BusinessMagazin

Tag: mediere

  • Un român a primit pe oră în 2017 un sfert din câştigul orar mediu al unui francez sau german

    Potrivit datelor publicate joi de Eurostat, oficiul de statistică al UE, în 2017 România s-a poziţionat după Bulgaria în topul celor mai mici compensaţii ale angajaţilor pe ora lucrată – 5,1 euro în Bulgaria şi 5,5 euro în România, faţă de media UE de 23,1 euro.

    În ciuda creşterilor salariale din ultima vreme, este greu de crezut că ceva se va modifica în viitor, pentru că diferenţele sunt foarte mari.

    Polonezii, care sunt pe locul al treilea între cel mai puţin compensaţi salariaţi, au câştigat anul trecut cu 14% pe oră mai mult decât românii, iar ungurii cu 38%.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Particule mici de plastic, descoperite în apa îmbuteliată din mai multe ţări

    În cadrul investigaţiei au fost testate 250 de sticle de apă îmbuteliată cumpărate din nouă ţări, iar testele au arătat că în medie acestea conţineau 10 particule de plastic per litru, fiecare mai mare de grosimea unui fir de păr.

    Testele au fost realizate la Universitatea de Stat New York din Fredonia.

    “Nu este vorba de a indica cu degetul anumite branduri; arată cu adevărat că este pretutindeni, că plasticul a devenit un material atât de răspândit în societatea noastră şi că ajunge în apă”, a declarat Sherri Mason, profesor de chimie la universitate din Fredonia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care este statul cu cea mai mică rată a şomajului din Uniunea Europeană

    Rata şomajului a fost, în ianuarie, de 2,4% în Cehia, de 3,8% în Ungaria, de 4,5% în Polonia şi de 4,6% în România.

    În Austria, rata şomajului a fost în ianuarie de 5,5%, iar în Bulgaria şi Slovenia de 5,9%, precizează Eurostat.

    În ultimul an, şomajul a scăzut în Grecia (de la 23,3% la 20,9%) şi în Croaţia (de la 12,2% la 9,8%).

  • Care este statul cu cea mai mică rată a şomajului din Uniunea Europeană

    Rata şomajului a fost, în ianuarie, de 2,4% în Cehia, de 3,8% în Ungaria, de 4,5% în Polonia şi de 4,6% în România.

    În Austria, rata şomajului a fost în ianuarie de 5,5%, iar în Bulgaria şi Slovenia de 5,9%, precizează Eurostat.

    În ultimul an, şomajul a scăzut în Grecia (de la 23,3% la 20,9%) şi în Croaţia (de la 12,2% la 9,8%).

  • Este oficial: Una dintre cele mai mari televiziuni se VINDE

    Compania americană de cablu Comcast a oferit 31 de miliarde de dolari pentru grupul britanic de media Sky, la concurenţă cu compania Fox a miliardarului Rupert Murdoch şi cu compania Disney.

    Comcast, care deţine televiziunea NBC şi studiourile de filme Universal, a făcut o ofertă mai bună decât cea a Fox. Disney a convenit deja cu Fox să cumpere Sky, la o dată ulterioară preluării, împreună cu alte active, într-o tranzacţie separată în valoare de 52 de miliarde de dolari.

    Acţiunile Sky au crescut cu 21% după anunţ, semn că investitorii mizează pe un război al ofertelor pentru compania care oferă sport, filme şi conexiune la internet către 23 de milioane de locuinţe din Marea Britanie, Irlanda, Germania, Italia şi Austria.

    „Sky şi Comcast se potrivesc perfect: ambele companii sunt lideri în crearea şi distribuirea de conţinut”, a declarat Brian L. Roberts, CEO Comcast.

    Fox, deţinută de Rupert Murdoch, a convenit să cumpere 61% din acţiunile Sky în decembrie 2016, dar tranzacţia a fost oprită de autorităţile pentru concurenţă din Marea Britanie, care cred că miliararul ar fi căpătat o influenţă mult prea mare în media locală.

  • O legendă a bitcoin-ului, bărbatul care a cumpărat două pizza cu 10.000 de bitcoin în 2010, revine în atenţia media. Ce a cumparat de data aceasta

    Hanyecz a intrat din nou în atenţia presei şi de data aceasta tot pentru că a cumpărat două pizza. De data aceasta el a vrut să testeze reţeaua lighting network care funcţionează pe blockchain-ul de bitcoin, implementată pentru a creşte viteza tranzacţiilor. Astfel el a plătit 0.00649 bitcoini pentru 2 pizza (67 de dolari), iar tranzacţia l-a costat 6 cenţi.

    “Am vrut să le demonstrez oamenilor că încă poţi cumpăra pizza cu bitcoin. Dar dacă dai 50 de dolari pe pizza şi ai o taxă de tranzacţionare de 100 de dolari atunci nu funcţionează. Ideea este că prin lighting network tranzacţiilor pot fi instante cu aceeaşi securitate a blockchain-ului şi taxele sunt minime”, a declart Hanyecz pentru Bloomberg. 

    Blockchainul (lanţul de blocuri) este compus din mai multe blocuri care conţin colecţii de tranzacţii organizate în bucăţi secvenţiale. Pentru ca o tranzacţie să devină oficială, ceilalţi jucători (minerii) trebuie să efectueze proceduri computaţionale (să pună calculatoarele la treabă să rezolve anumiţi algoritmi) pentru a putea plasa acea tranzacţie în bloc, un proces care durează cam 10 minute. Aproximativ 2.000 de tranzacţii se pot stoca într-un singur bloc, astfel apar întârzieri. Pentru că spaţiul dintr-un bloc este limitat, utilizatorii care fac o tranzacţie ataşează o mică taxă, pentru a motiva minerii să includă tranzacţia în bloc înaintea altora. Aceste taxe de tranzacţionare pot fi de câţiva de dolari sau mai mult, iar taxa este aceeaşi, indiferent dacă faci o tranzacţie de 5 bitcoini sau 10.000 de bitcoini. „Dacă se implementează lighting network anul acesta, atunci vor fi mari probleme pentru procesatorii de plăţi. Îţi voi putea trimite bani în mai puţin de o secundă, la un cost minimal. Poţi să trimiţi 100 de miliarde de dolari apăsând un buton”, spune fondatorul Netopia.

    Ideea din spatele lighting network este că majoritatea plăţilor nu trebuie înregistrate în registrul bitcoin. În schimb, plăţile pot avea loc în canale private între utilizatori. Astfel, lighting network încearcă să deplaseze multe tranzacţii în canalele private. Astfel încât atunci când cumperi o cafea cu bitcoin, acea tranzacţie să nu mai fie stocată în blockchain, ci în canalul privat care este ataşat blockchainului.

    Mai multe despre blockchain, bitcoin, lighting network şi alte criptomonede puteţi citi aici

  • Accelerare şi frânare pentru creşterea economică

    Media generală de 7% a creşterii economice este rezultanta unor plusuri şi minusuri în evoluţia diverselor sectoare de activitate, consumul fiind de departe principalul accelerator, iar construcţiile şi comerţul exterior – principalii factori de frânare.

