BusinessMagazin

Tag: Ungaria

  • Ce model politic şi economic preferaţi? Cel al lui Viktor Orban din Ungaria, cu retorica lui naţionalistă, împotriva Bruxelles-ului şi remaghiarizarea economiei, sau modelul românesc, cu Iohannis absent, cu cumetria politică de la noi, cu guvernele de la Palatul Victoria fără nicio strategie?

    Nu de puţine ori, în discuţiile/disputele economice, politice, geopolitice pe care le am sau la care asist este invocat Viktor Orban, premierul Ungariei, ca fiind un lider adevărat, un adevărat lider de stat, care apără interesele ţării, care are curajul să se ridice împotriva Bruxellesului şi, mai nou, împotriva sancţiunilor americanilor la adresa Rusiei din cauza invadării Ucrainei.

    Această admiraţie vine în opoziţie cu preşedintele Klaus Iohannis care nu vorbeşte deloc, care tot timpul este absent din spaţiul public şi din temele majore cu care se confruntă România, care nu are păreri şi care tot timpul pare că este în concediu.

    Ca să nu mai vorbim de faptul că Orban este liderul guvernului, faţă de premierii noştri, care sunt vai de mama lor (vezi Viorica Dăncilă, de care îşi amintesc toţi).

    Partenerii mei de discuţie cred că Viktor Orban are o strategie pentru ţara lui, faţă de liderii noştri politici care nu au nimic, care ascultă ordinele care vin de la Bruxelles şi, mai nou, din cauza războiului, de la americani.

    Vorba aia, noi ce treabă avem cu războiul din Ucraina, ce treabă avem cu ucrainenii, să nu-i supărăm pe ruşi că vin peste noi, nu mai bine stăm noi în banca noastră, ce ne trebuie baze militare americane în România?

    Aceste opinii sunt prezente în discuţiile de cafenea dar şi în cele publice.

    O parte din oamenii de afaceri români care au 60, 70, chiar 80 de ani, se uită cu ceva admiraţie către Viktor Orban, în comparaţie cu Iohannis, cu guvernul/guvernele de la noi, sau cu miniştrii de la noi.

    Ca să nu mai vorbim de cei din administraţia publică aproape de pensie, care sunt fanii lui Viktor Orban şi a modelului lui, în care statul, deci instituţiile de stat, deci cei care lucrează la stat conduc tot.

    Modelul lor de business este capitalismul de stat, un amestec între modelul lui Viktor Orban, modelul chinezesc şi chiar rusesc. Pentru oamenii de afaceri din prima generaţie, care au privatizat întreprinderile de stat, modelul lor ideal se bazează pe comenzile de stat, pe influenţa statului în economie, adică statul să le deschidă uşile în economia capitalistă, să le dea contractele, dar banii să rămână la ei. Şi dacă s-ar putea, capitalismul de stat să fie fără concurenţă. Uniunea Europeană, cu Bruxellesul, îi încurcă.

    Dacă te uiţi puţin în ADN-ul lor, unii chiar sunt admiratorii modelului lui Putin sau cel puţin erau, până la izbucnirea războiului din Ucraina. Pentru mulţi, faptul că Putin eşuează în cucerirea Ucrainei este o foarte mare surpriză, având în vedere imaginea pe care o avea în lume. Dintr-odată lumea realizează, în special admiratorii modelului rusesc, că armata rusească nu este ceea ce ne speria pe toţi. Poate nu a fost niciodată în realitate, aşa cum economia rusească, pe care mulţi o considerau puternică, de nivelul americanilor, nu este ceea ce părea, ci dimpotrivă.

    Revenind la Viktor Orban, la modelul lui, aşa cum este el perceput la nivelul publicului din România, nu de puţine ori am auzit afirmaţii de genul să ne luăm Petromul înapoi, să ne luăm BCR-ul înapoi, să ne luăm Banca Agricolă (Raiffeisen) înapoi, mai ales în contextul votului negativ dat de Austria la solicitarea noastră de a intra în Schengen.

    Am asistat la Palatul Victoria la o astfel discuţie, off the record, unde oameni de afaceri români cereau să ne luăm companiile şi băncile pe care le-am vândut străinilor înapoi.

