BusinessMagazin

Tag: pandemie

  • Impactul pandemiei asupra pieţei berii: PET-ul a revenit pe creştere după cinci ani de declin, în timp ce sticla a pierdut teren. România a consumat anul trecut 16,75 milioane de hectolitri de bere, respectiv peste 7 litri lunar per capita

    În 2020, primul an de pandemie de COVID-19, când oamenii au stat mai mult acasă, iar industria HoReCa a fost închisă o bună perioadă, în timp ce în res­tul timpului a funcţionat cu restricţii, con­sumul de bere total a crescut uşor, însă s-a schimbat tipul de ambalaj pre­ferat. Mai exact, consumul de bere a ajuns la 16,75 milioane de hectolitri, în ur­care uşoară – de 0,5% în volum – faţă de 2019.

    Totuşi, se pot remarca alte schimbări, precum tipul de ambalaj preferat, astfel că PET-ul a revenit pe creştere după cinci ani de declin, în timp ce sticla a pierdut teren.

    „După o creştere constantă, de pes­te 5 pp în ultimii cinci ani, sticla a scă­zut în 2020 faţă de 2019 cu 2,6%. În contextul pandemiei de COVID-19, mulţi români au optat pentru am­ba­laje de unică folosinţă. Astfel, sti­cla nereturnabilă (cea la 330 ml – n.red.) a înregistrat o creştere de 58% în 2020 faţă de 2019, iar amba­la­jul tip PET a postat un avans de 2,2%, după cinci ani de scădere cons­tan­tă“, arată raportul Asociaţiei Be­rarii Româ­niei. Mai exact, sticla de plas­­tic (PET) pierduse 9 pp din 2015 pâ­nă în 2019, pentru a reveni pe plus în pan­demie. Totodată, berea amba­la­tă la doză a crescut anul trecut cu 1,7 pp.

    Această evoluţie poate fi explicată prin faptul că oamenii au consumat mai mult din retail ñ unde se vinde PET şi în general cantităţi mari ñ şi mai puţin HoReCa, unde se găsesc sticlă de sticlă şi, mai rar, doză ori draft.

    De altfel, draftul reprezintă doar 2% din totalul pieţei de bere, în timp ce doza se apropie de o cotă de 24%. Sticla şi PET-ul sunt pe primele locuri cu 27,4% şi, respectiv, 46,7%, conform aceleiaşi surse.

    Berea este una dintre puţinele pieţe unde producţia internă asigură aproape 97% din consumul local. Piaţa de profil este una puternic concentrată la vârf, fiind dominată de câteva multinaţionale. Podiumul din sectorul berii după cifra de afaceri s-a păstrat acelaşi în 2020, astfel că Ursus Breweries, Heineken România şi Bergenbier sunt cei mai mari trei jucători. De altfel, cei trei alături de URBB (Tuborg) au împreună peste 70-80% din piaţă (în valoare), conform estimărilor ZF. Aceşti jucători străini au în portofoliu mărci româneşti cu istorie, dar şi branduri străine. Toţi au fabrici locale.

    În ultimii ani însă, în această piaţă au apărut nume noi şi tot mai multe microberării care pariază pe producţie artizanală. România are 92 de berării (fabrici) active, dintre care aproape 80 sunt microberării, potrivit datelor de la Asociaţia Berarii României. Deşi efervescenţa berilor artizanale creşte, ponderea acestui tip de bere este în continuare mică în consum, în total volum contribuind cu mult sub 1%. În valoare, dat fiind că preţul mediu al acestor produse este mai mare, şi cota e piaţă este pe măsură, dar nu depăşeşte câteva procente.

  • Prima ţară care îşi închide graniţele pentru toţi străinii din cauza noii variante a virusului

    Cabinetul din Israel a aprobat, sâmbătă seară, noi restricţii pentru a preveni răspândirea variantei Omicron a virusului SARS CoV-2. Miniştrii au votat închiderea graniţelor pentru toţi turiştii străini. Restricţiile vor fi în vigoare cel puţin două săptămâni.

    Noile reguli, care vor intra în vigoare duminică seară, vor interzice cetăţenilor străini să intre în Israel timp de 14 zile, cu excepţia cazului în care li se oferă o permisiune specială din partea unui grup guvernamental.

    Miniştrii au extins, de asemenea, sâmbătă seară, carantina obligatorie pentru israelienii vaccinaţi care sosesc din străinătate şi au dat undă verde agenţiei de securitate Shin Bet pentru a relua urmărirea persoanelor infectate, potrivit TimesofIsrael.

    Israelienii vaccinaţi care, conform normelor existente, trebuiau să facă un test de coronavirus la aterizare şi să rămână în izolare până la primirea unui rezultat negativ, sunt nevoiţi să intre în carantină timp de 72 de ore şi să facă un alt test COVID în a treia zi de la sosire.

    Israelienii nevaccinaţi trebuie să rămână în carantină timp de cel puţin o săptămână şi pot părăsi izolarea după ce primesc un rezultat negativ al testului efectuat în a şaptea zi. Cei care vin din ţări „roşii” cu risc ridicat vor sta în carantină în hoteluri speciale până când vor primi un rezultat negativ al testului de depistare a virusului.

    Controversatul program de urmărire al Shin Bet, care a fost utilizat în primele etape ale pandemiei, a primit, de asemenea, undă verde după ce directorul agenţiei i-a asigurat pe miniştri că va fi utilizat în mod limitat, pentru o perioadă scurtă de timp, şi numai pentru cei infectaţi cu Omicron.

    În timpul reuniunii, premierul Naftali Bennett a declarat că Israelul trebuie să fie precaut şi să minimizeze riscurile pe fondul incertitudinii legate de noua variantă Omicron.

    „În prezent, ne aflăm într-o perioadă de incertitudine. Nu este un loc simplu sau confortabil în care să ne aflăm”, a declarat Bennett. „Cheia aici este prudenţa şi riscurile minime până când vom afla mai multe. Vrem să menţinem realizările extraordinare ale Israelului în timpul valului Delta – un Israel deschis şi funcţional, cu o economie funcţională şi un sistem educaţional activ, cu copii care merg la şcoală. Aceasta este prioritatea principală”, a continuat acesta.

    „În acest scop, trebuie să menţinem un control strict asupra graniţelor ţării”, a mai spus Bennett. „În fiecare zi, vom învăţa mai mult şi vom şti mai multe”.

    Cabinetul care gestionează pandemia de coronavirus în Israel a fost convocat după ce ştirile despre această variantă au tras semnale de alarmă la nivel mondial în weekend şi cel puţin un caz a fost confirmat în Israel.

    Ministerul Sănătăţii a confirmat sâmbătă un caz al noii variante a virusului în Israel şi a raportat şapte cazuri de infecţii suspecte, inclusiv trei persoane care nu au călătorit recent în străinătate, ceea ce a ridicat temeri privind transmiterea comunitară în Israel. Cazul confirmat s-a întors recent dintr-o călătorie în Malawi, iar patru cazuri suspecte s-au întors din călătorii internaţionale în ultimele zile.

    Israelul s-a redeschis pentru turismul străin la începutul lunii noiembrie, pentru prima dată de la începutul pandemiei.

  • Cum să fidelizezi un angajat după pandemie. Un studiu recent arată că 89% dintre angajaţii cu vârste între 18 şi 34 de ani şi 70% dintre angajaţii între 35 şi 54 de ani ar alege un pachet cu beneficii extrasalariale mai atractiv decât o majorare de salariu

    Pickatrip.ro este prima platformă românească exclusiv B2B (dedicată firmelor şi companiilor contractate) de sejururi şi vacanţe la tarife considerabil reduse, chiar şi cu 30-40% mai mici decât în sistemele de rezervări ale hotelierilor şi agenţiilor de turism. Cum îşi propune compania să ajungă de la o investiţie iniţială de 10.000 de euro la o cifră de afaceri de un milion de euro?

    Pickatrip.ro a luat naştere în primăvara lui 2021 ca o platformă de oferte turistice bazată pe subscripţii digitale, creată în ideea de a fi unul dintre pilonii de susţinere a revenirii sectorului turistic, încercând în acelaşi timp să satisfacă nevoia oamenilor de a călători în locaţii sigure şi să scoată în evidenţă structurile de cazare în perioadele mai puţin solicitate. Recent, compania şi-a schimbat semnificativ modelul de business şi a decis să se dedice exclusiv angajaţilor şi colaboratorilor din firmele locale şi companiile naţionale contractate, migrând din segmentul B2C către B2B. „Consider că ne-am dat seama la timp că zona B2C este deja extrem de aglomerată şi că am fi avut nevoie de bugete uriaşe de marketing ca să putem penetra cu adevărat această piaţă. Am fi concurat direct cu giganţi precum Booking şi Airbnb, dar şi cu iniţiative lăudabile româneşti precum Romanian Romance, Localm sau Travlocals”, spune Alexandru Filip, fondatorul Pickatrip.ro. Cu alte cuvinte, compania s-a reinventat cu scopul de a completa pachetul de beneficii extrasalariale oferit angajaţilor, pe care îşi propune să îi încurajeze tot mai mult să călătorească. În consecinţă, platforma profită de oportunitatea de a intra cu un produs de larg interes pe o piaţă tânără, cu un potenţial semnificativ de creştere. La polul opus, una dintre principalele provocări constă în abilitatea start-up-ului de a-şi face loc într-un climat economic, social şi politic nu tocmai favorabil, marcat de situaţia pandemică şi ritmul accelerat al inflaţiei.

    Totuşi, compania a încheiat câteva parteneriate active cu businessuri româneşti precum agenţia de performance Mavericks, agenţia de social media Kooperativa, publicaţia online Autocritica.ro, brandul de mâncare Unison Today şi lanţul de magazine Berezka, reuşind să primească în mod organic cinci solicitări de oferte, dintre care una de la o instituţie bancară.  „Făcând momentan abstracţie de posibilitatea accesării unei finanţări şi jucând pe un scenariu între pesimist şi realist, cred că până la finalul anului viitor putem ajunge la 40-50 de firme şi companii contractate, 1.800-2.000 de conturi create şi încasări de 60.000-70.000 de euro.” În aceeaşi notă, aplicând un factor de multiplicare lunară de 11%, Alexandru Filip estimează că în trei ani ar putea atinge o cifră de afaceri de un milion de euro. Pentru a atinge targetul, platforma le pune la dispoziţie două opţiuni business-urilor contractate. Prima variantă implică trimiterea unei liste cu numele şi adresele de e-mail ale angajaţilor şi, ulterior, generarea manuală a unui cont individual. Prin a doua opţiune, platforma creează un cont şi oferă acces către o pagină privată, unde angajaţii care îşi doresc un astfel de cont şi-l creează de unii singuri introducându-şi datele, adresa de e-mail şi parola. Totodată, angajatorul are posibilitatea de a credita trimestrial, semestrial sau anual conturile angajaţilor. „Am lansat Pickatrip.ro după o investiţie minimală, de până-n 10.000 euro. Pot mărturisi că am economisit timp şi bani fiindcă platforma a fost creată în cea mai mare parte de către mine şi partenerul meu (…) Ne dorim să ducem start-up-ul nostru către un round investment, iar în a două jumătate a anului viitor să abordăm deja un pre-seedround”, adaugă Alexandru Filip. O posibilă finanţare iniţială şi o rundă ulterioară de investiţii ar permite dezvoltarea accelerată a start-up-ului, care – într-un scenariu optimist – ar putea scala pe alte pieţe în al treilea şi al patrulea an, evoluţia putând veni după un an dezastruos pentru industria turismului.

    O cercetare realizată recent de o companie internaţională de HR arată că 89% dintre angajaţii cu vârste între 18 şi 34 de ani şi 70% dintre angajaţii între 35 şi 54 de ani ar alege un pachet cu beneficii extrasalariale mai atractiv decât o majorare de salariu.


     

    Dacă în 2019 România înregistra în mod oficial 19 milioane de turişti, în 2020 am avut doar 6 milioane, iar piaţa locală de turism a suferit un declin de circa 80%, de la două miliarde de euro la 400 de milioane de euro. Totodată, din cele 8.500 de unităţi de cazare omologate, 500 s-au închis în ultimii doi ani, la care se adaugă peste 10.000 de restaurante în toată ţara. „Totuşi, dacă în acest an am început să vedem luminiţa de la capătul tunelului, anul viitor cred că vom ieşi din tunel. Dar până ca piaţa mondială să ajungă la performanţele din 2018 şi 2019, consider că mai e cale lungă”, continuă antreprenorul, citând o serie de studii conform cărora abia în 2024 vom depăşi indicatorii cheie de performanţă din 2019. În acest sens, conceptul de turism de business nu se va mai întoarce probabil niciodată la forma de dinaintea pandemiei, putând fi unul dintre segmentele care vor avea cea mai înceată revenire. „Cel puţin în cazul companiilor mari, factorii de decizie cred că au realizat că pot gestiona lucrurile şi de la distanţă, prin videoconferinţe. Eu aş miza mai ales pe turismul de leisure şi aş încuraja antreprenorii să investească în dezvoltarea unor produse calitative.” După ce telemunca şi-a găsit un loc în vocabularul oamenilor după mai bine de un an şi jumătate de la începutul pandemiei, şansele arată că dorinţa de a călători se va manifesta destul de intens atunci când vom scăpa definitiv de restricţii şi criza sanitară. O cercetare realizată recent de o companie internaţională de HR arată că 89% dintre angajaţii cu vârste între 18 şi 34 de ani şi 70% dintre angajaţii între 35 şi 54 de ani ar alege un pachet cu beneficii extra-salariale mai atractiv decât o majorare de salariu, susţine Alexandru Filip. Astfel, pe prima poziţie în topul preferinţelor se află serviciile medicale, urmate de serviciile turistice, cu 37%, şi bonusurile de performanţă, cu 35%. „Asta poate că ar trebui să dea de gândit antreprenorilor şi managerilor de HR, că şi pe o piaţă a forţei de muncă precum România, când încă suntem printre liderii mondiali la rata emigrării, un salariu decent şi nişte tichete de masă s-ar putea să fie prea puţin pentru a angaja o persoană nouă sau pentru a fideliza un angajat. Mai ales acum, consider că ar trebui intensificate eforturile de retenţie a personalului din mediul privat şi a resursei calitative de muncă”, a declarat fondatorul Pickatrip.ro pentru BM.

     

  • Cele mai dinamice companii din agricultură. În căutarea drumului care să ducă hrana de la fermă la furculiţă

    Agricultura este unul dintre cele mai râvnite domenii din economie, lucru care se observă în numărul mare de firme nou-înfiinţate de la an la an, pentru că marja de profit a companiilor de profil, în special a celor care se ocupă de cultura vegetală ‒ cultivarea cerealelor, plantelor tehnice şi a oleaginoaselor‒, este de două cifre. Dinamismul în acest sector se observă foarte bine la companii mici şi medii, care au creşteri ale veniturilor şi de peste 50% de la un an la altul. Liderii, în general, atât în producţia de cereale, cât şi comerţul acestora sau distribuţia de inputuri au rămas în vârf în ultimii ani, însă au crescut într-un ritm lent.

    În prezent, companiile din agricultură au motive să desfacă şampania, după o producţie record de grâu de 11,33 milioane de tone în acest an agricol. Însă rămân încă rezervate, în aşteptarea recoltelor de floarea-soarelui şi porumb. Din suprafaţa recoltată de până acum în Câmpia Română producţiile sunt foarte bune şi merg în linie dreaptă cu prognozele pentru producţia agricolă totală, estimată de analişti la circa 34 milioane de cereale, o cifră istorică. Ce impact vor avea scumpirea materiilor prime, a energiei electrice şi a costului de transport asupra sectorului? Ce urmează pentru acest domeniu începând cu 2023, când agricultorii vor avea acces la cele 6,7 miliarde de euro prin noul Plan Naţional Strategic?

    Agricultura este un sector important  pentru economie, un domeniu strategic chiar, iar acest fapt s-a observat foarte bine anul trecut, când ne-a bătut la uşă pandemia de Covid-19 cu toate provocările sale. Lanţurile logistice blocate la nivel internaţional au scos la lumină producătorii agricoli români, ei având materiile prime de bază pentru a produce hrană. În plus, nu putem ascunde evoluţia fulminantă pe care a avut-o producţia agricolă de la intrarea României în UE.

    Fermierii români, în ultimii cinci ani, au menţinut prima poziţie la producţia de floarea-soarelui din UE. Totodată, la porumb s-au luptat cot la cot cu francezii pentru prima poziţie, pe care au obţinut-o în 2018 şi în 2019, dar au pierdut-o anul trecut din cauza secetei pedologice. Însă, cu toate că România cultivă cea mai mare suprafaţă cu porumb boabe din Uniunea Europeană, cu peste 50% mai mult decât Franţa an de an, francezii au avantajul tehnologiei performante şi al accesului la apă, infrastructura de irigaţii din România fiind precară, chiar dacă s-au făcut paşi mici pentru îmbunătăţirea sa. La grâu, rapiţă, soia şi cartofi, România s-a menţinut în primele 10 poziţii în ultimii cinci ani în UE. Astfel a devenit un jucător important în piaţa Mării Negre, alături de Rusia şi Ucraina, şi un exportator de top al UE. Totuşi, Franţa îşi menţine prima poziţie la producţia de rapiţă de câţiva ani şi este înaintea României la producţiile de soia şi cartofi.

