BusinessMagazin

Tag: tanar

  • Povestea unui tânăr antreprenor de succes din România. Cum a pornit o afacere de la 0 şi a ridicat-o la milioane de euro

    Tanărul antreprenor a descoperit oportunităti uriaşe în mediul virtual, când multă lume era sceptică în privinţă securitătii online-ului, a crezut foarte mult în puterea Internetului de a vinde produse, iar magazinele sale online, autolux.ro şi maniamall.ro, se află, la oră actuală, în topul celor mai profitabile site-uri din România.

    “Multi prieteni nu au crezut în acest tip de afacere. Au motivat cu faptul că sunt mult prea tânăr, nu am experientă, nu am resurse financiare pentru a deschide o afacere, iar pe aceea vreme puţini credeau în vânzările online. Îmi amintesc cum multă lume întreba mirată: “Cine comandă de pe Internet?”.

    Am crescut treptat, prin mii de ore de muncă şi nopţi nedormite, îmi veneau ideei noi pe care le aplicăm şi aveau succes. Era mult mai comod pentru oameni să cumpere piese de pe un magazin online decât dintr-un magazin fizic, deoarece piese oricum trebuiau făcute pe comandă, şi îl scuteam pe client de un drum inutil.

    Başca faptul că erau mai ieftine din online, deoarece nu plăteam spaţiu de depozitare sau alte cheltuieli specifice unui magazin fizic. La vremea respectivă, şi din punct de vedere al promovării era mult mai simplu ca acum, deoarece doar câteva site-uri de anunţuri aveau trafic şi nu aveai nevoie de site-ul propriu.

    După ce site-ul autolux.ro a devenit unul de succes, datorită cererilor şi din alte domenii, am fondat maniamall.ro, unde am început să vând şi alte tipuri de produse. Prinsesem mecanismul, aveam toată experienţa necesară pentru a vinde online, iar la al doilea site mi-a fost mult mai uşor să vând. Pot să spun că vânzările se dublează anual deoarece lucrăm intens la dezvoltare şi programare, iar în fiecare lună dezvoltăm noi programe care ne ajută să evoluam”, spune antreprenorul Daniel Henegariu, acum la vârstă de doar 27 de ani. 
     

  • Invenţia care poate DISTRUGE producătorii de îmbrăcăminte pentru copii: hainele care cresc odată cu copilul

    Ryan Yasin este designer şi s-a folosit de cunoştiinţele sale de inginerie aeronautică pentru a dezvolta haine care cresc odată cu copilul. 

    Hainele sunt realizate dintr-o ţesătură ce se extinde astfel încât un bebeluş ar putea purta mai mulţi ani aceleaşi haine. Această realizare i-a adus lui Yasin premiul pentru design James Dyson, ce recunoaşte şi recompensează soluţiile imaginative de design la probleme globale.

    Tânărul a realizat materialul utilizând principiile ştiinţifice învăţate în urma studiilor de ingineri aeronautică, după ce a remarcat lipsa durabilităţii produselor de îmbrăcăminte din industrie şi fiind frustrat de cât de repede nepoţii lui schimbau hainele datorită ritmului rapid de creştere al copiilor, notează The Guardian.

    Hainele sunt impermeabile şi reciclabile şi potrivite pentru copii cu vârstele cuprinse între 3 luni şi 3 ani. Majoritatea copiilor cresc atât de repede în primii doi ani de viaţă încât schimbă 7 mărimi, potrivit unui studiu realizat de Aviva. De asemenea, părinţii britanici cheltuiesc, în medie, 2000 de lire sterline pe haine pentru copii până la vârsta de trei ani. Pe lângă costul ridicat şi durata limitată a vieţii, producţia în masă a articolelor de îmbrăcăminte pune presiuni asupra mediului prin deşeuri, consumul de apă şi emisiile de carbon.

    Până acum, Yasin a creat 500 de prototipuri de haine şi plănuieşte să folosească cei 2000 de dolari, primiţi drept premiu, să continue discuţiile cu investitorii şi să dezvolte afacerea. El speră ca hainele să ajungă pe rafturile magazinelor din Marea Britanie în următoarele luni.

    Nu a dezvăluit încă un preţ pentru produsele sale, dar a declarat că are de gând să păstreze un preţ competitiv.

  • Invenţia care poate DISTRUGE producătorii de îmbrăcăminte pentru copii: hainele care cresc odată cu copilul

    Ryan Yasin este designer şi s-a folosit de cunoştiinţele sale de inginerie aeronautică pentru a dezvolta haine care cresc odată cu copilul. 

