Tag: producator

  • Producătorul de ţigări BAT, cel mai mare jucător de pe piaţa locală a tutunului, a plătit taxe de 11 mld. lei (2,2 mld. euro) la bugetul de stat în 2021, plus 10% an/an

    BAT, cel mai mare jucător pe piaţa locală a tutunului, cu o cotă de piaţă de peste 50%, a contribuit anul trecut cu circa 11 miliarde de lei (2,2 miliarde de euro) la bugetul statului, sub formă de taxe şi accize, reprezentând o creştere a contribuţiilor de 10% faţă de anul anterior, a anunţat miercuri compania.

    În 2020, BAT a plătit taxe de circa 9,65 miliarde de lei la buget, pe fondul scăderii record a comerţului ilicit, care a coborât pentru prima dată sub nivelul de 10%.

    Din preţ­ul unui pachet de ţ­igări, aproximativ 80% se îndreaptă către bugetul de stat, arată datele transmise de oficialii companiei.

    BAT România trimite la export aproximativ 60% din volumele produse la Ploieşti, unde se află a doua cea mai mare fabrică din Europa a grupului.

    De altfel, produsele din tutun au reprezentat circa jumătate (48%) din totalul exporturilor de produse alimentare, băuturi şi tutun ale României în 2021, arată o analiză a companiei, pe baza celor mai recente date publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS).

    Astfel, valoarea exporturilor de produse din tutun -ţigări şi tutun încălzit- a depăşit anul trecut cu 50% valoarea exporturilor de seminţe de floarea – soarelui (844 de milioane de euro), o diferenţă cu atât mai semnificativă cu cât ţigările sunt produse finite, în timp ce seminţele de floarea-soarelui sunt exportate ca materie primă.

    Tot anul trecut, valoarea totală a importurilor de tutun brut şi prelucrat a fost de circa 341 de milioane euro, ceea ce înseamnă că tutunul a avut o contribuţie pozitivă la balanţa comercială a României în 2021, de peste 1 miliard de euro, mai arată calculele transmise recent de BAT România.

    ”Vom continua investiţiile în România şi demersul nostru de a construi un viitor mai bun prin reducerea impactului afacerii noastre asupra sănătăţii şi prin contribuţii valoroase în economie. Acest lucru este posibil într-un cadru fiscal echilibrat şi predictibil, care poate asigura venituri sustenabile pentru bugetul de stat şi predictibilitate pentru industrie şi consumatori”, spune Fred Monteiro, Directorul ariei Europa Centrală şi de Sud, BAT.

    BAT are peste 3.000 de angajaţi pe piaţa locală şi generează alte 30.000 de locuri de muncă prin lanţul de distribuţie şi aprovizionare.

     

     

     

  • Războiul a lăsat fără oameni agricultura Ucrainei, unul dintre cei mai mari zece producători de grâu din lume. Care va fi impactul în România şi în lume?

    ♦ Ucraina este al doilea producător de grâu din Europa ♦ Fermierii ucraineni îşi apără acum terenurile cu arma în mână, nimeni nu se mai ocupă de agricultură.

    Ucraina produce anual 25-30 de milioane de tone de grâu, de 2,5-3 ori mai mult decât România, potrivit USDA, o instituţie americană de stat echivalentă cu un minister al agriculturii. Pentru recolta din acest an agricol, în toamna anului trecut, a însămânţat 7,4 milioane de hectare cu grâu. Acum, fermierii au plecat de pe câmpuri pentru a lupta şi producţia este pusă sub semnul întrebării.

    „Ucraina şi Rusia reprezintă o treime din piaţa mondială de grâu. Hubul din Marea Neagră, format din Rusia, Ucraina şi România, este acum impactat de conflict şi nu ies cantităţi din primele două ţări la export, astfel că preţurile cerealelor cresc pe bursă, preţul combusti­bilului creşte, al gazului şi energiei, la fel. Piaţa este sensibilă, iar, în funcţie de durata conflictului, preţurile alimentelor cresc şi retailerii vor transpune asta la raft, pentru că deşi România este un mare producător de cereale, va avea costuri mai mari cu procesarea şi transportul. Astfel, deşi nu va fi penurie de alimente la noi, accesul la ele se va face mai greu, pentru că puterea de cumpăre va scădea“, spune Ionel Arion, preşedintele Federaţiei Pro Agro.

