vrem să ne scriem, să ne fie facilitată această nevoie. Pe mine personal mă omoară să aud „Dar ţi-am dat pe mail“ ca scuză. Mai ales când e o scuză pentru o treabă nefăcută, un exerciţiu care n-a fost dus la capăt. Ce mai contează ce ai scris în mesajul ăla dacă nu ai fost în stare să termini treaba? De ce nu ai sunat pe cineva? De ce nu m-ai sunat?

    Într-o altă organizaţie, în care poporul este extrem de împrăştiat geografic, o colegă de la financiar (dintr-un cap de lume) a trimis un mesaj – cerea un raport de la o altă colegă situată în alt cap de lume. A făcut o mică eroare însă, în loc să nimerească la colega care verifica facturile, a nimerit la cea care verifica altceva. Aceasta a răspuns înapoi, spunând că nu poate da raportul pentru că nu e partea ei de compentenţă. A venit mesajul înapoi cu întrebarea „dar cine?“, la care s-a răspuns politicos cu numele celei responsabile de treaba respectivă. Aparent o discuţie civilizată şi politicoasă – dar ştiţi că la mail nu se răspunde de obicei instantaneu… aşa că pentru raportul care se putea trimite în cinci minute s-a pierdut jum’ate de zi.

    Asta pentru că cineva nu a ridicat capul din calculator să spună celei de la masa vecină: „Colega, vezi că la financiar au nevoie de xyz, poţi să i-l trimiţi, te rog“ sau măcar să trimită mesajul mai departe către colega ei.
    Dar cine poate să o acuze de ceva? Că doar ea a dat pe mail! Şi dacă ai dat pe mail ai fundul acoperit, se poate demonstra oricând cu mesajul.

    Să nu mă credeţi un sfânt! Recunosc că mi-ar fi foarte greu uneori fără acele compuneri care îmi salvează fundul. Încerc doar să spun că mi-ar plăcea să nu fie nevoie de ele.

    Pe de altă parte, dacă vă amintiţi prima poveste, ce ne-am face fără mesajul scris atunci când nu pricepem nimic din ce ni se spune? Dar ce te faci când mesajul scris e la fel de inteligibil ca şi cel vorbit?

    Am primit odată un mesaj de la o colegă din Germania, care nu se prea descurca în engleză. L-am citit cam toţi din echipă încercând să ne dăm seama ce a vrut să spună. Am încercat şi varianta în care cineva a citit mesajul cu voce tare iar altcineva a ascultat încercând să-şi dea seama de sensul traducerii. Ei bine… rezolvarea a fost că în final am găsit pe cineva care vorbea germana şi care a sunat-o pe colega din Germania ca să pricepem ce doreşte. Am pierdut vreo două ore cu un mesaj care nici măcar nu ne era adresat…