    Hainele sunt realizate dintr-o ţesătură ce se extinde astfel încât un bebeluş ar putea purta mai mulţi ani aceleaşi haine. Această realizare i-a adus lui Yasin premiul pentru design James Dyson, ce recunoaşte şi recompensează soluţiile imaginative de design la probleme globale.

    Tânărul a realizat materialul utilizând principiile ştiinţifice învăţate în urma studiilor de ingineri aeronautică, după ce a remarcat lipsa durabilităţii produselor de îmbrăcăminte din industrie şi fiind frustrat de cât de repede nepoţii lui schimbau hainele datorită ritmului rapid de creştere al copiilor, notează The Guardian.

    Hainele sunt impermeabile şi reciclabile şi potrivite pentru copii cu vârstele cuprinse între 3 luni şi 3 ani. Majoritatea copiilor cresc atât de repede în primii doi ani de viaţă încât schimbă 7 mărimi, potrivit unui studiu realizat de Aviva. De asemenea, părinţii britanici cheltuiesc, în medie, 2000 de lire sterline pe haine pentru copii până la vârsta de trei ani. Pe lângă costul ridicat şi durata limitată a vieţii, producţia în masă a articolelor de îmbrăcăminte pune presiuni asupra mediului prin deşeuri, consumul de apă şi emisiile de carbon.

    Până acum, Yasin a creat 500 de prototipuri de haine şi plănuieşte să folosească cei 2000 de dolari, primiţi drept premiu, să continue discuţiile cu investitorii şi să dezvolte afacerea. El speră ca hainele să ajungă pe rafturile magazinelor din Marea Britanie în următoarele luni.

    Nu a dezvăluit încă un preţ pentru produsele sale, dar a declarat că are de gând să păstreze un preţ competitiv.

  • A pornit afacerea din primul an de facultate iar anul acesta aşteaptă vânzări de peste 20.000 de euro

    Producătorul de fructe de pădure Abund Berry şi-a vândut anul trecut producţia de fructe, care a ajuns anul trecut la 2 tone de mure şi 500 kilograme de zmeură, în Carrefour Târgu-Jiu, cofetăriilor şi direct consumatorilor. Tot în 2016, din dorinţa de a crea un produs finit şi în urma unei idei găsite pe internet, Ionel Burtea a decis să folosească o parte din producţia de mure în lansarea vinului de mure Berry Wine. Vinul este unul home made, artizanal, care cuprinde şi o linie de filtrare şi îmbuteliere. Anul trecut, a produs 700 de sticle; iar pentru anul în curs crede că va depăşi 3.000 de sticle, produse într-o ediţie limitată acest număr. 25% din recolta de mure va fi destinată producţiei vinului, iar restul, comercializării ca atare; astfel, veniturile pentru vânzarea de fructe vor depăşi 8.000 de euro anul acesta, iar pentru vin, peste 12.000 de euro.

    Ionel Burtea a povestit că ideea dezvoltării businessului i-a venit în 2015, la scurt timp după ce şi-a început studiile de Relaţii Economice Internaţionale la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Burtea spune că îi plăceau fructele şi a sesizat lipsa de pe piaţă a celor crescute în România: ”Majoritatea fructelor veneau din ţări precum Olanda, Mexic, Portugalia – aşa că m-am întrebat: «De ce nu pot fi  cultivate şi aici?»“. După ce a sesizat oportunitatea, le-a povestit ideea părinţilor săi şi au testat-o pe un hectar.

    Tatăl, de profesie avocat, a încurajat ideea fiului său. Plantaţia a trecut de la un hectar la cinci, iar tânărul spune că îşi doreşte o extindere exponenţială în viitor. Potrivit antreprenorului, investiţia într-un astfel de business este de circa 20.000 de euro/hectar; în cazul lor, deţineau deja terenul, pe care se afla şi un puţ necesar ulterior irigaţiei. Deocamdată, vând fructele în cadrul Carrefour Târgu-Jiu şi clienţilor finali, anul acesta au vândut şi în Carrefour Colentina, în Bucureşti. în ceea ce priveşte modelul de business, murele se comercializează, de regulă, cu 10 lei/kg en gros, însă acest preţ poate varia în funcţie de cantitatea pe care o cumpără clienţii. Preţul unei sticle de vin este de 50 de lei. Anul trecut, vânzările de fructe au ajuns la aproximativ 5.000 de euro.