    De asemenea, Denis Ţopa, decan al Facultăţii de Agricultură din Iaşi, consideră că preţurile alimentelor din România vor creşte, având în vedere contextul geopolitic din zona Mării Negre, pentru că „Rusia şi Ucraina sunt două pieţe importante pentru cereale la nivel mondial şi ele dictează preţul pe bursă“.

    În plus, el menţionează că fermierii români vor avea costuri mai mari cu producţia de cereale, căci o parte din îngrăşămintele folosite în agricultura românească veneau din Ucraina, iar acum trebuie să se întrepte spre alte pieţe, de unde vor achiziţiona la preţuri mari. „Premisele privind viitorul în agricultură nu sunt favorabile.“

    „Scăderea producţiei de grâu şi a exporturilor din nordul Mării Negre va pune presiune nemaivăzută, cel puţin pe imporatorii din zona Orientului Apropiat. Din păcate, grâul este una dintre mărfurile care în ultima decada a devenit parte a mijloacelor prin care se face politică. Scădere producţiei de grâu din zona Ucraina – Rusia, limitările logistice impuse în terminalele de cereale din porturile din care se livra către MENA (Orientul Mijlociu şi Africa de Nord – n.red.) şi politizarea furnizării de grâu către ţările din această zonă vor determina foarte curând fenomene sociale de amploare. Găsirea de furnizori pentru aceste ţări nu va fi deloc simplă şi va implica creşteri mari de preţuri”, spune Iani Chihaia, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Fabricanţilor de Nutreţuri Combinate (ANFNC).


    ►  Ucraina realizează 2,7% din producţia mondială de porumb.

    ►  Ucraina realizează 3,3% din producţia mondială de grâu.

    ►  Ucraina realizează 28,6% din producţia mondială de floarea-soarelui.


    El susţine că ceea ce se întampla în Ucraina influenţează şi agricultura şi zootehnia din Romania şi din întreaga lume. „Preţurile pe burse sunt în creştere, grâul se îndreaptă spre 400 euro/tonă şi creşterile din aceste zile se vor transpune în creşteri ale preţurilor. Pe termen scurt, tendinţa preţurilor nu poate fi decât în sens crescător. În plus, cred că în următoarele saăptămâni va exista riscul creearii unei adevarate furtuni pe piaţa mărfurilor, în special cereale şi oleaginoase”, a completat Chihaia.

    De ce este importantă producţia Ucrainiei? Pentru că se află în primele zece ţări producătoare de grâu din lume, astfel că lipsa recoltei din acest an s-ar traduce în lipsa mâncării din multe farfurii, mai ales din statele în curs de dezvoltare din Asia sau Africa. În anul agricol 2019-2020, Ucraina a produs 29,17 milioane de tone de grâu, iar în anul 2020-2021 producţia estimată este 25,4 milioane de tone, adică 3,3% din producţia mondială, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la USDA.

    Mai mult, Ucraina este al doilea cel mai mare producător de grâu din Europa, după Rusia, care a realizat anul trecut 85,35 de milioane de tone de grâu, conform sursei citate anterior. De altfel, este şi unul dintre cei mai mari exportatori din bazinul Mării Negre, unde activează alături de Rusia şi România. Acest bazin este foarte bine poziţionat din punct de vedere logistic pentru a livra către destinaţii din Asia şi Africa, Egiptul fiind una dinte cele mai importante pieţe.

    „În Ucraina, nu se desfăşoară nicio activitate în agricultură în aceste zile. Totul este în aşteptare“, spun oficialii companiei Corteva Agriscience, lider pe piaţa seminţelor şi a protecţiei plantelor agricole, cu operaţiuni în Ucraina. Corteva Agriscience are un birou comercial în Kiev, o staţie de seminţe în Stasi şi un centru de cercetare în Tarasivka. Toate unităţile au fost evacuate de la începerea războiului şi grupul a luat măsuri pentru a le proteja, pentru a servi consumatorii şi de a minimiza orice impact negativ asupra securităţii alimentare.

    În 2020, ultimul an pentru care există date disponibile, Uniunea Europeană a importat cereale (în afară de grâu şi orez) din Ucraina în valoare de 1,55 miliarde de euro, grâu în valoare de 139 de milioane de euro şi soia în valoare de 184 de milioane de euro, arată datele Eurostat, biroul european de statistică. Cele mai multe produse importate de UE din Ucraina, ca valoare, în 2020 au fost uleiurile vegetale, cerealele, seminţele oleaginoase, soia şi grâul.

    „Acum toată lumea este la război, însă, din ce am înţeles, fermele şi silozurile de cereale nu au fost distruse. O parte din terenurile pe care este grâu probabil a fost distrusă, dar cea mai mare parte poate fi salvată, dacă se opreşte războiul curând. Chiar dacă nu se mai fac transporturi, fermierii din Ucraina au stocuri de îngrăşăminte, fertilizanţi şi alte produse pentru tratamente, care urmează să fie făcute curând la grâu, dar vor avea nevoie să primească motorină şi cred că Uniunea Europeană ar trebui să facă o strategie în acest sens, ca să avem mâncare“, spune Marius Irimiţă, care deţine Irimiţă Vasile Marius II şi are o fermă de cereale în judeţul Suceava, aflat la graniţă cu Ucraina. El crede că pentru a suplini Ucraina în zona Mării Negre, România ar trebui să cultive o suprafaţă de cel puţin cinci ori mai mare, ceea ce nu este posibil.

    De asemenea, el a afirmat că dacă nu se opreşte războiul, Ucraina nu va putea însămânţa culturile de primăvară – porumb şi floarea-soarelui – şi în lipsa lor preţurile cerealelor, deja în creştere pe burse, vor urca şi mai mult, ceea ce înseamnă mai puţine alimente şi mai scumpe. Foametea ucraineană (1932-1933), cunoscută şi ca Holodomor, a fost una dintre cele mai grave catastrofe naţionale ale ucrainenilor din istoria modernă, cu un număr de morţi estimat la 10 milioane.

    În aceste circumstanţe (de război ? n.red.), plantarea cerealelor şi seminţelor oleaginoase în Ucraina poate fi pusă sub semnul întrebării“, potrivit unui ucrainean implicat în agrobusiness, informaţie oferită de o sursă ZF din acest domeniu din România.

    Nicu Vasile, preşedinte al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), spunea recent că potrivit estimărilor sale preţurile alimentelor vor creşte cu 20%. Ieri, pe bursa EuroNext de la Paris, până la ora 12:00, preţul grâului ajunsese la un maxim de 368 euro/tonă (faţă de 287 euro/tonă în 23 februarie, ziua de dinaintea izbucnirii războiului), preţul porumbului ajunsese la 372 euro/tonă (faţă de 267 euro/tonă în 23 februarie), iar preţul rapiţei la 824 euro/tonă (faţă de 740 euro/tonă în 23 februarie), astfel că principalele materii prime au cunoscut creşteri de circa 100 euro/tonă într-o săptămână.

    În anul agricol 2020-2021, Ucraina a avut o producţie de porumb de 30,3 milioane de tone (2,7% din producţia mondială), situându-se pe locul şase în lume, înaintea Rusiei, conform datelor preliminarii ale USDA. Aceeaşi sursă estima la mijlocul lunii ianuarie a acestui an că producţia de porumb din Ucraina pentru anul 2021-2022 va ajunge la un record de 42 de milioane de tone, însă acum porturile sunt închise, iar suprafaţa cultivată cu porumb în acest an va fi de 5,3 milioane de hectare.

    De asemenea, suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui pentru acest an era estimată la 6,9 milioane de hectare, de pe care s-ar fi realizat o producţie de 17,5 milioane de tone. În anul agricol trecut, Ucraina a avut o producţie de seminţe de floarea-soarelui de 14,1 milioane de tone, adică 28,6% din producţia mondială, conform USDA.

    „Nu doar ţările importatoare de grâu şi nu doar cele din MENA vor suferi de pe urma schimbărilor şi creşterii preţurilor cerealelor. India, de exemplu, va trebui să facă faţă pe de o parte deficitului de floarea-soarelui, având nevoie să substitutie uleiul obţinut din seminţele de floarea-soarelui importate din Ucraina, şi, pe de altă parte, să satisfacă cererea de grâu ce va veni din partea unor clienţi din Bangladesh, Egipt, Indonezia şi nordul Africii. Schimbarea fluxurilor de aprovizionare şi distanţele mai lungi de la origine, la utilizatorul final, incertitudinile legate de recolta de anul acesta va conduce la o creşterea a cererii în vederea satisfacerii necesarului, precum şi a creeării de stocuri tampon în unele ţări. Rezultatul final se va oglindi în creşteri semnificative de preţ la alimentele de bază”, a mai spus Iani Chihaia.

     

  • Romgaz este mai valoroasă pe bursă decât Lukoil şi Gazprom la un loc. Cu banii din puşculiţă, de 800 mil. dolari, producătorul român de gaze ar putea cumpăra acum cei doi giganţi petrolieri ai Rusiei şi care cu doar câteva zile în urmă valorau sute de miliarde de dolari

    Potrivit datelor agregate de ZF din platforma Bloomberg, cei doi giganţi petrolieri ai Rusiei – Lukoil şi Gazprom au acum o capitalizare bursieră la Londra de 346 milioane de dolari şi 225 milioane de dolari, în colaps de la începutul lui 2022 cu 99,44% respectiv 99,8%.

    Cu alte cuvinte, cele două companii, care cu doar câteva zile în urmă valorau 57 mld. dolari pentru Lukoil şi 71 mld. dolari pentru Gazprom, au ajuns să fie mai mici chiar şi decât companii listate pe segmentul AeRO al Bursei de la Bucureşti – acolo unde sunt IMM-uri.

    Ca un scenariu jurnalistic – Romgaz, producător şi furnizor de gaze naturale controlat de Ministerul Energiei, şi care acum valorează 3,5 miliarde de dolari la Bucureşti, ar putea cumpără dintr-un foc atât Gazprom cât şi Lukoil doar cu banii pe care îi avea la bănci la final de 2021, de circa 3,6 mld. lei (aproximativ 800 mil. dolari). Adica nici măcar nu ar apela la împrumuturi.

    Desigur aceasta este doar un scenariu jurnalistic, cu şanse zero de materializare, însă arată amplitudinea prăbuşirilor pe pieţele vestice pentru perlele din energie ale Rusiei din cauza sancţiunilor europene.

    Miercuri, companiile ruseşti care au GDR-uri listate la Bursa de la Londra sunt în cădere liberă, tranzacţionarea fiind oprită de câteva ori. Bursa din Moscova încă este închisă miercuri, pentru a treia zi la rând. Gazprom scade cu 30%, Lukoil cu 92%, Sberbank cu 50%, potrivit datelor bursei de la Londra.

     ​

  • Germanii de la SAP, cu circa 640 de angajaţi pe piaţa naţională, au închis biroul din Kiev. „Suntem în contact strâns cu angajaţii din Ucraina şi lucrăm pentru a le asigura siguranţă şi pentru a le oferi ajutor”

    Producătorul german de soluţii software de business SAP, unul dintre cei mai puternici jucători europeni din industria de tehnologie, prezent şi pe piaţa din România, a decis să închidă biroul din Kiev în urma conflictelor dintre Rusia şi Ucraina.

    „SAP urmăreşte îndeaproape criza care se desfăşoară în Ucraina. Suntem în contact strâns cu angajaţii noştri de pe teren şi lucrăm pentru a le asigura siguranţă şi pentru a le oferi ajutor acolo unde este necesar. Am închis biroul SAP din Kiev”, au transmis reprezentanţii SAP pentru ZF.

    Aceştia nu au furnizat informaţii despre numărul de angajaţi pe care compania îi are în Ucraina.

    SAP România, subsidiara locală a producătorului german, a închis anul 2020 – ultimul pentru care sunt date publice – cu afaceri de 431,8 milioane de lei, înregistrând o scădere de aproximativ 16%, potrivit informaţiilor publice de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Compania înregistra un număr de circa 642 de angajaţi la nivel naţional, la finalul anului 2020, arată sursa citată anterior.

     

  • Producătorul de carton ondulat Vrancart, cu fraţii Pavăl de la Dedeman în acţionariat, îşi înjumătăţeşte profitul în 2021 la aproape 8 mil. lei

    Pe fondul unor cheltuieli cu materii prime mai mari cu 68% în 2021 faţă de 2020, şi în contextul creşterii veniturilor într-un ritm inferior creşterii cheltuieilor, de 30%, ceea ce a pus presiune pe rezultatul operaţional, producătorul de carton ondulat Vrancart şi-a înjumătăţit profitul în 2021 la aproximativ 7,7 mil. lei. Pe de altă parte veniturile au fost de 454 mil. lei, potrivit unui raport publicat luni seară la Bursa de la Bucureşti.

    “În anul 2021, evoluţia Vrancart a fost influenţată de urmările crizei pandemice în curs, care au generat blocaje în lanţurile de aprovizionare, iar din trimestrul al treilea, majorări de preţuri la materii prime, materiale şi mărfuri şi de tarife la servicii şi utilităţi. Deşi activitatea grupului a fost impactată negativ, rezultatele obţinute pe parcursul anului 2021 confirmă capacitatea grupului Vrancart de a genera profit în continuare, dar şi soliditatea sa financiară. Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, profitul înregistrat a fost de 7,7 mil. lei (vs. 18,6 mil lei), lichiditatea curentă a crescut la 1,16 (vs. 1,06), iar gradul de îndatorare a grupului a crescut”.

    Compania are 200 mil. lei capitalizare iar din acţionariatul acesteia face parte şi Paval Holding cu 17%. Paval Holding este controlat de fraţii Pavăl de la Dedeman. Acţionarul majoritar al Vrancart este SIF Banat Crişana cu 75%.​

  • Tesla nu a făcut mutări noi pe Bitcoin în ultimul trimestru din 2021. Producătorul auto a declarat că deţine în continuare monede în valoare de 1,3 miliarde de dolari

    Valoarea deţinerilor Bitcoin ale companiei Tesla a rămas neschimbată la finalul T4 2021, în comparaţie cu finalul lui T3 2021, situându-se la 1,26 miliarde de dolari, conform raportului trimestrial al companiei, citat de CoinDesk.

    Tesla nu a cumpărat şi nu a vândut niciun BTC în al patrulea trimestru. Totodată, nu a înregistrat nicio depreciere în valoare, în contextul în care preţul monedei a fost similar la finalul T4 comparativ cu finalul T3.

    Pentru comparaţie, nici în trimestrul trei Tesla nu a făcut nicio mutare în privinţa deţinerilor Bitcoin, însă a raportat o pierdere de 51 de milioane de dolari din depreciere, pentru a reflecta declinul înregistrat de preţul celei mai mari criptomonede.

    În SUA, regulile contabile pentru active digitale prevăd obligaţia pentru companii de a raporta deprecierile înregistrate de activele pe care le deţin. Totuşi, dacă preţul unui activ creşte, nu este înregistrat ca un câştig în bilanţul contabil.

    Tesla a anunţat în februarie 2021 că a cumpărat BTC în valoare de 1,5 miliarde de dolari. Tot în primul trimestru al anului trecut a raportat că a vândut 10% din deţinerile Bitcoin, ceea ce a îmbunătăţit câştigurile producătorului cu 272 de milioane de dolari pentru T1.

    Trebuie menţionat că Tesla nu a cumpărat şi nici nu a vândut Bitcoin în al doilea trimestru din 2021.

    La nivelul întregii companiii, câştigurile ajustate ale Tesla pentru T4 s-au situat la 2,52 dolari per acţiune, în comparaţe cu un consens al analiştilor de 2,36 dolari per acţiune, potrivit FactSet. Veniturile s-au situat la 17,7 miliarde de dolari, depăşind aşteptările de 17,1 miliarde de dolari.

  • Record de contaminări în Franţa. Sunt aproape 180.000 de cazuri în 24 de ore

    Peste 20% dintre prosumatorii înregistraţi la începutul lunii noiembrie în România erau situaţi în zona Olteniei, aproape 2.600 de mici consumatori de energie din această regiune alegând să devină producători prin intermediul energiei solare, arată datele oficiale de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

    Scumpirea accelerată a energiei electrice i-a determinat pe mulţi consumatori să facă pasul spre zona de producţie, programele gvernamentele şi fondurile europene dispo­nibile pentru aceste proiecte oferind un impuls suplimentar. Datele oficiale arată că până la finalul acestui an, România ar putea ajunge la o comunitate de prosumatori, termenul asociat consumatorilor de energie care devin producători, de 15.000 de membri, saltul fiind spectaculos în comparaţie cu cei 1.700 de prosumatori care existau în februa­rie, în România.

    Dincolo de Oltenia, a doua zonă ca număr de prosumatori este cea deservită de Electrica Transilvania Sud, care acoperă judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu. Aici sunt circa 2.000 de prosumatori, ceea ce reprezintă circa 16% din numărul total de la începutul lunii noiembrie.

    Moldova este regiunea care acum găzduieşte a treia cea mai mare comunitate de prosumatori, circa 1.600 de astfel de mici producători de energie fiind conectaţi la firele Delgaz Grid.

    Programul guvernamental care susţine montarea de instalaţii solare de mici dimensiuni, Casa Verde Fotovoltaice, este derulat prin intermediul Admnistraţiei Fondului de Mediu. Deşi gândit ca un instrument de dezvoltare a pieţei, acesta a dus la blocaje majore, ultimul episod având loc pe 22 decembrie. Atunci, platforma informatică pentru înscrierea proiectelor nu a funcţionat, din acel moment aplicaţiile fiind suspendate.

    “Reluarea înscrierilor va fi stabilită şi comunicată ulterior pe site-ul instituţiei. Ne cerem scuze pentru situaţia creată”, se arată pe site-ul AFM.

  • Doliu la Hollywood: Jean-Marc Vallée, regizorul producţiilor „Dallas Buyers Club” şi HBO „Big Little Lies”, a murit la numai 58 de ani

    Regizorul şi producătorul Jean-Marc Vallée, câştigător al premiului Emmy pentru regia serialului HBO „Big Little Lies” şi a cărui dramă din 2013 „Dallas Buyers Club” a câştigat mai multe nominalizări la Oscar, a murit la doar 58 de ani, potrivit Business Insider.

    Reprezentantul său, Bumble Ward, a declarat că Vallée a murit subit în Quebec, Canada, în weekend.

    Vallée a fost apreciat pentru abordarea sa naturalistă a filmului, lucrând de-a lungul timpului cu actori precum Reese Witherspoon, Nicole Kidman, Amy Adams şi Jake Gyllenhaal.

    în 2013 a devenit unul dintre cele mai căutate nume la Hollywood după ce „Dallas Buyers Club”, cu Matthew McConaughey şi Jared Leto, a câştigat şase nominalizări la premiile Oscar, inclusiv pentru categoria „cel mai bun film”.

     

  • Producătorul de textile tehnice Techtex şi-a construit cu 5 milioane de euro a treia fabrică lângă Baia Mare

    Techtex, companie specializată în producţia de textile tehnice, parte din grupul Taparo, unul din cei mai mari jucători din sectorul mobilierului tapiţat, a finalizat anul acesta investiţia de 5 milioane de euro în a treia unitate de producţie, o fabrică nouă lângă Baia Mare, potrivit oficialilor companiei.

    “Avem trei puncte de lucru, o fabrică nouă lângă Baia Mare, Cicârlău, investiţie care a pornit în 2020  s-a finalizat în iunie 2021. Valoarea investiţiei este de 5 milioane de euro. Un punct de lucru în Oradea, în Oşorhei, al doilea punct de lucru în Târgu Lăpuş. Va fi necesar în perioada următoare să ne extindem capacitatea de depozitare”, declara Mihai Filip, acţionar Techtex, în cadrul emisiunii Produs în România, un proiect ZF realizat în parteneriat cu MasterBuild. Mihai Filip este fiul fondatorului Ioan Filip.

    Compania produce echipamentel de protecţie personală şi medicală, precum măşti chirurgicale, halate, combinezoane şi are în plan să intre pe producţia de de mănuşi chirurgicale şi de examinare iar anul viitor va implementa divizia produse igienice (şerveţele umede, scutece de adult şi produse de igienă intimă pentru femei)

    Aproape 90% din producţie merge la export. Compania a deschis la Budapesta şi în noiembrie anul acesta în Germania câte un birou şi va deschide anul viitor un birou în SUA.

    Compania va finaliza anul acesta cu afaceri de 120 de milioane de lei, plus 15-20% faţă de anul anterior, iar pentru anul viitor ţinteşte afaceri de 200 de milioane de lei pe fondul diversificării portofoliului de produse.

    Techtex activează pe două segmente, materii prime pentru industrie, segment pe care funcţionează la aproape 100% din capacitate iar al doilea segment, echipamentele de protecţie personală şi medicală, unde este implementată doar partea de  măşti, combinezoane, halate şi funcţionează la aproximativ 60% din capacitate.

    Compania are în plan să intre şi pe producţia de filtre, de la filtre de aer, apă, gaz şi auto, ce ar folosi aceiaşi bază de materii prime. Dan Pascariu este preşedintele consiliului de supraveghere al companiei TechTex.

  • O nouă insolvenţă de răsunet zguduie piaţa. Una dintre cele mai puternice companii din România a cedat

    Pe 14 decembrie, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de intrare în insolvenţă a Companiei Naţionale a Uraniului formulată de Tinmar Energy, firmă deţinută de omul de afaceri Augustin Oancea. În ultimii ani, mai multe companii au cerut intrarea în insolvenţă a unicului producător local de uraniu.

    ♦ Nuclearelectrica, singurul client al Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), a preluat anul acesta licenţa de exploatare pentru zăcământul de uraniu de la Tulgheş-Grinţieş (judeţul Neamţ) după ce în 2016 s-au demarat operaţiunile pentru închiderea minei de uraniu de la Crucea (Suceava), singurul loc din România de unde se extrăgea uraniul ♦ Tot anul acesta, Nuclearelectrica a mai preluat o linie de procesare din uzina de la Feldioara, de la CNU ♦ Rămasă practic o scoică goală, CNU a devenit încă un dosar de insolvenţă şi un exemplu de slabă administrare a unui activ strategic.

    Pe 14 decembrie, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de intrare în insolvenţă a Companiei Naţionale a Uraniului formulată de Tinmar Energy, firmă deţinută de omul de afaceri Augustin Oancea. În ultimii ani, mai multe companii au cerut intrarea în insolvenţă a unicului producător local de uraniu.

    „Tribunalul Bucureşti a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitoarei Compania Naţională a Uraniului şi a numit administrator judiciar pe Expert Insolvenţă SPRL Filiala Bucureşti”, se arată într-un anunţ făcut de Expert Insolvenţă luna aceasta. Reprezentanţii companiei nu au putut oferi mai multe detalii, spunând că dosarul este proaspăt, iar cei ai CNU nu au putut fi contactaţi până la închiderea ediţiei. La fel, Ministerul Energiei, unicul acţionar al CNU, nu a oferit detalii suplimentare.

    CNU avea două subunităţi şi anume sucursala Suceava, care asigura producţia de minereu uranifer, şi sucursala Feldioara, unde se prelucra minereul de uraniu. Prin cele două entităţi care asigurau producţia şi prelucrarea uraniului, România era singura ţară din Europa care producea comsbutibil nuclear pentru centralele de tip CANDU.

    Compania Naţională a Uraniului a fost înfiinţată în anul 1997 şi are în administrare resursele şi rezervele minerale de uraniu existente în România. Cele mai recente date financiare ale companiei sunt din 2018. La acel moment, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor, CNU avea o cifră de afaceri de circa 30 de milioane de lei, un profit net de 3,8 milioane de lei şi peste 770 de angajaţi. CNU a rezultat ca urmare a spargerii fostei Regii Autonome a Metalelor Rare, anii 1997-1998 fiind cheie pentru dezvoltarea ulterioară a sectorului energetic local prin multiplele reorganizări implementate, majoritatea ţintite  spre scindarea sistemului în cât mai multe companii. Rezultatele se culeg azi, România fiind singura ţară europeană cu resurse de invidiat, fără însă a avea un campion energetic local.

    Până în 2016, principalul activ al CNU a fost mina de uraniu de la Crucea (Suceava), cea care asigura uraniul necesar funcţionării celor două reactoare de la Cernavodă. În mai 2016 mina a fost considerată neeconomică, fiind demarate procedurile de închidere.

    „Până în anul 2011, activitatea de extragere şi prelucrare a uraniului a fost subvenţionată de stat cu 55-75% din valoarea costului de producţie. Odată cu dispariţia subvenţiei, conducerile care s-au succedat nu au identificat la timp soluţiile corecte pentru continuarea activităţii în termeni competitivi“, spunea la acel moment Ministerul Energiei. Mina Crucea era deja în exploatare de 30 de ani, cu rezervele aproape epuizate. În acelaşi an însă, 2016, CNU a rămas şi fără singurul său client, Nuclearelctrica preferând să importe uraniul de care avea nevoie de la canadieni, invocând factori ecomomici pentru justificarea acestei decizii.

    „Nuclearelectrica a încheiat în anul 2014 un contract de furnizare de pulbere sin­tetizabilă de UO2 (dioxid de uraniu – n. red.) cu Compania Naţională a Uraniului (CNU) pentru o perioadă de 36 de luni la un preţ de 475 lei/kg UO2, preţ ce putea fi ajustat cel mult o dată la 12 luni, prin negociere, în situaţii justificate, încheindu-se în acest sens acte adiţionale la contract cu acordul părţilor. CNU a livrat, conform contractului, UO2 la preţul negociat de 475 lei/kg UO2 o perioadă de aproximativ 2 ani. În luna noiembrie 2015, CNU a notificat SNN că nu mai poate realiza livrarea de UO2 la preţul negociat şi agreat cu SNN de 475 lei/kg şi a pus în vedere SNN că nu va realiza livrarea efectivă de UO2 aferentă lunii decembrie 2015“, spuneau reprezentanţii Nuclearelectrica. Ca urmare a analizei ofer­telor de preţ, SNN a declarat câştigătoare com­pania Cameco, preţul propus de acest furnizor fiind preţul cel mai mic dintre cele două oferte.

    Abia în 2018, Nuclearelectrica avea să mai cumpere uraniu de la CNU, dependenţa de uraniul importat fiind una dintre cele mai mari vulnerabilităţi ale companiei care asigură circa 20% din consumul de energie naţional.

    În ultimii ani însă, Nuclearelectrica a încercat să refacă acest lanţ nuclear integrat, preluând o parte dintre activele esenţiale ale CNU. Astfel, în august, producătorul de energie a anunţat că a semnat actul adiţional de preluare a licenţei de concesionare a activităţii de exploatare a minereului de uraniu din perimetrul Tulgheş-Grinţieş, localizat în judeţul Neamţ. Compania a primit licenţa de exploatare împreună cu toate drepturile şi obligaţiile aferente, cu titlu gratuit, prin transfer de la Compania Naţională a Uraniului. Potrivit informaţiilor existente, deschiderea noii mine ar dura trei ani. Tot anul acesta, Nuclearelectrica a mai preluat de la CNU activele aferente liniei de procesare a concentratului de uraniu a Uzinei de Rafinare E – Sucursala Feldioara. Activele incluse în tranzacţie sunt un ansamblu unitar capabil să desfăşoare activităţi economice independente, intenţia Nuclearelectrica  fiind de a continua activitatea preluată la data transferului, respectiv producerea de pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu (UO2).