
Citeşte din 2 aprilie în BUSINESS Magazin povestea Corneliei Coman, CEO al ING Asigurări de Viaţă.

Citeşte din 2 aprilie în BUSINESS Magazin povestea Corneliei Coman, CEO al ING Asigurări de Viaţă.
Dacă aţi urmărit discursul lui Tim Cook de pe 7 martie, aţi observat desigur obstinaţia cu care acesta a revenit asupra sintagmei. Şi-a început discursul astfel: “Aş vrea să încep prin a vorbi despre revoluţia post-PC. Se întâmplă peste tot în jurul nostru, cu un ritm uimitor, iar Apple este fruntaşă, conducând această revoluţie”. A continuat apoi în aceeaşi manieră, explicând ceea ce Apple înţelege prin “lumea post-PC”: o lume în care calculatorul personal nu mai este centrul vieţii noastre digitale, ci doar un dispozitiv printre altele, o lume în care dispozitivele pe care le folosim cel mai mult trebuie să fie mai portabile, mai personale şi mult mai uşor de folosit. După prezentarea specificaţiilor tehnice ale produsului, a noilor aplicaţii software şi a detaliilor de preţ, Tim Cook a revenit pe scenă pentru încheierea ceremoniei de lansare şi a denumit noul iPad “the ultimate poster-child of the post-PC world”. Cu alte cuvinte, campionul bravei lumi noi.
Este, desigur, mult marketing la mijloc. Ca producător de calculatoare personale, pe o piaţă extrem de matură, trebuie să poţi crea impresia că faci ceva diferit pentru a avea şanse de reuşită. Apple înseşi s-a zbătut douăzeci de ani în lumea producătorilor minori şi a rămas în toţi acei ani doar un producător minor pentru pasionaţi şi pentru o nişă. Trebuia, aşadar, să facă ceva diferit. Şi a creat iPod-ul, iPhone-ul şi iPad-ul, cu ecranele lor senzitive, cu portabilitatea şi calitatea finisajelor, şi a indus ideea aceasta surprinzătoare a unei “epoci post-PC”.
De unde şi până unde “post-PC”? De ce? Şi nu e prea mult spus? În definitiv, PC-urile sunt de departe cel mai folosit instrument informaţional în viaţa de zi cu zi, dar şi în afaceri. Au fost cu noi de la începutul anilor ’80 şi au schimbat complet felul în care lucrăm, ne distrăm şi interacţionăm. Este de neconceput azi ca orice fel de firmă să funcţioneze fără PC-uri. Pe ce îşi bazează Tim Cook încrederea nezdruncinată în această idee surprinzătoare a lui Steve Jobs? Este ceva dincolo de marketing?
În primul rând, Tim Cook se bazează pe cifrele financiare raportate de concurenţii săi tradiţionali, producătorii de PCuri, dintre care cei mai importanţi sunt HP, Dell, Lenovo şi Acer, pe care le detaliez în grafice. În al doilea rând, şeful Apple se gândeşte la declinul PC-ului, devenit din copil minune al tehnologiei o comoditate necesară, însă nespectaculoasă. O afacere bazată pe comodităţi aduce profituri individuale mici şi poate rezista doar prin producţie la scară largă. Aşadar, Tim Cook se bazează pe faptul că modelul acesta de afaceri va deveni din ce în ce mai puţin atrăgător pentru din ce în ce mai mulţi producători, mai ales în faţa altor modele mai lucrative.
HP a raportat la sfârşitul primului trimestru fiscal din 2012 scăderea cu 15% a veniturilor diviziei sale de calculatoare personale, Personal Systems Group (PSG), comparativ cu perioada similară a lui 2011. Celelalte divizii de hardware ale HP, divizia de imprimate şi divizia de servere şi dispozitive de stocare au raportat de asemenea pierderi comparativ cu 2011. Singurele departamente ce au crescut au fost, pentru HP, departamentul de servicii software şi cel de servicii financiare. De altfel, din cauza profitabilităţii în scădere pe o piaţă devenită de comodităţi, HP şi-a anunţat în august 2012 intenţia (eşuată) de a externaliza PSG. HP urma astfel exemplul lui IBM din 2005, care şi-a vândut divizia de calculatoare personale companiei chineze Lenovo.
Dar cum a început epoca PC? Revoluţia calculatoarelor personale a fost creaţia IBM, facilitată de avansurile tehnologice în domeniul microprocesoarelor (Intel) şi a dispozitivelor de stocare şi în procesul de fabricare a memoriei. Ea a apărut în contextul unei pieţe dominate de mainframe-urile puternice, însă exorbitante, şi ca urmare a presiunii masive de democratizare a puterii de calcul.
Citeşte povestea lui Radu Timiş, fondatorul şi preşedintele grupului CrisTim

Studiul “Şefii din economia românească în media” îl clasează pe Dominic Bruynseels, CEO al BCR, pe primul loc în topul celor mai mediatizaţi directori executiv, cu 60 de apariţii. El a apărut cu precădere în articole care fac referire la industria bancară, dar şi datorită unor materiale în care se anunţă înlocuirea sa din funcţia de preşedinte executiv al BCR. Bruynseels a fost urmat în top de către manageri din acelaşi sector – Steven van Groningen (Raiffeisen Bank), cu 53 de apariţii, şi Radu Gheţea (CEC Bank), 40 de apariţii.
În perioada 4 noiembrie 2011 – 3 februarie 2012 au fost publicate 364 de articole care au făcut referire la şefii celor mai mari companii din România. În topul primilor 10 manageri cu cea mai largă expunere în presă apar şi CEO ai companiilor din alte industrii, precum Mariana Gheorghe (Petrom) – 30 apariţii, Jerome Olive (Automobile Dacia) – 12 apariţii sau Inaki Berroeta (Vodafone) – 11.
Dintre şefii de companii din raportul realizat de mediaTRUST, Mariana Gheorghe a avut patru apariţii negative, Robert Rekkers două apariţii, iar Jerome Olive şi Sanda Nicoară câte o apariţie negativă. În perioada 4 noiembrie 2011 – 3 februarie 2012, cea mai activă platformă de comunicare în ceea ce priveşte apariţiile media ale directorilor executivi din cele mai importante companii româneşti a fost Ziarul Financiar.
Studiul “Şefii din economia românească în media” prezintă directorii executivi ai celor mai importante companii din România (listate de către Ziarul Financiar în anuarul celor mai mari companii în funcţie de active în 2010), care apar cel mai des în presa scrisă. Raportul se bazează pe apariţiile media în care apare numele şi prenumele CEO-ului uneia din companiile incluse în studiu. Au fost luate în considerare informaţii despre şefii monitorizaţi, cât şi comentarii ale acestora apărute în media. Materialele promoţionale şi publicitatea de orice fel nu au fost luate în calcul.
După o activitate de peste 13 ani pe piaţa locală, Ergun revine la conducerea Anchor Grup, membră a holding-ului Fiba Group, cu un portofoliu ce cuprinde 76 de companii în 12 ţări, fiind activă în sectoare precum financiar bancar, asigurări, imobiliar, retail, energie, construcţii navale şi management portuar, leasing si property management.
“A face din nou echipa cu Anchor este o ocazie de recalibrare a multor aspecte care pot determina design-ul pieţei româneşti, cel puţin în ceea ce priveşte politica centrelor comerciale. Vizăm consolidarea identităţii grupului şi poziţionarea operaţiunilor companiei în sfera premium a pieţei, indiferent de componentă – centre comerciale, proiecte imobiliare, clădiri de birouri, proiecte de leisure şi divertisment”, a declarat Ali Ergun Ergen la preluarea portofoliului.
Venit în România în 1999, ca parte a echipei tehnice de proiectare si construcţie a primului mall, Ali Ergun Ergen a lansat de-a lungul carierei sale nu mai puţin de trei proiecte de acest tip.
Planurile de viitor pentru operaţiunile grupului Anchor includ, în primul rând, conturarea unei strategii pe termen lung, care vizează atât noile tendinţe ale pieţei, dar şi ale consumatorului de centru de lifestyle. Fiba care deţine în România, pe lângă Anchor Grup, Credit Europe Bank, Credit Europe Asigurari şi Credit Europe Leasing.
Cu dublă naţionalitate, cehă şi americană, Spurny are 46 de ani şi s-a ocupat în trecut de restructurarea şi privatizarea celei de-a doua bănci ca mărime din Cehia, preluată de Societe Generale.
Potrivit surselor citate, Andreas Treichl, directorul executiv al grupului Erste, care deţine BCR, va veni în această săptămână la Bucureşti pentru a anunţa numirea noului CEO.
Mai mult pe www.zf.ro.
Thompson este considerat arhitectul ascensiunii PayPal, serviciul de plăţi online al eBay, cel mai mare operator de profil din lume. Yahoo, un fost pionier al internetului ale cărui site-uri sunt încă printre cele mai vizitate din lume, trece printr-o perioadă foarte dificilă, conducerea şi acţionarii companiei discutând recent mai multe variante strategice de reorganizare, inclusiv vânzarea grupului, delistarea de la bursă sau divizarea.
Citeşte luni în BUSINESS Magazin povestea lui Robert Rekkers, fostul preşedinte al Băncii Transilvania.