    Datele tip ”semnal“ publicate săptămâna trecută de Institutul Naţional de Statistică (INS) nu arată care sunt contribuţiile pe domenii de activitate la evoluţia economiei, dar seriile de date anuale pe ramuri, raportate în februarie, relevă câteva coordonate. Concret, potrivit INS, afacerile din transporturi au crescut în 2017 cu 15,7% faţă de 2016, iar vânzările din comerţul cu amănuntul au avansat cu 10,7%, ambele fiind impulsionate de apetitul pentru consum al populaţiei, dar şi al firmelor. |n detaliu, statisticile mai arată că şi subramurile adiacente transporturilor au crescut spectaculos, de exemplu înmatriculările auto cu 67,4%, comercializarea motocicletelor cu 50,6%, service-urile auto cu 22,9%, comercializarea carburanţilor cu 12,4%, comercializarea autovehiculelor cu 10,4% şi livrările de piese de schimb cu 7,3%. Iar în cazul comerţului cu amănuntul, am avut plusuri de 24,8% la livrările online, 13,2% la vânzările de produse nealimentare şi 6,8% la vînzările de alimente.

    Ca factori de frânare, cel mai mult au contat construcţiile şi deficitul comercial (decalajul dintre importuri şi exporturi), numit ”export net“ în terminologia statisticienilor. Construcţiile – arată statistica oficială – n-au ieşit din ”recesiunea“ în care intraseră încă din 2015, pe fondul stagnării investiţiilor mari de infrastructură, media generală a volumului lucrărilor scăzând cu 5,4% anul trecut. |n 2017, potrivit INS, construcţiile inginereşti au scăzut cu 21,3% faţă de 2016, după ce în 2016 scăzuseră cu 11,2% faţă de 2015. |n schimb, construcţiile rezidenţiale au marcat în 2017 un avans de 69,7% faţă de 2016, lucru care arată că în timp ce românii îşi construiesc case ca în anii buni dinaintea crizei, statul a lăsat baltă investiţiile în infrastructură.

    Cât priveşte comerţul exterior, importatorii au tras mai puternic de frânghia balanţei comerciale, învingându-i pe exportatorii aflaţi la celălalt capăt. Forţa importurilor a crescut cu 12,2%, în timp ce a exporturilor a crescut cu doar 9,1%, rezultând astfel un ”export net“ de minus trei puncte procentuale, care a tras în jos creşterea economică. Interesant este că, în timp ce importurile au crescut pe seama apetitului pentru consumul de bunuri obişnuite al clienţilor din comerţ (fenomen care îi îngrijorează pe economişti), exporturile au crescut pe seama cererii tot mai mari de produse industriale în ţările din zona euro – una dintre veştile bune ale anului trecut.

    De altfel, cea mai bună – şi mai surprinzătoare – veste a anului trecut a venit din industrie, unde producţia a consemnat un record de +8,2%, nemaiîntâlnit în ultimii 15 ani, de când se raportează sistematic acest indicator. De asemenea, potrivit INS, vânzările de mărfuri industriale au crescut cu 11,7%, iar cererea – comenzile noi – a crescut cu 12,9% în 2017 faţă de 2016.

    Am avut, aşadar, creşteri cu două cifre în majoritatea domeniilor de activitate şi numai două indicatoare au dat ”rateuri“ – construcţiile şi exporturile. Importanţa lor arată de ce economia per ansamblu n-a crescut tot cu două cifre şi mai ales explică de ce investiţiile erau mai necesare ca oricând.

  • Cât trebuie să câştige un şef?

    Deja sunt discuţii legate de primele date dezvăluite prin câteva sondaje. Conform celui mai important ziar economic american, The Wall Street Journal, care citează o firmă de cercetare, cea mai mare diferenţă este în retail, unde un CEO câştigă de 669 de ori mai mult decât câştigul mediu al angajaţilor lui.

    Urmează industria alimentară, de băuturi şi tutun, cu o diferenţă de 233 de ori, industria de echipamente, cu o diferenţă de 175 de ori, şi industria de sănătate, cu o diferenţă de 175 de ori.

    Pe medie, directorii din energie sunt plătiţi ”cel mai prost“, cu o diferenţă de câştiguri de 72 de ori; un CEO din asigurări câştigă de 139 de ori mai mult decât un subaltern al său.

    Acum două săptămâni, în Business Magazin a fost un articol pe tema diferenţelor salariale dintre CEO şi un muncitor în diferite state, conform unui studiu al Harvard Business Review, cea mai cunoscută revistă de strategii de business din lume.

    Conform studiului  revistei, cel mai ”prost plătiţi“ CEO sunt în Polonia, unde diferenţa faţă de câştigul angajaţilor lor este de 28 de ori (560.000 de dolari pe an vs. 20.000 de dolari pe an), urmează Austria, cu un multiplu de 36 de ori (1,5 milioane de dolari pe an vs. 43.500 de dolari pe an), şi Danemarca, cu un multiplu de 48 de ori (2,1 milioane de dolari pe an vs. 45.000 de dolari pe an).

    Cel mai bine plătiţi sunt directorii din Statele Unite (să trăiască piaţa bursieră, pentru că acolo câştigurile directorilor sunt legate de evoluţia acţiunilor, iar salariul nici nu mai contează), unde diferenţa este de 354 de ori (12,2 milioane de dolari pe an vs. 34.600 de dolari pe an la un muncitor).

    Dacă privim altfel aceste date statistice, vom vedea că în Austria câştigul unui muncitor este mai mare decât în Statele Unite şi chiar peste nemţi (43.500 de dolari pe an vs. 34.000 de dolari pe an vs. 40.000 de dolari pe an).

    Sper să nu fie o greşeală, dar interesant este că în Cehia câştigul unui director general este de 2,1 milioane de dolari anual, peste câştigul unui CEO din Austria, adică 1,5 milioane de dolari pe an.

    În Germania, cea mai puternică economie din Europa, un CEO câştigă anual 5,9 milioane de dolari, faţă de 40.000 de dolari cât ia un muncitor, deci un multiplu de 147.

    Nu ştiu cum este în România în sistemul privat, dar cred că diferenţa dintre câştiguri este între 20 şi 100.

    Nu sunt foarte mulţi CEO care câştigă peste 2 milioane de dolari pe an, mai ales că aceste câştiguri nu pot fi multiplicate prin evoluţia la bursă a companiei pe care o conduc. Adică nu sunt foarte multe companii listate la bursă.

    Ce ştim este că salariul mediu în România este de 2.600 de lei net, adică 4.600 de lei brut pe lună, adică 55.200 de lei pe an, adică 15.000 de dolari pe an brut.

    Spre exemplu, dacă vă ajută să visaţi, guvernatorul BNR are vreo 350.000 de euro brut pe an, adică 420.000 de dolari brut pe an.

    Cât ar trebui să câştige un CEO?

    Singura certitudine este că salariul unui CEO nu are legătură cu munca depusă sau cu câştigul general.

    Mariana Gheorghe, CEO al Petrom, a obţinut în 2014 cel mai mare profit pentru o companie din România, 1 miliard de euro. Dar sigur în piaţă au fost directori generali care au câştigat mai mult în acel an decât a câştigat Mariana Gheorghe, deşi au obţinut profituri mult mai mici, poate chiar au avut şi pierderi.

    Salariul şi câştigul unui CEO depind de multe lucruri tangenţiale jobului lui: industria în care activează, cine sunt acţionarii companiei –  austriecii, spre exemplu, sunt mai puţin darnici decât americanii sau britanicii, câţi candidaţi valabili sunt în piaţă care ar putea ocupa poziţia de CEO (uitaţi-vă la CEC, unde Ministerul Finanţelor, adică statul, încearcă de peste trei ani să găsească un CEO care să treacă de BNR, dar cei propuşi se retrag unul câte unul de bunăvoie, deşi salariul anual este în jur de 300.000 de euro net), de influenţa head-hunterilor care recrutează oameni pentru poziţiile de CEO, de dorinţa unei firme de a avea un anumit director în funcţie, de situaţia economică a companiei. De pildă, când trebuie să facă restructurări, directorul general poate să câştige mai bine, pentru că nu sunt foarte mulţi oameni dispuşi să taie în carne vie şi să dea oameni afară.

