BusinessMagazin

Tag: Cursuri

  • Cine este Donald Trump, noul preşedinte al Statelor Unite

    Donald John Trump este un cunoscut om de afaceri, magnat imobiliar, star de televiziune şi politician, controversatul candidat republican afirmând de-a lungul campaniei electorale că este singurul care poate face “America să fie cu adevărat mare”.

    Donald Trump s-a născut pe 14 iunie 1946 în New York, într-o familie înstărită, tatăl său, Fred Trump, fiind unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari de pe Coasta de Est a SUA. El a urmat cursurile liceale ale Acadamiei Militare din New York, terminând apoi cursurile universitare ale Facultăţii de Economie şi Comerţ Wharton din cadrul Universităţii Pennsylvania, fiind licenţiat în economie în anul 1968. Din acel moment, s-a alăturat tatălui său în domeniul afacerilor imobiliare din Brooklyn.

    La începutul anilor 1970, Donald Trump şi-a îndreptat atenţia de la planul de afaceri al tatălui său, care viza închirierea de locuinţe clasei de mijloc, spre industria imobiliară comericală. Oraşul New York oferea în acel moment facilităţi fiscale considerabile potenţialilor investitori. Abilităţile lui Trump de a face afaceri i-au permis să obţină credite de construcţie cu puţine garanţii, ducând la construirea unui imperiu în domeniul imobiliar şi de divertisment, ceea ce l-a transformat pe într-o celebritate.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • MBA vs Executive education. Ce preferă managerii români

    Programele de MBA reprezintă o treaptă importantă pentru profesioniştii care îşi doresc să avanseze în poziţii de top management, dar nu un pas obligatoriu. Conform studiului „The best performing CEOs in the World” realizat de Harvard Business Review în 2014, 29 dintre top 100 cei mai performanţi CEOs ai lumii deţin o astfel de diplomă, mulţi dintre aceştia alegând să participe la programe complexe de training sau executive education. Totuşi, experienţa unui MBA poate fi o marcă a successului, 6 dintre cei aflaţi în primele 10 locuri ale clasamentului fiind absolvenţi ai unor programe prestigioase, se arată într-un comunicat dat publicităţii de către Insead Alumni Association Romania.

    70% dintre participanţii înscrişi la cursul INSEAD Advanced Valuation Programme nu au studiat un MBA, spunând că momentan consideră mai oportune programele scurte şi intensive, acestea fiind mai uşor de acomodat în orarul deja aglomerat al săptămânii de lucru. Mai mult, 66% dintre profesionişti urmaseră anterior cel puţin un curs de executive education, declarându-se mulţumiţi de instrumentele de lucru împărtăşite în programele de acest gen şi de oportunitatea de a te menţine informat cu privire la tendinţele din industrie.

    “Informaţiile furnizate în cadrul programului INSEAD Advanced Valuation au fost condensate şi aranjate în aşa fel încât au oferit participanţilor toate instrumentele necesare acumulării de cunoştinţe practice într-o perioadă scurtă de timp. Un astfel de program executiv poate să furnizeze răspunsuri la întrebări care vin pe măsură ce acumulezi experienţă, dar în acelaşi timp te menţine conectat la evoluţiile globale ale domeniului studiat şi îţi oferă o nouă perspectivă asupra lumii” a declarat Călin Meteş, Vicepreşedinte / Analist investiţii în cadrul  Franklin Templeton Investments – Administratorul de Investiţii al Fondului Proprietatea.

    Programele de executive education sunt în general scurte, alcătuite din cursuri intensive, care ajută participanţii să-şi dezvolte un set specific de abilităţi. Acestea diferă substanţial faţă de MBA-urile tradiţionale şi în alte aspecte precum audienţa, numărul de participanţi şi conţinutul. Majoritatea şcolilor de afaceri cu prestigiu din lume oferă opţiunea acestor cursuri, abordând arii precum finanţe, negociere şi multe altele.

    „Cursurile de executive education prezintă noi intrumente utile şi analizează tendinţele dintr-o arie a afacerii cu o precizie chirurgicală. Ajungem astfel să avem specialişti extrem de bine pregătiţi şi să ridicăm nivelul de performanţă a domeniului în care activează, cu efect direct în rezultatele companiillor. Ne dorim să avem o piaţă care evoluează şi educaţia este o componentă importantă prin care putem să influenţăm schimbarea, să fim deschizători de drumuri, să avem viziune,să ne putem proba în fapt viziunea noastră pe termen lung privind rolul pe care ni-l dorim în creşterea economică şi socialăa României”a spus Dragoş Neacşu, CEO Erste Asset Management.
     