    Pandemia de COVID-19 nu a fost provocarea numărul 1 pentru agricultură în 2020, cum a fost pentru majoritatea sectoarelor din economie, ci seceta din iarnă, care a ţinut până în primăvara, iar apoi s-a instaurat şi înspre toamnă. Solul fertil şi seminţele de calitate însămânţate de fermieri nu au reuşit să contrabalanseze calamitatea naturală, iar aportul de apă pe care ar fi trebuit să-l asigure fermierii din forţe proprii, insuficient sau deloc, în zonele în care nu se poate iriga. Astfel, la finelele anului, cu o suprafaţă irigată de numai jumătate de milion de hectare, din cele 3 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, producţia agricolă a scăzut cu 40%, până la 19 milioane de tone de cereale, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Astfel, valoarea producţiei ramurii agricole, care include atât producţia vegetală, cât şi cea animală, dar şi serviciile agricole – semnănat, întreţinere recolte, cules etc.  – a scăzut cu 15,4% în 2020 faţă de anul trecut, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. Aceasta s-a cifrat la 81,4 de miliarde de lei.

    Pentru anul agricol 2021, analiştii estimează o recoltă de circa 34 de milioane de tone de cereale, ceea ce înseamnă un nou record pentru România şi recâştigarea poziţiilor pierdute la grâu şi porumb în 2020. Recolta de grâu a fost de 11,3 milioane de tone, conform datelor de la Ministerul Agriculturii, iar din primele suprafeţe recoltate de fermieri şi producţiile de porumb şi floarea-soarelui sunt bune.

    „În Brăila, la floarea-soarelui avem o producţie medie de 2,4-2,5 t/ha, iar la porumb de 8 t/ha. La mine în fermă producţia medie este de 12 t/ha. Pentru toată lumea este un an bun”, spune Vasile Datcu, fermier şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Agricoli (APA) din Brăila.

    Dragoş Telehuz, preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice din judeţul Ialomiţa, este în asentimentul lui Datcu. „La noi, producţia medie la porumb este de 6-11 t/ha, dar în fermele comerciale este mai mare de 8 t/ha, iar la floarea-soarelui, cea mai slabă producţie este de 2,5 t/ha, iar cea mai bună de 3,5 t/ha”, a afirmat acesta.

    Însă, chiar şi anul trecut, în pofida provocărilor fermierilor, pandemia de COVID-19 a generat un boom de apariţii în zona platformelor online cu legume şi fructe, care au văzut oportunitatea de a livra produse proaspete zi de zi la uşa clienţilor din Capitală, în timpul stării de urgenţă şi nu doar.

    De altfel, sunt companii cu vechime care au crescut semnificativ anul trecut, pentru că în vocabularul lor, primordial a fost cuvântul adaptare. Cătălin Grigoriu, antreprenorul care deţine împreună cu fraţii Pavăl afacerea Moldova Farming din domeniul cultivării cerealelor şi distribuţiei de inputuri agricole, din Bacău, spunea că anul agricol 2020 a fost foarte dificil, din cauza secetei care a redus semnificativ producţiile la toate culturile, dar acest lucru i-a determinat să investească într-un sistem propriu de irigaţii, pentru a fi pregătiţi pe viitor. Mai mult, antreprenorul afirma că pentru a se menţine pe piaţă la nivel de management au decis să vândă terenuri agricole, au apelat la împrumuturi bancare, au redus suprafaţa de teren pe care o lucrăm şi au devenit extrem de atenţi şi precauţi. Rezultatul s-a văzut în cifra de afaceri, care a ajuns anul trecut la valoarea de 147,5 milioane de lei, în creştere cu 233% faţă de anul precedent, arată calculele ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. Astfel, a devenit cea mai dinamică companie din sectorul agricol. Ce au făcut alte companii autohtone ca să crească?

    „Am făcut investiţii în 2020 pentru a creşte, care au constat în crearea unor noi canale de vânzare, cum sunt online-ul, exportul, şi am făcut noi parteneriate IKA (International Key Accounts pentru a lista produsele în supermarketuri – n. red.)”, spune Rareş Florea, CFO al producătorului de vinuri Domeniile Avereşti din zona Moldovei, deţinut de Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români. Duluţe a vândut în 2018 Agricost, cea mai mare fermă din România după suprafaţa cultivată, arabilor de la Al Dahra, într-o tranzacţie estimată la vremea aceea la 200 de milioane de euro.

    Compania Vinicola Avereşti 2000, care deţine brandul Domeniile Avereşti, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de
    23,8 milioane de lei, în creştere cu 61,1% faţă de anul anterior.

    Executivul spune că direcţia de investiţii a fost una portivită, pentru că în 2021 oamenii se uită foarte mult la calitate şi la preţ versus calitate. „Anul 2022 va însemna adaptabilitate. Cine se adaptează va supravieţui şi va creşte. Ar trebui să ne obişnuim cu asta şi să acceptăm că nu ne vom mai întoarce la ceea ce a fost înainte”, a mai afirmat el.

    Florin Florea, antreprenorul care a pus pe picioare acum aproape două decenii businessul Albatros Gold, producător de ouă din judeţul Alba, spune că, la rândul său, a investit pentru a creşte, mai ales că producea hrană, necesară pentru oameni şi animale.

    „Societatea noastră, încă de la început, a lucrat pe un plan de investiţii menit să ne crească producţia. Planul de investiţii pentru anul 2020 a fost făcut din 2019 şi a însemnat investiţii de 1 milion euro, pe care le-am făcut din surse proprii, chiar dacă a fost pandemie. Am făcut investiţii în creşterea producţiei, iar creşterea producţiei s-a văzut la final în creşterea cifrei de afaceri”, a povestit antreprenorul.

    Compania Albatros Gold a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de de 50,4 milioane de lei, în creştere cu 41,9% faţă de anul anterior, arată datele publice. Florin Florea spune că şi în 2021 a investit, dar diferenţa este că în acest an s-a ocupat de consolidarea businessului şi nu de creşterea producţiei, prin scăderea costurilor, dar şi prin găsirea unor surse suplimentare de venit.

    „Anul 2020 a însemnat o creştere fantastică de costuri de producţie, iar în 2021 preţul îngrăşămintelor s-a dublat. Preţul oleaginoaselor, cum sunt uleiul de floarea-soarelui, seminţele de floarea-soarelui sau şrotul de soia, crescut, de asemenea, iar la energia electrică avem creşteri de 300% şi la ambalaje de 100%. Ne-a crescut preţul de cost al unui ou cu 100% şi cred că preţul va exploda ca în 2017, când a fost criza fipronilului”, susţine Florin Florea. El precizează că a crescut cu 10% preţul ouălor în retail şi comerţul clasic, unde sunt prezenţi, dar va fi nevoit să crească şi mai mult.

    Printre companiile româneşti cu creşteri importante se numără şi o companie cu capital străin şi anume compania Campo D’Oro, parte a grupului danez Ingleby. Compania a crescut cu 68,3%, până la
    89 de milioane de lei. Acesta este cel mai mare salt făcut de companie de la înfiinţare, din 2001, până acum. Ingleby s-a remarcat rapid în România prin achiziţia „de azi pe mâine” a mai multor companii din agricultură, pritre care a fost şi preluarea societăţii Campo D’Oro de la investitorul italian Giovanni Roncato. Aceasta este printre cele mai mari companii care exploatează teren agricol din România. Grupul Ingleby Farms este familia miliardarului de origine suedeză Hans Rausing şi prin firma Campo D’Oro din judeţul Timiş exploatează 12.155 de hectare de teren, conform datelor de pe site-ul companiei. Grupul mai are în România 7.261 de hectare de pădure, situate la 100 de kilometri distanţă de Bucureşti, în judeţul Argeş, şi o cultură de 200 de hectare de afine, fiind una dintre cele mai mari din ţară.

     

    Un domeniu mult dorit

    În primul semestru din acest an, au fost înfiinţate peste 10.000 de companii noi cu activităţi în agricultură, silvicultură şi pescuit, de cinci ori mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, chiar dacă 2020 a fost unul dintre cei mai dificili pentru agricultorii români, arată datele de la Registrul Comerţului. Specialiştii din domeniu spun că factorul determinant a fost producţia foarte bună, căci „din 5 ani, 4 sunt siguri buni pentru agricultură şi într-unul suntem la mâna ploii”. În plus, ei menţionează că agricultura este rentabilă, pentru că primeşti subvenţie pe suprafaţă, ai acces facil la fonduri europene, iar noul Plan Naţional Strategic va începe în 2023 cu un buget de 6,7 miliarde de lei, preţurile cerealelor sunt istorice şi se aşteptă o producţie record de cereale în 2021. 

    Agricultura a fost al doilea cel mai râvnit sector după comerţ, dar în faţa construcţiilor şi transporturilor în acest an, mai arată datele de la Registrul Comerţului. Ovidiu Bucătaru, CFO în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spunea că terenurile sunt la fel de valoroase ca un start-up în domeniul IT, dar riscul este mai mare în IT decât în agricultură, de aceea mulţi investitori o preferă pe cea din urmă.

    Salarii dublate într-un deceniu, dar (prea) mici în comparaţie cu media economiei

    Agricultura este domeniul în care cea mai mare parte din forţa de muncă din România îşi desfăşoară activitatea. Potrivit statisticilor europene peste 20% din români lucrează în agricultură, acesta fiind cel mai mare procent din UE. În 2020, companiile din agricultură, care domeniu care cuprinde şi activităţiile de pescuit şi silvicultură, au avut o cifră de afaceri totală de 43,7 miliarde de lei şi aproape 120.000 de angajaţi, de la un număr de 25.000 de firme, arată datele de la Registrul Comerţului. Salariul mediu net al angajaţilor din domeniu a fost de 2.513 lei,
    sub media economiei, dar în creştere cu 125% faţă de acum zece ani, adică faţă de 2011, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS. De altfel, dacă luăm în calcul salariul mediu net până la final de iulie al acestui an, salariul mediu net a crescut cu 137% faţă de 2011.

    Însă hiba agriculturii româneşti este faptul că circa 2 milioane de persoane fac agricultură de subzistenţă, nu au contracte de muncă sau unii dintre ei mai lucrează cu contracte de zilieri, dar numai aproximativ 800.000 sunt fermieri cu acte în regulă. În România, predomină fermele foarte mici, majoritatea acestora fiind ferme de subzistenţă sau semisubzistenţă, ale căror venituri sunt extrem de fluctuante, printre altele din cauza riscurilor climatice. În plus, acestea folosesc producţia pentru propriul consum, ci nu pentru a o comercializa.

    Organizaţiile, federaţiile, mediul asociativ, cât şi fermierii cred că acestă situaţie se poate îndrepta prin investiţii în învăţământul agricol liceal, care s-a degradat în ultimele două decenii. De exemplu, numărul liceelor cu profil preponderent agricol a scăzut de la 120 al 57. De altfel, în ultimii ani, numărul absolvenţilor de licee agricole a scăzut, ceea ce duce la nivelul general scăzut de instruire al administratorilor exploataţiilor agricole, astfel că doar 0,4% dintre administratorii de ferme au o formare agricolă completă, în timp ce majoritatea covârşitoare a acestora au doar experienţă practică, conform celor mai recente statistici europene. Dezvoltarea unui sistem de formare profesională continuă se află într-un stadiu incipient, dar acesta ar putea conduce la creşterea fermelor mici sau dezvoltarea fermelor de familie, un concept des întâlnit în vestul Europei.

  • Care sunt sectoarele cu cea mai bună evoluţie în primul an de pandemie şi cine sunt cei mai mari pierzători

    Sunt aproximativ 60 de sectoare majore în economie, o parte industrii care reprezintă adevăraţi piloni de sprijin pentru mediul de business local, dar şi unele domenii poate mai puţin vizibile sau contorizabile, dar care sunt însă la fel de importante pentru bunăstarea unei ţări. În total, circa 770.000 de firme alcătuiau la finalul anului trecut întreg ecosistemul local de business, care angrenează în mecanismele sale circa 4 milioane de oameni, cunoscuţi mai simplu sub denumirea de salariaţi. Fiecare companie, dar şi fiecare angajat activează, respectiv lucrează într-un anumit sector. Ce a însemnat pandemia pentru toţi şi toate? Răspunsul diferă de la caz la caz.

    Doar patru sectoare majore din economie – construcţiile, posta şi curieratul, activităţile veterinare şi fabricarea produselor din tutun – au reuşit să crească anul trecut cu peste 10%, într-o economie afectată de pandemia de Covid-19, care a pus pe pauză anumite industrii şi care i-a făcut pe consumatori mai prudenţi în achiziţii. Dintre cele 63 de domenii mari analizate de ZF, mai puţin de un sfert, respectiv 15, au fost pe plus comparativ cu 2019 în ceea ce priveşte valoarea, o dovadă clară privind impactul pe care criza sanitară ‒ devenită şi economică – l-a avut asupra mediului de business local.

    Este interesant de observat că cifrele nu doar că nu mint, ci pictează un tablou foarte elocvent pentru ceea ce s-a întâmplat efectiv anul trecut.

    Construcţiile – fie ele case, blocuri, hale industriale sau chiar clădiri de birouri ‒ au continuat să se ridice în plină pandemie. Când aproape nimic altceva nu mai funcţiona, oamenii lucrau de zor pe şantierele din toată ţara. Şi cum avioanele erau staţionare la sol, magazinele de modă sau cosmetice erau închise, iar oamenii stăteau acasă şi în casă mai mult decât oricând, vânzările de imobile au fost pe val, ca de altfel şi alte domenii adiacente, precum comerţul cu electrocasnice, cu mobilă sau articole de bricolaj. Românii au investit în 2020 în lucruri palpabile şi în a-şi face şederea mai confortabilă în propria locuinţă ‒ nouă sau veche.

    În 2020, din statistici au dispărut 5.500 de firme şi 300.000 de salariaţi. În ceea ce priveşte numărul de actori economici, cu adevărat impactul pandemiei se va vedea în 2021, dat fiind că anul trecut statul încă pompa bani în mediul de business pentru a-l ţine în viaţă, chiar dacă „pe perfuzii”.

    Aceste schimbări în comportamentul de consum sunt confirmate şi de cifre, comerţul cu amănuntul cu produse nealimentare crescând anul trecut cu 3,6%. Această valoare ia în calcul însă şi moda, cosmeticele, carburanţii şi medicamentele, motiv pentru care avansul e unul temperat.

    Şi comerţul alimentar – analizat separat – se află printre sectoarele cu tracţiune în 2020, când vânzările au crescut cu aproape 9% în medie. Diferenţele de la lună la lună sunt însă majore. Februarie şi martie au fost luni de panică, de cumpărături impulsive şi de stoc, urmate de un aprilie pe minus, în care consumul s-a făcut în mare parte din ceea ce exista deja în cămară sau în frigider. Apoi, lucrurile s-au mai echilibrat pe parcursul anului, odată ce şi parcursul bolii a fost mai predictibil sau odată ce teama s-a mai atenuat.

    Totuşi, când vine vorba de comerţ – indiferent de tipul său – există un câştigător suprem, şi anume online-ul, care a fost de altfel motorul întregii economii, trăgând după sine şi alte sectoare. Nu există un CAEN special pentru comerţ online, dar o dovadă clară a evoluţiei sale spectaculoase o reprezintă creşterea pieţei de poştă şi curierat, de 15,7%, a doua cea mai mare din economie, după construcţii.

     

    Podiumul este completat de un domeniu poate mai puţin vizibil pentru publicul larg – activităţile veterinare. Totuşi, e vorba de o industrie de 1,7 mld. lei anul trecut, plus 12,8%, unde lucrează 7.500 de oameni. Cum a ajuns acest sector în lumina reflectoarelor? Tot datorită pandemiei. Timpul îndelungat petrecut la interior precum şi regulile de distanţare socială impuse de autorităţi i-au determinat pe oamenii din toată lumea, inclusiv România, să adopte sau să cumpere un animal de companie, fie el câine, pisică, hamster sau altă vietate. Fie doar pentru că aveau nevoie de companie, fie că aveau nevoie de o scuză în plus pentru a ieşi din casă, oamenii au decis în 2020 mai mult ca niciodată să aibă un pet, însă trendul exista deja într-o lume tot mai grăbită şi mai singură. Astfel, în jurul animalelor de companie s-a construit o adevărată industrie, de la cabinete veterinare la saloane de cosmetice pentru căţei şi pisici, la hoteluri de profil şi la producţia de haine sau jucării specifice.

    Orice criză îşi pune amprenta diferit asupra domeniilor din economie însă, spre deosebire de oricare altă perioadă dificilă de până acum, pandemia a avut o serie de particularităţi, fiind în primul rând o problemă a sistemului sanitar. De aceea, unele domenii au continuat să funcţioneze normal – comerţul online, retailul farma sau alimentar, curieratul sau livările la domiciliu. Altele s-au oprit aproape complet timp de câteva luni, lucru care nu s-a mai petrecut niciodată până acum. Turismul – cu toate subdomeniile sale – a fost poate cel mai lovit şi pare că va mai avea nevoie de nişte ani să îşi revină. Iar asta se vede, din nou, în cifre.

    Transportul aerian, agenţiile de turism şi industria spectacolelor sunt perdanţii anului trecut, postând scăderi de business ce depăşesc 50% şi urcă până la chiar 90%. Avioanele au stat mai mult la sol în 2020, agenţiile de turism nu au avut nici clienţi, dar nici destinaţii pe care să le vândă pentru că multe ţări şi-au închis graniţele pentru călători, iar industria spectacolelor a tras cortina în prima parte a anului trecut şi nu a ridicat-o până în 2021.

    La fel ca în cazul evoluţiilor pozitive, şi cele negative sunt înlănţuite. Oamenii nu au mai călătorit, nu au mai mers la birou, nu au mai ieşit cu zilele din casă, aşa că şi vânzările de maşini s-au prăbuşit, iar odată cu ele şi producţia de profil, motorul principal al economiei şi mai ales al exporturilor locale. Circa 135.000 de oameni lucrau la final anului trecut în domeniul fabricării autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor, cu 28.000 mai puţini ca în 2019. Industria a ajuns la 73,5 mld. lei, cu 21% sub nivelul dinainte de pandemie.

    Nici HoReCa nu a dus-o prea bine, nici industria de activităţi sportive, recreative şi distractive, toate fiind dependente de apetitul oamenilor de a ieşi, de a se plimba şi totodată de libertatea lor de a o putea face.

    Sunt mai bine de 20 de sectoare economice – dintre cele peste 60 analizate de ZF – care au postat scăderi de business de două cifre (peste 10%). Tocmai de aceea este relevantă analiza sectorială, ţinând cont că cifra de afaceri totală a companiilor din România a scăzut cu doar 5,5% în 2020, un an atipic, marcat de pandemia de Covid-19, care a adus cu sine şi o criză economică în multe sectoare. Astfel, la o privire de ansamblu, lucrurile nu arată dramatic, dar analizate în amănunt, ele spun o altă poveste.

    Datele de la Registrul Comerţului mai relevă şi că din statistici au dispărut
    5.500 de firme, dar şi 300.000 de salariaţi în 2020. În ceea ce priveşte numărul de actori economici, cu adevărat impactul pandemiei se va vedea în 2021, dat fiind că anul trecut statul încă pompa bani în mediul de business pentru a-l ţine în viaţă, chiar dacă „pe perfuzii”. În acest an se vede deja o creştere majoră a numărului de insolvenţe, care mai departe se poate traduce şi în falimente, radieri sau dispariţii de companii.

    În ceea ce priveşte numărul de salariaţi şi evoluţia cifrei de afaceri totale, estimările pentru 2021 sunt optimiste după primele opt luni, mai ales cele venite din partea executivilor şi specialiştilor din domeniile puternic afectate. Ei spun că era greu să fie un an mai slab ca precedentul, pentru că mai rău nu se poate. Totuşi, în contextul actual al pandemiei, cu un val 4 ce doboară record după record, nimeni nu se mai aventurează în a înainta cifre sau estimări. All bets are off!

  • Cum a evitat Franţa „marea demisioneală“

    Susţinere directă de stat pentru companii şi angajaţi în pandemie, reforme de dinaintea pandemiei şi vârsta de pensionare medie de 60,8 ani, toate acestea au ajutat Franţa să nu se lase prinsă în „marea demisioneală“.

    Francezii au beneficiat de pe urma programelor generoase de susţinere de stat pentru companii şi a unei redresări economice puternice, ceea ce a dus rata şomajului înapoi la nivelurile prepandemice de 8%. Însă, spre deosebire de Marea Britanie şi SUA, unde oamenii părăsesc forţa de muncă în număr record, Franţa şi alte ţări UE au evitat tendinţa cunoscută drept „marea demisioneală“: proporţia francezilor de vârstă activă angajaţi sau aflaţi în căutarea unui loc de muncă a urcat la 74%, un nivel record, scrie Financial Times.

    Astfel de tendinţe cresc speranţele că boomul economic post-pandemie ar putea marca o schimbare majoră pentru ţări ca Franţa care suferă de multă vreme de niveluri ridicate de şomaj structural.

    Susţinerea directă de stat pentru companii şi angajaţii acestora în pandemie explică parţial de ce muncitorii din Franţa şi unele ţări europene, cum ar fi Olanda, Norvegia şi Suedia, fie se alătură din nou forţei de muncă, fie o părăsesc în număr mai mic decât în alte economii dezvoltate.

    Măsurile luate înainte cu peste un deceniu înainte de pandemie, şi continuate de preşe­dintele Emmanuel Macron, au jucat de asemenea un rol. Măsuri ca o reducere cu 10 miliarde de euro a taxelor de business şi costurile mai mici legate de demiteri au încurajat companiile să facă angajări, spun economiştii.

    Politici ale lui Macron având drept ţintă tinerii au avut la rândul lor un impact, inclusiv o schemă ce oferă stimulente financiare com­paniilor pentru angajarea de ucenici.

    Economiştii au însă păreri împărţite cu privire la meritul lui Macron în revenirea pieţei muncii, iar temerile privind soliditatea acesteia persistă. Şomajul din Franţa este în continuare mai ridicat decât în UK sau Germania, iar companiile franceze raportează de asemenea dificultăţi în găsirea de forţă de muncă.

    Vârsta de pensionare din Franţa, cu o medie de 60,8 de ani, explică de asemenea parţial de ce forţa de muncă din această ţară nu a scăzut la fel ca în alte ţări în momentul redeschiderii economiilor.

    Mulţi dintre cei care au făcut parte din „Marea Demisioneală“ din SUA şi UK erau de vârstă mijlocie sau mai în vârstă de atât şi pur şi simplu au decis să se pensioneze mai devreme decât intenţionaseră.

    Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în Franţa, în Marea Britanie sunt acum cu aproape un milion de oameni mai puţin în forţa de muncă decât ar fi fost dacă tendinţele pre-pandemice ar fi continuat. Oferta de forţă de muncă pur şi simplu nu poate ţine pasul cu cererea, inactivitatea din UK având din ce în ce mai mult legătură cu sănătatea precară şi pensionarea anticipată. 

    Marea Demisioneală se resimte puternic şi în Germania, unde peste o treime din companii raportează o penurie de forţă de muncă.

     

  • Ştii ce este munca asincronă? Posibil viitorul

    Cum poţi munci atunci când vrei şi de unde vrei, dar fără să întârzii sau să blochezi un proiect la care lucrează şi alţi colegi, cu nevoi şi programe diferite de ale tale? Pentru această problemă s-a inventat conceptul de muncă asincronă.

    Pandemia şi provocările capitalismului modern, care trebuie să ia în considerare mai mult şi nevoile capitalului uman, au schimbat radical conceptul de muncă. Munca la birou, la ghişeu, în fabrică sau pe teren a rămas baza în anumite sectoare şi afaceri. Însă în altele tendinţa de a munci de la distanţă se îndreaptă spre munca de oriunde, dacă se poate doar atunci când vrei tu, adică spre o flexibilitate care în urmă cu câţiva ani era de neconceput. Conceptul de muncă în care angajatul era disponibil oricând între 8 dimineaţa şi 4 seara (cu mici variaţiuni de program) pare brusc învechit şi nedorit. Iar puterea angajatului de a face el regulile creşte datorită penuriilor de forţă de lucru şi de specialişti.

    Astfel, angajatorii şi analiştii au început să dea o atenţie mai mare muncii asincrone. Unii spun că aceasta ar putea chiar opri „marea demisioneală” cu care se confruntă angajatorii din SUA şi nu numai. Se dă o echipă: un coleg a ales să-şi urmeze iubita la Budapesta, oraş care este pe alt fus orar; un altul trebuie să-şi întrerupă munca pentru a-şi duce şi aduce copilul de la şcoală; colega lucrează mai bine seara aşa că preferă să se trezească mai târziu şi să-şi încheie lucrul mai pe seară. Dar toată lumea lucrează la acelaşi proiect. Comunicarea şi colaborarea în timp real ar fi ideală, dar este imposibilă. Aici intervine comunicarea asincronă, schimburi care nu se efectuează în timp real, ci în funcţie de disponibilitatea individului, scrie BBC. Mai pe scurt, munca asincronă înseamnă că munceşti când vrei tu, explică şi Financial Times. Spre comparaţie, muncă sincronă este atunci când oamenii colaborează între ei în acelaşi timp, cum ar fi la şedinţe. 

    Conceptul de muncă asincronă nu este nou şi este probabil ca o parte a zilei de lucru a oricui să fie deja asincronă. Poate că este vorba de un client de la celălalt capăt al continentului sau cu colegi de pe diferite fusuri orare. Unii îşi fac ordine şi curăţenie în e-mail înainte de culcare în timp ce toţi ceilalţi sunt offline. De cele mai multe ori, partea asincronă a muncii ţine de comunicare. După ce pandemia i-a forţat pe mulţi să părăsească clădirile de birouri şi să ocupe spaţii private, comunicarea asincronă a făcut rădăcini mai adânci în viaţa de zi cu zi. Şi, deşi întâlnirile pe Zoom şi mesageria instantanee sunt sincrone – adică au loc în timp real şi imediat – mulţi dintre noi lucrăm acum mai mult în funcţie de propriile noastre programe, mai ales când jonglăm cu alte sarcini personale. Acest lucru face ca lucrul sincronizat cu toţi ceilalţi să fie aproape imposibil. Pe de o parte, acest lucru oferă angajaţilor mai multă libertate de a lucra într-un mod care are sens pentru viaţa lor.

    Cu toate acestea, unii spun că comunicarea asincronă este mai lentă şi mai puţin colaborativă şi ne poate face să ne simţim izolaţi. Deci, pentru că tot mai multe companii trâmbiţează flexibilitatea angajaţilor în lumea postpandemie, ar trebui să ne aşteptăm ca toţi să muncim asincron în viitor? Şi cum va schimba acestă tendiţă modul în care ne facem treaba? Munca asincronă nu este acelaşi lucru cu munca de la distanţă. Deşi munca de la distanţă implică adesea multă comunicare asincronă, aceşti doi termeni sunt categoric diferiţi. „Cred că este important de remarcat faptul că munca de la distanţă şi cea asincronă nu sunt echivalente”, spune Jen Rhymer, cercetător la Universitatea Stanford, care a analizat modul în care companiile implementează atât modelele sincrone, cât şi cele asincrone. Unele companii care au îmbrăţişat munca de la distanţă încă se aşteaptă ca angajaţii să fie la birourile lor de acasă de la nouă la cinci, aşa cum ar face-o la birou, şi să participe la activităţi sincrone, cum ar fi check-in-urile pe Zoom.

    Aşa cum încă nu ştim cu siguranţă cât timp vom lucra la birou şi cât timp de la distanţă de acum încolo în mediul postpandemie este, de asemenea, greu de cuantificat cât de mult vom lucra asincron şi cât în timp real. Dar nu au existat niciodată mai multe posibilităţi ca acum pentru cum ar putea arăta zilele noastre de lucru în viitor – şi cum vor comunica şefii ceea ce decid.

    În munca asincronă, totuşi, angajaţii îndeplinesc sarcinile în funcţie de propriul orar, care poate fi foarte diferit de cel al colegilor lor. Aceasta înseamnă că nu se aşteaptă la o comunicare imediată – oamenii răspund atunci când le este convenabil şi în orele când sunt dispuşi să lucreze. Huburile online, cum ar fi Google Docs sau Dropbox, ajută la facilitarea acestui mod de lucru; oamenii pot accesa singuri resursele de care au nevoie şi apoi pot trimite sarcinile finalizate altor colegi, care le pot prelua ori de câte ori începe ziua lor de lucru. Desigur, echipele şi organizaţiile care lucrează din mai multe ţări au fost familiarizate cu munca asincronă cu mult înainte de pandemie. Dacă o companie are personal în Tokyo, Paris şi Los Angeles, de exemplu, diferitele fusuri orare fac imposibil lucrul sincron tot timpul. Ceea ce este diferit acum este modul în care pandemia a făcut comunicarea asincronă mult mai comună, chiar şi pentru companiile fără personal internaţional. Nimeni nu se află fizic în acelaşi spaţiu în acelaşi timp şi mulţi oameni au ajuns să lucreze la ore neconvenţionale pentru a se ocupa de îngrijirea copiilor şi a altor membri ai familiei, de exemplu. Aceasta înseamnă că unii angajaţi care erau obişnuiţi să-şi aibă colegii alături de ei de la nouă la cinci au fost forţaţi să treacă la lucrul asincron – care vine atât cu beneficii, cât şi cu provocări. „Lucrul de la distanţă şi mai ales asincron este o opţiune importantă, dar nu potrivită pentru toată lumea; este un mod de lucru care presupune compromisuri”, spune Rhymer.

    Avantajele lucrului asincron includ capacitatea de a rezerva timp pentru gândire profundă. „Când aşteptarea unui răspuns imediat este eliminată, oamenii sunt capabili pe de o parte să se concentreze pe munca lor perioade lungi de timp, iar pe de alta să aleagă în care anume ore din zi răspund colegilor”, explică cercetătoarea. Munca asincronă facilitează, de asemenea, integrarea noilor angajaţi, spune Erica Brescia, ofiţer de personal la GitHub, o companie de software ai cărei angajaţi lucrau în proporţie de 70% la distanţă înainte de pandemie. „Noii angajaţi au acces la mai multe informaţii relevante pentru munca lor şi pot urmări cu uşurină contextul din jurul deciziilor care au fost luate înainte de debutul lor”, spune Brescia. Acest lucru se datorează faptului că prin intermediul comunicării asincrone mai multe lucruri trebuie să se facă în scris astfel încât oamenii să poată citi informaţii importante. Şi cu totul documentat, este mai uşor ca oamenii să fie la curent cu tot ce se întâmplă. Comunicarea asincronă poate ajuta, de asemenea, la reducerea suprasaturării cu şedinţe, adaugă ea: personalul superior poate înregistra anunţuri săptămânale pe care oamenii le pot viziona când pot, de exemplu. Stabilirea propriului program sporeşte, de asemenea, multe dintre beneficiile existente ale muncii de la distanţă: locaţia nu contează, puteţi lucra în propriul ritm în sau în afara orelor tradiţionale de birou, iar acest lucru face mai uşor să jonglaţi cu responsabilităţile de acasă şi echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa privată.

    Cu toate acestea, un posibil dezavantaj al lucrului asincron este că poate ajunge să estompeze graniţa dintre muncă şi casă – o limită care a devenit deja mai neclară în timpul pandemiei. Ar putea fi mai tentant să verifici e-mailul la culcare, de exemplu, deoarece atunci colegii de echipă din alte regiuni încep să intre online. Lucrul de unul singur, cu propriul tău program, te poate face, de asemenea, să te simţi deconectat de restul organizaţiei tale, exacerbând singurătatea din epoca pandemiei. În plus, comunicarea asincronă cu colegii nu aduce niciun feedback imediat sau indicii vizuale pe care le oferă comunicarea în persoană sau sincronă. În plus, o povară surprinzător de mare care revine angajatului este de a rămâne la curent şi în contact cu organizaţia sa.

    Comunicarea asincronă „oferă oamenilor mai multă autonomie în modul în care lucrează, iar odată cu aceasta vine şi mai multă responsabilitate”, spune Kristen Shockley, profesor asistent de psihologie la Universitatea din Georgia, specializată în psihologie aplicată în afaceri. Deci, în timp ce o companie le-ar putea permite angajaţilor să lucreze după propriul program, individul îşi asumă responsabilitatea de a accesa resursele echipei şi de a-şi gestiona sarcinile într-un mod în care nu le-ar face într-un birou care funcţionează la orele „normale”. În cele din urmă, mai puţin contact fizic şi supraveghere din partea organizaţiei înseamnă că angajatul este responsabil pentru propria productivitate. Dar acest lucru necesită multă încredere din partea angajatorului, ceea ce poate deschide probleme de micromanagement. Shockley crede că munca asincronă ar putea duce chiar la o creştere a monitorizării angajaţilor.

    Experţii mai spun că socializarea şi conversaţiile informale suferă sub modelul de lucru asincron, la fel ca brainstormingul şi creativitatea colaborativă. Este mult mai dificil să ai acele momente „de revelaţie”, iar interacţiunile care chiar se întâmplă pot fi mai uşor interpretate greşit. „Când oamenii trimit e-mailuri sau mesaje pe Slack, este mai greu să înţelegi intenţia expeditorului, deoarece nu îi poţi auzi tonul vocii sau nu îi poţi vedea expresiile faciale şi limbajul corpului. Chiar şi emojiurile pot fi interpretate greşit”, spune Michael Johnson, profesor asociat de management la Universitatea din Washington.

    Cel mai important, pentru ca o companie să poată profita la maximum de asincronicitate, aceasta trebuie să cultive încrederea. Trebuie să renunţe la ideea că a fi indisponibil este echivalent cu o persoană care nu lucrează. Deloc surprinzător, o astfel de schimbare trebuie să vină de sus.

    „Un alt dezavantaj este nevoia de a petrece atât de mult timp răspunzând la mesaje. Mulţi oameni sunt frustraţi de timpul pe care îl consumă pe e-mail.” Comunicarea asincronă nu este ceva care poate fi pornit simplu, ca de la un comutator. O trecere către acest tip de muncă înseamnă o transformare internă a companiei – schimbarea „culturii şi normelor”, spune Rhymer, cum ar fi decizia de a oferi angajaţilor mai multă libertate şi responsabilitate. La fel ca oferirea opţiunii de a lucra de la distanţă, compania trebuie să se angajeze să facă din comunicarea asincronă o parte a culturii sale – altfel nu va găsi niciodată procesele şi instrumentele organizaţionale necesare pentru a face cu adevărat fezabil acest model. În plus, este posibil să nu ştim suficient despre comunicarea asincronă pentru a începe să o implementăm imediat, apoi să o declarăm calea către viitor. În multe privinţe, ultimul an a fost un experiment major atât în ceea ce priveşte munca de la distanţă, cât şi munca asincronă şi trebuie să învăţăm mai mult pentru a ne da seama ce poate fi păstrat şi ce, aruncat. Rhymer spune că şi angajaţii şi managerii sunt îndreptăţiţi să se întrebe care sunt lucrurile care trebuie făcute cu adevărat sincron”. La GitHub, Brescia a descoperit un răspuns: „Echipele vor dori în continuare comunicare în timp real pentru a lua decizii, pentru a face brainstorming creativ şi pentru a construi relaţii cu colegii şi clienţii lor. Şi vor folosi comunicaţii asincrone pentru a documenta aceste decizii, pentru a colecta informaţii şi feedback, pentru a urmări progresul şi lucra eficient cu membrii echipei din diferitele zonele orare.” Aşadar, aşa cum încă nu ştim cu siguranţă cât timp vom lucra la birou şi cât timp de la distanţă de acum încolo în mediul postpandemie, este, de asemenea, greu de cuantificat cât de mult vom lucra asincron şi cât în timp real. Dar nu au existat niciodată mai multe posibilităţi ca acum pentru cum ar putea arăta zilele noastre de lucru în viitor – şi cum vor comunica şefii ceea ce decid. Cel mai important, pentru ca o companie să poată profita la maximum de asincronicitate, aceasta trebuie să cultive încrederea. Trebuie să renunţe la ideea că „a fi indisponibil este echivalent cu o persoană care nu lucrează”, spune Allan Christensen, director de operaţiuni la compania de tehnologie Doist, care are o echipă care lucrează numai de la distanţă. Deloc surprinzător, o astfel de schimbare trebuie să vină de sus.

  • Pandemia a pus la încercare departamentele de resurse umane, dar le-a dat şi şansa să se afirme, să aibă un impact în viaţa angajaţilor

    „Departamentul de resurse umane a fost nevoit să lucreze în circumstanţe diferite, dar ne-a oferit ocazia să fim mândri, a fost vorba de ce putem să facem pentru a avea cu adevărat un impact. A fost foarte important să arătam că ne pasă de angajaţi.“

    Pandemia a pus la încercare departamentele de resurse uma­ne, dar le-a dat şi şansa să se afirme, să aibă un impact în viaţa angajaţilor, a fost una dintre concluziile videoconferinţei ZF HR Con­fe­rence. Cum se pregătesc marii anga­ja­tori pentru anul 2022, organizată de Ziarul Financiar cu sprijinul partenerilor BAT România, Creasoft, Druid şi OTP Bank.

    „Această pandemie a fost o perioadă foarte dificilă nu doar pentru departa­mentul de HR, ci la nivel de business în general. Departamentul de resurse umane a fost nevoit să lucreze în circumstanţe di­ferite, dar ne-a oferit ocazia să fim mândri, a fost vorba de ce putem să facem pentru a avea cu adevărat un impact. A fost foarte im­portant să arătam că ne pasă de an­gajaţi“, a declarat Vera Cubranic Bocak, director HR pentru aria Europa Centrală şi de Sud în cadrul British American Tobacco (BAT).

    Elena Branche, product owner în cadrul Druid, o platformă de automati­zare a proceselor, inclusiv în zona de resurse umane, afirmă că departamentele de resurse umane vor să le dea angajaţilor timpul necesar pentru a nu se mai ocupa de acţiunile administrative.

    „În principal, departamentele de re­surse umane vor să le dea angajaţilor tim­pul necesar pentru a nu se mai ocupa de acţiunile administrative, ci de cele care au o valoare adăugată în businessul lor. (…) Tot mai multe companii folosesc asistenţi virtuali pentru a automatiza, a optimiza costurile şi a reduce timpul de procesare a unei aplicaţii online folosind asistenţii virtuali Druid în procesul de recrutare“, a spus ea în cadrul evenimentului.

    Mădălina Moraru, EMEA HR re­gio­nal leader & HR business partner, Verifone, unul dintre cei mai mari furnizori de soluţii de plată şi comerţ electronic la nivel global, crede că momentul acesta de pandemie a egalizat unele industrii cu celalalte şi nu mai este vorba de un avânt sau despre lucruri noi pentru că oamenii au început să fie într-un context similar, aproa­pe indiferent de industrie.

    „Asta înseamnă că lucrează de acasă sau remote, au aceleaşi griji legate de cum să îşi gestioneze copiii în timp ce lucrează de acasă, cum să îşi gestioneze finanţele, anxietatea. Am trecut cu toţii la acelaşi timp de muncă“, a explicat ea.

    Vera Cubranic Bocak, director HR pentru aria Europa Centrală şi de Sud, BAT: Această experienţă cu pandemia a accelerat gândirea din jurul subiectului despre ce înseamnă să oferi un mediu unde nu doar salariile, ci şi beneficiile oferite sprijină mediul de lucru unde performanţa este încurajată.

    Adrian Dinu, fondator, Creasoft: Dacă la începutul pandemiei, angajaţii lucrau cu mult peste opt ore, astăzi media timpului de lucru de acasă a scăzut sub şase ore. Cumva este normal, nici la birou nu lucra nimeni mai mult de şase ore.

    Elena Branche, product owner, Druid: Tot mai multe companii folosesc asistenţi virtuali pentru a automatiza, a optimiza costurile şi a reduce timpul de procesare al unei aplicaţii online folosind asistenţii virtuali Druid în procesul de recrutare.

  • Rafila: Dacă reuşim să scăpăm de la moarte 5.000 – 10.000 de oameni mi se pare extraordinar

    Alexandru Rafila, propus la Ministerul Sănătăţii, spune că, dacă va reuşi să scape de la moarte 5.000 – 10.000 de oameni, i se pare extraordinar. Rafila vorbeşte şi despre prima dificultate pe care o vede la minister. 

    Întrebat, marţi seara, la „Marius Tucă Show” de la Aleph News, ce înseamnă pentru Alexandru Rafila postul de ministru al Sănătăţii, Rafila a răspuns: „fără să fie o declaraţie demagogică, e o foarte, foarte mare responsabilitate. Lumea are multe aşteptări. Cred că sunt 2 tipuri de aşteptare: în primul rând este vorba de evitarea unei situaţii similare ca cea prin care tocmai am trecut şi cea de-a doua este calea spre normalitate”.

    Rafila a afirmat că ştie destul de bine sistemul şi Ministerul Sănătăţii şi crede că dificultatea va fi legată de resursa umană care, „atât cât există, trebuie mobilizată să lucreze” pentru controlul imediat al pandemiei.

    „Trebuie un efort. Şi mai e un lucru pe care vreau să îl spun. Nu mai discutăm de Ministerul Sănătăţii de la PSD sau al coaliţiei, problema e a României, nu a coaliţiei şi din punctul ăsta de vedere nu am niciun fel de prejudecată şi lucrez cu oricine are bunăvoinţă şi disponibilitate şi ştiinţă. Nu nu mă interesează vechea moştenire sau greaua moştenire. Dacă reuşim să scăpăm de la moarte 5.000 de oameni sau 10.000 de oameni, mi se pare un lucru extraordinar. Trebuie să mai faci şi altceva, dar lucrul ăsta trebuie să fie prioritatea, ca grozăviile astea cu 500 de decese pe zi să nu se mai repete”, afirmă Rafila.

    Dacă va reuşi să obţină acest lucru, crede ministrul propus al Sănătăţii, va fi o speranţă către calea spre normalitate.

  • Opt afaceri în franciză, născute în pandemie. Ce factori le-au ajutat să supravieţuiască în criza sanitară

    Tot mai mulţi antreprenori români au decis în pandemie să-şi crească afacerile prin sistemul de franciză. Noile modele de business din piaţa de francize din România, care cuprinde peste 400 de concepte de activitate, sunt atât din industrii care îşi revin rapid din criză, cum ar fi HoReCa sau industria de înfrumuseţare, cât şi din sectoare de activitate care au crescut în pandemie, cum sunt construcţiile şi educaţia, susţine Paul Voicu, managing partner Franchwise, companie de consultanţă în domeniul francizelor.
     
    1.  L’Amande
    Cofetăria cu laborator propriu pentru produse fără gluten, L’Amande – Desserts sans gluten, o afacere  începută de Daniela Alecse în 2016, a făcut primul pas către sistemul de franciză în pandemie.
    Povestea afacerii L’Amande a început în urmă cu şase ani, atunci când Daniela Alecse, fondatoarea companiei, care la acea vreme lucra într-o corporaţie, a fost diagnosticată cu boala celiacă (intoleranţă la gluten). Una dintre cele mai mari provocări antreprenoriale cu care s-a confruntat Daniela Alecse atunci când a decis să înfiinţeze business-ul a fost faptul că majoritatea distribuitorilor de materii prime din HoReCa nu ştiau exact ce presupune un produs „gluten free”. Referitor la dezvoltarea modelului de business L’Amande – Desserts sans gluten prin sistemul de franciză, ultima investiţie a fost realizată în acest an, atunci când a fost deschisă prima franciză în Bacău. Investiţia într-o franciză L’Amande poate ajunge şi la 50.000 de euro. De curând a fost semnată şi a doua franciză, dar locaţia încă nu a fost aleasă.
    Printre motivele pentru care acest model de business s-a dezvoltat în pandemie, enumerate de reprezentanţii Franchwise, se numără cererea pentru produse şi dieta stricte fără gluten, aflată în creştere constantă, şi creşterea apetitul antreprenorial în oraşele mari din ţară. „Spre exemplu, prin sistemul de franciză, au fost realizate două investiţii noi  L’Amande: la Bacău, investiţie de 50.000 de euro, şi la Timişoara.”
     
    2. Bubble Waffles
    Bubble Waffles, un concept românesc care are la bază produse de tip desert, este un business început în Constanta în anul 2017 care a deschis în pandemie primele locaţii francizate. Bubble Waffles este o afacere pornită de la zero de Cristian Chifoi şi Cristian Matei, cu două unităţi proprii deschise în Constanţa şi Sibiu, şi primele unităţi deschise în Bucureşti şi Braşov, după care urmează deschiderea unor francize noi în Târgovişte şi Timişoara. Motivul pentru care acest model de business s-a dezvoltat în pandemie este creşterea interesului pentru afaceri care au în portofoliu produse simple, uşor de vândut în spaţii cu vad comercial.
     
    3. Biotiful
    Biotiful este un business cu saloane de frumuseţe care estimează anul acesta o cifră de afaceri de 1,5 milioane de euro. Angelina Cozma, fondatoarea companiei, a decis să-şi extindă businessul prin sistemul de francize şi vrea să se dezvolte la nivel naţional. Elementele care au dus la dezvoltarea acestui business în pandemie sunt: faptul că industria de beauty şi-a revenit după eliminarea restricţiilor, iar saloanele de înfrumuseţare sunt mai populare ca niciodată, tendinţele de creştere a consumului de servicii şi produse non-toxice, şi faptul că e un business construit în jurul unei comunităţi.
     
    4.Maison des Crêpes
    Maison des Crêpes este un lanţ de restaurante bazat pe clătite dulci şi sărate dezvoltat de Valentin Strugaru, antreprenor cu experienţă în industria Horeca care s-a dezvoltat în franciză în pandemie prin cinci locaţii noi în Bucureşti, Ploieşti, Iaşi şi Buzău. Grupul City Grill, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa restaurantelor din România, a preluat 49% din acţiunile businessului Maison des Crêpes. Parteneriatul creat aduce expertiza şi resursele unuia dintre cei mai puternici jucători din industria restaurantelor din România. „Am cumpărat 49% din Maison des Crêpes şi vrem să deschidem în franciză 30 de restaurante în trei ani,” spune Dragoş Petrescu, fondator City Grill. După redeschiderea sectorului HoReCa post-lockdown, vânzările grupului au ajuns undeva la 70% faţă de nivelul din 2019. Susţinerea investitorului strategic City Grill şi faptul că sectorul HoReCa este o piaţă uşor francizabilă se numără printre motivele care au stat la baza evoluţiei businessului în perioada pandemiei.
     
    5. Graphein
    Compania antreprenorială Graphein s-a extins la nivel naţional în pandemie prin deschiderea a trei francize, în Iaşi, Bucureşti şi Cluj-Napoca.
    Investiţia minimă în franciză începe de la 5.000 euro şi poate ajunge la 50.000 euro şi include furnizarea echipamentelor şi a tehnologiei necesare, mobilier, stocul iniţial de echipamente de protecţie, campania de marketing de lansare şi capital circulant pentru primele trei luni operaţionale. Factorii care au permis creşterea afacerii în această perioadă sunt, pe de-o parte, faptul că domeniul construcţiilor nu a fost afectat de pandemie, ba chiar, spre deosebire de alte domenii, aici chiar au fost creşteri semnificative în 2020 şi în anul 2021, dar şi faptul că scanarea 3D ar trebui să devină o practică cât mai comună în domeniu, întrucât eficientizează foarte mult procesul măsurătorilor şi de întocmire al releveelor şi este un pas important în modernizarea întregii industrii.
     
    6. Kiddo
    Kiddo Play Academy, este un business antreprenorial românesc specializat în dezvoltarea de centre de joacă pentru copii. Kiddo Play Academy este prezent în Bucureşti cu doua locaţii, în Băneasa Shopping City şi ParkLake şi vor sa ajungă în toate oraşele cu peste 300.000 de locuitori din ţară, iar investiţia pe o locaţie este de aproximativ 700.000 euro pentru un concept cu suprafeţe mari, de minim 800 de metri pătraţi. Viitorul proiect Kiddo Play Academy se va desfăşura pe o suprafaţă de 3.200 de metri pătraţi, în urma unei investiţii de peste un milion de euro. Lipsa conceptelor mari în principalele centre economice ale ţării, cum e Cluj-Napoca, care nu dispune de spaţii de joacă pentru copii într-un spaţiu indoor, au impulsionat dezvoltarea businessului.
     
    7. Nomin Jyuku – matematică mentală japoneză
    Povestea Nomin Jyuku începe în 2015, când se deschide primul centru de soroban din România, fiind reprezentantul oficial al Şcolii Japoneze Houmei Jyuku – membru de onoare al Federaţiei Naţionale Japoneze de Soroban. Tehnica Nomin Jyuku este tehnica de aritmetică mentală creată în totalitate de experţii japonezi ai şcolii Houmei Jyuku, recunoscută pentru peste 70 de ani de tradiţie în soroban. Reputaţia dobândită o plasează în rândul celor mai vechi şi eficiente şcoli din lume, care stăpânesc metoda autentică de învăţare a sorobanului şi a calculelor japoneze. Motivele pentru care acest model de business se dezvoltă în pandemie de datorează faptului că francizele care au un model de business în industria educaţiei vor creşte rapid în context pandemic, dar şi pentru că părinţii investesc tot mai mult în educaţia copiilor.
     
    8.  Deziclean
    Cu peste zece ani experienţă şi 368 de clienţi, Deziclean oferă servicii de curăţenie pentru birouri, sectorul comercial, industrial, alimentaţie şi rezidenţial. Cu o cifră de afaceri de peste 6 milioane euro, Deziclean este unul dintre cei mai mari angajatori din industria de servicii de curăţenie din România, cu un număr aproximativ de 700 de angajaţi. Un francizat Deziclean trebuie să aibă un buget de 39.800 euro de investit pentru începerea business-ului. Creşterea pieţei serviciilor de curăţenie datorită revenirii din zonele de birouri şi comercial şi continuarea creşterii în domeniile industrial şi rezidenţial, două industrii care au crescut în pandemie stau la baza evoluţiei sale, alături de noul context în care afacerile îşi desfăşoară activitatea: mai multe restricţii de curăţenie impuse de pandemie.