Tag: material

  • Ţi-e teamă că jobul tău ar putea fi luat de roboţi? Aceasta este abilitatea care te face de neînlocuit

    “Voi merge chiar mai departe”, scrie Yang, “şi voi spune că cel mai important lucru pe care îl poţi învăţa este cum să comunici efectiv. Boţii sau algoritmele nu pot oferi context, analiză sau nuanţe aşa cum un om o poate face.” În acest sens, Dennis Yang explică ce trebuie să facă cei care nu sunt experţi în acest domeniu.

    Exersează comunicarea scrisă

    Ai trimis vreodată un mail la care ai primit răspuns cu mai multe întrebări decât răspunsuri? Nu fiecare email trebuie să fie scris frumos, dar trebuie să fie clar. Încearcă să dai valoare conversaţiei şi asigură-te că destinatarul va înţelege exact ce ai vrut să transmiţi.

    Îmbunătăţeşte comunicarea verbală

    S-ar putea să nu ajungi niciodată pe o scenă, dar poţi beneficia de câteva lecţii de vorbit în public. În mod normal, ne pregătim doar pentru întâlnirile importante, dar orice şedinţă ar trebui să reprezinte un moment productiv pentru decizii sau rezolvarea unor probleme. Dacă nu poţi transmite esenţialul atunci când te adresezi altora, lucrează la acest aspect.

    Fii atent la tonul vocii tale

    Pentru a comunica în mod efectiv, trebuie să te rezumi la esenţial şi să adopţi un ton potrivit audienţei, mesajului şi contextului.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 3 aprilie 2017

    COVER STORY:  “Bunul simţ nu are înlocuitor”

    …este doar una dintre convingerile estonianului Jaak Mikkel, aflat de aproape trei ani la conducerea Coca-Cola HBC, liderul pieţei locale de băuturi răcoritoare. El povesteşte care sunt principalele idei dupa care se ghidează în afaceri, care au fost cele mai importante momente şi învăţăminte din cariera sa, cum vede afacerea din România.


    SPECIAL: Fabricile Americii sunt invadate de roboţi europeni şi japonezi


    MANAGEMENT: Noul Wargha Enayati


    EVENIMENT: Gala Woman in Power, premii pentru excelenţa în afaceri 

    TENDINŢE: Arme împotriva zgomotului din birouri

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 27 martie 2017

    COVER STORY:  Aeroportul decolează

    Cum a ajuns aeroportul Henri Coandă să susţină activităţi cu venituri însumate de peste 1 miliard de euro pe an?


     


    SPECIAL: Unde se învaţă la şcoală arta vânătorii de avere

     


    RETAIL: Noua eră a shoppingului

     


    STRATEGIE: Valizele şi milioanele de euro
     

     


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • De câte vizualizări ai nevoie pe YouTube pentru a câştiga salariul minim pe economie în România

    Jurnaliştii americani au prezentat cazul vloggeriţei Olga Kay, care deţinea la acea vreme cinci canale de YouTube ce adunau în jur de un milion de abonaţi. Tânăra de 31 de ani câştiga între 100.000 şi 130.000 de dolari anual, dar mare parte din bani erau reinvestiţi în aparatură sau recuzite. Pentru a avea tot timpul conţinut relevant pe cele cinci canale, Olga Kay trebuia să urce în jur de 20 de clipuri pe săptămână – iar asta îi ocupa aproape tot timpul, ea ocupându-se şi de montaj şi prezentare.

    În ceea ce priveşte veniturile generate din reclame pe YouTube, aproximativ jumătate din acestea ajung la creatorii de conţinut, cealaltă jumătate fiind investită de YouTube în mentenanţa şi dezvoltarea platformei.

    Pe scurt, sistemul de monetizare al YouTube se bazează pe conceptul de împărţire a veniturilor din reclamă cu creatorii de conţinut (sistem numit <revenue share>). Astfel, orice creator de conţinut care are activ un cont de Google Adsense poate opta pentru monetizarea canalului său, prin acceptarea diferitelor formate de reclamă. În general sunt anunţuri sponsorizate ce apar în coloana din dreapta, bannere transparente care sunt afişate peste video, reclame video care rulează la început şi pot fi închise după 5 secunde.

    Deşi sistemul e la fel pentru toţi, asemănările dintre youtuberii români şi cei străini se opresc aici.

    Un calcul realizat pe baza informaţiilor obţinute de la cei cu care am discutat arată că pentru a obţine echivalentul unui salariu minim pe economie (1450 lei), un creator de conţinut trebuie să genereze, lunar, peste 2,5 milioane de afişări. Mai simplu spus, dacă toată populaţia Capitalei s-ar uita lună de lună la clipurile sale, un youtuber ar reuşi să câştige în jur de 350 de dolari.