  • Apocaliptic! Un film secret cu predicţiile Pentagon a “scăpat” pe internet. Cum va arăta lumea în 2030?

    Site-ul The Intercept a pus “mâna” pe un video montat de Pentagon pentru Şcoala pentru Operaţiuni Speciale. Un montaj care face parte dintr-un curs intitulat Operaţiuni Speciale Avansate pentru Combaterea Terorismului. Filmul se numeşte Megaoraşe, viitorul urban şi complexitatea evoluţiei. Dincolo de titlurile pompoase de şcoli, cursuri şi titlul filmului în sine, naratorul spune că va fi îngrozitor, iar ilustraţia ne arată acelaşi coşmar.

    AVEŢI AICI FILMUL DE 5 MINUTE CU LUMEA NOASTRĂ ÎN ANUL 2030

  • Trăim într-o dictatură, a angajaţilor în România şi a directorilor în Vest

    Într-o discuţie avută la Galaţi în cadrul conferinţelor ZF Antreprenorii României, organizate împreună cu Banca Transilvania, Felix Paraschiv, proprietarul supermarketurilor Paco din judeţul Vrancea, spunea că o problemă care nu prea se discută public este legată de dictatura angajaţilor.

    Toate companiile din România se confruntă cu problema forţei de muncă, respectiv lipsa ei, sau cu faptul că oamenii sunt slab pregătiţi, cu fluctuaţiile mari de personal şi cu faptul că angajaţii pleacă când vor, deşi au investit în ei ore de pregătire profesională şi cursuri de calificare.

    Constantin Dumitru, proprietar al Lubrimet Galaţi, spune că în Suedia, despre care percepţia tuturor este că protecţia socială a angajaţilor se află la cea mai ridicată cotă din Europa, salariaţii nu pot să părăsească compania când vor, dacă aceasta a investit în ei. Sau părăsesc compania şi plătesc cursurile. În România, un angajat poate să plece şi a doua zi. „Există muncitori care pleacă şi după două zile de la angajare… Sunt multe situaţii în care oamenii stau trei luni şi o zi în fabrică, doar ca să îşi depăşească perioada de probă şi să nu mai plătească echipamentul“, a spus la conferinţa ZF HR Insider Cristina Moga, HR manager în cadrul Webasto, un producător de componente auto cu 1.300 de salariaţi în fabrica pe care o operează lângă Arad.

    Cristina Cândea, HR manager al producătorului de componente auto Coindu din Curtici, Arad, spune că „am angajat 1.000 de oameni ca să ne asigurăm că rămânem cu 500 în fabrică. Perioada medie petrecută în fabrică de către cei care au plecat a fost undeva la 40 de zile“.

    Dincolo de infrastructură, cele mai mari probleme pentru economia României şi firmele care operează aici sunt legate de forţa de muncă, nu de lipsa de proiecte sau comenzi şi nici de finanţare.

    Cei care conduc companiile şi fabricile, cei responsabili de HR au coşmaruri legate de faptul că nu pot onora comenzile şi vor pierde contractele. O fluctuaţie de personal de 40% în anumite domenii, unde munca nu este foarte complicată, ţine de normalitate. Sunt centre de suport – call centere – care pot ajunge şi la o fluctuaţie de personal de 70%.

    Ce-i de făcut? Majorarea salariilor, astfel încât angajaţii să nu se mai gândească să plece? Feliciu Paraschiv de la Paco Supermarket spune că după o majorare angajaţii trag o lună, două, iar după aceea totul revine la normal, aşa că nu prea este soluţia câştigătoare. Pentru companiile care livrează produse cu valoare adăugată mică, majorarea salariilor reprezintă un dezastru, având în vedere că ele au venit în România pentru forţa de muncă low cost şi mai bine pregătită decât în alte ţări.

    Înăsprirea condiţiilor de plecare dintr-o companie, mai ales dacă angajaţii beneficiază de pregătire şi cursuri de calificare din partea firmei? Ar putea să fie o soluţie, dar cine să o susţină în Parlament prin modificarea legilor? Niciun partid nu ar vota acest lucru, punându-şi sindicatele şi alegătorii în cap.