    Planurile lui Ionel presupun livrarea  fructelor şi răspândirea brandului la nivel naţional, dezvoltarea unei mici unităţi de procesare a fructelor de pe plantaţia sa, precum şi, pe termen lung, exportul. ”Românul doreşte calitate la un preţ mic, dar nu se poate lucrul acesta; noi vrem să facem totul  bio, în prezent lucrăm la partea de certificare; calitatea este apreciată la export, dar pe termen lung vom ajunge aici; deocamdată vrem să ne extindem pe piaţa naţională – vrem să ajungem în retail, cu produse naturale, fresh-uri; acestea sunt următoarele produse pe care să le facem.“

    ”Cred că putem să producem la noi, să exportăm produsul finit, nu doar materia primă; în prezent se exportă materie primă, iar lucrul acesta este o problemă, nu aduci plus valoare în economia ta – prin importuri din alte ţări“. Consideră că unul dintre motive este şi faptul că cei care dezvoltă aceste businessuri nu sunt atât de tineri – ”Acum au început să apară şi la noi producători pe segmentul nostru“. Şi-a propus să atragă şi fonduri europene (submăsura 4; pentru o seră de căpşuni) şi la Start-up Nation – pentru o linie de procesare a gemurilor şi dulceţurilor, cu o capacitate de producţie de 700 de borcane pe zi. ”Mai avem puţin de lucru la proiectul pentru fondurile europene pe submăsura 4.1.a, pentru sera de căpşuni cu lanţ alimentar integrat (procesarea fructelor în sucuri).“

    Pentru Abund Berry lucrează trei persoane, inclusiv tatăl tânărului, care este administratorul plantaţiei. ”Forţă de muncă se mai găseşte, dar chiar o să devină o problemă în viitor – în viitorul pe termen scurt chiar“, descrie antreprenorul criza de personal, care se reflectă şi în domeniul agriculturii. La cules lucrează cu zilieri; spune că nu se justifică să facă angajări pentru această perioadă; în sera pe care urmează să o construiască plănuiesc să angajeze şapte persoane, iar într-o viitoare unitate de procesare, încă patru persoane. La acestea se vor adăuga angajaţii care vor lucra în vânzări, marketing, ramuri de care se ocupă în prezent Ionel Burtea. ”La început chiar faci orice, de la a merge la cules, vânzări, marketing, networking, că este nevoie şi de networking – este nevoie la început ca antreprenorul să facă orice – antreprenoriatul nu este filmul acela ce ni l-au vândut americanii, nu este Hollywood, este muncă.“

    Potrivit lui Ionel Burtea, cele mai dificile aspecte în ceea ce priveşte dezvoltarea businessului se leagă de întârzierile în luarea deciziilor. ”Lucrurile care necesită foarte mult timp pentru a lua o decizie, care s-ar putea să se ia instantaneu; amânarea deciziilor, din partea publică a autorităţilor şi din partea privatului, sunt cele mai dificile lucruri.“ Oferă ca exemplu o solicitare pentru obţinerea unei certificări bio: ”Pentru o certificare bio, trebuie să depui o cerere la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), iar apoi trebuie să aştepţi 30 de zile – la noi, cam toate autorizaţiile se iau după 30 de zile.“ Spune că lucrurile au tendinţa să se schimbe, dar ”nu cu viteza a şasea, cu a doua sau a treia“. După trei ani de antreprenoriat, Ionel Burtea spune că a înţeles deja şi că greşelile sunt inevitabile: ”Din greşeli înveţi –  încerc să nu greşesc din punctul de vedere financiar, să iau deciziile cele mai corecte, dar din punct de vedere al experienţei, chiar îmi doresc să greşesc, să învăţ.“ Spune că până acum, nu a făcut greşeli foarte mari, însă ”dacă stai să analizezi o problemă, atunci nu mai iei o decizie şi o amâni; amânarea este o problemă – trebuie să simţi ceea ce faci“.

    în ceea ce-l priveşte pe el, spune că a ajuns să se gândească la business tot timpul. ”Nu există minut sau oră în care să nu mă gândesc la ceea ce fac. Pasiunea te ţine în priză“, a spus tânărul antreprenor în cadrul emisiunii. Weekendurile şi le petrece la Ţicleni, iar în timpul săptămânii, de cele mai multe ori, este la Bucureşti. ”Nu văd o problemă în faptul că am 21 de ani sau un avantaj, am 21 de ani şi punct. în continuare îmi place ceea ce fac şi asta este singura explicaţie plauzibilă pentru care mă concentrez pe business şi nu pe alte activităţi.“ De altfel, Ionel Burtea spune că la ieşirile în oraş cu prietenii săi ajung să vorbească tot aspecte legate de business. ”Prietenii mi i-am filtrat astfel încât să am discuţii care să mă ajute în ceea ce fac sau în ceea ce voi face.“