    Salariul nu prea are legătură cu studiile directorului general, ci mai mult poate cu imaginea pe care cineva şi-o creează în lumea corporaţiilor.

    Marile companii preferă să ”piardă“ pe mâna unor CEO cunoscuţi, cu background, decât pe mâna unui director necunoscut. 

    Oricum, dacă vreţi să visaţi la un pachet salarial mare, gândiţi-vă că lui Elon Musk, creatorul Tesla, i s-a propus un pachet salarial de 50 de miliarde de dolari (repet, miliarde de dolari!) dacă-şi îndeplineşte aumite ţinte, începând cu creşterea valorii companiei de 10 ori.

    Când vă duceţi la negocieri, daţi şi acest exemplu, ca să aveţi un reper.

    Până una alta, lumea corporaţiilor din America se pregăteşte de revolta angajaţilor faţă de cât de bine sunt plătiţi directorii generali comparativ cu cât câştigă ei.

    Merită sau nu un CEO banii pe care îi câştigă? Niciodată nu se pune acest lucru în discuţie.

  • Viaţa fabuloasă a copiiilor bogaţi din Mexic: yacht-uri, şerpi şi animale de companie care poartă ceasuri de lux – GALERIE FOTO

    Contul de Instagram “Rich kids of Mexico” urmăreşte postările celor mai bogaţi adolescenţi din capitala sud-americană New Mexico. Contul de social media prezintă diverse lucruri excentrice, de la petreceri în jacuzzi sau pe yacht-uri până la animale de companie care poartă ceasuri de lux.

    Contul are peste 35.000 de abonaţi, iar pozele sunt încărcate chiar de copiii bogaţi, folosind hashtag-ul “rkmoc”.

  • Cuplurile din România, cele mai dornice să pună banii la comun, însă românii economisesc cel mai puţin dintre europeni

    Conform unui nou studiu ING International Survey – Economii 2018, în Europa, 53% dintre cupluri spun că îşi pun banii la comun, însă pentru cuplurile din România practica este mult mai întâlnită, la 71% dintre respondenţi.

    Mai mult de jumătate dintre europenii care declară că sunt fericiţi în relaţia lor (55%) declară că îşi împart finanţele cu partenerul. 46% dintre cei cu probleme în cuplu îşi împart banii cu partenerul. Raportul dintre fericirea în cuplu şi conturile comune este peste media europeanăşi în SUA (69%) sau în Australia (64%).

    Cea mai puternică legătură dintre resurse financiare administrate în comun şi cupluri fericite se vede în România, unde 76% dintre cupluri ţin banii la comun, şi în Spania, unde ajunge procentul la 68%.

    Resursele financiare comune presupun o mai mare transparenţă a cheltuielilor. Însă unul din cinci (21%) europeni ar ascunde unele cheltuieli, economii sau datorii de partenerii lor, în anumite circumstanţe. Motivaţiile lor ţine de fie de faptul că nu vor ca partenerul să ştie cât cheltuiesc (16%) sau vor să îşi ţină datoriile un secret (9%).

    Pe de altă parte, un partener ar alege să nu îşi pună banii într-un cont comun fie că are nevoie de intimitate (34%), pentru că îşi gestionează finanţele mai bine decât partenerul (28%) sau pentru ca partenerul să nu îşi facă griji pentru el (25%).

    Studiul ING International Survey mai arată şi că puţin peste un sfert din gospodăriile din Europa (26%) nu au deloc bani economisiţi. În Europa, cel mai mare număr de persoane fără economii se află în România (36%) şi în Germania (29%), urmate de Belgia, Polonia şi Marea Britanie (fiecare cu 27%). Luxembourg este la polul opus, cu numai 13% dintre persoane care să declare că nu au economii, Luxembourg având cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre cele 15 ţări în care s-a realizat studiul.