BusinessMagazin

Tag: obiecte

  • Secretul Mariei Tănase şi alte obiecte de colecţie – GALERIE FOTO

    Maria Tănase declara, printr-un text olograf, scris la 23 februarie 1957 – în contextul cazului cu privire la paternitatea compoziţiei, disputate între Richard Stein şi compozitorul american Cole Porter –, că melodia „Sanie cu zurgălăi” a fost compusă special pentru ea, de către românul-evreu Richard Stein.

    Expoziţia de la Palatul Cesianu-Racoviţă, numită “Cabinetul de Curiozităţi – Arta Fotografiei, Muzicii şi Scrisului”, aduce în atenţia colecţionarilor câteva piese cu valoare muzeală ce vor fi scoase la licitaţie miercuri, 29 ianuarie, după cum anunţă un comunicat al casei de licitaţii Artmark.  Casa de licitaţii a fost înfiinţată în urmă cu cinci ani şi deţine o cotă de piaţă de 75%, având vânzări de 14,6 milioane euro în 2012.

    Atracţia centrală a expoziţiei de la Palatul Cesianu-Racoviţă o reprezintă Orchestrionul fabricat într-un atelier austriac, la sfârşitul secolului al XIX-lea (estimat la 4.000 de euro), ce se mai găseşte într-un exemplar pe teritoriul României la Complexul Muzeal Naţional „Moldova” din Iaşi. Orchestrionul poartă marca distribuitorului Jacques Calmanovici, proprietar al magazinului de profil „La înger” din Iaşi.

    Melodiile înregistrate fac parte din repertoriul popular românesc, dar şi din cel monden al epocii: ”Hora pe bătae”, ”Chindia olteanului”, ”Bulgăraşul”, ”Susi Walser”, ”Hercules Vals”, ”Polca Serafina”.

    O altă piesă de colecţie este Jukeboxul marca Wurlitzer, fabricat în 1954 (estimat la 2.000 de euro), ce provine dintr-o fabrică ce a scris istorie în civilizaţia modernă a SUA. Germanul naturalizat american Franz Rudolph Wurlitzer aducea în 1853, la Cincinnati, în noua sa patrie, tradiţia confecţionării instrumentelor muzicale, asupra cărora inovează prin noi mijloace tehnice de expresie. Compania s-a dezvoltat, iar după cel de-al Doilea Război Mondial începea producţia de aparate automate de tip Jukebox, care vor deveni emblematice pentru evoluţia muzicii.

    Seria destinată soldaţilor americani angajaţi în Războiul din Coreea (1950-1953) a sporit prestigiul companiei, care se extinde şi în Europa. Exemplarul de faţă utilizează 52 de discuri pe vinil şi are încorporat propriul sistem de amplificare a sunetului.
     

  • Cultura merge pe drum şi trece graniţa prin stomac

    ADRIANA SOHODOLEANU
    (CĂLĂTOR PASIONAT, GASTRONOM ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE DESERTURI ŞI CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

    În oraşe, cultura venea pe via, intra pe cardo maximo, cotea pe decumanus şi de acolo intra în case prin apeducte şi băi, ingrediente din provincii de la celălalt capăt al imperiului, sclavi şi idei filosofice, discursuri şi obiecte domestice.

    Cu ajutorul drumurilor, provinciile erau polenizate încrucişat, ceea ce se întâmplă şi astăzi – cum este cazul micii provincii Limburg, din sudul Olandei, în care am ajuns pentru un weekend luna trecută. Stein este un sat olandez normal, poate puţin mai mare ca altele. Are 25.000 de locuitori, este preponderent rezidenţial şi deci foarte liniştit, locuitorii merg la brutărie şi concerte cu bicicleta, iar mallul a ars acum patru ani şi este în reconstrucţie. Nimic neobişnuit, până acum, pentru această parte de lume.

    Din punct de vedere culinar, Olanda nu oferă multe, însă poate părea paradoxal că opţiunile sunt nenumărate în ceea ce priveşte restaurantele etnice. Multitudinea etniilor imigrante strămutate în nordul european pe căi rutiere, maritime sau aeriene aduce la o aruncătură de băţ cam tot ce ţi-ai putea dori în materie gastronomică, de la restaurante de fine dining la take-away, all-you-can-eat şi lanţuri de supermarketuri asiatice pe mii de metri pătraţi.

    Graţie geografiei generoase – de ţară aflată la graniţa cu Belgia şi Germania –, oameni care nu ieşit vreodată din marele sat european sunt versaţi în meniurile japoneze şi particularităţile patiseriei franceze. Săteni olandezi care poate nu au mers vreodată cu avionul îşi prepară micul dejun pe pâine nemţească, pot avea scoici aburite în bere la prânz în Liege – doar 40 km mai departe, prilej să alimenteze la benzinăria de acolo (că e mai ieftin) – sau să mănânce sushi ori specialităţi indiene în satul vecin.

    Acelaşi lucru se întâmplă în zonele de confluenţă franceză-elveţiană-germanică. Ştiu familii care locuiesc în Franţa, lucrează în Elveţia, fac cumpărăturile în Germania, iar copiii trec graniţa cu bicicleta pentru a merge la şcoală.

    EUROPA PROVINCIALĂ ESTE MAI COSMOPOLITĂ DECÂT CAPITALELE UNOR STATE DIN ESTUL EUROPEAN, ORIENTAL SAU ÎNDEPĂRTAT.
    Geografia nu este însă singura responsabilă pentru această globalizare culinară şi nu numai. Drumurile sunt impecabile, indiferent că mergi prin sate sau treci graniţa, iar aceasta din urmă practic nu mai există. Acum eşti în Olanda, două clipiri mai târziu vezi deja semne de circulaţie în franceză şi flamandă, iar din Ungaria ajungi în Austria cu preţul câtorva ore.

    Uşurinţa şi rapiditatea contribuie decisiv. În definitiv şi noi am merge mai des la Istanbul sau Budapesta dacă nu ar trebui să o facem pe drumurile Bulgariei sau serpentinele de pe Dealul Negru. Şi mai e ceva – curiozitatea. Mobilitatea fizică este dublată de una a minţii şi a gustului. Poate are de-a face cu secolele de aventurare pe mare sau uscat şi spiritul cuceritor şi colonizator. Poate este ceva dezvoltat în urma evoluţiei economice şi edilitare – bugete familiale mai generoase şi infrastructură rutieră interorăşenească.

  • Roca are un nou director

    Castro a ocupat postul de managing director al Roca Bulgaria din 2008, cu rezultate remarcabile pe piata bulgareasca.
    In prezent, Sergio Castro este Country Manager Roca in Albania, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Kosovo, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Romania, Serbia si Slovenia. Toate activitatile Roca Group din aceste tari se vor desfasura sub supravegherea sa.
    Sergio Castro s-a nascut in 1971 la Bilbao, Spania. A obtinut diploma de licenta in Economie la Universidad Complutense de Madrid, iar in 2003 a primit specializarea in Contabilitate si Audit de la Universidad Politecnica de Madrid. In decembrie 2001, Castro s-a alaturat echipei Laufen CZ (o companie a Roca Group) in Cehia, pe functia de Group Coordinator. In 2003, a preluat responsabilitatile de Export Area Manager pentru Statele Baltice, Ungaria si Romania, iar din 2005, pana in august 2008, a fost Director Administrativ si Financiar pentru Laufen CZ s.r.o., Cehia. Din 2008, Sergio Castro a devenit Managing Director Roca Bulgaria si a condus cu succes compania in ultimii patru ani si jumatate.
    Roca este o companie spaniola care are 20600 de angajati si 76 de unitati de productie, fiind prezenta in peste 135 de tari din intreaga lume.

    Roca este lider de piata in Europa, America Latina, India si Rusia. Este, de asemenea, un important jucator pe pietele din China si restul Asiei, precum si in Africa si Orientul Mijlociu.
     

  • Principesa Irina a fost arestată în SUA. Reacţia Casei Regale a României

     Potrivit acuzării, luptele implicau zeci de cocoşi, echipaţi cu cuţite sau alte obiecte tăioase ataşate de picioare, luptând până la moarte într-un sport sângeros interzis în prezent în 50 de state americane, relatează portalul OregonLive.com.

    Un arbitru supraveghea luptele şi concesionarii vindeau bere şi mâncare, iar cei care administrau acţiunea luau 10 procente din sumele pariate, potrivit acuzării.

    John şi Irina Walker – împreună cu vecinii lor David Sanchez, 29 de ani, şi Aurelia Garcia Mendoza, 33 de ani, şi prieteni din Hermiston, Mario “El Cuba” Perez, 62 de ani, şi Jose Luis Virgen Ramirez, 48 de ani – au fost acuzaţi de operarea unor jocuri de noroc ilegale şi de sacrificarea ilegală a unor animale prin luptă la ferma soţilor Walker din Morrow County.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De la tuburi de seringi într-un apartament, la decorul vitrinei Cartier

    Un mic atelier de obiecte din sticlă de la marginea Bucureştiului a ajuns să producă pentru mari firme de mobilă obiecte care pot ajunge şi până la 2.000 de euro. Cum treci însă de la o maşină de tăiat sticla şi tuburi de seringi la desingul de lux şi care este secretul rezistenţei pe o piaţă unde atelierele de sticlă se numără pe degete?

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

    Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 09.08.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

     

  • Piaţa de artă la jumătatea anului: interes în creştere pentru arta contemporană, dar marii maeştri sunt responsabili pentru cele mai mari tranzacţii

    Totodată, casa Artmark remarcă un interes tot mai crescut pentru arta tânără, postmodernă şi contemporană, segment al pieţei de artă a atins un maxim la cea mai recentă licitaţie de profil, organizată în urmă cu două săptămâni, cu un volum total al vânzărilor de 321.700 euro.

    Casa de licitaţii apreciază că atenţia pe care arta românească contemporană a captat-o pe plan internaţional s-a reflectat şi pe piaţa din România, iar colecţionarii români se arată tot mai dispuşi să investească în artiştii contemporani. Aceasta este şi tendinţa întâlnită pe piaţa internaţională de artă, conform ultimelor bilanţuri ale caselor de licitaţii Sotheby’s şi Christie’s, piaţa de artă contemporană înregistrând cele mai bune rezultate, peste sumele oferite pentru lucrările vechilor maeştri.

    În primul semestru al lui 2013, vânzările de artă contemporană ale Artmark au fost cu aproape 60% mai ridicate faţă de media aceleiaşi perioade a lui 2012, înregistrându-se şi cea mai mare rată de adjudecare pe acest segment, de 92%.

    Cele mai mari tranzacţii sunt atribuite totuşi, în continuare, marilor maeştri ai picturii româneşti; tablourile acestora continuă să reprezinte pentru colecţionari o investiţie sigură, de durată. Au fost stabilite noi recorduri de autor pentru Ştefan Luchian (“Două fete”, 300.000 euro), Ion Andreescu (“Ulcică cu flori de câmp”, 150.000 euro) şi Theodor Aman (42.500 euro, pentru tabloul de mici dimensiuni intitulat ”Veneţiană”) şi reconfirmări ale valorii lui Nicolae Grigorescu (“Întoarcerea de la târg”, 150.000 euro şi “Costum verde de bal/ Colombina în verde”, 142.000 euro).

    Cu 24 de licitaţii organizate de la începutul anului şi până acum, Artmark acoperă 75% din totalul pieţei secundare de artă. Casa oferă instrumente de informare şi analiză, cum sunt Indexul pieţei de artă, indicii de rentabilitate ArtC şi lichiditate ArtL.

     

  • Cum se transformă sticla la periferia Bucureştiului în marfă de lux pentru export

    A construit soţul o maşină de tăiat sticlă şi am început să facem tuburi pentru seringi în apartamentul nostru cu două camere„. Aşa descrie Gabriela Ştefănescu începuturile afacerii cu sticlă pe care a pornit-o în urmă cu mai bine de 20 de ani.

    Acum, compania Adrian Sistem şi brandul Gabriela Seres vând în toată lumea, ajungând chiar să facă decorul vitrinei magazinului Cartier din Paris. Printr-o tehnologie folosită de puţini dintre sticlarii renumiţi ai Europei, suflarea printr-un tub de sticlă, specifică producţiei de obiecte de laborator, cei doi fac obiecte de decor cu preţuri care pornesc de la 10 euro şi pot să ajungă la 2.000 de euro, în cazul candelabrelor.

    Acestea sunt vândute exclusiv pe pieţe din afara ţării şi au adus companiei soţilor Ştefănescu o cifră de afaceri de circa 400.000 de euro, în 2012. Implicarea lor într-o astfel de afacere nu este întâmplătoare: ambii au lucrat la o fabrică de sticlărie tehnică din Bucureşti. „În 1992, pluteau în aer privatizările şi începuse să se observe un dezinteres din partea conducerii fabricii„, spune Gabriela Ştefănescu. Deşi exista posibilitatea investiţiei în fabrica de sticlărie de laborator prin metoda MEBO (privatizare prin vânzare de acţiuni angajaţilor), cei doi soţi au preferat în acea perioadă să îşi deschidă afacerea lor, în propria locuinţă.

    Cu un echi-pament improvizat şi bazându-se pe experienţa de la fabrică, au început să facă tuburi pentru seringi. „Am început să mă duc cu oferte pe la institute de cercetare şi, pentru că produceam mai ieftin decât fabricile de atunci, am reuşit să trăim o perioadă astfel„. Mai mult decât atât, au crescut afacerea şi au mutat-o într-un alt spaţiu, o casă închiriată, unde lucrau la sobe speciale cu trei oameni care veneau după amiaza „pentru că nu am îndrăznit să îi angajăm definitiv„.

    Temerile lor au scăzut odată cu găsirea primului client din afara ţării şi comanda sa de sticle cu fruct în interior, foarte populare în acea perioadă. În paralel, au continuat să facă sticlărie de laborator iar, treptat, nici spaţiul din casă nu a mai fost suficient pentru comenzile primite. 

    DUPĂ ÎNCHIDEREA INSTITUTULUI NAŢIONAL DE STICLĂ – cu vaste spaţii de producţie şi unde se făcea odinioară fibră şi sticlă optică – cei doi au reuşit să închirieze un spaţiu la institut, în 1995.
    Au urmat participările la târguri de specialitate şi promovarea mai mult „din vorbă în vorbă„ care au adus colaborările cu designeri internaţionali. Primul târg unde au expus a fost MACEF Milano, unde s-au prezentat cu „lucruri mărunte„.

    Un italian i-a contractat atunci pentru mărturii de nuntă pentru câteva zeci de mii de euro. Apoi, un brand american de mobilă a dorit să îşi diversifice activitatea prin intermediul lor. Alături de acesta, Ştefănescu a început să conceapă produse noi, potrivite pentru interior, din segmentele Arts de la table şi decoraţiuni interioare.

    Alte comenzi au venit din partea unor firme americane specializate în produse pentru masă şi decoraţiuni interioare, Anthropology, (cu care au semnat cel mai mare contract, în valoare de 50.000 de euro) şi Arte Italica, dar şi din partea unor designeri europeni cum ar fi francezii Laurence Brabant – pentru o colecţie de obiecte destinate mesei sau Matteo Messervy – care a folosit candelabrale de mari dimensiuni făcute în atelierul soţilor Ştefănescu în decorarea unor centre comerciale din Franţa şi chiar la vitrina magazinului de bijuterii Cartier.

    „Produsele executate de noi au ajuns şi la o vitrină Hermes din Geneva sau Paris, ca urmare a colaborării cu designeri din străinătate„, spune Ştefănescu, pentru care nu este o problemă că designerii cu care colaborează nu obişnuiesc să menţioneze numele firmei sale când expun produsele. „Ei vând în nume propriu, iar produsele sunt luate din diverse ţări, de la firme care corespund gustului lor„. Deşi multe din produsele care se vând folosesc designul desenat de Gabriela Ştefănescu, ea respectă condiţiile celor care le vând în nume propriu.

     

  • FRAUDA DE LA BACALAUREAT: Elevii care au susţinut examenul la Liceul “Bolintineanu”, audiaţi la Poliţia Capitalei. Procurorii ridică înscrisuri şi obiecte de la liceu

     Oficiali din Parchdetul Tribunalului Bucureşti au declarat, vineri, pentru MEDIAFAX, că la Poliţia Capitalei vor fi audiaţi unii dintre elevii care au susţinut bacalaureatul la Liceul “Dimitrie Bolintineanu”, precum şi părinţii acestora.

    Procurorii ridică înscrisuri şi obiecte de la Liceul “Bolintineanu”

    “La momentul actual, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti efectuează anumite verificări la Liceul Teoretic Dimitrie Bolintineanu din Bucureşti, în legătură cu examenul de bacalaureat în curs. Verificările vizează ridicarea unor înscrisuri şi obiecte relevante, fără perturbarea probei desfăşurate în ziua curentă. În principiu, nu sunt vizate sălile de examen şi nu vor fi efectuate percheziţii asupra elevilor sau profesorilor”, au anunţat procurorii, într-un comunicat de presă.

    Parchetul Capitalei a mai arătat, în comunicatul citat, că, având în vedere faptul că probele examenului de bacalaureat s-au încheiat, în cursul zilei de vineri vor fi audiate mai multe persoane, în special elevi, la sediul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, respectiv la sediul Direcţiei Generale Anticorupţie

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şeful DNA Slobozia, acuzat de luare de mită şi favorizarea infractorului

     Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie i-au adus la cunoştinţă lui Dumitru Cristudor, procuror şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul DNA, că a fost începută urmărirea penală pe numele lui, pentru luare de mită şi favorizarea infractorului.

    În acelaşi dosar mai sunt cercetaţi omul de afaceri Daniel Vasile Taifas, pentru dare de mită şi favorizarea infractorului, şi Monica Andronache, pentru complicitate la luare şi dare de mită şi favorizarea infractorului, se arată într-un comunicat de presă al DNA.

    Potrivit procurorilor, din 11 februarie până în prezent, Dumitru Cristudor, Daniel Vasile Taifas şi Monica Andronache au sprijinit trei persoane cercetate pentru evaziune fiscală, într-un dosar aflat pe rolul autorităţilor judiciare germane, astfel încât acestea să poată distruge şi ascunde documente şi obiecte compromiţătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, “zădărnicind astfel urmărirea penală şi, implicit, lipsind de finalitate activităţile de percheziţie dispuse de autorităţile judiciare germane pe teritoriul României”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce să faci cu 10.000 de iPhone-uri?

    În videclipul realizat de Aatma Studio, 10.000 de iPhone 5 cu o valoare totală de circa două milioane de euro au fost aşezate ca nişte piese de domino, potrivit imore.com. După un prim impuls, iPhone-urile se dărâmă transmiţând informaţie în acelaşi timp.

    Domino-ul nu ar fi putut fi realizat totuşi fără ajutorul animaţiei generate pe calculator.