    Cum să plătească angajaţii faptul că cineva îi învaţă o meserie, le arată cum trebuie făcute operaţiunile, cum se face un PowerPoint, cum se lucrează cu Excelul, cum să facă şi să marketeze un produs etc.?! Este de la sine înţeles că aceste lucruri sunt gratuite, sunt o obligaţie a companiei când te angajează să te înveţe ce şi cum să faci, nu?! Dacă cineva îşi bate capul cu un angajat, depune ore de muncă în a-l pregăti şi apoi acesta pleacă, cine plăteşte pentru acest lucru?

    Cum poate fi cuantificată această pregătire de care beneficiază cineva gratis, pe care apoi şi-o vinde în altă parte, unde primeşte un preţ mai mare? Poate ar trebui să existe şi aceşti indicatori în contractele de muncă, ca o datorie a unui angajat faţă de o companie.

    Dacă ne uităm la vârful unei companii, în societatea actuală există şi o dictatură a directorilor, a CEO-ului, a managementului din prima linie în faţa acţionarilor, în special pentru firmele listate la bursă şi unde nimeni nu are un control absolut. Într-o firmă unde sunt mii şi zeci de mii de acţionari, iar cel mai mare dintre ei nu are mai mult decât câteva procente, CEO-ul, mai ales dacă este şi preşedintele boardului, decide tot. Este cazul în America şi parţial în Europa.

    Democratizarea companiilor, începută în anii `70 -`80, când au fost listate la Bursă, a adus în timp şi această dictatură a managementului în faţa acţionarilor, cei mai mulţi dintre ei fiind pensionari, cu banii aflaţi în fondurile de pensii şi de investiţii.

    Controlând practic compania şi boardul, directorii au reuşit să domine şi adunările generale ale acţionarilor, luându‑şi partea când firmele au avut profit prin bonusurile legate de evoluţia acţiunilor, dar lăsând pierderile, atunci când au existat, pe seama acţionarilor. Preţul crizei a fost plătit de acţionari şi nu de directorii care au condus companiile şi băncile şi care de multe ori, prin deciziile luate, au accentuat criza sau chiar au provocat-o.

    De aceea, noile şi vechile generaţii din Occident încep să conteste capitalismul, care a adus mai mulţi bani doar clasei corporatiste de top, sărăcind în schimb acţionarii. De asemenea, ţările mai slabe din punct de vedere economic încep să ridice ziduri împotriva globalizării şi a investitorilor străini.

    Două faţete ale aceluiaşi fenomen: în România – dictatura angajaţilor fără bani, iar în Occident – dictatura directorilor (CEO-urilor) cu bani.

  • O elevă din Craiova chiulea, când pe holul liceului a apărut profesorul de serviciu. Gestul inexplicabil al tinerei, pentru care nimeni nu are o explicaţie raţională

    Incident absolut incredibil într-un liceu din Craiova. O elevă chiulea chiulea de la ore când pe culoarul liceului a apărut profesorul de serviciu. Eleva de clasa a XI-a a luat în acel mpment o decizie pentru care nimeni din conducerea şcolii nu are o explicaţie raţională.  poliţiştii au fost sesizaţi, au luat declaraţii, dar cercetările vor continua numai în cazul în care va fi depusă o plângere.

    „Domnişoara avea instruire practică în altă parte decât în corpul acela de clădire. Am înţeles că ea chiulea de la ora de instruire practică. Nu ştiu din ce motiv se afla în acea clădire”, a declarat Lavinia Craioveanu, inspectorul şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj.

    Află aici gestul inexplicabil al elevei, pentru care nimeni nu are o explicaţie raţională

  • Adolescentul din cauza căruia americanii au scos citirea rugăciunilor din şcoli. „Sunt fericit că rostirea Bibliei în şcolile publice s-a diminuat”

    Curtea Supremă a Statelor Unite decidea în ziua de 18 iunie 1963 faptul că rostirea unei rugăciuni/ text religios în şcolile publice de pe întreg teritoriul ţării este neconstituţională. Totul pornise cu şase ani în urmă când un băiat din Philadelphia, Ellory Schemp, le spuse părinţilor că s-a săturat să citească în fiecare dimineaţă, înainte de începerea cursurilor, versete din Biblie, aşa cum prevedea codul şcolar din statul Pennsylvania.