    De ce am face acest lucru? Ca să luăm credite cu dobânzi mai mici, ca să avem benzină mai ieftină, ca să avem gazul mai ieftin, ca să nu mai ducă străinii/multinaţionalele profitul făcut în România în afară.

    Pe lângă companiile din energie şi bănci, care nu mai sunt ale noastre, toţi ochii sunt pe retailerii străini, care îi omoară pe furnizorii români, care nu pot să-şi vândă marfa în marile magazine.

    Cam aceasta este retorica care se discută câteodată la nivel înalt.

    Este modelul lui Viktor Orban, de conducere autocratică, de capitalism de stat, de remaghiarizare a economiei, un model la care să ne raportăm?

    Ce spun datele statistice?

    Din 2010, de când a preluat puterea în Ungaria, în al doilea mandat, fără să aibă deloc opoziţie, Orban a condus Ungaria cu o mână de fier. În comparaţie, în România puterea politică a trecut de la unii la alţii, dând senzaţia că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, că românii sărăcesc, în timp ce ungurii se îmbogăţesc.

    Conform datelor de pe platformele economice – countryeconomy.com –, în 2010 PIB-ul Ungariei era de 131,9 miliarde de dolari, cu un PIB/capita de 13.173 de dolari. România avea un PIB de 166 de miliarde de dolari, cu un PIB/capita de 8.195 dolari.

    Salariul mediu brut era în Ungaria în 2010 de 724 de euro, în timp ce în România era de 452 de euro.

    În 2022, deci după 12 ani de conducere economică politică neîntreruptă şi, repet, fără opoziţie, atât politică cât şi civică, a lui Viktor Orban, PIB-ul Ungariei a ajuns la 182 de miliarde de dolari, deci o creştere de 37,8%. PIB/capita a ajuns la 18.732 de dolari, deci o creştere de 42%. România a ajuns la un PIB de 304 miliarde de dolari, deci o creştere de 83%. PIB/capita a ajuns la 15.751 de dolari, înregistrând o creştere de 92%.

    Dacă ne uităm la salariul mediu brut, Ungaria a ajuns la 1.686 de euro, o creştere de 132% faţă de 2010. România a ajuns la un salariu mediu brut de 1.440 de euro, deci am avut o creştere de 218%.

    Deci în 12 ani de guvernare Viktor Orban România a avut o creştere dublă faţă de Ungaria, cu un Iohannisperceput ca absent şi cu schimbări repetate de guvern şi de prim-miniştri încât am uitat cine a trecut pe la Palatul Victoria.

    Dacă mai dăm puţin timpul înapoi, noi am pierdut anii ’90, când am avut capitalism de stat, pe care o bună parte din oamenii de afaceri de 60-70-80 de ani şi-au clădit businessul.

    În 1990 Ungaria avea un PIB de 34 de miliarde de dolari, faţă de 38 de miliarde de dolari, cât a avut România.

    În 2000, PIB-ul României a fost de 37 de miliarde de dolari, deci în 10 ani nu am reuşit să ne îmbunătăţim condiţia economică, în timp ce Ungaria a ajuns cu PIB-ul la 47 de miliarde de dolari.

    În deceniul ’90 Ungaria a beneficiat de investiţii străine şi de prezenţa multinaţionalelor.

    Dar după 2000, de când au venit multinaţionalele la noi, creşterea noastră economică a fost mult mai susţinută. De la 37 de miliarde de dolari am ajuns la un PIB de 304 miliarde de dolari, deci o creştere de nouă ori, în timp ce Ungaria a crescut de la 47 de miliarde de dolari la 182 miliarde de dolari, deci o creştere de patru ori.

    Revenind în timpurile noastre, mulţi dintre cei care invocă dobânzile mari din România şi ce face Isărescu la Banca Naţională, că nu ne susţine deloc, nu ştiu că dobânda de referinţă în Ungaria este de 13%, în timp ce la BNR este de 7%. Deci cu toată puterea pe care Orban o are, de a stabili inclusiv dobânda, acolo dobânzile sunt mai mari.

    Inflaţia este în Ungaria de 25,7% – ianuarie 2023, în timp ce noi avem o inflaţie de 15,07%. Cum de nu a putut Viktor Orban, care conduce cu o mână forte ţara, să stopeze creşterea preţurilor, aşa cum se cere în România de la guvern şi de la Isărescu?

