BusinessMagazin

Tag: legalitate

  • Cel mai căutat nazist din lume a câştigat o bătălie legală importantă

    Au trecut 20 de ani de când Helmut Oberlander şi-a pierdut cetăţenia canadiană şi autorităţile încearcă să-l trimită acasă, informează Business Insider.

    Evacuarea lui Oberlander, în vârstă de 92 de ani, a fost amânată din nou după ce acesta a obţinut o nouă victorie legală.

    Moştenitorii părintelui nazismului sunt miliardari şi în zilele noastre – GALERIE FOTO

    Oberlander a făcut parte din temuta echipă 10a, cunoscută ca şi Ek 10a, o trupă a morţi ce opera în spatele liniilor germane ucigând evrei şi alţi civili. Funcţia lui Oberlander era de translator şi strângea mâncare şi le curăţa ghetele colegilor săi. Germanul de origine ucrainiană s-a alăturat echipei Ek 10a când avea 17 ani, iar acesta a declarat că a fost obligat să facă asta, iar dezertarea era pedpsitpă cu moartea.

    Cine sunt cei 15 nazişti care au ucis milioane de oameni fără să păţească nimic (GALERIE FOTO)

    Apărarea lui Helmut Oberlander constă în faptul că a fost obligat să fie un membru al Ek 10a, împotriva voinţei sale.  Când s-a aflat de trecutul acestuia, guvernul canadian i-a revocat cetăţenia canadiană şi a declarat că Obelander este un criminal de război.

    Cu toate acestea, în 2000, o instanţă a constatat că “recrutarea de non-germani în armata germană nu exista şi mai mult ca sigur, Oberlander, în calitate de cetăţean ucrainean, a fost obligat să lupte de partea germaniei şi nu s-a alăturat Ek 10a în mod voluntar”.

    A salvat 669 de copii din mâinile naziştilor şi nu a spus nimănui. Soţia a aflat după 40 de ani – FOTO, VIDEO

    Guvernul nu l-a acuzat pe Helmut Oberlander de crimă, dar nici curţile nu l-au absolvit de vină.

  • New York-ul vrea să legalizeze urinatul în public

    Politicienii de stânga care conduc “The Big Apple” vor să facă urinatul în public legal. De ce? Pentru că minorităţile fac asta, se pare, destul de des şi consiliul New York-ului preferă să legalizeze acest lucru decât să mai amendeze oamenii pentru urinatul în public, informează The Political Insider.

    “Urinatul şi consumul de băuturi alcoolice în public nu vor mai fi tratate ca infracţiuni, deoarece astfel de infracţiuni blochează instanţele şi au fost aplicate în mod disproporţionat împotriva minorităţilor. O astfel de propunere ar elimina cazierele permanente pentru infracţiuni ca urinatul în public, iar de acum înainte vor fi tratate ca infracţiuni civile alături de consumul de băuturi alcoolice pe stradă, aruncatul gunoiului sau zgomotul excesiv.” se arată într-un comunicat al consiliului New York-ului.

    O propunere de lege controversată care, dacă va fi aplicată, va creşte şi mai mult mizeria din oraşul care şi aşa este recunoscut ca fiind un oraş nu tocmai curat.
     

  • Producătorii de tutun cer şase luni pentru adaptarea producţiei

    În cursul întâlnirii din 21 ianuarie, cu Comitetul inter-ministerial responsabil de transpunere, reprezentanţii companiilor British American Tobacco, Japan Tobacco International şi Philip Morris au solicitat „prorogarea termenului de fabricaţie, la şase luni de la data la care legea va intra în vigoare”. Mai multe state UE au apelat la această soluţie (de exemplu, Polonia sau Danemarca) pentru a nu afecta piaţa legală şi veniturile bugetare. Prorogarea priveşte doar termenul de fabricaţie, cu respectarea în continuare a celui de „piaţă curată” cerut de Directivă, şi anume 20 mai 2017.

    Principalele argumente ale reprezentanţilor producătorilor, care reprezintă 98% din piaţa locală a ţigaretelor:

    •           Subliniem, de la bun început, că dorim să ne conformăm prevederilor Directivei, a cărei transpunere am solicitat-o oficial, în mod repetat, pe parcursul ultimului an şi jumătate. La fel ca orice altă industrie, avem nevoie, însă, de minimum şase luni pentru adaptarea proceselor de producţie. Noile cerinţe privesc atât produsul, cât şi ambalajele, drept urmare este necesară achiziţionarea de noi maşini, utilaje şi materiale. Sunt investiţii consistente, care nu pot fi realizate în absenţa cadrului legal ferm, dat fiind că proiectul dat publicităţii la sfârşitul anului va suferi, probabil, modificări semnificative în cadrul procesului legislativ. Este cu atât mai dificil cu cât schimbările ar urma sa aibă loc aproape simultan, în toate cele 28 de state membre UE, în condiţiile în care numărul furnizorilor de echipamente este foarte limitat, iar comenzile ferme trebuie plasate cu mult timp înainte.

    •           Industria a intrat deja, de la începutul lunii decembrie, în situaţia de avarie, pentru că legislaţia fiscală în vigoare conţine limitări riguroase, care nu permit creşteri substanţiale ale stocurilor, cu care să fie acoperită cererea în perioada de după 20 mai, când nu vom mai putea produce şi comercializa. Pierderea lunară medie a statului, dacă nu se acceptă amânarea, este de circa 230 milioane de euro, reprezentând taxe şi contribuţii. De asemenea, comerţul ilegal, care a ajuns în noiembrie 2015 la 17,5%, va înflori, în condiţiile în care produsele  legale  nu vor mai fi valabile, cu costuri şi eforturi de combatere greu de cuantificat.

    •           Pe de altă parte, textul actualului Proiect de Lege este incomplet şi imposibil de aplicat. De exemplu, lipsesc specificaţiile tehnice privitoare la avertismentele de sănătate şi informaţiile referitoare la numărul de telefon şi site-ul referitor la renunţarea la fumat, acestea urmând sa fie stabilite prin ordine ministeriale, abia la 30 de zile după publicarea legii!

    •           Proiectul de Lege are carenţe în privinţa respectării normelor de tehnică legislativă, menţionează repetat că legea poate fi modificată şi completată prin ordin exclusiv al ministrului sănătăţii, conţine  încă formulări echivoce, reglementează în mod neclar contravenţii şi prevede sancţiuni excesive şi disproporţionate. În acelaşi timp, conţine prevederi cu impact anticoncurenţial, precum raportarea detaliată a volumelor de vânzări sau efectuarea unor studii comune ale producătorilor referitoare la ingrediente, aditivi etc.

    •           Este necesară continuarea consultării în vederea clarificării, corectării şi completării Proiectului de lege.

    Industria tutunului a virat în 2014 la buget peste 2,7 miliarde de euro, fiind al doilea mare contribuabil, după sectorul petrolier. Suma reprezintă 1,75% din PIB şi 12,5% din totalul veniturilor bugetare. Circa 60% din producţia fabricilor din România se exportă.

    Companiile de tutun, aflate în România de peste 20 de ani, deţin capacităţi importante de producţie, situându-se în topul exportatorilor. În industrie lucrează aproape 4.000 de angajaţi, fiind generate alte 45.000 de locuri de muncă indirecte.

     

  • De ce Google îi dă lui Apple 1 miliard de dolari

    Această sumă a fost dezvăluită în bătălia legală dintre Google şi Oracle, iar mai multe detalii financiare au fost dezvăluite. În 2014 Google a plătit Apple 1 miliard de dolari doar ca gigantul din California să păstreze Google ca motorul de căutare prestabilit pe iPhone, potrivit Bloomberg.

    Despre veniturile din reclame, se pare că Google a încheiat un parteneriat cu Apple, în care Apple primeşte o parte din venituri de fiecare dată când un utilizator de iPhone sau iPad vede o reclamă în motorul de căutare Google. Unii speculează că Apple ar primi 34% din venituri.

    Niciuna dintre companii nu a comentat asupra acestor informaţii.