    Cum reuşesc atunci creatorii de la noi să trăiască de pe urma canalelor de YouTube? “Trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi. Nu poţi să trăieşti din YouTube”, explică  Ionuţ  Bodonea şi Andrei Lăcătuş, oamenii din spatele serialului online “10 lucruri”.

    Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţie creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 20 martie 2017

    COVER STORY:  Excelenţă de 100 de ori

    Şefele de companie fac performanţă în afaceri, dar anul acesta ne-am propus să vedem ce le preocupă în afara scenei de business. Ce idei au despre implicarea în societate, despre felul în care ar putea fi schimbată, în bine, România. Ce le motivează? Ce le inspiră? Care sunt, până la urmă, priorităţile, ţelurile lor? Cum evaluează implicarea mediului de afaceri în societate? Şi, pentru că e cumva la ordinea zilei să ne exprimăm dorinţele şi ideile în ce priveşte parcursul României, le-am invitat la un exerciţiu de imaginaţie.


    TEHNOLOGIE: Outsourcing ardelenesc pentru clienţ…i vestici


    IT: Smartphone-ul redefineşte ideea de business


    AUTO: Test drive: Clasa E Coupe
     

    ANTREPRENORIAT: Un business în construcţ…ie continuă


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Reportaj din fascinanta India

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, doctorand sociologie, fondator cofetarie artizanală online www.biscuit.ro)


    Ani de zile am ales să nu merg acolo, ci tot pe lângă: de la mai îndepărtatele Indonezia şi Malaiezia, la câţiva paşi mai aproape în Vietnam, Laos şi Cambogia, şi mai recent, la graniţe, în China. Parcă încercuiam, dădeam târcoale, amuşinam şi mă retrăgeam cuminte în călătorii mai puţin zguduitoare din temelii. Procedeam invers decât vânzătorul de cristale al lui Coelho: nu mergeam în India nu datorită vreunei sărăciri goethiene de genul vedi Napoli e poi muori, ci mai degrabă de frica deschiderii unei cutii pline cu durere şi compasiune pe care, odată deschisă, nu aş mai putea-o ignora. Şi, într-adevăr, deşi nu am ales recluziunea într-un ashram, India a fost revelatorie, m-a învăţat ceva despre mine, chiar dacă acel ceva nu a fost neapărat frumos, luminos, nu a uşurat conştiinţa şi nici nu a condus la o convertire la o viaţă ascetică sau filantropică. Dar despre aceasta puţin mai târziu.

    De-a lungul timpului, în ciuda obsedantului slogan publicitar „Incredible India”, au existat câteva reţineri majore. Cea mai mică dintre ele era aceea că mă pândeşte o toxi-infecţie alimentară la fiecare dugheană de mâncare pe stradă, pe mine, care am mâncat un rice cake împăturit în frunze de banan de-un copil frumos, sărac şi nespălat pe un bac improvizat ce traversa un râu în Laos. Temerea principală ce se culcuşise în faldurile minţii mele era că oamenii mor de foame la propriu lângă tine. Că îşi fac nevoile în mijlocul străzii. Că îmi va rămâne sufletul lângă copii înfometaţi şi mame disperate. Că este o sărăcie şi o durere palpabilă, pulsând la fiecare pas.

    Ştiţi, acele aşteptări şi stereotipii culturale şi rasiale pe care le avem fără să (vrem să) ştim şi care mă fac să mă gândesc la unul din conceptele dezbătute cu studenţii la seminar şi anume the tourist gaze elaborat de John Urry. Acesta spune că ajunşi la faţa locului turiştii aşteaptă să găsească, să vadă imaginile pe care le-au consumat deja acasă şi pe care le consideră reprezentative, autentice pentru locul vizitat.

    Această privire a turistului este un model învăţat social de a vedea realitatea, construit vizual şi discursiv de mulţi profesionişti de-a lungul timpului: poeţi, pictori şi fotografi, scriitori şi bloggeri, producţii de la Hollywood, ghizi, consilii locale, experţi în turismul heritage, agenţi de turism, proprietari de hoteluri, designeri, tour operatori şi programe TV de turism etc. Se creează astfel o imagine cu putere de simbol, iar populaţia locală întăreşte stereotipurile pe care vizitatorii le au cu privire la cultura locală şi încearcă să acţioneze în spiritul acestora, pentru a satisface cererea şi a câştiga financiar.

    Da, în bucata de Indie vizitată de mine, adică New Delhi, Agra, Jaipur, Jodhpur şi mai puţin în Kerala-Munnar, Kumily, Kuttanad şi Kovalam – cei mai mulţi oameni sunt săraci, foarte săraci şi foarte murdari. Aici a apărut urâţenia; acesta a fost punctul în care a început să nu îmi mai placă de mine. Unele călătorii fac şi asta, te ajută să te cunoşti mai bine. Deşi mă aşteptam ca imaginea de la faţa locului să corespundă cu cea fabricată acasă, greşeala a fost că am aplicat într-o primă faza standardele de acasă, cele cu privire la igienă.