    Părinţii lui Ellory au mers la conducerea şcolii, care în cele din urmă a permis ca adolescentul în vârstă de 16 ani să stea singur la birou în timp ce colegii lui erau ridicaţi în picioare şi se rugau. Acest statut privilegiat a atras atenţia colegilor săi care s-au crezut inferiori acestuia. Comitetul de părinţi dă în judecată şcoala, cazul ajunge iniţial la un tribunal federal, iar mai apoi pe mâna judecătorilor de la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii. Curtea a venit în sprijinul acestor părinţi care s-au considerat nedreptăţiţi şi decide că obligativitatea rostirii unei rugăciuni înaintea începerii cursurilor nu este una constituţională.

    Schempp a fost în tinereţe unul dintre cei mai activi exploratori americani. A mers în Antarctica, a urcat pe Himalaya şi a fost printre primii oameni care au decis să escaladeze muntele Nanga, Pakistan, al nouălea vârf din lume. Într-un interviu acordat în 2013, la 50 de ani de la scoaterea în afara obligativităţii rostirii de rugăciuni în şcolile publice, bărbatul în vârstă acum de 80, susţine că nu are niciun fel de remuşcări:

    „Sunt fericit că rostirea Bibliei în şcolile publice s-a diminuat. Cred că elevii sunt acum mai liberi să gândească. Oricine este liber să-şi imagineze ceva în mintea şi visele sale, asta înţeleg eu prin libertate religioasă. Nu este libertatea religioasă atunci când episcopii sau extremiştii religioşi doresc să deţină controlul. Fiecare are libertatea de a urma dogmele religioase în viaţa personală, însă nu e libertate impunerea lor. Personal sunt un adversar al creaţionismului şi al unui design inteligent. Mă consider în schimb un iubitor al Universului nostru.”

    Citit mai multe pe www.cunoastelumea.ro

     

  • Adolescentul din cauza căruia americanii au scos citirea rugăciunilor din şcoli. „Sunt fericit că rostirea Bibliei în şcolile publice s-a diminuat”

    Curtea Supremă a Statelor Unite decidea în ziua de 18 iunie 1963 faptul că rostirea unei rugăciuni/ text religios în şcolile publice de pe întreg teritoriul ţării este neconstituţională. Totul pornise cu şase ani în urmă când un băiat din Philadelphia, Ellory Schemp, le spuse părinţilor că s-a săturat să citească în fiecare dimineaţă, înainte de începerea cursurilor, versete din Biblie, aşa cum prevedea codul şcolar din statul Pennsylvania.

    Părinţii lui Ellory au mers la conducerea şcolii, care în cele din urmă a permis ca adolescentul în vârstă de 16 ani să stea singur la birou în timp ce colegii lui erau ridicaţi în picioare şi se rugau. Acest statut privilegiat a atras atenţia colegilor săi care s-au crezut inferiori acestuia. Comitetul de părinţi dă în judecată şcoala, cazul ajunge iniţial la un tribunal federal, iar mai apoi pe mâna judecătorilor de la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii. Curtea a venit în sprijinul acestor părinţi care s-au considerat nedreptăţiţi şi decide că obligativitatea rostirii unei rugăciuni înaintea începerii cursurilor nu este una constituţională.

    Schempp a fost în tinereţe unul dintre cei mai activi exploratori americani. A mers în Antarctica, a urcat pe Himalaya şi a fost printre primii oameni care au decis să escaladeze muntele Nanga, Pakistan, al nouălea vârf din lume. Într-un interviu acordat în 2013, la 50 de ani de la scoaterea în afara obligativităţii rostirii de rugăciuni în şcolile publice, bărbatul în vârstă acum de 80, susţine că nu are niciun fel de remuşcări:

    „Sunt fericit că rostirea Bibliei în şcolile publice s-a diminuat. Cred că elevii sunt acum mai liberi să gândească. Oricine este liber să-şi imagineze ceva în mintea şi visele sale, asta înţeleg eu prin libertate religioasă. Nu este libertatea religioasă atunci când episcopii sau extremiştii religioşi doresc să deţină controlul. Fiecare are libertatea de a urma dogmele religioase în viaţa personală, însă nu e libertate impunerea lor. Personal sunt un adversar al creaţionismului şi al unui design inteligent. Mă consider în schimb un iubitor al Universului nostru.”

    Citit mai multe pe www.cunoastelumea.ro

     

  • Un profesor s-a pus timp de două zile în pielea unui elev. Concluzia uluitoare la care a ajuns la final: „Am făcut o greşeală teribilă”

    Ştiu cu adevărat profesorii ce fac elevii lor? Ca să afle acest lucru, profesorul american Grant Wiggins a petrecut două zile cu doi elevi, unul dintre ei fiind chiar fiica lui. A ajuns la concluzia că a făcut nişte greşeli enorme în cariera sa de profesor, pentru că nu s-a pus niciodată în pielea unui elev.