  • Doriţi să porniţi o afacere online? De ce trebuie să ţineţi cont

    Societatea de avocatură de business Cunescu, Balaciu & Asociaţii a realizat un ghid pentru înfiinţarea unui magazin online. Acesta cuprinde sfaturi pentru cei care doresc să pornească o afacere în vânzări online, sfaturi de care trebuie să ţină cont pentru a desfăşura activitatea într-un cadru corect din punct de vedere legal.

    “Febra cumpărăturilor din finalul de an îi face pe mulţi antreprenori să ia în considerare afacerile online. Până să ajungă la strategia de marketing şi vânzări, aceştia ar trebui să ţină cont de câteva recomandări şi să fie extrem de atenţi la cadrul legal în care îşi desfăşoară activitatea, pentru a nu regreta mai târziu”, declară Beatrice Onica–Jarka, avocat partener la Cunescu, Balaciu & Asociaţii.

    Iată câteva dintre recomandările cuprinse în ghid:

    #1. Vinzi, dar ce?. Selectarea formei de organizare societară care va deţine magazinul online şi îndeplinirea formalităţilor de înregistrare la Registrul Comerţului.

    O atenţie deosebită trebuie acordată obiectului de activitate al acestei societati comerciale şi autorizării acestui obiect. Lipsa de autorizare a obiectului de activitate în funcţiune sau indicarea incorectă a codului CAEN poate fi asimilată cu desfăşurarea de activităţi  fără autorizare, care poate merge până la sancţionarea cu confiscarea tuturor veniturilor din activităţile neautorizate conform Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014.

    #2. “Să sune bine” nu este suficient când vorbim despre domeniul web. Atenţie la drepturile de marcă globale

    Aceasta este unul dintre cei mai provocatori paşi. Pe lângă imaginaţia de care trebuie să daţi dovadă, alegerea unui nume de domeniu implică multiple consecinţe juridice. Chiar dacă veţi găsi numele de domeniu ideal care să reprezinte afacerea voastră, se impune un minim proces de diligenţă necesară pentru evitarea situaţiei complet neplăcute de a constata ulterior înregistrării, ulterior punerii în funcţiune a magazinului online şi investirii în publicitatea lui, că numele de domeniu la care poate fi găsit magazinul online încalcă de fapt dreptul la marcă al cuiva de oriunde de pe mapamond şi că acesta a iniţiat o procedură juridică de a vi-l lua pur şi simplu pe motiv de cybersquating în baza Politicii Uniforme de soluţionare a disputelor privind numele de domeniu (UDRP).

    #3. Nu te juca cu datele confidenţiale! Prelucrarea si protejarea datelor: pagina web a magazinului dvs. online trebuie să cuprindă absolut necesar o politică de confidenţialitate.

    Prin aceasta, declaraţi cum veţi folosi datele personale –nume, adresa, telefon ale clientilor dvs care vă accesează şi cumpără de la magazinul vostru online. Conform legii române care transpune legislaţia europeană în domeniu, Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice Nr 506/2004, cei care prelucrează date personale trebuie să respecte o serie de obligaţii legale şi să facă o serie de notificări în ceea ce priveşte prelucrarea acestor date.

    #4. SPAM-ul –o tentaţie riscantă. Situaţia comunicărilor comerciale nesolicitate – SPAM.

    Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări. Consimţământul consumatorului poate fi obţinut în orice formă şi poate fi probat cu orice mijloc de probă. Sarcina probei revine furnizorului de servicii. Destinatarul comunicărilor comerciale are dreptul de a-şi revoca consimţământul de a primi asemenea comunicări prin simpla notificare a furnizorului.

    #5. Online, dar tot cu contract. Contractul electronic: semnificaţia Contractului încheiat prin mijloace electronice nu trebuie pierdută din vedere.