    Nu ştiu care a fost un model economic mai bun – cel de la noi, cu un preşedinte ca Băsescu şi cu un preşedinte ca Iohannis, considerat absent, cu premierii pe care i-am avut la Palatul Victoria, cu miniştrii pe care îi avem, cu clasa politică pe care toată lumea o înjură, cu multinaţionalele care ne-au cucerit şi care scot profitul din ţară, dar cu care am avut o creştere economică de 92%, sau modelul politic şi economic al lui Viktor Orban, unde nimeni nu a putut să îl contrazică, unde a remaghiarizat tot ce a putut din economie, şi unde creşterea economică este la jumătate faţă de a noastră.

    Acum 20-30 de ani românii de la graniţa de Vest se duceau în Ungaria să cumpere produse şi să muncească. Acum, ungurii vin în România să cumpere produse, care sunt considerate mai ieftine, şi chiar să muncească, având în vedere că pentru anumite poziţii salariile sunt mai mari decâ la ei. Cine ar fi crezut acest lucru?

    Joi, Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen, a prezentat într-o conferinţă organizată la BNR un grafic extrem de interesant legat de evoluţia economică a României comparativ cu celelalte ţări din regiune, în care se vede cel mai bine evoluţia României şi evoluţia Ungariei.

    Citiţi analiza lui ionuţ Dumitru, prezentată la conferinţa de la BNR organizată de Curs de Guvernare.

  • Parlamentul Ungariei va începe săptămâna viitoare dezbaterea privind extinderea NATO

    Parlamentul Ungariei va începe dezbaterea aderării Finlandei şi Suediei la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord la 1 martie, potrivit unui program postat miercuri pe site-ul său, scrie Bloomberg.

    Conform calendarului preliminar, votul va avea loc la începutul lunii martie. Ungaria este una dintre cele două ţări care şi-a manifestat reţinerea în ceea ce priveşte extinderea NATO – cea mai rapidă din istoria alianţei – deoarece Turcia a blocat, de asemenea, admiterea ţărilor nordice, care au fost invitate să adere în iunie anul trecut.

  • Guvernul maghiar poartă discuţii cu companii chinezeşti pentru investiţii de 8-10 miliarde euro

    Oficialul s-a lăudat că s-a întâlnit cu Wang Yi, directorul Comisiei centrale de comerţ exterior a Partidului Comunist chinez, de 15 ori până acum.

    De asemenea, Szijjártó a precizat că Ungaria a fost ajutată de China să iasă mai puternică din toate crizele.

    „Apoi, în prezent este în desfăşurare o serie de discuţii cu patru companii chinezeşti mari care ar putea aduce în Ungaria investiţii de 8-10 miliarde euro“, a mai spus Szijjártó, fără a da mai multe detalii.

  • România este în fruntea Europei de Est la creştere economică. În Ungaria şi Polonia inflaţia şi scumpirea creditului au făcut ravagii în economie

    Economia Uniunii Europene a fost salvată de la recesiune, prin­tre altele, de vremea mai caldă decât ar fi fost normal. Dintre ţările Europei de Est, România s-a descurcat cel mai bine în trimestrul patru al anului trecut, care se anunţa cel mai dificil dintre toate. Au ajutat consumul şi investiţiile în active precum utilaje şi infrastructură.

    Modesta creştere a PIB de 1% faţă de tri­mestrul anterior este uriaşă în comparaţie cu rezultatele colegelor din regiune şi chiar ale economiilor mai răsărite din zona euro. Polo­nia a evitat recesiunea mulţumită aportului adus la consum de milioanele de refugiaţi ucrai­neni pe care i-a primit.

    Bulgaria s-a remarcat prin revenirea ex­porturilor. În Ungaria, în schimb, teama că ţara rămâne în urmă la nivel de trai şi salarii în timp ce preţurile o iau razna s-a adeverit. Economia a încheiat anul 2022 în rece­siune, cu preţuri la unele produse ungureşti mai mari decât în vest şi cu salariul minim brut mai mare doar decât cel din Bulgaria. Investiţiile şi consumul au încetinit, iar seceta severă a lovit pro­duc­ţia agricolă.