    I-am luat pe săracii oameni şi i-am întins în patul meu de Procust european şi am tăiat în carne vie tot ce dădea pe afară: grămezi de bulendre adunate în mijlocul casei, mormane de gunoi în stânga sau dreapta dughene cu carcase de animal proaspăt măcelărit, centimetri de praf pe obiectele propuse spre vânzare. Nu doar excesul a fost judecat; nu au scăpat privirii mele nici lipsurile, cum ar fi serviciile inadmisibile la hoteluri de lanţ cu multe stele. Dar aceasta a fost o primă reacţie, viscerală, la mizerie. Reformulez aşadar: oamenii sunt săraci şi needucaţi şi au problemele tipice de sănătate şi integrare în societate asociate sărăciei şi lipsei de educaţie.

    India nu se reduce însă la atât şi ca să vezi dincolo de stratul de mizerie îţi trebuie un stomac zdravăn şi o minte deschisă. Acum, că am terminat cu ceea ce ştie şi aşteaptă toată lumea de la o relatare despre India, pot trece la ceea ce a fost frumos. Nu voi scrie însă despre Taj Mahal, forturi, istorie sau mitologie decât tangenţial, căci despre toate acestea poţi citi online exact aceleaşi lucruri pe care le afli şi la faţa locului. Cred că acum, astăzi, călătoria înseamnă experienţele simple, de pe stradă, interacţiunile despre care nu scrie pe Wikipedia dar pe care le speculează blogurile de turism.

    Fă-ţi temele înainte de a ajunge şi pune-ţi la punct termeni precum Mughal/mogul, căci mai tot ceea ce vei vedea în nordul Indiei păstrează vie amintirea puternicului imperiu fondat în 1526 de Babur (descendent al lui Timur pe linie paternă şi al lui Gingis Han pe cea maternă) şi cucerit definitiv de britanici în 1858. În New Delhi, printre cele mai importante obiective turistice sunt Qutub Minar – cel mai înalt turn din cărămidă din lume, construit de fondatorul dinastiei mameluce din India, şi Humayun Tomb, mausoleu dedicat împăratului mughal Humayun de către soţia sa. Fatehpur Sikri, în Agra, Uttar Pradesh este şi ea o fostă capitală a imperiului mughal, construită de marele Akbar. Tot în Agra şi tot arhitectură mughal este şi Taj Mahal, construit de Shah Jehan în memoria soţiei sale Mumtaz (copleşitor doar când treci de poartă monumentală, văzut deci din depărtare, căci în interior nu sunt decât sarcofage şi pereţi albi cu modele clasice mughal).

    Acceptă că drumuri de cinci kilometri pot dura o oră. Înţelege că praful este parte integrantă din viaţă şi că nimic nu e ca acasă pe acest front. Ciuleşte urechile şi concentrează‑te bine când vrei să înţelegi engleza pseudoghizilor binevoitori de la muzee-fort şi nu te mira când, după zeci de asigurări că nu vrea bani, la final ţi se va cere să vizitezi magazinul de suveniruri al familiei.

    Că India este o ţară a contrastelor o ştie toată lumea. Este un clişeu care acoperă subcontinentul şi pe care îl trăieşti în nenumărate şi neînchipuite moduri. Da, te aştepţi (şi te bucuri ca un copil) că fostele palate opulente sunt convertite în hoteluri şi au uşieri cu mustăţi învârtite meşter în adevăratul spirit Rajahstani. Da, ştii că te va copleşi grandoarea clădirilor mughal şi că Taj Mahal demonstrează până unde putea ajunge un împărat văduv ce dispunea de mii de supuşi fără nimic de făcut. Dar te miră canalele de televiziune ce proiectează o lume la ani-lumină de ce vezi pe stradă. Te bulversează dezvoltările urbane noi, precum Gurgaon de lângă New Delhi – o enclavă SF cu sediile unor multinaţionale de prim rang, devenită în timp zona cool de luat masa şi hang out. Te năuceşte cu calmul ei neindian zona de backwaters din Kerala, unde poţi închiria un house-boat cu echipaj şi aluneca lin pe ape liniştite, printre vegetaţie şi păsări de baltă – citeşti, meditezi, scrii, mănânci şi o iei de la capăt (bucătarul de pe barcă găteşte dumnezeieşte şi curat).

    Sunt zeci de locuri, lucruri şi poveşti care ţi se întâmplă în India. Oamenii vând te miri ce şi repară orice la margine de drum. Trebuie să înţelegi că în India copiii nu beneficiază de alocaţie, iar pensie primesc doar anumiţi funcţionari ai statului, nu toţi şi nu cei din sfera privată. Este unul din primele lucruri care îţi vor explica fenomenul copiiilor şi bătrânilor care vând sau cerşesc pe străzi. Vacile rumegă plastic şi praf alene pe mijloc de stradă. Autoricşe ca zvârluge pe trei roţi ridică praf în valuri-valuri; mai toate au afişat pe spate mesaje care informează că acel taxi respectă femeile. 