    Vindeti online, aşadar veţi încheia contracte prin mijloace electronice. Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, doar atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

    Un aspect esntial în asigurarea validitătii contractului încheiat prin mijloace electronice este  îndeplinirea obligaţiei legale de informare de către furnizorilor de servicii, care trebuie îndeplinită faţă de consumatori. În acest sens, consumatorul, potrivit OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă, republicată, trebuie informat asupra numelui sau denumirii ofertantului, domiciliului sau sediului acestuia, numerelor de telefon, fax, adresei de poştă electronică şi asupra oricăror alte date necesare contactării ofertantului în mod direct şi efectiv, precum şi asupra mijloacelor de identificare a acestuia, respectiv numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul unic de înregistrare. De asemenea, ofertantul trebuie să ofere consumatorilor, în interiorul paginii sale de web, informaţii legate de tarifele produselor şi serviciilor pe care le comercializează, includerea sau nu în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora.  Si mai ales tarifele se impun a fi indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor pe piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoare adăugată (TVA), precum şi cuantumul acesteia.

    Despre Cunescu, Balaciu şi Asociaţii reprezintă în România zona de legal a reţelei internaţionale de consultanţă NEXIA International, făcând parte şi din reţeaua specializata a firmelor de avocati ADVOC International. În prezent, CBA a ajuns la o echipa de 17 avocaţi. Cunescu, Balaciu şi Asociaţii a fost înfiinţată în 1996 de Constantin Cunescu şi Alina Anca Balaciu. Principalele domenii de activitate ale societăţii de avocatură se regăsesc în asistenţa juridică în proiecte mari de investiţii şi infrastructură, în asistenţă pentru proceduri de fuziuni şi achiziţii, precum şi în domeniul internetului şi al comerţului electronic.

  • Tânărul de 28 de ani s-a luptat cu Facebook timp de patru ani şi a recâştigat dreptul la intimitate pentru toată lumea

    Numeroase companii, americane şi europene, foloseau sistemul Safe Harbor pentru a ocoli verificările greoaie ale transferurilor de date între birourile deţinute de ambele maluri ale Atlanticului. Între datele transferate se află informaţii referitoare la salarii şi la resursele umane, precum şi date folosite în publicitatea online, importante în mod special pentru companiile din sectorul tehnologiei.

    Decizia Curţii Europene de Justiţie a însemnat condamnarea la moarte a sistemului Safe Harbor, introdus de Comisia Europeană în urmă cu 15 ani şi care era folosit de peste 4.000 de companii, între care Facebook, Google, IBM şi Ericsson. Potrivit Curţii, Safe Harbor nu protejează suficient datele personale ale cetăţenilor europeni, întrucât cerinţele securităţii naţionale în SUA şi interesul public anulează elementele de protecţie a vieţii private incluse în Safe Harbor. În plus, cetăţenii europeni nu au niciun mijloc legal împotriva folosirii incorecte a datelor lor personale în Statele Unite. În prezent, în Congresul american se află un proiect de lege care să dea europenilor dreptul la compensaţii legale.

    Curtea de Justiţie s-a referit în decizia sa la dezvăluirile făcute de Edward Snowden, fost contractor al Agenţiei Naţionale de Securitate a Statelor Unite, potrivit cărora programul Prism a permis autorităţilor americane să colecteze informaţii private direct de la mari companii din sectorul tehnologiei, precum Apple, Facebook şi Google.
    Statele Unite, care înaintea deciziei au apărat cu tărie programul naţional de securitate şi apoi au exprimat „profunda dezamăgire“ faţă de decizia justiţiei europene.

    După victoria lui Max Schrems în faţa Curţii Europene de Justiţie, Edward J. Snowden i-a scris pe Twitter „că a schimbat lumea în bine“. Penny Pritzker, secretarul pentru comerţ al SUA, a avut o opinie diferită, afirmând că decizia „pune în pericol economia digitală transatlantică înfloritoare“.

    Polemica pare să nu îl fi impresionat pe Schrems. „Mă aşteptam la asta. Potrivit legii nu puteau spune altceva“, a spus tânărul de 28 de ani. În pofida acestei siguranţe, puţini jurişti specializaţi în confidenţialitatea datelor se aşteptau la o astfel de decizie radicală, care are consecinţe semnificative pentru majoritatea companiilor care transferă peste Atlantic informaţii personale obţinute prin activităţi precum căutări pe internet, postări pe reţelele sociale şi achiziţii online.

