BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Mai poate trăi omenirea fără GPS? Problemele apărute după ce o furtună geomagnetică masivă a lovit recent Pământul. Ce a oprit comunicaţiile sperie pe toată lumea

    Furtuna geomagnetică masivă care a lovit recent Pământul arată încă o dată cum capriciile vremii cosmice pot afecta viaţa şi economia oamenilor. În SUA, spre exemplu, utilajele agricole de ultimă generaţie, tractoarele autonome, n-au mai putut funcţiona sau au avut probleme deoarece sistemele GPS pe care se bazează au picat. Însămânţarea porumbului a trebuit amânată la multe ferme. Dar nu doar furtunile de acest tip pot afecta sistemele GPS. Ne-am mai descurca fără ele?

    Circa 40% din fermele americane folosesc aplicaţii bazate pe GPS. Ceea ce este îngrijorător. Pentru că nu doar furtunile geomagnetice puternice pot afecta sistemele GPS necesare orientării şi comunicaţiilor. Oamenii o pot face, voit, atunci când dezlănţuie cel mai mare rău pe care-l pot face vreodată, războiul. Acest lucru, după toate aparenţele, se întâmplă deja. Vapoare care par să navigheze prin aeroporturi fără ieşire la mare. Aplicaţii de dating care potrivesc israelieni cu libanezi presupunând că aceştia sunt în acelaşi loc.

    Aeronave de pasageri forţate să se întoarcă — în aer — după probleme bruşte de navigaţie. Acestea sunt consecinţele unei creşteri în manipularea semnalelor de navigaţie – războiul modern prin GPS – care a creat haos cu smartphone-urile, avioanele şi navele civile pe trei continente, se arată într-o analiză a Financial Times. Tehnologia de bruiaj şi falsificare a semnalelor GPS a fost în mare măsură rezervată armatelor în ultimele două decenii, fiind folosită pentru a apăra obiective sensibile împotriva atacurilor cu drone sau rachete sau pentru mascarea propriilor activităţi. Dar interferenţa sistematică a forţelor armate – în special după invazia pe scară largă de către Rusia a Ucrainei şi după ofensiva Israelului împotriva Hamas în Gaza – a cauzat probleme larg răspândite şi pentru populaţia civilă.

    Amprenta semnalelor corupte a devenit vastă. Aproape 40 de milioane de oameni au locuit  în zone cu semnale GPS nesigure timp de cel puţin jumătate din ultimele şase luni, potrivit analizei FT a datelor de la serviciul de urmărire Flightradar24. Acestea includ capitala Turciei, Ankara, unde îşi au baza forţele armate turce, porţiuni ale coastei Mării Negre, peninsula Sinai a Egiptului, câteva dintre cele mai mari oraşe ale Irakului şi graniţele Myanmarului distrus de război. Interferenţe puternice – care provoacă probleme cel puţin un sfert din timp – au afectat, de asemenea, zone cu o populaţie totală de 110 milioane de locuitori, inclusiv oraşe cu facilităţi militare precum Sankt Petersburg în Rusia, Lahore în Pakistan şi Beirut, din Liban. „În primul rând, este vorba de dorinţa de a proteja ţintele militare”, a spus Thomas Withington de la Rusi, un think-tank de apărare cu sediul la Londra. „Dronele şi armele ghidate tind să se bazeze pe GNSS. Emiterea unui semnal de bruiaj limitează capacitatea acestora de a naviga corect.” GPS face parte din GNSS, termenul umbrelă pentru toate sistemele globale de navigaţie prin satelit.

    NATO a învinuit Rusia pentru astfel de întreruperi ale GNSS în mari părţi ale Europei, inclusiv când a fost afectat un zbor care îl transporta pe secretarul britanic al apărării. Conflictul din Orientul Mijlociu a crescut, de asemenea, manipularea GPS în regiune. Unii lideri mondiali, inclusiv preşedintele rus Vladimir Putin, folosesc dispozitive de bruiaj mobile pentru protecţie atunci când călătoresc. Dar semnalele false folosite în bruiaj – care funcţionează prin copleşirea receptoarelor cu date zgomotoase – nu fac discriminări între dispozitivele militare şi cele civile. Oficialii unui guvern baltic au avertizat luna trecută cu privire la un dezastru aerian care se profilează după ce perturbarea semnalelor GNSS a forţat două zboruri Finnair să se întoarcă în aer. Alarmat de posibilele pericole, Pentagonul a lansat un proiect numit Harmonious Rook pentru a crea o „hartă meteorologică” cuprinzătoare a interferenţelor, despre care a explicat pentru FT că reprezintă o „preocupare semnificativă pentru utilizatorii globali”. Aproape toate aeronavele au sisteme de poziţionare alternative, inclusiv navigaţie inerţială folosind senzori de mişcare. Dar trecerea la astfel de rezerve creşte riscul de eroare. Un avion aproape că a virat în spaţiul aerian iranian anul trecut, în timp ce în 2019 un zbor american aproape că a lovit un munte după ce a fost bruiat, potrivit unui raport NASA. Eurocontrol, autoritatea de reglementare a traficului aerian din UE, a raportat o creştere cu 2.000% a incidentelor de interferenţă între 2018 şi 2021.

