BusinessMagazin

Tag: fondator

  • De ce vrea fondatorul Facebook să DISTRUGĂ reţeaua socială. Zuckerberg deţine prin intermediul acestuia un control mai mare decât al guvernelor şi oricărei companii private

    Chris Hughes, unul dintre ceilalţi cofondatori ai Facebook, a cerut ca reaţeaua socială să fie spartă în mai multe entităţi. Totodată, el solicita o reglementare asupra industriei tehnologice într-o ediţie a New York Times.

    El a solicitat autorităţilor de reglmentare din Statele Unite să dividă compania, afirmând că Mark Zuckerberg este prea puternic şi compania deţine monopolul. „A venit momentul să distrugem Facebook”, a scris Hughes.

    Hughes spune că a urmărit cu oroare modul în care compania la crearea căreia a ajutat s-a transformat într-un gigant prin achiziţiile Instagram şi WhatsApp, ameninţând liberul discurs şi înăbuşind inovaţia generată de competiţie.

    Din punctul lui de vedere, cel mai primejdios aspect legat de Facebook se referă la „controlul unilateral al discursului liber” pe care îl are Zuckerberg.
    „Influenţa lui Mark este ameţitoare, mult mai mare decât a oricui din sectorul privat sau din guvern.” Potrivit lui Hughes, Zuckerberg ar avea controlul nelimitat asupra algoritmilor care determină care dintre miliardele de utilizatori ai Facebook sunt văzuţi de alţii în News Feed, ce setări legate de securitate au şi chiar şi ce mesaje primesc prin intermediul platformei.

    Hughes, în vârstă de 35 de ani, a plecat din Facebook în urmă cu un deceniu, rămânând cu un mic procent din companie. Deşi nu a ajuns la renumele lui Zuckerberg, cariera post-Facebook a lui Hughes a inclus voluntariatul pentru campania prezidenţială a lui Barack Obama, o şedinţă în calitate de editor al revistei „The New Republic” şi impunerea unor reforme sociale în America.

    În anul 2006, Facebook a dat candidaţilor politici posibilitatea de a crea pagini speciale de profil. Hughes a fost însărcinat să ajute echipa care sprijină pagina lui Barack Obama, iar el a devenit interesat de politica lui Obama şi, în cele din urmă, a lăsat Facebook pentru a se alătura campaniei sale prezidenţiale.

    Hughes s-a mutat la Chicago şi a devenit cunoscut sub numele de “guru organizator online” al campaniei lui Obama. El a fost în spatele reţelei sociale obositoare a lui Obama, my.BarackObama.com, prin care suporterii au putut afla despre evenimente, voluntari şi organizaţii la nivel local.

    Până când Facebook a devenit public în mai 2012, Hughes fusese plecat din companie timp de aproximativ cinci ani. Cu toate acestea, participaţia sa de 2% (care a fost cea mai mică dintre toţi cofondatorii) din companie a crescut la o valoare de aproximativ 500 de milioane de dolari, pe care i-a încasat imediat după IPO (Initial Public Offering).

  • Povestea antreprenorului care a fondat cel mai mare furnizor de servicii de fabricare a produselor electronice din lume

    Terry Gou s-a născut pe 8 octombrie 1950 în regiunea Banqiao din Taipei, Taiwan. Înainte de războiul civil din China, părinţii săi locuiau în provincia Shanxi din China continentală, însă au fugit în Taiwan în 1949. Tatăl său era ofiţer de poliţie. Fiind primul copil al familiei sale, Gou a beneficiat de educaţie completă, începând cu şcoala primară şi până la studii universitare.

    După absolvire, el a lucrat într-o fabrică de cauciuc până la vârsta de 24 de ani. În 1974, în Taiwan, Terry Gou a fondat Hon Hai, cunoscută mai ales sub numele de Foxconn, cu o investiţie iniţială de 7.500 de dolari împrumutaţi de la mama sa, alături de o echipă de zece angajaţi. Compania avea ca obiect de activitate producţia de componente din plastic pentru televizoare, pe care le fabricau într-o magazie închiriată dintr-o suburbie din Taipei. Un punct de cotitură pentru afacere a venit în 1980, când, în urma unei comenzi primite de la producătorul francez de jocuri Atari, a început să diversifice producţia şi în zona de joystickuri pentru console.

    Antreprenorul şi-a extins afacerea în anii 1980, pornind într-o călătorie de 11 luni în Statele Unite, în căutarea clienţilor. În 1988, Gou a deschis prima fabrică în China continentală, în Shenzhen – aceasta este şi în prezent cea mai mare fabrică a companiei. Operaţiunile din China au crescut semnificativ atunci când Gou a integrat şi un proces de asamblare şi diverse facilităţi pentru angajaţi, transformând fabrica într-un campus care cuprindea locuinţe, mese, centre de îngrijire medicală şi pentru înmormântarea angajaţilor.

    În 1996, Foxconn a început fabricarea şasiului pentru desktopurile Compaq. Acesta a fost un moment important care a condus la producerea unor astfel de componente şi pentru alte companii de renume din IT şi tehnologie, printre care se numără HP, IBM şi Apple. În doar câţiva ani, Foxconn a devenit un producător gigant al componentelor pentru electronicele de consum.

    În 1970 Gou s-a alăturat partidului taiwanez Kuomintang, renunţând însă la statutul de membru trei decenii mai târziu. Anul acesta, în luna aprilie, a decis să se realăture partidului, cu intenţia de a candida la alegerile prezidenţiale din 2020, după ce, spune el, zeiţa mării, Madu, i s-a arătat în vis şi l-a sfătuit să facă acest lucru.

    Împreună cu prima sa soţie, Serena Lin, care a murit de cancer la sân în anul 2005, Gou are un fiu care lucrează în industria cinematografică şi în domeniul imobiliar şi o fiică care a activat în sectorul financiar. În anul 2000, Gou a înfiinţat o organizaţie de caritate educativă alături de Lin şi a intenţionat să doneze o treime din averea sa fundaţiilor caritabile. După ce soţia sa a murit, fiica lor şi-a asumat conducerea fundaţiei. În 2002, antreprenorul a cumpărat un castel în Roztěž, lângă Kutná Hora, în Republica Cehă, pentru 30 de milioane de dolari. Opt ani mai târziu, pe 26 iulie 2008, Gou s-a căsătorit cu cea de-a doua soţie, coregrafa Delia Tseng. Cuplul are trei copii. Cei doi au decis să doneze 90% din averea lui Gou, estimată de publicaţia internaţională Forbes la 7,4 miliarde de dolari.

    În prezent, Foxconn, companie cu aproape 1 milion de angajaţi, este cel mai mare producător de componente electronice şi cel mai mare angajator privat din Taiwan, având sediul în Tucheng, Noul Taipei. Compania a încheiat contracte cu companii americane, canadiene, chineze, finlandeze şi japoneze. În 2017, Foxconn a înregistrat venituri de 4.700 de miliarde de dolari taiwanezi noi – TWD (155 de miliarde de dolari).

    Printre cele mai importante produse pentru care Foxconn face componente se numără telefoanele BlackBerry, iPad, iPhone, iPod, Kindle, Nintendo 3DS, device-uri Nokia şi Xiaomi, PlayStation 3, PlayStation 4, Wii U, Xbox 360 sau Xbox One. În 2012, compania a acoperit circa 40% din producţia mondială de componente pentru electronice de consum. Foxconn a fost implicată şi într-o serie de controverse. În 2010, după o serie de sinucideri ale angajaţilor, compania a fost criticată de către activişti că oferă salarii mici şi că le permite muncitorilor să lucreze ore suplimentare peste limita legală.

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Alina Sudriu, fondator { Grace Couture Cakes }

    •   Imediat după terminarea facultăţii de Administrarea Afacerilor în Limba Englezã şi programul de master Strategic Marketing din cadrul ASE, în 2006, s-a angajat în cadrul unei companii de produse electronice ca office assistant.
    •   În noiembrie 2012 a lansat Grace Couture Cakes, primul atelier couture de cofetărie din Bucureşti, cu o investiţie de 30.000 de lei.
    •   Fiica sa, Ana Grace, a fost cea care a inspirat numele brandului.

    Cifră de afaceri (2017): 1,2 mil. euro
    Număr de angajaţi: 51

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Monica Cadogan, CEO şi fondator { Vivre }

    •   În 2012 a înfiinţat Vivre, unul dintre primele magazine exclusiv online de home & deco din România, prezent astăzi pe nouă pieţe europene, cu peste 3 milioane de comenzi livrate.
    •   Crede că pentru a reuşi în mediul de afaceri din România este nevoie de o cultură a muncii şi mai ales de înţelegerea afacerii pe care o porneşti, de o echipă, de oameni care să te susţină şi să te ajute, fie că e vorba despre echipa efectivă de lucru sau de comunităţile la care ai acces.
    •   Le transmite celor care îşi doresc să înceapă un parcurs antreprenorial că trebuie să ştie de la început de unde pleacă, unde vor sa ajungă şi ce înseamnă concret acest parcurs, să fie pregătiţi să îşi asume riscuri, să înveţe din greşeli şi să se adapteze rapid la condiţiile de pe piaţă. 

    Cifră de afaceri (2018): 50 mil. lei
    Număr de angajaţi: 350

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Rucsandra Hurezeanu, fondator şi director general { Ivatherm }

    •   După ce a absolvit Facultatea de Medicină, a lucrat timp de un deceniu în domeniul farma, până a decis să îşi creeze propria afacere.
    •   Cheia succesului său a fost un izvor termosalin de la Herculane, pe care l-a concesionat în 2005, punând bazele companiei de produse dermatocosmetice Ivatherm.
    •   Este adepta unui stil de viaţă sănătos, practică sport, petrece puţin timp în social media şi crede că imaginea personală are o foarte mare greutate în relaţia cu ceilalţi.
    •   Spune că în industria cosmetică se duce o luptă contra cronometru cu competiţia şi cu inovaţiile, deoarece este o industrie extrem de competitivă şi dinamică, şi consideră că înţelegerea clienţilor şi adaptarea la nevoile lor este punctul de plecare pentru cei care vor să îşi înceapă cariera în acest domeniu.

    Cifră de afaceri (2018): 4,5 mil. euro
    Profit (2018): 1 mil. euro
    Număr de angajaţi: 45

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Ana Cornea, fondator şi proprietar { Denis Shoes }

    •   Ana Cornea a fondat, împreună cu soţul său, producătorul şi retailerul de pantofi Denis (care deţine pe piaţa locală magazine sub brandul Anna Cori) într-un atelier cu zece angajaţi din Vicovu de Sus.
    •   Spune că brandul de încălţăminte şi marochinărie pe care-l reprezintă a crescut sănătos an de an pentru că a evitat scurtăturile, considerând că doar o bază solidă, formată din principii corecte, te poate ajuta să evoluezi.
    •   Crezul după care se ghidează în afaceri este că „imaginaţia conduce lumea”.

    Cifră de afaceri (2017): 27,5 mil. lei
    Profit: 2,94 mil. lei
    Număr de angajaţi: 269

  • Care este povestea Cristinei Bâtlan, supranumită „doamna Musette” – brand pe care îl găsiţi pe străzile din marile capitale ale modei

    •   Cristina Bâtlan a fondat businessul cu pantofi şi genţi Musette în urmă cu mai bine de două decenii, când avea doar 18 ani şi era studentă la Facultatea de Drept.
    •   Nu lucrase niciodată înainte, iar deschiderea propriei afaceri a făcut să devină şi să rămână de atunci şi până în prezent propria ei şefă, potrivit unui interviu anterior acordat revistei Business MAGAZIN.
    •   Businessul Musette, care are activităţi atât în retail, cât şi în producţie, în două fabrici deţinute pe piaţa locală, a crescut an de an indiferent de condiţiile economice din piaţă, iar produsele realizate în România sunt vândute atât pe piaţa locală, cât şi în străinătate, în Statele Unite, Liban, Mongolia, Franţa, Austria, Israel, Ungaria, Republica Moldova şi Bulgaria.

    Cifră de afaceri (2017): 77,5 mil. lei

    Profilul Cristinei Bâtlan a apărut în catalogul 100 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, 2019.

  • „Am vândut cadourile de nuntă pentru a-mi finanţa businessul”. Povestea businessului pornit în prag de criză

    Luni, pe 15 septembrie 2008, Jeff Lawson, alături de Evan Cooke şi John Wolthuis, fondatorii companiei Twilio, a avut o întâlnire cu câţiva potenţiali investitori din Silicon Valley. Ideea lor de business fusese să ajute companiile să automatizeze comunicarea cu utilizatorii prin mesaje, telefoane sau apeluri video. Obţinerea finanţării trebuia să fie “aproape o formalitate”, îşi aminteşte Lawson, care avea la acea vreme 31 de ani. În duminica din acea săptămână, banca americană de investiţii Lehman Brothers şi-a anunţat falimentul, fiind unul dintre momentele cele mai şocante ale crizei financiare globale.

    Când lumea a conştientizat gravitatea situaţiei, colegii lui Lawson au început să aibă îndoieli. „Ceilalţi doi co-fondatori s-au uitat unul la altul şi s-au gândit: <Poate că este o idee proastă.>”, povesteşte antreprenorul, citat de BBC. Totuşi, determinaţi să meargă mai departe, ei au împrumutat bani de la rude şi prieteni şi au pornit pe cont propriu.

    Când această formă de finanţarea începuse să se epuizeze, Lawson, cu acordul soţiei sale, Erica, a decis să vândă cadourile de nuntă pentru a merge mai departe. Primul client al companiei a fost un bărbat care proiectase un site prin intermediul căruia să ajute persoanele care şi-au pierdut telefonul mobil să îl găsească.

    Compania a atras din nou atenţia investitorilor în momentul în care a obţinut un contract cu casa de discuri Sony Music. Erau aceeaşi investitori care îi abandonaseră pe cei trei antreprenori la începuturile crizei. Twilio a obţinut astfel o finanţare de 1 milion de dolari la începutul lui 2009. A continuat să acumuleze investiţii de 261 milioane de dolari, iar în 2016 aceasta a intrat pe piaţa de capital. Astăzi are 16 birouri în 10 ţări şi 1,275 de angajaţi.

    În prezent, compania Twilio cu sediul în San Francisco este listată la bursa din New York şi valorează peste 14 miliarde de dolari. Cu venituri anuale de 650 de milioane de dolari, printre miile de clienţi ai businessului se numără companii precum Uber, WhatsApp, Coca-Cola, AirBnB, Twitter, eBay, sau lanţul britanic de retailer Marks & Spencer.

     

  • BREAKING Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, arestat în Londra. Primele IMAGINI

    Poliţia Metropolitană a transmis că Assange a fost luat în custodie şi va fi adus în faţa magistraţilor „cât de curând posibil”.
     
    „Julian Assange, în vârstă de 47 de ani, a fost arestat azi, 11 aprilie, de către ofiţerii Poliţiei Metropolitane, la Ambasada Ecuadorului”, se menţionează într-un comunicat emis de Poliţia Metropolitană.
     
    Comunicatul menţionează că fondatorul WikiLeaks a fost arestat în baza unui mandat emis în anul 2012 pentru faptul că nu s-a predat instanţelor.
     
    Assange a beneficiat de azil politic în ambasada Ecuadorului la Londra începând cu anul 2012, pentru a evita arestarea şi extrădarea în Suedia, unde a fost acuzat de asalt sexual. Autorităţile suedeze au închis investigaţia între timp, însă autorităţile britanice au informat că îl vor aresta pe Assange după ce va părăsi ambasada, din cauză că a încălcat termenii eliberării sale pe cauţiune.
     
    Fondatorul WikiLeaks se teme să fie extrădat în Statele Unite, unde ar putea fi pus sub acuzare pentru publicarea unor documente oficiale ale Guvernului privind conflictele din Afganistan şi Irak.
     
    Autorităţile britanice au transmis că l-au arestat pe Assange după ce „au fost invitate în Ambasada Ecuadorului de către ambasador, după ce Guvernul din Ecuador a retras azilul”.
     

  • Povestea FASCINANTĂ a fondatoruil L’Oréal. Din ce organizaţie SECRETĂ se spune că face parte şi ce legături a avut acesta cu NAZIŞTII

    Potrivit Business Insider, iniţierea în această organizaţie ar fi avut loc în jurul unei mese acoperite cu steagul francez. După ce jurau să rămână credincioşi şi să păzească secretele societăţii şi conducerii ei, noii iniţiaţi îşi ridicau braţele şi recitau jurământul: “Ad majorem Galliæ gloriam” – Pentru o mai mare glorie a Franţei. Participanţii la acest ritual nu erau nişte anonimi. Mulţi dintre ei erau oameni de afaceri bogaţi, ofiţeri militari de rang superior sau membri ai societăţii bine conectaţi. Aveau putere.

    Aveau bani. Erau fascişti, sau cel putin simpatizanţi. Unii erau naţionalişti care fuseseră convinşi că o invazie comunistă era iminentă. Alţii au căutat să răstoarne Republica şi să instaureze propriul guvern autoritar. Pentru a-şi atinge scopul, aceşti bărbaţi au planificat să-şi folosească resursele considerabile pentru a răspândi frica în toată Franţa şi în afara ei. Au bombardat fabrici şi, mai târziu, sinagogi. Au creat conexiuni cu dictaturi străine. Stocurile lor de arme şi muniţii creşteau, la fel şi numărul cadavrelor. Societatea secretă nu a avut nicio urmă de regret faţă de uciderea inamicilor politici şi a trădătorilor, aşa cum istoricii Annette Finley-Croswhite şi Gayle K. Brunelle detaliază în cartea “Crimă în metrou: Laetitia Toureaux şi Cagoule în Franţa anilor 1930”. Întreaga poveste pare un scenariu de film politic, dar este exact ceea ce s-a întâmplat în Franţa în anii tumultoşi care au precedat cel de-al doilea război mondial.

    Societatea secretă se numeşte Comité Secret D’Action Révolutionnaire – sau Comitetul Secret al Acţiunii Revoluţionare (CSAR). Când crimele lor s-au revărsat în sfera publică, presa i-a pus numele de La Cagoule sau Gluga. Grupul nu ar fi fost capabil să efectueze o astfel de serie de acte de violenţă fără sprijinul financiar al unui număr de industriaşi. Unul dintre ei a fost aproape cu siguranţă fondatorul L’Oréal, Eugène Schueller, un farmacist devenit antreprenor care a făcut o avere după ce a inventat un nou colorant pentru păr, potrivit Business Insider. L’Oréal a refuzat să comenteze convingerile fondatorului companiei.

    Creşterea lui La Cagoule demonstrează caracterul volatil, mocnit al politicii franceze între cele două războaie mondiale. Iar faptul că Schueller a apărut nevinovat după ce a cultivat o campanie teroristă mortală demonstrează puterea bogăţiei şi influenţei. Totuşi, ce are de-a face fondatorul uneia dintre cele mai renumite companii cosmetice din lume cu toate aceste crime? Schueller provenea din clasa de mijloc, ca fiu al unui proprietar de patiserie. El a studiat chimia şi „a dat lovitura” în 1908 când a dezvoltat o nouă formulă de colorare a părului, încercând de multe ori colorantul pe propriul păr. A numit noul produs L’Oréal.

    Înainte de a fi atras de fascism, a „cochetat” cu socialismul şi francmasoneria. În ciuda faptului că a fost un francez naţionalist, Schueller a vorbit cu admiraţie despre Germania nazistă şi chiar a lăudat “dinamismul” lui Adolf Hitler. El a criticat idealurile franceze tradiţionale de libertate, egalitate şi fraternitate ca fiind “copilăreşti”, potrivit Business Insider. Opiniile lui Schueller – împreună cu grămada de bani – ar fi făcut din fondatorul companiei un aliat atractiv pentru Eugene Deloncle. Deloncle era un radical de dreapta, care anterior aparţinea mişcării conservatoare Action Française. Deloncle a fost cel care la înfiinţat pe La Cagoule în jurul anului 1935. Grupul s-a organizat ca o armată, cu echipe mici de şapte bărbaţi şi grupuri mai mari, de 12 bărbaţi. Misiunea sa a fost ambiţioasă: să răstoarne a treia Republică Franceză şi să înfiinţeze un stat autoritar de dreapta.

    Deloncle s-a împrietenit cu Schueller şi l-a recrutat să se alăture grupului. Schueller a donat fonduri cauzei şi a găzduit întâlniri în sediul L’Oréal. Istorici precum Brunelle şi Finley-Croswhite sunt de acord că este foarte probabil ca acesta să fi susţinut societatea dinainte de război. Scrierile lui Schueller indică cu siguranţă că a împărtăşit multe dintre sentimentele naţionaliste, antisemite şi anticomuniste ale grupului.

    Unii membri ai lui La Cagoule au fost în primul rând motivaţi să desfiinţeze democraţia în Franţa, în timp ce alţii au fost impulsionaţi de dorinţa lor de a împiedica lovitura comunistă despre care grupul afirmat că se întrezărea la orizont. Finley-Croswhite şi Brunelle scriu că La Cagoule se formează într-o perioadă de “şomaj în creştere, şi o maladie post-război mondial”. Nu se ştie exact câte persoane s-au alăturat La Cagoule. Estimările privind numărul de membri au variat de la 200 la mii. În ciuda numelui societăţii şi a naturii sale ascunse, istoricul Jean-Denis LePage scria că membrii probabil purtau, doar ocazional, huse Ku Klux Klan. Grupul era totuşi extrem de secret. Trădarea era pedepsită cu moartea.

    Schueller nu a fost niciodată legat direct de activităţile violente ale grupului de război. Dar revista Smithsonian a raportat că afacerea sa a înflorit sub statul fascist. După război, Schueller a fost cercetat pentru colaborare. Cu toate acestea, omul de afaceri nu s-a confruntat cu consecinţe grave, în afara controversei ocazionale din presă pentru acţiunile sale în timpul războiului. Smithsoni a relatat că, în ancheta iniţială postbelică asupra acţiunilor lui Schueller, el şi-a apărat acţiunile susţinând că a adăpostit angajaţii evrei din cadrul L’Oréal. În deceniile de după război, omul de afaceri a continuat să conducă pe L’Oréal, alături de o serie de directori, precum Jacques Correze şi fiul lui Deloncle Louis, care erau şi ei legaţi de fascism.