    Companiile vor putea utiliza alte soluţii de transfer legal al datelor, dar decizia justiţiei dă dreptul autorităţilor de reglementare din statele UE să investigheze dacă datele transferate în Statele Unite sunt protejate în mod corespunzător. Iar unele dintre aceste autorităţi de reglementare au o opinie critică faţă de atitudinea privind confidenţialitatea datelor a companiilor din Silicon Valley.
    Schrems a început o campanie în justiţie împotriva Facebook la vârsta de 24 de ani, pe vremea când studia dreptul într-un program de schimb de studenţi la Santa Clara University School of Law din California. Atunci, doi avocaţi ai unor companii de tehnologie din Silicon Valley le-au vorbit studenţilor, iar Schrems a fost surprins să afle că nu iau în serios legislaţia europeană strictă în domeniul confidenţialităţii datelor, întrucât companiile rareori sunt penalizate aspru pentru încălcarea acesteia. La momentul respectiv, Schrems căuta un subiect despre care să scrie, aşa că a decis să afle cum tratează Facebook legislaţia europeană în domeniu. Reglementările UE limitează felul cum companiile pot colecta informaţii personale, le interzice să le folosească în scopuri neautorizate şi restricţionează maniera în care sunt manipulate.

    Schrems a trimis Facebook o solicitare pentru a vedea toate datele colectate de companie despre el, în conformitate cu legislaţia UE. După două săptămâni şi zeci de e-mailuri, Schrems a primit prin poştă un CD cu peste 1.200 de pagini de informaţii, conţinând fiecare solicitare de prietenie şi invitaţie pe care a trimis-o de la înfiinţarea contului său, în 2008. Majoritatea informaţiilor nu au fost o surpriză, dar tânărul a fost şocat să vadă că Facebook a păstrat informaţii pe care le ştersese şi care nu mai erau vizibile online, inclusiv textul complet al unei conversaţii private cu o prietenă spitalizată pentru probleme psihologice. Facebook a explicat că o persoană poate şterge numai partea sa de corespondenţă.

    Schrems nu contestă Facebook şi îşi foloseşte în continuare contul. „Trebuie să putem folosi aceste servicii, dar trebuie să existe o limită“, a spus el. Aşa că a trimis 22 de plângeri despre păstrarea datelor şi alte practici ale Facebook în domeniul confidenţialităţii la comisarul pentru protecţia datelor din Irlanda, ţara în care este înregistrată divizia europeană a companiei. Doi ani mai târziu, după ce Snowden a dezvăluit că Agenţia Naţională de Securitate a SUA poate obţine acces la informaţii personale ale europenilor păstrate de companii americane de tehnologie, prin programul Prism, Schrems a făcut o nouă plângere, în care afirma că Facebook nu ar trebui să transfere datele sale personale în SUA, pentru că nu sunt protejate în mod adecvat acolo. Autoritatea de reglementare a respins petiţia, dar aceasta a devenit ulterior cazul judecat de Curtea Europeană de Justiţie. Curtea a decis că autorităţile naţionale pot investiga dacă transferurile de date respectă legislaţia UE, iar acordul Safe Harbor a fost declarat invalid.

  • Coordonează departamentul de drept penal al SCA Zamfirescu Racoţi & Parteners

    Coordonează activitatea a cinci avocaţi, iar alături de preocupările specifice oricărui manager privind dezvoltarea departamentului din punct de vedere profesional şi financiar, responsabilităţile sale includ gestionarea relaţiei cu clienţii, stabilirea strategiilor juridice, coordonarea echipei precum şi cooperarea cu celelalte departamente din cadrul firmei. 2014, spune Antoniu Obancia, a fost un an bun, în care proiectele au fost mai numeroase şi complexe, ceea ce a determinat o redimensionare a echipei prin cooptarea de noi colegi. „Financiar, aşa cum era de aşteptat, rezultatele au depăşit pe cele ale anului precedent.“

    Absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti (1999), dar şi  studiilor postuniversitare în ştiinţe penale (2001), Antoniu Obancia a urmat şi doctoratul (2010-2013) în drept comercial – insolvenţă. Şi-a început activitatea în cadrul Zamfirescu Racoţi & Partners în 2006, la departamentul de litigii comerciale.

    Sporadic, povesteşte el, a instrumentat şi cauze penale de mică anvergură, care aveau legătură cu proiectele de drept civil-comercial. Treptat au apărut în portofoliu litigii privind legea incompatibilităţii, iar mai apoi cauze penale cu un grad de complexitate din ce în ce mai mare, aşa încât a început să alterneze litigiile civile cu cele penale, până a propus să se dedice preponderent dreptului penal şi să se preocupe de dezvoltarea noii activităţi şi a echipei. „O trăsătură elocventă a acestui parcurs profesional, în 2010 am început doctoratul într-un domeniu în care aveam o mare implicare profesională: insolvenţa.“

    Pe termen lung, Antoniu Obancia se vede „în aceeaşi sferă de competenţă, dar înzecită ca proporţii. Desigur, cu evitarea suprasolicitării. Echipa este cheia

  • DIESELGATE, de la A la Z. O analiză completă marca ProMotor, unde afli tot ce trebuie să ştii despre scandalul momentului

    Sigur ai auzit de Dieselgate şi ştii câte ceva despre problema uriaşă în care a intrat, de bunăvoie, Grupul Volkswagen. Dar există detalii pe care s-ar putea să nu le cunoşti, aşa că am pregătit acest material explicativ, ca să înţeleagă toată lumea ce înseamnă nebunia asta mondială.

    Când a fost descoperită problema?

    Încă din 2013, un mic ONG numit International Council on Clean Transportation (ICCT) a descoperit, în timpul unui studiu desfăşurat în colaborare cu Universitatea West Virginia din Statele Unite ale Americii, că unele modele diesel produse de Volkswagen aveau emisii de oxizi de azot (NOx) de până la 35 de ori mai mari în condiţii reale de utilizare faţă de limitele impuse de Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA) din SUA.

    Cei de la ICCT au testat atunci un Volkswagen Jetta care folosea un sistem LNT (lean-NOx trap) de captură a oxizilor de azot (fără uree), un Volkswagen Passat cu sistem catalitic de reducere selectivă a noxelor pe bază de uree (SCR) şi un BMW X5 cu SCR.

    În urma testării în lumea reală, Passatul a înregistrat emisii de NOx de până la 20 de ori mai mari decât standardul legal pe baza căruia a fost omologat pentru vânzare, iar Jetta a avut emisii de NOx de până la 35 de ori mai mari decât standardul legal. Pe de cealaltă parte, BMW-ul X5 testat s-a încadrat în limitele legale, mai puţin când a trebuit să urce o rampă în regim extraurban.

    Care e standardul de emisii despre care vorbeşti şi de ce mă interesează pe mine în Europa?

    În Europa avem normele Euro, iar în Statele Unite ale Americii există standardele impuse de EPA. În acest caz, cele două modele Volkswagen testate au fost omologate în standardul numit US-EPA Tier2-Bin5, care impune emisii de oxizi de azot (NOx) mai mici de 0,05 g/milă, adică 0,03 g/km.

    Astfel, dacă Jetta testată de ICCT a avut emisii de NOx de până la 35 de ori mai mari, înseamnă că în lumea reală cantitatea de oxizi de azot poate ajunge la 1 g/km.

    În Europa, standardul Euro 5 pentru motoare diesel impune o limită de 0,18 g/km pentru NOx, deci e lesne de înţeles că problema ne priveşte şi pe noi, cei de pe Bătrânul Continent.

    Care e treaba cu NOx? Nu erau mai importante emisiile de dioxid de carbon (CO2)?

    Emisiile de dioxid de carbon sunt cele mai cunoscute, fiindcă sunt cele mai mari, iar unele municipalităţi europene impun anumite taxe pe baza valorilor înregistrate la testele de emisii de CO2. Dar asta nu înseamnă că povestea poluării s-a încheiat aici.

    După cum spun chiar cei de la EPA, există o legătură strânsă între inhalarea emisiilor de oxizi de azot şi înrăutăţirea stării de sănătate a bolnavilor de astm sau cu alte boli respiratorii. Totodată, există o asociere cu decesele premature ale persoanelor care suferă de boli cardiovasculare.

     De ce a durat atât de mult ca problema asta să devină cunoscută la nivel mondial?

    Cei de la Bloomberg scriu că EPA a început o investigaţie în cazul Volkswagen în mai 2014, bazându-se pe datele obţinute la ICCT. După începerea cercetărilor, cele două părţi (EPA şi Volkswagen) au avut mai multe discuţii vreme de câteva luni, iar în cele din urmă, reprezentanţii companiei auto au spus că au găsit problema care cauza emisiile prea mari şi au propus un recall destinat pieţei americane, în urma căruia aproape 500.000 de maşini ale grupului german au primit un update de software şi nimic altceva.

    Înainte de începerea rechemării în service din decembrie 2014, Comisia pentru Resursele Aerului din California (CARB) a testat în laborator câteva modele diesel Volkswagen, iar rezultatele au fost conforme cu limitele legale.

    Dar agenţia californiană a continuat să facă teste şi după recall, iar rezultatele în lumea reală au dezvăluit că emisiile de oxizi de azot erau în continuare mult mai mari decât cele declarate. Drept urmare, CARB a trimis rezultatele testelor către EPA în 8 iulie 2015.

    Analiză realizată de ProMotor

  • Ce şi cât fumează un „vamaiot”: INCOGNITO printre cei care fac meseria legal

    „Nu-s ale mele. Un prieten mi-o dat. O zis că să-i aduc…”, îmi zice tânărul, cu un puternic accent rusesc.
     
    Eduard se trezeşte în România clandestină, mereu, în zori – obicei vechi, din anii în care trecea vama, el singur, de câteva ori pe zi, cu câte două pachete de ţigări în buzunar.
     
    Se spală în grabă, mănâncă ceva la repezeală, îşi pregăteşte, mecanic, rucsacul vechi, decolorat, cu baiere de piele roasă. Cafeaua tare, fără zahăr, îi face gura pungă. Numără banii şi socoteşte iute de câte pachete îi ajung. Dă două telefoane, îşi aprinde ţigara, şi trage perdeau într-o parte. Câţiva vecini, grăbiţi, trec prin faţa ferestrei lui, către serviciu. “Cine are…”, îşi spune fără intenţie, aproape necontrolat. Îşi “trage” rucsacul pe umeri, ridică, din mers, bicla de cadru şi iese pe hol.
     
    Pe la prânz, jumătate de job e gata. Pe la patru după masă, convinsese o duzină de “rumâni nefumători” să-i “care”, în ţară, dreptul lor de ţigări. Ce urmează:
     

  • Miliardarul care la 26 de ani era arestat, iar la 35 a ajuns guvernator al unei provincii din Rusia

    În timpul copilăriei, Roman Abramovich a crescut alături de unchiul său, fiind orfan de ambii părinţi.

    Până la vârsta de 21 de ani, Abramovich intrase pe piaţa neagră folosind banii primiţi de la părinţii soţiei sale. Companiile sale au devenit în cele din urmă legale la începutul anilor ’90; până atunci, omul de afaceri pornise şi lichidase deja peste 20 de firme.

    La 26 de ani, Abramovich a fost arestat sub acuzaţia că ar fi furat bunuri ale statului. Nouă ani mai târziu, el avea să devină guvernator al provinciei Chukotka.

    El susţine şi în ziua de azi că a fost nevinovat în respectivul caz: “Au fost probleme cu sistemul bancar. Banii pierduţi de rafinărie au fost ulterior descoperiţi iar eu am fost eliberat”, spune miliardarul rus.

    Luxul şi opulenţa sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza viaţa miliardarului rus Roman Abramovich. Petrecerile pe care le organizează sunt deja legendare, precum cele de Revelion din insula St. Barts.