    „Este o situaţie periculoasă”, a spus Todd Humphreys, expert în interferenţe GNSS la Universitatea din Texas din Austin. „Piloţii pot deveni atât de confuzi în ceea ce priveşte locaţia lor încât ajung să fie nevoiţi să sune la controlul de trafic şi să ceară indicaţii pas cu pas . . . A trecut de limita unei simple neplăceri.” Se spune că astfel de aterizări ghidate sunt aproape de rutină pe aeroportul Ben-Gurion din Tel Aviv. Forţa de Apărare a Israelului a recunoscut blocarea semnalelor GPS în Israel ca măsură defensivă după atacurile grupului militant Hamas din 7 octombrie şi lansările de rachete iraniene luna trecută. Locuitorii din Israel, Iordania şi Liban se plâng că interferenţa a făcut imposibilă utilizarea aplicaţiilor de taxi, de curierat sau de întâlniri. Organizaţiile Médecins Sans Frontières şi Medical Aid for Palestinians au declarat pentru FT că problemele constante de conexiune au împiedicat eforturile lor de ajutor în Gaza. În ultimele luni a existat o creştere a unei forme mai sofisticate de interferenţă GNSS – aşa-numita falsificare. Forma cea mai de bază, folosită uneori de navele care transportă mărfuri ilicite, transmite pur şi simplu un semnal de locaţie fals. Această tactică este folosită în mod obişnuit pentru a eluda sancţiunile sau alte restricţii de reglementare, cum ar fi drepturile de pescuit. Dar dispozitivele de falsificare a semnalului – care pot fi amplasate la sol sau chiar pe nave de război – par să corupă tot mai mult fără discernământ semnalele GNSS ale navelor şi aeronavelor din apropiere prin difuzarea unor poziţii false. Rezultatele generează iluzii ale unor rute neobişnuite, inclusiv nave care navighează pe uscat sau avioane care par să se teleporteze în locaţii aflate la sute de kilometri distanţă. Falsificarea este, de asemenea, considerată chiar mai periculoasă decât bruiajul, deoarece semnalele false pot înşela sistemele de detectare încorporate în multe receptoare GPS.

    În aprilie, până la 30.000 de aeronave au fost afectate de falsificare, potrivit analizării datelor de la OpenSky de către SkAi Data Services. În mai multe cazuri, echipajele şi-au pierdut toate capacităţile de navigaţie, a declarat Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale în februarie. Transportul naval de marfă se bazează mai puţin pe poziţionarea GNSS. Dar creşterea semnalelor false în special în strâmtorile din jurul Mării Negre – ceea ce este aproape sigur legat de activitatea militară rusească – aduce un risc ridicat de coliziuni şi chiar de scurgeri de petrol, avertizează experţii. „Este o zonă foarte, foarte aglomerată. . . este o reţetă pentru dezastru”, a spus Bridget Diakun, analist la furnizorul de informaţii despre transport maritim Lloyd’s List, care a observat pentru prima dată în octombrie activitatea neobişnuită care afectează navele de marfă şi petroliere în Marea Neagră. Francis Zachariae, secretarul general al IALA, o asociaţie de navigaţie maritimă, a declarat că navigatorii instruiţi se pot ocupa cu uşurinţă de problemă, dar şi-a exprimat îngrijorarea că echipajele mai puţin calificate ar putea depinde prea mult de sistemele automate. Unul dintre misterele războiului modern GNSS este de ce navele şi avioanele cu semnale false apar de obicei în aeroporturi. Unii analişti speculează că fenomenul poate proveni din încercările de a provoca oprirea dronelor atunci când acestea sunt detectate în spaţiul aerian protejat al unui aeroport; avioanele şi navele afectate pot fi prinse accidental în aceste semnale difuzate pe scară largă. Majoritatea experţilor sunt de acord că este puţin probabil ca civilii să fie ţinta directă a activităţii – deşi dr. Melanie Garson, care cercetează războiul cibernetic la UCL, a spus că unele cazuri ar putea reprezenta „o încordare a muşchilor” din partea Rusiei. Guvernele încep să adopte o linie mai dură şi chiar dau vina pe pretinşii vinovaţi. Libanul a ameninţat că va raporta Israelul Consiliului de Securitate al ONU cu privire la interferenţele cu semnalele GNSS în martie, în timp ce ministrul de externe al Estoniei a declarat pentru FT că unele dintre incidente fac parte dintr-un „atac hibrid” din partea Rusiei. David Cameron, ministrul de externe al Marii Britanii, a descris rapoartele conform cărora avionul secretarului apărării Grant Shapps s-a confruntat cu blocarea semnalelor GPS în apropierea exclavei ruseşti Kaliningrad ca fiind „foarte tulburătoare”, adăugând că este „extrem de iresponsabil din partea Rusiei să facă acest lucru”. Nu există dovezi că avionul lui Shapps a fost vizat în mod specific, dar zona este un punct fierbinte din punctul de vedere al interferenţelor. Oficialii s-ar putea să nu poată face mai mult, potrivit Elisabeth Braw, cercetător la think-tankul de afaceri internaţionale din SUA Atlantic Council. „Nu este ca şi cum NATO ar activa articolul 5, clauza de apărare colectivă a alianţei, pentru că Rusia pune în pericol aviaţia în regiunea baltică. Deci, vă puteţi implica în acest tip de activitate după cum doriţi, pentru că există atât de puţine pedepse pentru asta.”

    Se lucrează pentru a găsi alternative la sistemele GNSS, care sunt vulnerabile deoarece semnalele lor sunt în benzi de frecvenţă partajate şi funcţionează la puteri scăzute. Acestea includ eLoran, un sistem de radionavigaţie la sol. Licenţele de utilizare a tehnologiei în Marea Britanie sunt disponibile din octombrie, dar doar una a fost eliberată, potrivit site-ului Ofcom. Alte propuneri includ poziţionarea bazată pe anomalii în câmpul magnetic al pământului. Companiile aeriene în special au întârziat să ia în seama avertismentele, a spus Humphreys. „Sistemele pe care le folosesc aeronavele moderne încă nu au suficientă protecţie împotriva falsificării semnalului şi bruiajului.” Dar, în timp ce deocamdată interferenţele în cazul aviaţiei au acaparat titlurile, tehnologia GNSS este omniprezentă în societatea civilă. Băncile, căile ferate şi serviciile de urgenţă se bazează pe aceste sisteme pentru sincronizare, precum şi pentru datele de poziţionare. „Toţi trebuie să fim foarte conştienţi de cât de dependenţi de GNSS suntem în viaţa noastră de zi cu zi”, a spus Withington, de la Rusi.    

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Brandurile occidentale dau înapoi în ceea ce priveşte despărţirea de Moscova: Companii precum Avon Products, Air Liquide şi Reckitt vor rămâne în Rusia, în timp ce obstacolele birocratice aflate în calea exodului continuă să crească

    Companiile occidentale, printre care Avon Products, Air Liquide şi Reckitt, au rămas în Rusia, deşi au declarat că intenţionează să plece după invazia Ucrainei, pe măsură ce obstacolele birocratice se înmulţesc, iar activitatea de consum îşi revine la normal, scrie Financial Times.

    Brandul de cosmetice deţinut de Natura, producătorul francez de gaze industriale şi grupul britanic de consum care produce de la analgezice şi până la prezervative se numără printre sutele de grupuri occidentale care au rămas în ţară de la declanşarea războiului.

    „Multe companii europene s-au trezit cu adevărat între ciocan şi nicovală”, a declarat un executiv care lucrează cu companiile occidentale din Rusia.

    În total, peste 2.100 de multinaţionale au rămas în Rusia începând cu 2022, a constatat Şcoala de Economie din Kiev, comparativ cu aproximativ 1.600 de companii internaţionale care fie au părăsit piaţa, fie şi-au redus operaţiunile.

    La scurt timp după invazia din 2022 a Ucrainei, zeci de astfel de grupuri s-au angajat să îşi reducă prezenţa în Rusia, deoarece Occidentul a încercat să înfometeze economia ţării şi cuferele de război ale Kremlinului de bani străini.

    Dar Moscova a crescut treptat costul plecării companiilor, impunând o reducere obligatorie de 50% pentru activele din ţările „neprietenoase” vândute cumpărătorilor ruşi şi o „taxă de ieşire” de minimum 15%. De asemenea, a fost din ce în ce mai greu să se găsească cumpărători locali acceptaţi atât de vânzător, cât şi de Moscova şi a căror implicare să nu fie afectată de sancţiunile occidentale.

    Air Liquide a anunţat în septembrie 2022 că a semnat un memorandum de înţelegere pentru a-şi vinde activitatea din Rusia echipei de manageri locali care o conducea. Cu toate acestea, tranzacţia nu a primit niciodată aprobarea guvernului rus, lăsând compania în incertitudine.

    Unele companii nu se mai simt obligate să părăsească ţara. Avon a început un proces de vânzare pentru afacerea sa, primind între timp o serie de oferte pe care, într-un final, a decis să nu le accepte.

    „Timp de peste 135 de ani, Avon a fost alături de femei oriunde s-ar afla în lume, indiferent de etnie, naţionalitate, vârstă sau religie”, a declarat compania.

    Multinaţionalele au ţinut cont de chinurile unor companii occidentale precum Carlsberg şi Danone, cărora le-au fost confiscate activele după ce şi-au anunţat planurile de plecare.

  • Schimbările climatice şi războiul pun în pericol comerţul internaţional, avertizează ONU

    „Pe de o parte, avem geopolitica şi, pe de altă parte, schimbările climatice, care afectează principalele rute maritime ale lumii”, a declarat Rebeca Grynspan, secretar general al UNCTAD, agenţia ONU responsabilă cu comerţul şi dezvoltarea, conform AFP.

    Aceste două conflicte provoacă „perturbări” pe Canalul Suez, în Marea Roşie şi în Marea Neagră, în timp ce încălzirea globală duce la reducerea traficului pe Canalul Panama, a precizat Rebeca Grynspan.

    Aceste „perturbări (…) ne afectează pe toţi, ele generează blocaje foarte importante” şi au un „impact asupra inflaţiei internaţionale şi a preţurilor celor mai importante bunuri”, a adăugat ea, subliniind că 80% din comerţul mondial se bazează pe transportul maritim.

    Aproximativ 6% din comerţul maritim mondial trece prin Canalul Panama, iar joi autorităţile au crescut numărul de treceri zilnice ale navelor de la 27 la 31, o cifră mai mică decât înainte de seceta actuală din această ţară (39).

    Spre deosebire de Canalul Suez, Canalul Panama nu foloseşte apă de mare, ci apă dulce provenită din precipitaţii pentru a funcţiona, ceea ce îl face mai vulnerabil la încălzirea globală, care ar putea duce la o reducere a precipitaţiilor.

    Ca răspuns la această situaţie, Mexicul a inaugurat în decembrie o linie de cale ferată, menită să fie o alternativă la Canalul Panama. În februarie, Honduras a prezentat un proiect de construire a unei căi ferate pentru trenurile de marfă între oceanele Pacific şi Atlantic. Dar Tegucigalpa nu dispune de fonduri.

    Jan Hoffmann, şeful departamentului de comerţ şi logistică din cadrul UNCTAD, a subliniat totuşi că transportul maritim este mai ieftin decât cel terestru. „Suntem sceptici în ceea ce priveşte alternativa podurilor terestre, (un) coridor bi-occeanic”, a spus el.

    Canalul Panama va permite trecerea a 32 de nave începând cu 1 iunie. Precipitaţiile din bazinul hidrografic al canalului asigură apă potabilă pentru 58% din populaţia din Panama.

  • China şi Rusia rămân mai aproape ca niciodată: Xi Jinping i-a transmis lui Vladimir Putin că legăturile dintre cele două naţiuni trebuie să rămână puternice inclusiv pentru generaţiile care vor urma

    Preşedintele chinez Xi Jinping i-a transmis lui Vladimir Putin că legăturile dintre cele două naţiuni rămân puternice, în contextul în care liderul rus începe un nou mandat, iar războiul din Ucraina intră în al treilea an, raportează Bloomberg.

    Xi a declarat că naţiunea sa este „pregătită să lucreze cu Rusia ca un bun vecin, prieten şi partener”, a relatat joi televiziunea de stat China Central Television, după ce cei doi lideri de stat s-au întâlnit la Beijing. China este pregătită „să consolideze prietenia dintre cele două popoare pentru generaţiile viitoare”, a adăugat Xi.