    2016-2017, ultimul an de facultate a fost, de altfel, cel mai important pentru business: ”Ştiam ce trebuie să fac şi pe ce trebuie să mă concentrez – nu ţinteam note prea mari, ci notele de trecere; la disciplinele care îmi plăceau nici nu trebuia să învăţ prea mult şi era totul OK.“ El îi sfătuieşte pe tinerii care, ca şi el, vor să dezvolte un business în domeniul agriculturii, să se înarmeze cu două lucruri: ”Răbdare şi dorinţa de a face, acestea trebuie să fie în armonie cu antreprenorul“.

  • A pornit afacerea din primul an de facultate iar anul acesta aşteaptă vânzări de peste 20.000 de euro

    Producătorul de fructe de pădure Abund Berry şi-a vândut anul trecut producţia de fructe, care a ajuns anul trecut la 2 tone de mure şi 500 kilograme de zmeură, în Carrefour Târgu-Jiu, cofetăriilor şi direct consumatorilor. Tot în 2016, din dorinţa de a crea un produs finit şi în urma unei idei găsite pe internet, Ionel Burtea a decis să folosească o parte din producţia de mure în lansarea vinului de mure Berry Wine. Vinul este unul home made, artizanal, care cuprinde şi o linie de filtrare şi îmbuteliere. Anul trecut, a produs 700 de sticle; iar pentru anul în curs crede că va depăşi 3.000 de sticle, produse într-o ediţie limitată acest număr. 25% din recolta de mure va fi destinată producţiei vinului, iar restul, comercializării ca atare; astfel, veniturile pentru vânzarea de fructe vor depăşi 8.000 de euro anul acesta, iar pentru vin, peste 12.000 de euro.

    Ionel Burtea a povestit că ideea dezvoltării businessului i-a venit în 2015, la scurt timp după ce şi-a început studiile de Relaţii Economice Internaţionale la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Burtea spune că îi plăceau fructele şi a sesizat lipsa de pe piaţă a celor crescute în România: ”Majoritatea fructelor veneau din ţări precum Olanda, Mexic, Portugalia – aşa că m-am întrebat: «De ce nu pot fi  cultivate şi aici?»“. După ce a sesizat oportunitatea, le-a povestit ideea părinţilor săi şi au testat-o pe un hectar.

    Tatăl, de profesie avocat, a încurajat ideea fiului său. Plantaţia a trecut de la un hectar la cinci, iar tânărul spune că îşi doreşte o extindere exponenţială în viitor. Potrivit antreprenorului, investiţia într-un astfel de business este de circa 20.000 de euro/hectar; în cazul lor, deţineau deja terenul, pe care se afla şi un puţ necesar ulterior irigaţiei. Deocamdată, vând fructele în cadrul Carrefour Târgu-Jiu şi clienţilor finali, anul acesta au vândut şi în Carrefour Colentina, în Bucureşti. în ceea ce priveşte modelul de business, murele se comercializează, de regulă, cu 10 lei/kg en gros, însă acest preţ poate varia în funcţie de cantitatea pe care o cumpără clienţii. Preţul unei sticle de vin este de 50 de lei. Anul trecut, vânzările de fructe au ajuns la aproximativ 5.000 de euro.

    Planurile lui Ionel presupun livrarea  fructelor şi răspândirea brandului la nivel naţional, dezvoltarea unei mici unităţi de procesare a fructelor de pe plantaţia sa, precum şi, pe termen lung, exportul. ”Românul doreşte calitate la un preţ mic, dar nu se poate lucrul acesta; noi vrem să facem totul  bio, în prezent lucrăm la partea de certificare; calitatea este apreciată la export, dar pe termen lung vom ajunge aici; deocamdată vrem să ne extindem pe piaţa naţională – vrem să ajungem în retail, cu produse naturale, fresh-uri; acestea sunt următoarele produse pe care să le facem.“

    ”Cred că putem să producem la noi, să exportăm produsul finit, nu doar materia primă; în prezent se exportă materie primă, iar lucrul acesta este o problemă, nu aduci plus valoare în economia ta – prin importuri din alte ţări“. Consideră că unul dintre motive este şi faptul că cei care dezvoltă aceste businessuri nu sunt atât de tineri – ”Acum au început să apară şi la noi producători pe segmentul nostru“. Şi-a propus să atragă şi fonduri europene (submăsura 4; pentru o seră de căpşuni) şi la Start-up Nation – pentru o linie de procesare a gemurilor şi dulceţurilor, cu o capacitate de producţie de 700 de borcane pe zi. ”Mai avem puţin de lucru la proiectul pentru fondurile europene pe submăsura 4.1.a, pentru sera de căpşuni cu lanţ alimentar integrat (procesarea fructelor în sucuri).“

    Pentru Abund Berry lucrează trei persoane, inclusiv tatăl tânărului, care este administratorul plantaţiei. ”Forţă de muncă se mai găseşte, dar chiar o să devină o problemă în viitor – în viitorul pe termen scurt chiar“, descrie antreprenorul criza de personal, care se reflectă şi în domeniul agriculturii. La cules lucrează cu zilieri; spune că nu se justifică să facă angajări pentru această perioadă; în sera pe care urmează să o construiască plănuiesc să angajeze şapte persoane, iar într-o viitoare unitate de procesare, încă patru persoane. La acestea se vor adăuga angajaţii care vor lucra în vânzări, marketing, ramuri de care se ocupă în prezent Ionel Burtea. ”La început chiar faci orice, de la a merge la cules, vânzări, marketing, networking, că este nevoie şi de networking – este nevoie la început ca antreprenorul să facă orice – antreprenoriatul nu este filmul acela ce ni l-au vândut americanii, nu este Hollywood, este muncă.“

    Potrivit lui Ionel Burtea, cele mai dificile aspecte în ceea ce priveşte dezvoltarea businessului se leagă de întârzierile în luarea deciziilor. ”Lucrurile care necesită foarte mult timp pentru a lua o decizie, care s-ar putea să se ia instantaneu; amânarea deciziilor, din partea publică a autorităţilor şi din partea privatului, sunt cele mai dificile lucruri.“ Oferă ca exemplu o solicitare pentru obţinerea unei certificări bio: ”Pentru o certificare bio, trebuie să depui o cerere la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), iar apoi trebuie să aştepţi 30 de zile – la noi, cam toate autorizaţiile se iau după 30 de zile.“ Spune că lucrurile au tendinţa să se schimbe, dar ”nu cu viteza a şasea, cu a doua sau a treia“. După trei ani de antreprenoriat, Ionel Burtea spune că a înţeles deja şi că greşelile sunt inevitabile: ”Din greşeli înveţi –  încerc să nu greşesc din punctul de vedere financiar, să iau deciziile cele mai corecte, dar din punct de vedere al experienţei, chiar îmi doresc să greşesc, să învăţ.“ Spune că până acum, nu a făcut greşeli foarte mari, însă ”dacă stai să analizezi o problemă, atunci nu mai iei o decizie şi o amâni; amânarea este o problemă – trebuie să simţi ceea ce faci“.

    în ceea ce-l priveşte pe el, spune că a ajuns să se gândească la business tot timpul. ”Nu există minut sau oră în care să nu mă gândesc la ceea ce fac. Pasiunea te ţine în priză“, a spus tânărul antreprenor în cadrul emisiunii. Weekendurile şi le petrece la Ţicleni, iar în timpul săptămânii, de cele mai multe ori, este la Bucureşti. ”Nu văd o problemă în faptul că am 21 de ani sau un avantaj, am 21 de ani şi punct. în continuare îmi place ceea ce fac şi asta este singura explicaţie plauzibilă pentru care mă concentrez pe business şi nu pe alte activităţi.“ De altfel, Ionel Burtea spune că la ieşirile în oraş cu prietenii săi ajung să vorbească tot aspecte legate de business. ”Prietenii mi i-am filtrat astfel încât să am discuţii care să mă ajute în ceea ce fac sau în ceea ce voi face.“

    2016-2017, ultimul an de facultate a fost, de altfel, cel mai important pentru business: ”Ştiam ce trebuie să fac şi pe ce trebuie să mă concentrez – nu ţinteam note prea mari, ci notele de trecere; la disciplinele care îmi plăceau nici nu trebuia să învăţ prea mult şi era totul OK.“ El îi sfătuieşte pe tinerii care, ca şi el, vor să dezvolte un business în domeniul agriculturii, să se înarmeze cu două lucruri: ”Răbdare şi dorinţa de a face, acestea trebuie să fie în armonie cu antreprenorul“.

  • Sportiv, membru al armatei şi CEO al unei companii de leasing operaţional: cine este tânărul de 36 de ani care conduce un business de 26 de milioane de euro

    Când a împlinit 18 ani, el a intrat în armata israeliană, acest stagiu fiind obligatoriu în Israel; a petrecut în armată patru ani. „La finalul acelei perioade am primit o ofertă care avea să îmi schimbe viaţa”, povesteşte el. „Am avut oportunitatea de a studia în Statele Unite, primind o bursă la o facultate din Long Island, New York, unde aveam ocazia să joc şi fotbal.“

    După absolvire, KPMG Statele Unite i-a oferit un job şi i-a trasat, astfel, cariera; ani mai târziu, a ajuns în România şi a început să lucreze pentru filiala de aici. A reuşit să devină manager în cadrul KPMG având mai puţin de patru ani experienţă, iar după şase ani era deja group senior manager, aceasta fiind una dintre cele mai importante poziţii într-o companie din Big 4.

    Cu toate acestea, Tal Lahav spune că cea mai mare reuşită a sa este familia. „2016 a fost un an de succes pentru New Kopel Group, cu investiţii de peste 13 milioane de euro şi peste 1.000 de maşini cumpărate”, spune Tal Lahav. Veniturile companiei au crescut cu 10%, până la 26 milioane de euro, în vreme ce activitatea din cadrul Union Motors – unul dintre cele mai mari centre de service din România – a crescut cu 30%.

  • Curierul viitorului are şase roţi

    Robotul, care încă nu a primit un nume, este produs de un start-up estonian numit Starship Technologies, ce a fost înfiinţat în 2014 de către doi cofondatori ai Skype, şi anume Ahti Heinla şi Janus Friis. Cei doi au pornit afacerea în 2014, iar până acum roboţii lor au parcurs 50.000 de kilometri în mai multe ţări precum Estonia, Germania, Marea Britanie sau SUA.

    Skype a fost creat de suedezul Kilas Zennstrom şi de danezul Janus Friis, în colaborare cu Ahti Heinla, Priit Kasesalu şi Jaan Tallinn, cei trei estonieni care au dezvoltat partea de back-end (partea din spate, de server) a Skype. Softul a cunoscut o răspândire rapidă în toată lumea, iar doar doi ani mai târziu compania a fost cumpărată de eBay pentru 2,6 miliarde de dolari; în 2011 a fost cumpărată de Microsoft pentru 8,5 miliarde de dolari. în timp ce sediul Skype este în Luxemburg, majoritatea echipei care lucrează la dezvoltarea produsului se află în Estonia. 

    întreaga operaţiune Starship Technologies a pornit cu fonduri proprii. Heinla nu a menţionat o sumă referitoare la valoarea investiţiei iniţiale; în ianuarie 2017, au obţinut o finanţare de 17,2 milioane de dolari din partea a opt investitori, printre ei fiind şi Daimler. Ideea pentru acest proiect a venit în urma unui concurs de construit roboţi care ar putea fi trimişi pe Lună. Estonienii au lăsat însă roboţii spaţiali pentru alţii şi s-au concentrat pe livrarea de pachete şi bunuri.

    Astfel, compania estoniană a ajuns să construiască o flotă de roboţi autonomi pentru livrarea de bunuri pe o rază de 3-4 kilometri. Roboţii sunt autonomi, dar sunt monitorizaţi de oameni ce pot prelua controlul atunci când este necesar. Dacă la început erau trei-patru persoane într-o cameră care lucrau pentru acesta, în prezent compania are 160 de angajaţi în Tallinn, Londra, Hamburg, dar şi la Washington DC şi Redwood City. ”Funcţionăm deja, am realizat peste 1.000 de livări până acum pentru partenerii noştri“, spune Ahti Heinla, cofondator şi actual CEO şi CTO al Starship Technologies, care lucrează cot la cot alături de colegii săi într-un birou open-space.

    Compania livrează pizza în Hamburg, în parteneriat cu Pizza Hut, lucrează cu poşta Elveţiei şi cu cea a Estoniei pentru livrarea de colete. Recent, Starship Technologies a încheiat un partneriat cu Daimler pentru construcţia de dube Mercedes-Benz adaptate pentru astfel de roboţi pentru a putea livra eficient pachete. Astfel, maşinile companiei germane vor acţiona precum o navă-mamă, capabilă să conţină opt roboţi Starship, precum şi coletele transportate; ultimii kilometri până la destinaţie vor fi făcuţi de micuţii roboţi. Estonienii nu vând produsul, ci oferă servicii de livrare celor interesaţi. ”Taxăm clienţii noştri per livrare, iar acum plătesc o sumă asemănătoare cu cea pe care ar cheltui-o pentru un serviciu de curierat tradiţional. Dar în viitor serviciul nostru va fi mult mai ieftin“, explică Ahti Heinla. ”Ultimii kilometri din lanţul procesului de livrare sunt cei mai scumpi. Ţelul nostru este să ajungem pentru clienţii noştri la un cost de 1 dolar/livrare“, adaugă Heidy Kerma, manager operaţional al Starship Technologies. ”Interacţiunea umană este cel mai scump lucru din lume“, continuă ea.

    ”Nu am vrea să vindem robotul, ci să oferim acest serviciu de livrare. Este un model de business mai profitabil vânzarea unui serviciu decât a unui bun. Dacă cineva are de gând să vândă astfel de roboţi, atunci le transmit felicitările mele, pentru că nu au un model de business bun“, mai spune Heinla. Robotul cântăreşte 20 de kilograme şi poate transporta pachete de până la 10 kilograme la o viteză maximă de 9,6 km/h. El va circula doar pe trotuar, alături de pietoni. Autonomia bateriei este de doar 3 km şi aceasta nu se încarcă, ci se schimbă. Kerma susţine că nu este nevoie de o îmbunătăţire a autonomiei deoarece ”vom avea huburi unde putem schimba bateriile în mai multe puncte din oraşe“.

    Compania a produs până în acest moment peste 130 de astfel de roboţi, pe care-i testează pe străzile oraşelor. Robotul va funcţiona complet autonom, însă în momentul de faţă este însoţit de un om care are rolul de a scoate robotul din bucluc, dar şi pentru a explica celorlalţi din jur care este rolul robotului şi ce face acesta. Costul de producţie a unui robot este în jur de 6.000 de euro în acest moment. ”Trebuie să realizăm robotul cu produse ieftine, nu ne putem permite să cheltuim prea mult pe componente. Trebuie să folosim camere de 10 dolari bucata şi facem tot ce se poate mai bine cu acestea“, spune Kerma.

    Obiectivul intern al companiei este ca preţul să scadă până la 2.500 de euro, însă managerul operaţional nu a precizat şi o dată la care se va întâmpla asta. ”Depindem de avansul tehnologiei, de reducerile de preţ ale componentelor.“ ”Dacă întâlneşte un obstacol, atunci încearcă să-l depăşească, încetineşte dacă e cazul unui pieton mai lent. Dacă se loveşte de o situaţie pe care nu o poate procesa, atunci robotul se opreşte, iar oamenii preiau conducerea de la distanţă pentru a rezolva problema“, explică Kristjan Korjus, head of computer vision and perception al Starship Technologies, felul în care robotul gestionează problemele pe care le poate întâmpina pe stradă.

    El susţine că firma ştie care sunt zonele cele mai aglomerate şi care este viteza medie de circulare pe fiecare stradă în parte, astfel încât robotul să aleagă calea cea mai rapidă către destinaţie. De asemenea, el spune că robotul este pregătit să facă faţă intemperiilor, fie ploaie, fie zăpadă.

    Ce se va întâmpla cu actualii curieri, câţi îşi vor pierde slujbele în dauna roboţilor? Heidy Kerma este de părere că avansul tehnologic va face ca mai mulţi oameni să-şi piardă slujbele, în cazul de faţă curieri, dar este de părere că se vor crea mai multe joburi decât se vor pierde.

    Problema resursei umane este prezentă şi în Estonia, în sectorul IT şi nu numai. Cu o populaţie de 1,3 milioane de locuitori şi cu o piaţă a forţei de muncă de 700.000 de oameni, companiile apelează la străini pentru a găsi oameni potriviţi mai ales datorită faptului că foarte multe companii au ca limbă oficială engleza. în aceste condiţii, echipa Starship Technologies a crescut constant, ajungând la un număr de 160 de angajaţi în toate oraşele în care activează (circa 10% dintre actualii angajaţi au lucrat la Skype). ”Angajăm în mod constant. Numai săptămâna trecută am angajat cinci oameni la divizia de operaţiuni doar în Estonia“, spune Heidy Kerma, manager operaţional al Starship Technologies, care precizează că este greu să găsească oameni pentru joburi specifice şi că trebuie să apeleze la oameni din afara Estoniei pentru a umple posturile libere.

    Acum, în cadrul Starship Technologies, în toate oraşele, sunt prezente în jur de 15 naţionalităţi. Pentru anul în curs, Ahti Heinla are în plan extinderea către alte ţări. ”Nu ştiu în câte ţări vom ajunge, dar vom fi activi în aproximativ 30 de oraşe.“

  • Interviu cu tânărul avocat George Berche: „Munca, singura cale spre succes”

    Vorbeşte-ne despre tine, despre parcursul tău professional.