    „Am făcut o greşeală teribilă”, îşi începe scrisoarea profesorul Grant Wiggins, din New Jersey, expert în educaţie: „Am aşteptat 14 ani să fac ceva ce trebuia să fac din primul an la catedră: să fiu umbra unui elev, pentru o zi”.

    Află aici ce i s-a întâmplat unui profesor care s-a pus timp de două zile în pielea unui elev. Concluzia uluitoare la care a ajuns la final:  „Am făcut o greşeală teribilă”

  • Cum reuşeşte un tânăr să câstige 30.000 de dolari pe lună fără să aibă un job

    Majoritatea tinerilor când au nevoie de bani fie apelează la părinţi, fie se angajează pe un post plătit cu salariu minim sau lucrează part-time. Acelaşi lucru nu a fost valabil pentru Temper Thompson. Când Temper era în clasa a 8-a a decis că nu o să le ceară părinţilor bani, dar nici nu voia să prăjească cartofi într-un fast-food. A decis să pornească o afacere de marketing online. Obiectivul lui era să câştige 100 de dolari pe lună, scrie Business Insider.

    Acum are 17 ani şi câştigă 30.000 de dolari pe lună doar din vânzarea de cursuri (10 subiecte pentru romane de dragoste, cum să faci bani pe Kindle Publishing etc).

    Sfaturile tânărului:

    1. Acţionează

    „Mulţi oameni vorbesc despre ceea ce vor să facă, dar nu fac asta niciodată. Dacă nu o să acţionezi nu o să ai niciodată succes”, este de părere Thompson. Ideile există, implementarea lor este mai grea.

    2. Să nu-ţi fie frică de eşec

    Învaţă să perseverezi. Cu toţii facem greşeli. Nu trebuie să ne fie frică de greşeli pentru că aşa învăţăm.

    3. Să te concentrezi pe un subiect

    Îţi alegi un subiect şi nu te abaţi de la el. „Cel mai important lucru pe care-l poţi face este să te concentrezi pe un singur lucru. Ai posibilitatea să creşti mult mai mult când eşti concentrat pe un singur lucru”, spune el.

    4. Să ai în preajmă oameni pozitivi

    Trebuie să ai o reţea de oameni care să te încurajeze, să te sprijine. „Dacă în jurul tău se află doar oameni negativişti acest lucru o să te tragă în jos. Oamenii pozitivi te vor sprijini şi te vor ajuta să te concentrezi pe ceea ce este important”, este de părere Temper Thompson.

    5. Să nu te complaci

    Nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Temper Thomson şi-a atins obiectivul de a câştiga 100 de dolari pe lună, dar nu s-a oprit la asta. Şi-a dat seama că dacă face câteva modificări ar câştiga 1000 de dolari. Obiectivul lui pentru acest an este să ajungă la 100.000 de dolari pe lună.

  • Facebook de România – doi tineri români au dezvoltat o nouă reţea socială pentru „meditaţii”: „Credem că la baza oricărei probleme cu care ne confruntăm se află lipsa educaţiei”

    Dragoş Dobrean şi Răzvan Chelemen, doi tineri care au studiat la Facultatea de Matematică-Informatică din Cluj-Napoca, au dezvoltat Five, o aplicaţie care pune la dispoziţia utilizatorilor posibilitatea să interacţioneze cu cei care au interese comune cu ale lor sau, din contră, cu utilizatori mai experimentaţi în anumite domenii şi de la care ar putea primi „meditaţii”.

    Cei doi tineri apreciază că au investit în dezvoltarea aplicaţiei aproximativ 25.000 de euro, sumă în care spun că sunt incluse atât timpul investit, cât şi celelalte costuri aferente – publicitate, servere, dispozitive.

    În ce priveşte monetizarea platformei, spun că în prezent prioritatea lor se concentrează pe dezvoltarea unui produs bun, astfel că în prezent aplicaţia poate fi descărcată gratuit de pe platforma AppStore. „Nu ne gândim foarte mult la monetizare în adevăratul sens al cuvântului, urmând business model-ul “a la” Twitter. Depinde foarte mult de tracţiune şi de investitorii pe care o să îi atragem.” Pentru primul an de funcţionare şi în lipsta unei investiţii semnificative, se aşteaptă la cel puţin 100.000 de utilizatori activi.

    Profilul fiecărui utilizator care se înscrie în aplicaţie este construit în jurul a două mari secţiuni – lucruri la care el se pricepe şi lucruri de care este interesat. Spre exemplu, un utilizator priceput la programare şi sport, pasionat în acelaşi timp de muzică şi care doreşte să cânte la pian, are posibilitatea să caute prin intermediul aplicaţiei, în zona care se află, persoane care se pricep să cânte la pian. Din toate aceste persoane, utilizatorul poate să aleagă să se întâlnească cu una dintre ele într-un anumit loc şi să discute problemele cu care se confruntă în demersul de a învăţa să cânte la pian. 

    Dezvoltarea aplicaţiei a durat aproximativ un an de zile, din cauza faptului că amândoi erau angajaţi şi urmau în acelaşi timp şi cursurile din cadrul programului masteral la care sunt înscrişi. „Lipsa timpului a fost cel mai dificil aspect legat de dezvoltarea aplicaţiei, fiind destul de dificil să balansăm volumul mare de muncă la care am fost supuşi şi în acelaşi timp să avem şi o viaţă cât de cât normal”, spun cei doi tineri. Totodată, dezvoltarea aplicaţiei a fost îngreunată şi din cauza faptului că nu au avut în echipă un designer. „A fost mai mult un proces laborios în care am folosit metoda <trial and error> până când am fost relativ mulţumiţi de rezultat; am fost sfătuiţi de David Stroe, unul dintre cei mai buni designeri din zona noastră care ne-a îndreptat initial către un conceptu în jurul căruia am construit aplicaţia.”

    La dezvoltarea aplicaţiei au lucrat doar Dragoş Dobrean şi Răzvan Chelemen.Cei doi au urmat studiile Facultăţii de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii Babes Bolyai din Cluj-Napoca. La sfârşitul primului an de facultate, Dobrean a început să lucreze în cadrul unei companii care dezvolta aplicaţii web, ajungând într-un final să evolueze spre realizarea de aplicaţii pentru dispozitivele care folosesc sisteme de operare de la Apple  (iOS, tvOS, macOS, watchOS).

    „Pasiunea pentru aplicaţiile mobile a venit din faptul că e mult mai uşor să îţi vezi progresul, după o zi de muncă în general reuşeşti să faci să se mişte ceva pe ecran, practic te simţi mai apropiat de utilizator şi simţi că deciziile tale pot să îi facă ziua mai bună. Cât despe aplicaţii web enterprise, poţi să îţi petreci zile întreci lucrând la o funcţionalitate ascunsă în spatele unui buton asupra căruia nu ai niciun cuvânt de spus în felul în care arată sau unde este amplasat şi, de cele mai multe ori, nu va fi folosit”, descrie el diferenţa dintre dezvoltarea de aplicaţii pentru telefon şi web enterprise.

    Dragoş Dobrean urmează în prezent cursurile programului masteral de Sisteme distribuite din cadrul UBB Cluj şi este angajat într-o companie unde dezvoltă diverse soluţii pe platformele iOS şi watchOS.

    Răzvan Chelemen a avut un prim contact cu industria software în anul doi de facultate, când a participat la un program ce avea ca scop învăţarea platformei iOS din cadrul unei companii. A urmat un internship acolo, iar apoi un altul într-o altă companie, unde s-a şi angajat. Primii paşi făcuţi în direcţia obţinerii unei investiţii pentru aplicaţia Five sunt câteva prezentări făcute în cadrul mai multor evenimente dedicate din Cluj-Napoca, dar şi-au propus să aplice şi la câteva acceleratoare de start-up-uri şi să-i şi contacteze pe investitorii care ar putea fi interesaţi de produsul lor.

    „Investitorii pe care îi ţintim noi sunt oamenii care nu se concentrează doar pe profitul de la sfârşitul lunii sau al anului, ci mai degrabă de cei care cred în ideea noastră şi doresc să facă ceva pentru ca întrega societate să devină mai educate. Noi credem că la baza oricărei probleme cu care ne confruntăm este lipsa educaţiei, iar investiţia în această ramură este una care, pe lângă un câştig financiar, aduce şi un câştig reflectat în generaţiile următoare, cât şi amprenta ta la realizarea unei lumi educate faţă de cea în care te-ai născut”, explică tinerii. Ei spun că iau în calcul discuţiile şi cu investitorii străini – „Nu cred că localizarea geografică reprezintă un impediment, cât timp sunt oameni care cred la fel de mult ca şi noi în ideea noastră.”