    Putin a descris cooperarea dintre cele două naţiuni ca fiind „unul dintre principalii factori de stabilizare pe arena internaţională”, potrivit unui videoclip postat pe un cont de socializare al Kremlinului.

    Comentariile celor doi lideri subliniază relaţia strânsă care s-a dezvoltat între naţiunile lor în ultimii ani. Cei doi lideri au declarat o „prietenie fără limite” între cele două state, cu doar câteva săptămâni înainte ca Putin să lanseze invazia sa la scară largă în Ucraina, întâlnindu-se de peste 40 de ori de când Xi a venit la putere în 2012.

    Impulsionate de vânzările de petrol şi gaze ruseşti şi de achiziţiile de electronice, echipamente industriale şi automobile, schimburile comerciale ale Moscovei cu China au atins un nivel record de 240 de miliarde de dolari în 2023. În pofida acestui fapt, exporturile Chinei către Rusia au scăzut în ultimele două luni, pe fondul ameninţărilor tot mai mari ale Statelor Unite.

    Putin doreşte ca această vizită să asigure faptul că sprijinul economic şi diplomatic pe care China l-a oferit Moscovei de când aceasta a atacat Ucraina la începutul anului 2022 rămâne neclintit. SUA au avertizat China cu privire la comerţul său cu Rusia, ameninţând că vor sancţiona băncile care susţin maşina de război a Kremlinului.

    În cadrul zilei de joi, în timp ce se afla alături de Xi la o ceremonie de semnare a unor acorduri privind aprofundarea cooperării dintre cele două state, Putin a remarcat că 90% din schimburile comerciale au fost decontate în yuani şi ruble.

    Liderul rus a mai adăugat că Moscova şi Beijingul au convenit să intensifice legăturile bancare şi să crească utilizarea sistemelor naţionale de plată. Detaliile acestor acorduri şi ale celor semnate înaintea camerelor de luat vederi nu au fost făcute publice.

    Xi a adresat, de asemenea, un atac voalat la adresa SUA, spunând că „hegemonia unilaterală, confruntarea şi politica de putere ameninţă pacea globală şi securitatea tuturor ţărilor”. El a reiterat poziţia naţiunii sale cu privire la războiul din Ucraina, spunând că „o soluţie politică la criza ucraineană rămâne singura direcţie corectă”.

  • Vremea rea şi războiul pun presiune pe oferta de grâu la nivel mondial

    Vremea rea şi războiul ameninţă să menţină oferta de grâu a lumii sub presiune şi să reînvie spectrul scumpirii alimentelor, conform Bloomberg.

    De la câmpurile îmbibate de apă din vestul Europei, la solurile pârjolite de secetă din Australia şi războiul din Ucraina, fermierii resimt presiuni în creştere, iar acest lucru înseamnă că stocurile globale se vor menţine la cel mai scăzut nivel din aproape un deceniu.

     

  • Raport sumbru: Înlocuirea lui Şoigu cu Belousov la Apărare sugerează pregătirea lui Putin pentru război prelungit în Ucraina şi un posibil conflict cu NATO

    Institutul pentru Studiul Războiului (Institute for the Study of War – ISW) a punctat că propunerea preşedintelui rus de a-l pune în funcţie pe Andrei Belousov, în locul lui Serghei Şoigu, la conducerea Ministerului rus al Apărării, ar putea sugera că Vladimir Putin se pregăteşte pentru a susţine un război prelungit în Ucraina şi, eventual, pentru a se pregăti pentru o viitoare confruntare cu NATO.

    Numirea lui Belousov în funcţia de ministru rus al Apărării reprezintă o evoluţie semnificativă în eforturile lui Putin de a crea toate condiţiile economice pentru un război prelungit.

    Potrivit ISW, Andrei Belousov nu are experienţă militară, iar la bază este economist de meserie. Belousov a ocupat funcţia de ministru rus al Dezvoltării Economice în perioada 2012-2013, după ce în perioada 1981-2006 a activat în domeniul analizelor şi previziunilor economice. Belousov este, de asemenea, un cunoscut susţinător al unei mai mari implicări a guvernului în economie.

    Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a explicat pentru agenţia de presă rusă de stat TASS că ,,este foarte important să se încadreze economia blocului de securitate [verticala puterii de securitate internă] în economia ţării”.

    Un oficial federal rus neidentificat a declarat pentru publicaţia de opoziţie rusă Vazhnye Istorii că Belousov va lucra în noul său rol pentru a ,,organiza în mod competent procesele de lucru şi logistice, a asigura producţia şi aprovizionarea necesară, a orienta economia către «operaţiunea militară specială» şi a stoarce maximul tehnologic din industria de apărare”.

    Serghei Şoigu a fost ministrul rus al Apărării începând cu anul 2012, iar odată cu această schimbare, el va primi rolul de secretar al Consiliului de Securitate Naţională a Rusiei.

  • Cine câştigă de pe urma războiului dintre Israel şi Hamas? Pentru Putin, războiul din Gaza rămâne un izvor nesecat de beneficii, în timp ce pentru Biden poate fi lovitura fatală în cursa pentru Casa Albă

    Nu există nicio dovadă potrivit căreia Vladimir Putin ar fi implicat direct în măcelul îngrozitor comis de Hamas asupra a 1.200 de civili israelieni anul trecut. Cu toate acestea, Rusia a fost unul dintre principalii beneficiari ai incidentului. Pentru a ajunge la această concluzie, este necesar să ne ridicăm întrebarea „cine a pierdut cel mai mult în urma acestui eveniment?”. Potrivit FT, răspunsul cel mai logic din punct de vedere geopolitic este Joe Biden. 

    Soarta a făcut ca barbaria comisă de Hamas să aibă loc pe 7 octombrie, întâmplător, ziua de naştere a lui Putin. Instabilitatea geopolitică generată de acest eveniment a reprezentat un cadou bine împachetat pentru Moscova, întrucât liderului de la Kremlin îi este acum mult mai uşor să descrie „ordinea internaţională liberală” a lui Biden ca pe o carcasă malefică de minciuni lipsită de orice esenţă. Biden a declarat clar că va susţine Israelul până la capăt dacă Curtea Penală Internaţională va emite vreo acuzaţie împotriva premierului israelian Benjamin Netanyahu şi a colegilor săi, chestiune care vine în dezavantajul reputaţiei SUA, în contextul în care acelaşi preşedinte a susţinut punerea sub acuzare de către CPI a lui Putin pentru presupusele sale crime de război din Ucraina.

    Marea ironie constă în faptul că, până la 7 octombrie, Putin şi Netanyahu şi-au purtat un soi de admiraţie reciprocă. Fiecare recunoştea în celălalt un lider puternic care ar face tot ce este necesar pentru a se menţine la putere. De asemenea, un alt punct comun dintre cei doi lideri a fost dispreţul purtat pentru liberalii americani şi pentru democraţii „binefăcători” în general. Deşi aceste sentimente continuă să existe între cei doi, de la invazia din 2022 în Ucraina şi, în special, de la 7 octombrie, Rusia s-a îndepărtat de Israel şi s-a aliat cu Iranul, principalul inamic al Tel-Avivului.

    Iranul a trimis Rusiei vaste rezerve de drone pe care să le folosească împotriva Ucrainei. Rusia, la rândul său, a renunţat la orice pretenţie de a fi imparţială între Iran şi Israel, ceea ce a încercat cu delicateţe să facă timp de mulţi ani. De asemenea, Moscova a primit o delegaţie de înalţi oficiali Hamas la trei săptămâni după atacurile asupra Israelului, o mişcare ostilă îndreptată în mod tacit către Tel-Aviv. 

    Ecuaţia este destul de simplă şi poate fi enunţată la fel de simplu: tot ceea ce este rău pentru Biden este benefic pentru Putin. Întrucât este singurul „apărător” al unei aşa-numite „ordini internaţionale bazate pe reguli stricte de egalitate” în alegerile prezidenţiale din 2024, o victorie a lui Biden ar reprezenta o veste proastă pentru Moscova, deoarece ar genera un nou impuls pentru o contraofensivă a armatei ucrainene în 2025 – şi nu numai.

    La polul opus, o victorie a lui Donald Trump ar însemna capitularea forţată a Ucrainei în faţa condiţiilor ruseşti la masa negocierilor. În relaţie directă de legătură, lucrurile stau astfel în ceea ce priveşte cursa pentru Casa Albă de anul acesta: cu cât va fi mai mult haos în Gaza de acum şi până în noiembrie, cu atât mai greu îi va fi lui Biden să îl învingă pe Trump. Acesta este motivul pentru care mişcarea Forţelor de Apărare ale Israelului în estul Rafah din această săptămână este atât de periculoasă pentru Biden. 

    În cea mai mare parte, Putin este un beneficiar pasiv al repercusiunilor operaţiunilor FDI în Gaza. Cu toate acestea, rămâne posibil ca echipa lui Biden, condusă de Antony Blinken, secretarul său de stat, şi Bill Burns, directorul CIA, să găsească o modalitate de a determina Israelul şi Hamas să accepte o încetare a focului şi eliberarea unor ostatici, lucru care ar schimba radical situaţia internaţională. 

    Desigur, eşecul de a asigura o încetare a focului ar putea însemna alte mii de morţi în rândul civililor din Gaza, o posibilă foamete din cauza restricţionării ajutorului umanitar şi mai multe proteste în campusurile americane, ducând, totodată la o divizarea tot mai mare a Partidului Democrat şi, implicit, la pierderea treptată a sisţinerii electorale a actualului preşedinte american.

  • Dinastia pe mâna căreia se află banii celor mai bogaţi oameni din lume este într-un război civil în familie. Cum au ajuns aici oameni despre care se spune că influenţează şi controlează guvernele mai multor ţări

    Când un bancher al Arianei de Rotschild,  şefa uneia dintre cele mai importante instituţii bancare şi de wealth management din lume, s-a întors din Orientul Mijlociu după o întâlnire de business, acesta a dus cu el veşti problematice. Un milionar a confundat Edmund de Rotschild – condusă de Ariana – cu Rotschild&Co, perla businessului de familie, condusă de verişorii francezi ai Arianei, scrie Bloomberg.

    Nu era prima dată când un client confunda banca elveţiană cu concurentul său francez, dar episoadele au devenit din ce în ce mai frecvente. După zeci de ani în care au operat în domenii de activitate relativ diferite, cele două mari bănci ale clanului Rotschild şi-au declarat război şi acum se luptă pentru a obţine controlul asupra industriei globale de gestionare a averilor, unde se învârt aproximativ 250 de trilioane de dolari.

    Cele două firme care poartă istoricul nume Rothschild sunt singurele bănci rămase cu legături în renumita familie de finanţişti care a ieşit din ghetoul evreiesc din Frankfurt acum mai bine de două secole pentru a deveni una dintre cele mai bogate şi mai puternice dinastii din lume în secolul al XIX-lea.

    Pe lângă lupta pentru o felie mai mare din industria de wealth management, cele două bănci se confruntă cu o situaţie delicată. Deşi sunt rivale, există tot mai multe voci care spun că va fi nevoie de o fuziune între cele două bănci pentru a menţine imperiul Rotschild puternic. Ariana s-a pronunţat deja asupra scenariului, răspunsul este „Nu”.

    Dacă fuziunea se întâmplă, entitatea rezultată ar fi în continuare mică în raport cu giganţii din domeniul băncilor de investiţii şi al gestionării averilor, dar ar avea aproximativ 7.000 de angajaţi în birouri din Amsterdam, Los Angeles şi Tokyo, cu o prezenţă puternică în Europa continentală. La sfârşitul anului 2022, firma combinată ar fi avut aproximativ 280 de miliarde de dolari în active gestionate, depăşind Lombard Odier şi Bank J. Safra Sarasin AG şi devansând Vontobel Holding AG.

    Ideea unei fuziuni a fost propusă în trecut de filiala franceză, dar refuzată de partea elveţiană. Atât Alexandre de Rothschild, şeful Rothschild&Co, cât şi bancherii de rang înalt ai Arianei, au venit către aceasta cu mai multe propuneri privind „căsătoria” băncilor. Cu toate acestea, Ariana a refuzat de fiecare dată, iar cel mai recent declarând în cadrul unui interviu că cele patru fice ale sale vor „asigura succesiunea”. Totuşi, ataşamentul acestora faţă de bancă este pus de mulţi sub semnul întrebării.

    Unii bancheri de la Edmund de Rothschild – filiala elveţiană a imperiului bancar-  spun, de asemenea, că afacerile au stagnat în ultimii ani, parţial din cauza a ceea ce ei consideră a fi o lipsă de viziune. Banca contracarează această opinie, spunând că are o strategie clară şi că va publica rezultate solide pentru 2023 în martie.

    În ciuda diferenţelor, cele două tabere împart o istorie comună, care merge până la Mayer Amschel Rothschild, cel care a pus prima cărămidă în construirea imperiului la Frankfurt şi care, la începutul anilor 1800, şi-a trimis patru dintre cei cinci fii ai săi la Londra, Paris, Napoli şi Viena, unde au deschis noi bănci ce aveau să schimbe lumea. În următorii 200 de ani, familia a dat naştere uneia dintre cele mai faimoase dinastii bancare din Europa, finanţând războaie şi imperii şi contribuind la modelarea istoriei economice şi politice a regiunii.

    Filialele din Londra şi Paris au reprezentat poveştile de succes ale familiei Rothschild. Filiala din Paris a finanţat Franţa de după Revoluţie şi a finanţat industriile după cel de-al Doilea Război Mondial, angajând generaţii de bancheri, inclusiv doi preşedinţi, Georges Pompidou şi Emmanuel Macron. În Marea Britanie, N.M. Rothschild & Sons a contribuit în mod faimos la finanţarea victoriei Ducelui de Wellington asupra lui Napoleon în bătălia de la Waterloo. În 2003, sucursalele din Londra şi Paris au început să fuzioneze în ceea ce este acum Rothschild & Co.

    În schimb, filiala elveţiană este relativ nouă. Edmond, fondatorul din a cincea generaţie, născut în ramura franceză a familiei, şi-a înfiinţat banca în 1953. Firma i-a ajutat pe cei bogaţi să îşi mute discret economiile într-o epocă în care sistemul bancar privat din Elveţia era mai puţin reglementat şi mai opac, punându-i la adăpost de taxele ridicate din Europa postbelică.

     

  • Ţara din Europa care se pregăteşte pentru un război la scară largă cu Rusia. ”Am testat deja economia de război, trebuie să fim pregătiţi pentru o criză pe termen lung”

    Finlanda şi-a testat cu succes capacitatea de a gestiona o economie de război şi a început să depoziteze echipamente militare în afara graniţelor naţionale, în timp ce ţara nordică renumită pentru nivelul său ridicat de pregătire face faţă unei Rusii din ce în ce mai agresive.

    Generalul-locotenent Mikko Heiskanen, adjunctul şefului de stat major pentru armament şi logistică în cadrul forţelor de apărare finlandeze, a declarat pentru Financial Times că Finlanda a verificat recent peste 1.000 de acorduri pe care le are cu companii private pentru a produce echipamente sau a furniza servicii pentru vremuri de război.

    „Trebuie să fim pregătiţi pentru o criză pe termen lung… . Am activat unele dintre acestea, am verificat toate acordurile, am testat achiziţiile nu doar pentru muniţie, ci şi pentru alte materiale. Testăm planurile şi pregătirea partenerilor noştri strategici”, a declarat Heiskanen, al cărui titlu de post în finlandeză se traduce prin şeful economiei de război.

    Finlanda, care are cea mai lungă graniţă cu Rusia dintre toate ţările NATO sau UE, este bine cunoscută pentru faptul că, timp de decenii, s-a concentrat asupra unui posibil atac din partea vecinului său estic, ceea ce a dus la un nivel de pregătire poate fără egal în lumea occidentală. Finlanda a luptat în numeroase conflicte cu Rusia, cel mai cunoscut fiind Războiul de iarnă din 1939-40, în care ţara nordică a provocat sute de mii de victime armatei sovietice invadatoare.


     

  • Sursă ucraineană: un oraş din estul Ucrainei au putea fi cucerit de ruşi

    Căderea oraşului Ceasiv Iar din regiunea Doneţk este, probabil, doar o chestiune de timp. Anunţul a fost făcut de un ofiţer de informaţii militare ucrainene. Ruşii îşi propun să cucerească oraşul până pe 9 mai când sărbătoresc Ziua Victoriei.

    Ofiţerul a comparat situaţia din oraş cu Avdiivka, de unde ucrainenii s-au retras în februarie deoarece au fost depăşiţi numeric.

    „Nu astăzi sau mâine, desigur, dar totul depinde de rezervele şi proviziile noastre”, a spus generalul-maior Vadym Skibitsky într-un interviu pentru The Economist, despre pierderea oraşului Ceasiv Iar.

    Oficialii ucraineni cred că Rusia vrea să pună mâna pe oraşul din estul Ucrainei până pe 9 mai, când ruşii sărbătoresc Ziua Victoriei.

    Dacă ruşii reuşesc, unele dintre cele mai mari oraşe deţinute de Ucraina din regiunea Doneţk vor intra în raza de acţiune a artileriei ruseşti, au declarat ieri analiştii militari de la Black Bird Group, potrivit Sky News.

    Martorii au descris atacurile ruseşti din regiune ca fiind constante şi imprevizibile.