    Camioanele sunt foarte iubite de şoferii lor, mai mult ca soţiile ar spune unii, împodobite fiind cu zeci de ghirlande înflorate şi claxonând cu melodii la fel de colorate ca picturile de pe cabină. Vânzători de fructe şi chipsuri de fel şi chip stau pe margine de drum. Distanţe de nici două sute kilometri se parcurg într-o zi mai degrabă decât câteva ore. Se circulă pe multe benzi cu viteză mică şi uneori nu se sfieşte nimeni să meargă pe contrasens dacă posibilitatea unui U-turn e departe. Familii întregi se urcă pe scuter pentru distanţe considerabile, de multe ori fără cască protectoare. Accidente se întâmplă des, dar viaţa merge mai departe. Drumurile sunt destul de bune, însă maşinile-s prea multe şi faţă de alte locuri similare, cum era de exemplu Siria în 2009, nu sunt zgâriate considerabil. Semnele de circulaţie sunt opţionale, în frunte cu semaforul.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 13 martie 2017

    COVER STORY:  În condiţiile în care mulţi fermieri români care practică agricultura de subzistenţă mai folosesc încă la arat plugul tras de boi, folosirea dronelor în acest domeniu pare un scenariu rupt dintr-un film SF. Dar agricultura inteligentă este deja o realitate în anumite ţări, ca Olanda sau Germania: tractoarele care ară pe pilot automat sau fertilizatoare care distribuie îngrăşământ după hărţi digitale nu sunt o raritate. Dimpotrivă, sunt întâlnite adesea în agricultura occidentală. În România, doar în cazuri izolate. Dar este un început.


    ANTREPRENORIAT: Cum a migrat educaţia din mansardă în campus


    INTERVIU: În pragul unei noi crize


    BĂNCI: Planurile noului şef al BRD
     

    REPORTAJ: Adevărul gol-goluţ despre India


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Materialul care va revoluţiona lumea! Poate transforma căldura, energia solară şi kinetică în electricitate

    Dispozitive pe bază de perovskit care captau energia solară au fost inventate în 2009, iar de atunci a fost văzută ca marea inovaţie în materie de energie regenerabilă, relatează Curiosity.
     
    Acestea sunt mai eficiente şi mai ieftine ca panourile obişnuite, iar eficienţa lor creşte de la an la an, fiind în prezent tehnologia solară cu cea mai mare rată de progres.
     
    Odată cu un nou studiu al unei echipe de cercetători finlandezi care a fost publicat în februarie 2017 în Applied Physics Letters, aceştia susţin că un tip de perovskit numit KBNNO transformă energia solară, kinetică şi căldura în energie electrică în acelaşi timp. Mai mult, poate face aceste lucruri chiar la temperatura camerei, fiind o soluţie practică.
     
  • Materialul care va revoluţiona lumea! Poate transforma căldura, energia solară şi kinetică în electricitate

    Dispozitive pe bază de perovskit care captau energia solară au fost inventate în 2009, iar de atunci a fost văzută ca marea inovaţie în materie de energie regenerabilă, relatează Curiosity.
     
    Acestea sunt mai eficiente şi mai ieftine ca panourile obişnuite, iar eficienţa lor creşte de la an la an, fiind în prezent tehnologia solară cu cea mai mare rată de progres.
     
    Odată cu un nou studiu al unei echipe de cercetători finlandezi care a fost publicat în februarie 2017 în Applied Physics Letters, aceştia susţin că un tip de perovskit numit KBNNO transformă energia solară, kinetică şi căldura în energie electrică în acelaşi timp. Mai mult, poate face aceste lucruri chiar la temperatura camerei, fiind o soluţie practică.
     
  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 6 martie 2017

    COVER STORY: Digitalizarea educaţiei bate pasul pe loc

    Tehnologia acaparează tot mai mult din viaţa noastră, fiind folosită în multe aspecte cotidiene, într-o măsură din ce în ce mai mare. Însă, în vreme ce unele ţări alocă procente consistente din PIB educaţiei, care este considerată esenţială, în România învăţământul este tratat ca “ruda mai săracă”, care nu merită prea multă atenţie, efort sau cheltuieli.


    EVENIMENT: Industria agroalimentară, ultimul pariu rămas


    STUDIU: Campionii creditelor neperformante


     
    TEHNOLOGIE: Poligonul hackerilor
     

    SPECIAL: Traderul care a reuşit să păcălească piaţa, dar s-a lăsat apoi păcălit de alţii

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.