    Nici Cehia, cea mai matură economie din regiune, n-a scăpat de recesiune în con­di­ţiile în care consu­mul a încetinit, printre altele sub impactul creş­te­rii puternice a facturilor la ener­gie, preţul plătit pentru dimi­nuarea dependenţei de gazele naturale ruseşti.

    Prognoza economică de iar­nă a Comisiei Europene, re­cent publicată, arată că economia României a crescut cu 1% în ultimele trei luni ale anului trecut, în raport cu trimestrul anterior, în timp ce PIB-ul Ungariei a scăzut cu 0,3%. Acelaşi ritm de scădere l-a avut şi economia Cehiei. Bulga­ria a urcat cu 0,7%. CE nu a avut disponibile date pentru Polonia. Dar a­van­sul de 1% din trimestrul trei arată ca eco­nomia poloneză, cea mai mare din Europa de Est, a reuşit să evite deocamdată recesiunea (două trimestre consecutive de scădere a PIB), deşi anul trecut se vorbea de iminenţa acesteia. Ce va fi în continuare? Deşi incerti­tudinile economice create de războiul pornit de Rusia contra Ucrainei, de politicile Chinei de stopare a pandemiei de Covid-19, de penurii şi de secetă fac ca modelele pentru proiecţii pe termen lung să fie depăşite, cele pe termen scurt pot fi mai credibile.

    Lanţurile de aprovizionare se reaşează, e­conomiile şi afacerile se reechilibrează, iar in­stituţiile de prognoză au avut timp să-şi reca­libreze algoritmii. Estimările Comisiei Euro­pene arată o încetinire drastică a creşterii eco­nomice în Europa de Est şi în toată Uniunea în primele trei luni ale acestui an, după care urmează o accelerare modestă. 

    PIB-urile României, Ungariei şi Bulgariei vor creşte cu 0,2% în primul trimestru. Cehia va stagna, ceea ce ar reprezenta o îmbună­tă­ţi­re faţă de evoluţiile din trimestrele anterioare. În restul UE, Germania este aşteptată să intre într-o recesiune uşoară, cu o adâncime ma­ximă de minus 0,2%. Dintre economiile mari, doar Austria va avea aceeaşi soartă. Italia se va opri din scădere undeva la limita recesiunii, Spania va încetini până la o creştere margi­nală, iar Franţa va stagna.

    În privinţa României, Comisia Europeană a remarcat că în primele trei trimestre ale anului trecut economia a crescut sub impulsul formării capitalului fix şi consumului privat pe fondul unei pieţe a muncii puternice şi al creş­terilor salariale. Au ajutat şi măsurile guverna­mentale de atenuare a impactului preţurilor mai mari la energie. În Ungaria, presa atrage atenţia că salariul minim brut lunar pe eco­nomie a ajuns mai mic decât cel din România (578 de euro faţă de 600 de euro, date pentru ianuarie de la Eurostat).

    Aceste rezultate arată că Ungaria are în spatele său doar Bulgaria (cu un salariu minim mai mic de 400 de euro), considerată cea mai săracă economie din UE. În timp ce România are cel mai mare ritm mediu de creştere a salariilor din UE, de peste 14% pe an, pentru Ungaria indicatorul este de sub 6%. Deprecierea continuă a forintului joacă un rol principal în această evoluţie slabă, scrie Budapest Business Journal.

    De asemenea, un studiu al companiei de asigurări Aegon a găsit că majoritatea ungurilor cred că standardele lor de viaţă s-au deteriorat în ultimele şase luni, iar principalul motiv este scumpirea alimentelor. La creşterea preţurilor mâncării o contribuţie masivă o are tot deprecierea forintului, care face ca importurile să fie mai scumpe. Datele CE spun că PIB-ul Ungariei s-a contractat cu 0,4% în ritm trimestrial în al treilea trimestru al anului trecut în condiţiile disipării efectelor pozitive ale stimulentelor fiscale anterioare şi a problemelor cauzate în agricultură de seceta severă. Investiţiile şi consumul au încetinit, în timp ce reaşezarea lanţurilor de aprovionare au condus la revenirea exporturilor. În ultimul trimestru al anului trecut, estimările CE arată o scădere a PIB cauzată de erodarea cererii de către energia scumpă. Polonia, în schimb, a continuat pe calea creşterii economice în pofida vânturilor potrivnice, ajutată de politica fiscală expansivă, de piaţa muncii robustă şi de fluxul mare de refugiaţi din Ucraina. Cu toate acestea, în trimestrul patru creşterea a încetinit semnificativ, în parte din cauza inflaţiei mari şi a scumpirii creditului.

     

  • Obsesia ungurilor: de ce traiul la ei în ţară este mai scump decât afară

    Ungurii compară ori de câte ori au ocazia preţurile de pe plan local cu cele din afară, căutând neîncetat răspunsuri la întrebarea de ce viaţa lor este mai scumpă decât cea din alte ţări, mai bogate.

    Inflaţia a crescut peste tot, însă creşterea preţurilor este diferită de la ţară la ţară, scrie Daily News Hungary.

    Laszlo Mandity, care trăieşte în Germania de 7 ani, câştigă aproxi­ma­tiv 2.000 de euro pe lună. Plăteşte şi chirie, dar spune că chiar şi aşa, în vre­murile actuale de criză, se des­curcă fără a fi nevoit să-şi taie din costuri. Acesta se declară şocat de pre­ţurile alimentelor din Ungaria. Pre­ţul unui salam Pick l-a şocat în­deosebi. În timp ce în Germania acelaşi produs costă 2.254 de forinţi (5,81 euro), în Ungaria preţul aces­tuia este de 5.000 de forinţi (12,88 de euro).

    În luna octombrie a anului trecut, Penzcentrum a scris că în timp ce pre­ţul unui kilogram de Pick Wintersa­lami într-un magazin din Germania era de 6.800 de forinţi (17,25 euro), în Un­garia acesta costa 9.700 de forinţi (24,60 de euro). Diferenţa este uria­şă, mai ales că produsul este fabricat în Ungaria, deci în mod normal ar trebui să coste mai puţin pe plan local, potrivit Hungary Today.

    Şi alte alimente costă mai puţin în Germania comparativ cu Ungaria, notează Daily News Hungary.

    Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere că inflaţia alimenta­ră din Germania s-a situat la 20,7%, jumătate faţă de cea din Ungaria.

    Eszter Kazinczi din Bavaria spu­ne că şocant este că poate cumpăra produse alimentare tipic ungureşti la preţuri mai mici în Bavaria decât în Ungaria.

    Kati Bene, care locuieşte în Italia, spune că resimte scumpirile, dar că situaţia nu este la fel de rea în Italia pe cât este în Ungaria. În Italia, de exemplu, unele dintre cele mai ief­tine paste costă echivalentul a 277 de forinţi (0,71 de euro), în timp ce în magazinele din Ungaria acestea cos­tă de două ori pe-atât.

    Zsuzsi munceşte ca asistentă în Scoţia şi subliniază că protecţia socia­lă este mai solidă în această ţară com­parativ cu cea din Ungaria şi că există chiar mai multe oportunităţi de anga­jare acolo decât înainte.

    În Mexic, preţurile alimentelor de bază sunt aproximativ similare cu cele din Ungaria, însă preţurile din res­taurante sunt surprinzător de scăzute.

    Există de asemenea diferenţe sem­nificative între preţurile alimen­telor din Ungaria şi Polonia, cele din Unga­ria fiind, în unele cazuri, cu 30-40% mai mari decât în Polonia. Experţii spun că aceasta se datorează faptului că productivitatea agriculturii ma­ghia­re este mai scăzută decât cea a marilor ţări europene.

    TVA-ul este de asemenea mai ridicat în Ungaria.

    Potrivit lui Balazs Sumegi, expert economic, sunt puţine şanse ca ungurii să plătească mai puţin pe mâncare în acest an. Din nefericire, spune acesta, oamenii va trebui să se obişnuiască cu faptul că preţurile din urmă cu un an nu vor reveni.

    Jozsef Hornyak, analist Portfolio, arată că ungurii cheltuie o proporţie de două ori mai mare din venituri pe alimente comparativ cu locuitorii din ţările vest-europene dezvoltate.

     

  • Cât de mare va fi cutremurul de pe piaţa imobiliară est-europeană? În Ungaria se vorbeşte de apariţia panicii pe măsură ce se adună facturile uriaşe la utilităţi. În Polonia, vânzările se prăbuşesc, dar preţurile continuă să urce

    Pe pieţele imobiliare mari sau ma­ture ale lumii se reaşează plăcile tectonice, adică este cutremur. În unele locuri valul seismic este mai puternic, în altele este mai slab. În China s-au produs câteva falimente de renume. În SUA, de unde un colaps al pieţei imobiliare a produs criza financiară globală, preţurile scad, „în sfârşit“, spun unii, şi scăderi mai ample sunt aşteptate pentru anul viitor.

    Şi în Suedia, una dintre cele mai încinse şi scumpe pieţe imobiliare ale lumii, preţurile scad cu cea mai mare viteză de după 2013. Marea Britanie nu este nici ea ocolită de unda seismică. A rămas falia Europei de Est inac­tivă? Nu, şi vor fi trepidaţii şi aici, cred câţiva analişti.

    În Ungaria, după o creştere de peste un an şi jumătate, chiriile au stagnat în septem­brie, faţă de august. În Budapesta chiar au scăzut. Dinamica reflectă scumpirile generali­zate şi schimbarea regulilor privind utilităţile, scrie Hungary Today.

    În capitală, stagnează şi preţurile aparta­mentelor vechi, motivul fiind scăderea inte­re­sului cumpărătorilor. Preţuri nominale în stag­nare şi inflaţie uriaşă înseamnă că preţu­rile reale scad. Dezbaterile dacă tendinţa va deveni naţională sunt multe. Iar multe depind de venirea unei crize a veniturilor. Ungaria se confruntă deja cu una dintre cele mai acute crize ale costului vieţii din UE.

    Veştile alarmiste (pentru unii) nu lipsesc. Spre exemplu, Daily News Hungary scrie că din ianuarie pe piaţa imobiliară maghiară îşi va face apariţia panica. Adică tot mai mulţi oameni vor încerca să-şi vândă locuinţele pentru că nu mai pot face faţă cheltuielilor tot mai mari. O analiză a site-ul de specialitate Ingatlan.com a găsit că tot mai mulţi oameni încercă deja „să scape“ de locuinţele lor.

    Însă adevăratul tăvălug va veni după cea de-a doua sau a treia serie de facturi la utilităţi uriaşe. Cei care nu vor putea suporta povara se vor grăbi să-şi vândă casele, scrie szmo.hu. Dar vânzătorilor nu le va fi uşor. Până la urmă, cine ar vrea să cumpere ceva vândut tocmai pentru că este prea împovărător? După creşterea dramatică a preţurilor locu­inţelor în ultimii ani vine un val de scumpiri ale întreţinerii şi utilităţilor.

    În acest context, este de aşteptat ca piaţa imobiliară să o ia în două direcţii: locuinţe efi­ciente la orice fel de consum, care nu necesită modificări, care sunt scumpe dar îşi menţin valoarea în timp, şi locuinţe neizolate, fără tâmplărie termopan, care se vor ieftini. Pot redeveni populare şi casele de dimensiuni mici, unde consumul de electricitate sau de agent termic este mic. Saltul spectaculos în tendinţă va putea fi observat după ce proprie­tarii primesc a doua sau a treia factură cu preţurile noi la utilităţi, adică în jurul Crăciunului.

    Prin urmare, este de aşteptat ca în primele luni ale anului viitor oferta de locuinţe să crească sim­ţitor. În Polonia, piaţa imobiliară se confruntă cu un deficit uriaş, de 1,5-2 milioane de apartamente, scrie Puls Biznesu. Problema s-a acutizat după ce Rusia a invadat Ucraina, forţând sute de mii de ucraineni să se refugieze la vecinii polonezi.

    Cu toate acestea, ritmul de construcţie încetineşte brutal, iar analiştii spun că acesta este rezultatul fricii dezvoltatorilor că cererea va continua să scadă şi că preţurile de pe piaţa imobiliară se vor prăbuşi. Datele băncii cen­trale arată că în cele mai mari şase oraşe numărul de apartamente vândute a scăzut în trimestrul II cu 53% faţă de aceeaşi peri­oadă a anului trecut.

    Scăderea reflectă dobânzile ipotecare mai mari şi condiţiile de creditare mai scumpe. Însă în pofida interesului mai redus pentru achiziţionarea de locuinţe, preţurile au conti­nuat să urce. O explicaţie ar fi, portivit Warsaw Voice, dorinţa dezvoltatorilor de a men­ţine marjele, adică profitul. Statul polo­nez are un program vast de construire de lo­cu­inţe, dar acesta nu a funcţionat aşa cum s-a dorit. Creşterea dobânzilor şi scumpirea creditului sunt asociate cu inflaţia, care con­tinuă să accelereze. De aceea, cel mai pro­babil creditul se va scumpi şi mai mult pe mă­sură ce banca centrală va fi forţată să majo­reze dobânzile.

    Acest lucru înseamnă condiţii şi mai dificile de finanţare a achiziţiilor imobiliare. În Polonia se vorbeşte de ceva timp ce un colaps al vânzărilor.

  • Washington Examiner: Turcia şi Ungaria trebuie să fie suspendate din NATO

    O analiză făcută la rece de Tom Rogan, analist american de securitate naţională şi editor online, pentru o publicaţie  cu opinii conservatoare. 

    “Pentru a fi credibilă, o alianţă militară defensivă necesită încrederea reciprocă şi cooperarea membrilor săi.

    Căci în cazul în care un membru este atacat, alţi membri trebuie să-i ofere un sprijin decisiv. Oricare ar fi alte interese pe care le-ar avea cu Statele Unite şi aliaţii săi din NATO, acum este evident că Turcia şi Ungaria nu pot îndeplini această aşteptare. Ambele naţiuni ar trebui să fie suspendate din alianţă”. 

    Aşa îşi începe analiza Tom Rogan, scriitor de securitate naţională şi editor online, pentru o publicaţie americană cu opinii conservatoare, Washington Examiner. 

    Mai mult, acţiunea de suspendare ar putea induce ea însăşi schimbări semnificative în politica turcă şi maghiară dacă opoziţia ar ajunge la putere. 

    Cea mai imediată cauză a suspendării Turciei este obstrucţionarea Finlandei şi Suediei în efortul lor de a adera la NATO din cauza ameninţării ruse la securitatea lor.

    Turcia a suspendat marţi discuţiile aferente, ca răspuns la protestele suedeze, văzând arderea unui Coran drept un act ofensator.

    Cea mai imediată cauză a suspendării Ungariei este închinarea primului ministru Viktor Orban în faţa preşedintelui rus Vladimir Putin şi a preşedintelui chinez Xi Jinping.

    Dar Ungaria a ratificat încă aderarea Finlandei şi a Suediei, transmite autorul. 

    Suspendarea nu este un pas care ar trebui luat cu uşurinţă. Prin poziţia sa la punctul de intrare în Marea Neagră şi prin apropierea sa de rezervele de petrol din Orientul Mijlociu, Turcia a fost mult timp un aliat cheie al NATO.

    Ca şi în cazul Ungariei, Turcia speră că într-o zi va restabili încrederea NATO.

    Dar totuşi,  ambele naţiuni îşi încalcă obligaţiile.

    Conform articolului 2 al tratatului, un membru se angajează să „contribuie la dezvoltarea în continuare a relaţiilor internaţionale paşnice şi prietenoase prin întărirea instituţiilor lor libere”.
    Nici Orban, nici Erdogan nu „îşi consolidează instituţiile libere”. Dimpotrivă, ambii lideri şi-au extins controlul asupra mass-mediei de stat.

    Ambele au reprimat vocile minorităţilor disidente, politicienii şi activiştii şi organizaţiile neguvernamentale. Erdogan a aruncat în închisoare sute de jurnalişti, unii pur şi simplu pentru că spune că l-au insultat, acuză Rogan. 

    Autorul analizei nu a menţionat, dar Orban are tendinţe iredentiste de a reclădi UNGARIA MARE, prin alipirea Transilvaniei, mai ales a Ţinutului Secuiesc (teritorii recunoscute la nivel internaţional că aparţin României) de Ungaria. 

    Conform articolului 3, un membru se angajează să „menţină şi să-şi dezvolte capacitatea individuală şi colectivă de a rezista atacurilor armate”.

    Rogan scrie că Erdogan a distrus acest angajament prin achiziţionarea sistemului rusesc de apărare antiaeriană S-400, care este conceput special pentru a distruge forţele aeriene NATO. Făcând acest lucru, Erdogan a slăbit credibilitatea NATO şi şi-a pus în pericol echipajele aeriene.

    Orban a distrus acest angajament prin subminarea sancţiunilor europene impuse Rusiei. Acele sancţiuni susţin securitatea NATO prin impunerea de costuri pentru agresiunea lui Putin în Ucraina. Ungaria s-a împotrivit ajutorării Ucrainei şi izolării economice a Rusiei. 

    Autorul mai susţine că, potrivit articolului 8, un membru „nu se angajează într-un conflict”.

    Turcia a încălcat acest angajament cu achiziţia de S-400 menţionată mai sus şi cu cererea lui Erdogan ca Suedia să renunţe la legile privind libertatea de exprimare, prin extrădarea unor oameni persecutaţi de regimul turc. 

    La fel de remarcate sunt ameninţările lui Erdogan la adresa colegului membru NATO,  Grecia.

    Turcia este implicată în războaiele sale de cucerire în Siria şi acordă sprijin militar Azerbaidjanului împotriva Armeniei.

    Ungaria a încălcat acest angajament prin subminarea sancţiunilor europene împotriva lui Putin şi a alinierii cu China şi Rusia. 

    “O alianţă nu are valoare decât dacă membrii săi păstrează încrederea comună. Sub Orban şi Erdogan, Ungaria şi Turcia nu mai pot avea credibilitate în cadrul NATO.

    Până când  se vor schimba”, concluzionează analistul, “aceste două state trebuiesc urgent suspendate din alianţa nord-atlantică”.

     

  • Inflaţia din Ungaria atinge noi culmi în decembrie, însă cresc speranţele pentru un vârf mai jos

    Inflaţia din Ungaria a urcat la 24,5% în decembrie în termeni anuali, evidenţiind persistenţa presiunilor inflaţioniste ridicate în economie şi drumul anevoios înapoi către o creştere mai stabilă a preţurilor, notează Reuters.

    Totuşi, creşterea din decembrie s-a situat sub estimări, iscând speranţe că vârful inflaţiei, aşteptat în T1, ar putea fi mai jos decât se anticipase.

     

  • Un nou gigant iese de pe piaţa din Ungaria, fiind cumpărat de stat şi o companie condusă de un apropriat al lui Viktor Orban

    Grupul britanic telecom Vodafone a anunţat luni vânzarea operaţiunilor din Ungaria către un consorţiu format între statul ungar şi firma locală 4iG pentru suma totală de 1,7 miliarde de euro în cash, scrie agenţia Reuters, citată de Ziarul Financiar.

    4iG ete un operator de telecomunicaţii privat apropiat premierului Viktor Orban care anul trecut a cumpărat operaţiunile Digi din Ungaria pentru 625 milioane de euro.

    Consorţiul din Ungaria care a cumpărat Vodafone Ungaria este format din 4iG care deţine 51% din acţiuni şi statul Ungar care deţine 49%.

    Guvernul de la Budapesta, sub conducerea lui Viktor Orban, şi-a extins puternic influenţa în energie, sistemul bancar, media şi acum telecom.

    Vodafone a anunţat că cei 1,7 miliarde de euro vor fi folosiţi pentru reducerea propriei datorii.

    Vodafone este al doilea mare jucător pe piaţa telecom din România după Orange.

  • Ungaria: Cartofii autohtoni vor dispărea din magazine din ianuarie

    Cartofii autohtoni nu vor mai putea fi găsiţi în magazine după luna ianuarie, a anunţat Asociaţia Naţională a Cartofilor din Ungaria, potrivit Daily News Hungary.

    Preţurile în creştere dramatică la energie şi deprecierea forintului au împins semnificativ în sus costurile. Potrivit oficialilor din sector, penuria de cartofi se resimţea deja din august, din cauza secetei.