    Avocat George Berche: Am absolvit Facultatea de drept din cadrul Universităţii din Oradea în anul 2015, iar în anul 2016 am absolvit programul de masterat din cadrul aceleiaşi facultăţi, specializarea „Drept civil şi procedură civilă”. Am promovat examenul de admitere în barou în anul 2016, şi în acelaşi an am devenit avocat colaborator în cadrul societăţii Doseanu&Asociaţii.

    Am avut o ascensiune „fabuloasă”, de la un contract pe 3 luni pentru perioadă de probă la un contract pe perioadă nedeterminată în cadrul celei mai mari societăţi de avocatură din Oradea. În decurs de câţiva ani o să vă pot spune lucruri mai interesante despre parcursul meu profesional.

    Ce te-a atras la profesia de avocat?

    G.B.: Sincer, până să încep să profesez nu eram atât de sigur că o să-mi placă. Ştiam că avocatura în România nu este aceeaşi cu ceea ce vedeam în filme. Am început să fiu atras de această profesie după ce am început să o practic. Aproape zilnic ne lovim de situaţii noi, care nu sunt reglementate expres în lege, dar la care trebuie să găsim rezolvare, pentru că şi acest lucru face parte din rolul unui avocat. Niciodată nu apuci să te plictiseşti. Nu ai cum.

    Un alt lucru important care m-a făcut să-mi placă profesia de avocat este colectivul în care am început să lucrez. Este esenţial, pentru o bună formare profesională, să ai colegi pe care să-i „stresezi” cu tot felul de întrebări (banale, de multe ori), pe care să-i pui să-ţi verifice „capodoperele” pe care le redactezi, pentru a găsi ei eventuale scăpări sau greşeli în locul judecătorului, ori colegi care se opresc din lucru pentru a discuta cu tine despre presupusa „revelaţie” pe care tu o ai într-un dosar şi să te ajute cu alte argumente să o susţii ori să râdă bine de tine şi să-ţi spună să revii la realitate.

    Cititi mai multe pe www.bihon.ro

  • Tânărul de 32 de ani care a renunţat la facultate şi a creat o companie de milioane dolari

    A renunţat la facultate pentru a construi businessul online de mâncare pentru animale Chewy alături de asociatul său, Michael Day. Magazinul lor online, cu sediul central în Florida, a devenit unul dintre start-up-urile cu cele mai rapide ritmuri de creştere din lume. Ignorat iniţial de investitori, Chewy a atras atenţia lor după ce a început să înregistreze creşteri rapide. Compania a ajuns anul trecut la venituri de 900 de milioane de dolari, iar în aprilie a vândut compania către PetSmart. Valoarea tranzacţiei, de 3,35 miliarde de dolari, a plasat-o în vârful achiziţiilor din e-commerce din toate timpurile.

  • Cine este şi cum arată CEL MAI TÂNĂR DEPUTAT din România şi cum s-a remarcat în primele 6 luni

    Astfel, Mara Mareş, de la PNL, este cel mai tânăr deputat din actuala legislatură, fapt care i-a atras atât mediatizarea, cât şi notorietatea.

    În primele 6 luni ale mandatului său, Mara Mareş a iniţiat nu mai puţin de 18 propuneri legislative.

    Printre domeniile sale de interes s-au numărat modificarea Statutului funcţionarilor publici, modificarea Statutului aleşilor locali, organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici şi sistemul unitar de pensii publice.

    Mara Mareş a mai iniţiat, în calitate de co-semnatar, o propunere legislativă pentru combaterea ambroziei şi o alta pentru susţinerea reîntregirii familiei de români cu ocazia Centenarului Marii Uniri.

    Deputatul PMP Robert Turcescu, aflat şi el la primul mandat, a fost mediatizat la momentul anunţării candidaturii, dată fiind notorietatea sa ca jurnalist, dar şi scandalul mediatic în care s-a autoplasat prin propriile sale dezvăluiri ce vizau o presupusă activitate de ofiţer acoperit.

    Turcescu a co-iniţiat, în prima sesiune legislativă din acest mandat, 24 de propuneri legislative, printre care şi cea privind combaterea ambroziei, dar şi altele privind instituirea zilei de 15 mai – Ziua ardelenilor sau aprobarea obiectivului de investiţii Autostrada Iaşi – Târgu Mureş “Autostrada Unirii”.

    Printre alte propuneri legislative semnate de Turcescu se numără şi cea privind protejarea agriculturii şi zootehniei în România, dar şi o alta, referitoare la sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro