BusinessMagazin

Tag: nastere

  • Povestea lui David Sarnoff, unul dintre fondatorii NBC

    David Sarnoff s-a născut în 1891 în Uzlyany, Belarus, la acea vreme parte din Imperiul Sovietic. El a emigrat la vârsta de 9 ani în Statele Unite, la New York, unde a vândut ziare pentru a-şi putea întreţine familia. Deşi îşi dorea să aibă o carieră în presă, a acceptat un loc de muncă în cadrul Commercial Cable Company şi apoi unul la Marconi Wireless Telegraph Company of America, punând bazele unei cariere de peste 60 de ani în comunicaţii electronice.

    De-a lungul următorilor 13 ani, Sarnoff a crescut de la asistent la director comercial al companiei, învăţând toate aspectele tehnice şi de business. Faţă de mulţi alţi colegi de-ai săi, care vedeau radioul doar ca o unealtă de comunicare între două persoane, Sarnoff a înţeles repede puterea pe care o oferea distribuirea informaţiilor către mii de oameni.

    Atunci când General Electric a cumpărat Marconi şi a transformat-o în Radio Corporation of America, Sarnoff a trimis o scrisoare superiorilor în care explica cât de mult ar putea beneficia dacă ar transmite anumite evenimente pe postul de radio. Ignorat în primă fază, el a reuşit totuşi să transmită în direct meciul de box dintre Jack Dempsey şi Georges Carpentier, din iulie 1921; a fost un moment care a dus la o creştere fără precedent a cererii pentru aparate radio. În următoarele 18 luni, Sarnoff a devenit din ce în ce mai influent, iar în 1925 Radio Corporation of America a lansat National Broadcasting Company (NBC), prima reţea de staţii radio din America. Patru ani mai târziu, Sarnoff a fost numit preşedinte al reţelei.
    David Sarnoff a avut un rol esenţial în construirea şi dezvoltarea transmisiilor pe unde medii (AM), acesta fiind principalul standard pentru radioul public în secolul XX.

    La sfârşitul anilor ’20, omul de afaceri a devenit atras de potenţialul televiziunii şi a decis să investească resurse considerabile pentru a lansa un post TV. în 1928, el a luat legătura cu un inginer pe nume Vladimir Zworykin; acesta i-a prezentat un plan care prevedea costuri de doar 100.000 de dolari pentru lansarea unui post care să transmită filme şi ştiri.
    Sarnoff a fost impresionat de proiect şi a acceptat, dar aveau să treacă 6 ani până la primele rezultate, iar costurile de dezvoltare s-au ridicat la aproape 50 de milioane de dolari.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, Sarnoff a lucrat alături de oamenii preşedintelui american Dwight T. Eisenhower, furnizând echipamente care să permită transmiterea în direct a momentului debarcării în Normandia. Aflând că germanii au distrus turnul radio din Paris, el a comandat construcţia unei antene suficient de puternice pentru a transmite informaţii forţelor aliate de pe întregul continent; se puneau astfel bazele postului Radio Europa Liberă, care a continuat să transmită şi după încheierea războiului.

    David Sarnoff s-a retras din activitate în 1970, la vârsta de 79 de ani, şi a murit un an mai târziu. în onoarea sa, autorităţile din New Jersey au deschis un muzeu ce prezintă aspecte ale vieţii sale.
     

  • Motivul pentru care toţi cei 80 de locuitori ai unui sat AU DEVENIT MILIONARI

    Toţi cei 80 de locuitori ai satului spaniol Cerezales del Condado au deveni milionari în dolari. Averea lor nu este rezultatul câştigului la El Gordo, loteria naţională spaniolă, ci se datorează faptului că acesta este oraşul de naştere al lui Antonino Fernández.
     
    Fernández a fost cel de al 11-lea membru al unei familii cu 13 copii şi a emigrat în Mexic în 1949, când avea 32 de ani. A evoluat în carieră până la funcţia de CEO al grupului Modelo, compania care produce berea Corona. 
    El a murit în luna august a acestui an, la 99 de ani, vârstă până la care ajunsese miliardar. 
    Testamentul lui a prevăzut ca 169 de milioane de lire sterline să fie lăsate locuitorilor Cerezales, satul în care el s-a născut şi a copilărit. Astfel, fiecare dintre locuitorii acestuia au moştenit circa 2 milioane de lire sterline.
     
    Fernández s-a născut pe 13 decemrbie 1977 în sărăcie, iar la 14 ani a fost nevoit să renunţe la şcoală fiindcă părinţii lui nu îşi permiteau taxele. După Războiul Civil Spaniol s-a mutat în oraşul Leon din nordul Spaniei, unde s-a căsătorit cu Cinia González Díez.
     
    În 1949, unchiul soţiei sale, care deţinea grupul Modelo, a invitat cuplul să se mute în Mexic, unde Fernández a şi început să lucreze pentru berărie, ca angajat în depozit.
     
    A avansat treptat în funcţii şi până în 1971 a devenit CEO al companiei. El a ajutat Corona să devină nu numai cea mai populară bere din Mexic, dar şi un adevărat fenomen din punct de vedere al  exporturilor. 
    Corona Extra este a doua cea mai importată bere la sticlă din Statele Unite ale Americii, cu vânzări anuale de 693 de milioane de dolari. 

  • S-a născut în sărăcie în Scoţia, cu toate acesta a reuşit să ajungă cel mai bogat om din lume. “Dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare”

    Andrew Carnegie a fost un om de afaceri american de origine scoţiană considerat creatorul industriei moderne a oţelului. Născut într-o familie săracă din Scoţia, fără educaţie, Carnegie avea să ajungă cel mai bogat om din lume.

    Carnegie considera că este un act de “neglijenţă criminală” pentru cei asemeni lui să îşi irosească talentul acumulând milioane de dolari pe care nu aveau să îi cheltuiască pentru binele unei comunităţi mai extinse. Astfel, acum mai bine de un secol, acesta făcea un anunţ care avea să şocheze pe toată lumea: urma să îşi doneze întreaga avere unor acţiuni caritabile.

    Carnegie s-a născut în noiembrie 1835 în Dunfermline, Scoţia, şi a emigrat în Stalele Unite în 1848. El a început să lucreze ca operator de telegraf şi, până la jumătatea anilor ’60, investise bani în căile ferate şi companiile ce construiau poduri. A acumulat şi mai mulţi bani din postura de vânzător de poliţe de asigurare, fonduri cu care a construit Compania de Oţel Carnegie din Pittsburgh.

    Andrew Carnegie a fost întotdeauna convins de faptul că trebuie să îi ajute şi pe alţii, notând chiar următoarele lucruri: “Îmi propun să nu câştig mai mult de 50.000 de dolari pe an! Voi folosi orice câştig suplimentar în scopuri caritabile! Omul nu trebuie să aibă idoli, iar dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare. Voi renunţa la afaceri de tânăr, concentrându-mă apoi pe alte activităţi.”

    Carnegie s-a ţinut de cuvând şi în 1901  a vândut Compania de Oţel unui alt om de afaceri, J.P. Morgan, pentru suma de 480 milioane de dolari.

    După această tranzacţie, Carnegie s-a concentrat pe activitatea sa filantropică, sponsorizând zeci de librării şi instituţii de învăţământ sau cercetare. El a construit Carnegie Hall din Manhattan, New York, o sală dedicată concertelor de muzică clasică şi a fondat mai multe instituţii, printre care  Carnegie Corporation of New York, Carnegie Endowment for International Peace, Carnegie Institution for Science, Carnegie Trust for the Universities of Scotland, Carnegie Hero Fund sau Carnegie Museum of Pittsburgh. În total, Carnegie a donat o mare parte din averea sa estimată la peste 350 de milioane de dolari. Ajustată la inflaţie, donaţia omului de afaceri ar însemna astăzi peste 78 de miliarde de dolari.

    El este, de asemenea, fondatorul Universităţii Carnegie-Mellon, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţămând din Statele Unite. Având sediul în Pittsburgh, Universitatea Carnegie-Mellon încorporează mai multe specializări: inginerie, artă, ştiinţe sociale, ştiinţe exacte, afaceri sau informatică. În anul 2015, instituţia s-a clasat pe locul 22 în topul Times al celor mai bune unităţi de învăţământ din lume. În 2010, Wall Street Journal a scris că Universitatea Carnegie-Mellon are cele mai bune cursuri de informatică din Statele Unite.

    Andrew Carnegie a avut o singură fiică, Margaret Carnegie Miller. Omul de afaceri a murit în 1919 în Massachusetts, Statele Unite, la vârsta de 83 de ani.

  • Experienţe noi pentru corporatişti. Şi nu numai

    CulinaryOn transformă cursurile de gătit într-o experienţă completă, destinată mai ales zonei corporate. Povestea businessului a început în Rusia, în 2012, în Moscova; Rusia era o piaţă destul de complexă, mai ales înainte de criză, povesteşte antreprenorul. A venit însă criza, rubla s-a devalorizat cu peste 50%, iar restaurantele nu mai puteau cere tarifele normale: a fost momentul ideal pentru a lansa CulinaryOn, după cum avea să afle şi Alessio Lewithin. ”Îl cunosc pe Giulio, unul dintre parteneri, de mai bine de 20 de ani – am lucrat împreună pentru Philip Morris în Italia; ulterior, drumurile noastre s-au despărţit – eu am continuat la Philip Morris, iar el a plecat să lucreze pentru alte multinaţionale.“

    Cariera l-a adus în România, ca director de marketing al producătorului de tutun, unde a lucrat până în 2014. Un telefon de la prietenul său l-a convins să meargă în Moscova pentru a descoperi businessul CulinaryOn. ”Când a încercat să îmi explice la telefon despre ce e vorba, mi-a fost greu să îmi imaginez exact la ce se referă.“ I-a plăcut ceea ce a văzut în Rusia şi a decis să se implice în afacere; doi ani mai târziu, în decembrie 2016, Alessio Lewithin pornea businessul local. CulinaryOn Global deţine 60% din business, 40% fiind deţinut de antreprenor şi soţia sa.

    ”Trăiesc aici de mai bine de şase ani şi nu cred că situaţia e mai rea decât cea din Italia sau cea din Franţa“, spune Alessio Lewithin, motivând decizia de a investi pe piaţa locală. ”Aici, pe de altă parte, există un mare potenţial; în ceea ce priveşte turismul, văd din ce în ce mai mulţi oameni care vin, iar imaginea externă s-a îmbunătăţit. Vorbesc cu străni care vin aici şi sunt extrem de surprinşi, se aşteptau la cu totul altceva.“ Un alt factor care a contribuit la decizia de a porni această afacere în România este cultura de a ieşi în oraş. ”În Milano, de unde sunt eu, oamenilor le place să se distreze acasă. Chiar dacă ies în baruri sau restaurante, ei preferă să se vadă cu prietenii acasă. Stau aici de şase ani şi nu am fost niciodată invitat de cineva în vizită, iar motivul e că oamenii vor să iasă, nu să petreacă timpul tot acasă.“

    În 2015, partenerii din Rusia au deschis o filială în Singapore, în districtul financiar, o piaţă pe care Alessio Lewithin o descrie ca fiind ”extrem de competitivă“. Motivul pentru care au ales acest loc este cel puţin interesant: Singapore a devenit primul stat în care locuinţele nu mai sunt dotate cu bucătărie, pentru că autorităţile vor ca oamenii să iasă mai mult din casă. ”E adevărat că există oameni cu bani în Singapore, dar trebuie luată în calcul şi pătura de mijloc, cei cu venituri mici şi medii. Aceştia merg să mănânce în pieţe, acolo unde preţurile sunt foarte mici“, explică Alessio Lewithin. ”Pentru noi, principalul avantaj e mărimea zonei corporate: cei din companii caută permanent forme de divertisment pentru angajaţi, iar CulinaryOn oferă exact acest lucru“, crede el.

    Numărul clienţilor afacerii pe plan internaţional creşte an de an cu 40-45%, iar anul trecut localurile din Moscova au generat cele mai mari încasări, de aproximativ 5 milioane de euro, urmate de Singapore cu 2 milioane de euro.

  • George Young, fratele mai mare al chitariştilor Angus şi Malcolm de la AC/DC, a murit

    George Young a fost şi el muzician şi a cântat în trupa Easybeats, dar a fost şi producător al AC/DC. Fraţii săi care au fondat AC/DC, una dintre cele mai mari trupe rock ale tuturor timpurilor, l-au considerat un mentor. 

    Născut în Scoţia, acesta a emigrat în adolescenţă alături de familie, obţinând cetăţenia australiană.

  • Zeci de deţinuţi au ieşit din Penitenciarul Iaşi: ”Era să fac infarct, şi acum am temperatură. Mă simt de parcă m-am născut a 15-a oară”

    La ieşirea din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi, toţi cei 37 de deţinuţi au reclamat condiţiile din închisoare şi au vorbit despre supraaglomerare.

    Robert Banu a fost închis pentru trafic de droguri şi avea de ispăşit 5 ani şi jumătate. A executat 5 ani din pedeapsă, pentru că prevederile legii 169/2017 i-au tăiat aproape 6 luni din pedeapsă.

    „Am ieşit acum de pe poarta puşcăriei, cum se numeşte asta, Penitenciarul Iaşi. Condiţiile sunt inumane. Anul trecut, cu revolta, ne-au bătut, ne-au aruncat în ţară fără bagaje fără nimic, ploşnite în cameră, mucegai, igrasie, gândaci, saltele rupte, câte 2-3 inşi în pat, e grozav ce e în penitenciare. E jale ce e aici. Cadrele se comportă rău cu deţinuţii, înjură, normal că ne luăm şi noi în gură cu ei şi ni se fac rapoarte. De vreo un an şi patru luni trebuia să ies afară şi mi s-au dat patru amânări. Azi dimineaţă (joi – n.r.) de la şeful de secţie am aflat că ies. Foarte bine m-am simţit. Doamne, uite acum mi-a venit şi mie ziua ca să ma eliberez”, a declarat Robert Banu la ieşirea din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi.

    citeste continuarea pe www.gandul.info

  • Omul care poate gusta sunetele

    Atunci când James Wannerton a început să înveţe limbi străine la şcoală, el a spus că franceza are gust de „ouă moi”, iar germana gust de marmeladă.

    Sinestezia este o afecţiune neurologică ce are ca rezultat îmbinarea unor simţuri care, în mod normal, nu sunt conectate. Astfel, stimularea unuia dintre aceste două simţuri produce o reacţie involuntară în cazul celuilalt. De exemplu, cineva care suferă de sinestezie poate auzi o culoare sau vedea un sunet.

    Iniţial, la naştere, cele cinci simţuri principale ale omului sunt interconectate, ele despărţindu-se odată cu dezvoltarea creierului. Totuşi, în unele cazuri, această separare nu este completă, iar unele conexiuni rămân valabile.

    Citeşte mai multe pe www.gandul.info

  • Mafiotul de o brutalitate cumplită care a îngrozit America

    La inceputul secolului XX, strazile New York-ului erau terorizate de bande, alcatuite mai ales din emigranti de felurite neamuri si aflate permanent in razboi unele cu altele. Dupa un scurt periplu prin astfel de organizatii, mai mici, Al Capone s-a alaturat uneia dintre cele mai vestite grupari, cunoscuta sub numele de Five Points Gang. (Five Points era o intersectie din Manhattan, de unde porneau cinci strazi).

    In 1921, impreuna cu familia sa (se casatorise intre timp) s-a mutat la Chicago, care avea sa devina orasul-emblema al gangsterismului. Aici, diferitele bande – apartinand unor grupuri de crima organizata, numite la noi, desi nu intotdeauna corect, mafii – se luptau intre ele pentru acapararea unei felii cat mai mari din piata clandestina a bauturilor alcoolice. Principalele mafii implicate erau, la Chicago, cea irlandeza si cea italiana. Capone a intrat in banda numita Chicago Outfit si, de-a lungul epocii prohibitiei, prezenta sa la Chicago a dus orasul la un nivel de violenta pe care nu-l mai cunoscuse pana atunci.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Povestea omului care a creat una dintre cele mai cunoscute maşini din lume. Cum a ajuns să fie decorat de Hitler

    În 1923, modelul Benz Tropfenwagen devenea prima maşină de curse cu tracţiune pe partea din spate. Cunoscut în mediul de afaceri drept „marele inginer„, a contribuit la construcţia tancurilor germane Tiger I, Tiger II şi Panzer VII Maus, care nu a fost niciodată produs în serie.

    S-a implicat şi în designul avioanelor Junkers Ju88 şi Focke-Wulf Ta 152. Celebrele bombe V1, avioanele fără pilot încărcate cu explozibil şi lansate de pe teritoriul belgian către Londra, au trecut prin mâinile lui Ferdinand Porsche. În 1937, Hitler i-a oferit decoraţia naţională a Germaniei pentru artă şi ştiinţă, una dintre cele mai rare recunoaşteri oferite de regimul nazist.

    În 1966, Porsche a fost introdus pe lista International Motorsport Hall of Fame, iar în 1999 a primit post-mortem titlul de „Inginerul auto al secolului al XX-lea„.Ferdinand Porsche a murit în 1951, însă afacerea familiei ţine, la 60 de ani de atunci, prima pagină a ziarelor de pe mapamond.

  • Liderii PSD au votat miniştrii: Stroe – Transporturi, Stănescu – Dezvoltare şi Nica – Fonduri Europene

    Noul ministru al Transporturilor, Felix Stroe, s-a născut în 25 decembrie 1955 în localitatea Valea Teancului din Buzău. A urmat cursurile Academiei Navale Mircea cel Bătrân Constanţa, iar apoi studiile Academiei de Înalte Studii Militare Bucureşti şi Facultatea de comandă. Între anii 1878 – 1991 a fost ofiţer activ în cadrul Marinei Militare. Între 2000 şi 2003 a deţinut funcţia de viceprimar al oraşului Constanţa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro