BusinessMagazin

Tag: competitie

  • Timp de 24 de ani, ruşii au săpat la această groapă. Ce ascunde ea este incredibil

    În timpul Războiului Rece, marile puteri ale lumii s-au confruntat în cele mai bizare moduri.

    Amplasată dedesubtul unui capac ruginit din Murmansk, Rusia, se află cea mai adâncă gaură săpată de om, ajungând până la 12 kilometri adâncime în interiorul Pământului.

    Cunoscută ca Gaura de foraj de la Kola, gaura săpată de oameni seamănă cu o sondă de ţiţei abandonată, de fapt este rezultatul a peste 20 de ani de războaie dintre Statele Unite ale Americii şi URSS.

    Vezi aici de ce au săpat ruşii această groapă, timp de 24 de ani, şi ce ascunde ea

     

  • The International 2016 devine cel mai mare turneu de eSports din toate timpurile. Fanii DOTA 2 au contribuit cu 17 milioane de dolari la fondul de premiere

    The International 2016 este cea dea şasea ediţie a celei mai mari competiţii de DOTA 2, joc video, din lume. Turneul va avea loc în Seattle şi va începe pe 2 august. Până în prezent fondul de premiere al turneului a ajuns la 18,5 milioane de dolari şi este în continuă creştere deoarece fanii pot contribui la fond achiziţionând diferite produse virtuale. 17 milioane din cele 18,5 provin din contribuţiile fanilor, care au cheltuit 68 de milioane de dolari pe obiecte virtuale, iar 25% din aceşti bani s-au dus către fondul de premiere.

    În competiţie participă 16 echipe din întreaga lume şi fiecare dintre echipa va obţine un premiu în bani indiferent de poziţia ocupată. Anul trecut, competiţia a fost câştigată de echipa americană Evil Geniuses şi a obţinut un premiu de 6,6 milioane de dolari. Locul doi a fost ocupat de CDEC Gaming (2,8 milioane de dolari), pe locul trei s-a clasat LGD Gaming  (2,2 mil.) şi locul patru a fost ocupat de Vici Gaming (1,5 mil de euro).

    Anul trecut fondul de premiere a ajuns de la 1,6 milioane de dolari până la 18,4 milioane de dolari.

    Sportul electronic devine din ce în ce mai vizibil, la care participă din ce în ce mai mulţi jucători şi spectatori, dar şi o oportunitate de business. Recent Alibaba, gigantul chinez, a anunţat o investiţie de 150 milioane de dolari în eSports. Ramura Alisports a companieie va găzdui turneul de eSports World Electronic Sports Games care are un fond de premiere de 5,5 milioane de dolari. Anul trecut, în competiţiile de DOTA 2 s-au oferit peste 31 de milioane de dolari, în cadrul League of Legends peste 7 milioane de dolari, Conter-Strike: Global Offensive peste 6 milioane de dolari.

    Jucătorii echipei Evil Geniuses (DOTA2) au obţinut cele mai mari câştiguri de până acum din eSports (aproape toţi cei cinci jucători au câştigat 2 milioane de dolari fiecare).

  • Australia a câştigat Cupa Mondială de Vâjthaţ, un joc inspirat din franciza “Harry Potter” – VIDEO

    Deşi pentru unii este doar un joc imaginar, pentru jucătorii de la Cupa Mondială de Vâjthaţ, care a avut loc pe 24 iulie, competiţia a fost una cât se poate de reală, potrivit Reuters.

    Sportul, inspirat din franciza “Harry Potter” semnată de J.K. Rowling, este practicat în viaţa reală de jucători care ţin mături între picioare, exact ca vrăjitorii tineri din seria magică arhi cunoscută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Australia a câştigat Cupa Mondială de Vâjthaţ, un joc inspirat din franciza “Harry Potter” – VIDEO

    Deşi pentru unii este doar un joc imaginar, pentru jucătorii de la Cupa Mondială de Vâjthaţ, care a avut loc pe 24 iulie, competiţia a fost una cât se poate de reală, potrivit Reuters.

    Sportul, inspirat din franciza “Harry Potter” semnată de J.K. Rowling, este practicat în viaţa reală de jucători care ţin mături între picioare, exact ca vrăjitorii tineri din seria magică arhi cunoscută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    Marea Chinei de Sud este o zonă cu mare potenţial economic, din perspectiva resurselor naturale, pentru care ţările învecinate se află într-o strânsă competiţie. Pretenţii teritoriale ridică, pe de o parte, China, iar pe de altă parte Vietnam şi Filipine, iar în confruntare SUA se vor mediator. Deciziile recente ale procesului internaţional cu guvernul chinez în poziţia de inculpat pot determina o explozie de consecinţe negative la nivel global.

    Insulele din Marea Chinei de Sud sunt disputate de şase guverne. China, Taiwan şi Vietnam îşi dispută insulele Paracel, situate în nordul mării. China, Taiwan, Vietnam şi Filipine au pretenţii asupra unei părţi însemnate din insulele Spratly (primele trei le revendică în totalitate), iar Malaiezia şi Brunei revendică anumite insule sau formaţiuni din acest lanţ, care sunt situate în apropierea coastelor lor. Toate aceste ţări, în afară de Brunei, administrează unele insule, deşi există şi numeroase insule care nu sunt ocupate de nicio ţară. Disputele dintre China, cel mai aprig jucător, şi celalalte ţări din Asia de Sud-Est au creat o zonă fierbinte, în care forfotesc conflicte ce tind să ia o turnură militară. SUA, care se declară neutre, au căutat să menţină libertatea de navigaţie în zonă şi să sprijine celelalte naţiuni din Asia de Sud-Est afectate de pretenţiile teritoriale ale Chinei. Mai mult, în toamna lui 2015, SUA au semnalat că vor contesta suveranitatea Chinei şi au trimis nave militare şi avioane pentru a asigura accesul la principalele rute maritime şi aeriene.

    Pe de altă parte, chinezii şi-au susţinut pretenţiile prin demararea unor construcţii pe insulele din zonă şi prin patrule navale. Ambele părţi se acuză reciproc de „militarizarea“ zonei. În ultimii ani, imagini din satelit au demonstrat eforturile sporite ale Chinei de a revendica terenuri în zonă prin crearea de la zero a unor insule artificiale, construcţii de porturi sau instalaţii militare. Miza o reprezintă controlul navigaţiei, într-o zonă traversată de foarte multe linii comerciale, dar şi zăcămintele subterane de hidrocarburi. China extrage zilnic circa 4,3 milioane de barili de petrol, dar consumă de aproape trei ori mai mult, astfel că asigură două treimi din consum din importuri.

    Chinezii pretind, de departe, cea mai mare parte a teritoriului, delimitând această zonă prin nine-dash line (linia din nouă puncte), care apare marcată pe hărţile chineze, delimitând aproape toată Marea Chinei. Beijingul spune că deţine acele zone de câteva secole, când insulele Paracel şi Spratly au fost considerate parte integrantă a naţiunii chineze, susţinând că în 1947 s-a emis o hartă care demonstrează aceste afirmaţii. Cu toate acestea, criticile spun că linia din nouă puncte care apare pe hărţile chineze nu include coordonate şi, mai mult, nu este clar dacă statul chinez doreşte doar teritoriul terestru din cadrul liniei sau toate apele teritoriale.

    Vietnam contestă aprig contextul istoric al Chinei, spunând că vietnamezii s-au pronunţat în mod activ atât asupra Paracel, cât şi Spratly, încă din secolul al XVII-lea, având şi documentele care atestă cele spuse. Celălalt solicitant major în zonă este Filipine, care invocă proximitatea sa geografică pentru suveranitatea asupra insulelor Spratly. Atât Filipine, cât şi China revendică Scarborough Shoal (cunoscut sub numele de insula Huangyan în China) – o zonă aflată la distanţă de 100 de mile de Filipine şi 500 de mile de China. Malaiezia şi Brunei revendică, de asemenea, teritorii în Marea Chinei de Sud, care, după spusele lor, se încadrează în zonele proprii economice exclusive, după cum sunt definite de CNUDM – convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării. Brunei nu pretinde niciuna dintre insule în litigiu, dar Malaiezia susţine un număr mic de insule din arhipeleagul Spratly. China preferă negocierile bilaterale cu celelalte părţi, dar mulţi dintre vecinii săi susţin că dimensiunea şi influenţa Chinei îi dau un avantaj nedrept. Unele ţări susţin ca variantă corectă negocierea cu ASEAN (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est), o grupare regională de 10 membri, care este formată din Thailanda, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore, Brunei, Laos, Vietnam, Myanmar şi Cambodgia. China se opune, însă, şi acestei propuneri, în timp ce ASEAN este divizată asupra modului de soluţionare a litigiului.

    China şi SUA faţă-n faţă. Pretenţiile şi puterea crescândă a Beijingului au creat semne de întrebare şi panică Washingtonului, dar SUA au fost mult timp reticente în a se confrunta direct cu guvernul chinez, în special înainte de vizita preşedintelui chinez Xi Jinping în SUA. În cele din urmă, Obama a aprobat o operaţiune de libertate a navigaţiei – Freedom of Navigation Operation – FONOP. Operaţiunea a implicat o navă militară americană – distrugătorul USS Lassen – care a navigat în apele teritoriale ale Recifului Subi, demonstrând faptul că SUA nu acceptă o posibilă revendicare ilegală a unor ape teritoriale. Au existat în acest context multe dezbateri despre scopul exact al operaţiunii şi despre posibilitatea ca ea să fi fost executată în mod greşit, însă mesajul recepţionat în Beijing a fost clar: SUA nu se tem să îşi folosească puterea militară pentru a impune limite Chinei.

    Operaţiunea nu a determinat nicio confruntare militară între cele două mari puteri, însă două luni mai târziu un alt eveniment a stârnit controverse: un avion de spionaj american care patrula prin Marea Chinei de Sud a zburat accidental deasupra unei insule artificiale a Chinei. Imediat, un editorial instigator a apărut în Global Times, un puternic ziar naţionalist de stat, care solicita Chinei să se pregătească pentru o „confruntare militară“. Oficialii americani au dat vina pe vremea proastă, subliniind faptul că nu a fost vorba de o nouă operaţiune de libertate a navigaţiei. Beijingul a criticat evenimentul, dar militarii staţionaţi pe insula în cauză s-au abţinut de la acţiuni periculoase. Chiar dacă SUA şi China vor reuşi să evite un conflict direct în Marea Chinei de Sud, aceste dispute maritime îşi pot lăsa amprenta asupra relaţiilor dintre cele două mari puteri. SUA şi China au recunoscut că probleme globale pot fi rezolvate doar prin cooperarea dintre ele şi că menţinerea păcii este în avantajul ambelor. Reacţia relativ reţinută a Beijingului în urma operaţiunii navale americane demonstrează importanţa pe care liderii chinezi o acordă relaţiilor cu Washingtonul. Însă confruntări repetate în Marea Chinei de Sud ar putea crea o ruptură în această relaţie, cu consecinţe importante la nivel global. Dacă SUA şi China ar începe să se considere inamici şi ar porni o competiţie militară, economia mondială ar avea de suferit.

  • Când era student locuia cu mama lui în camera de cămin, iar acum are o companie de sute de milioane de dolari

    Chatri Sityodtong nu a mers la prea multe petreceri când era la Harvard, dar avea o scuză foarte bună, împărţea camera de cămin cu mama sa, scrie BBC.

    Chatri s-a născut şi a crescut într-o familie bogată din Thailanda. Studia în Statele UNite când criza a lovit continentul asiatic şi tatăl său a pierdut totul, compania, casa şi banii din conturi. Tatăl lui Chatri a fugit, abandonându-şi soţia şi fiul. Mama lui Chatri a fost nevoită să vină în SUA şi să se mute la fiul ei în camera de cămin. Nu avea voie ca altcineva să trăiască cu el în cameră şi trebuiau să se coordoneze de fiecare dată la intrare.

    Potrivit lui Chatri au trăit doar cu 4 dolari pe zi şi situaţia nu arăta deloc bine şi spune că anii de antrenament în arte marţiale l-au ajutat să fie curajos, să muncească mult şi să lupte pentru a-şi scoate familia din sărăcie.

    10 ani mai târziu Chatri a devenit multi-milionar şi conduce propria companie de investiţii de pe Wall Street. De asemenea, a fondat şi conduce One Championship, competiţie de arte marţiale televizată pe continentul asiatic care are 1 miliard de telespectatori.

    Pentru a putea supravieţui, în timpul facultăţi Chatri a luat un împrumut de la bancă şi a început să ofere cursuri de arte marţiale. Nu s-a oprit aici şi a pornit un start-up de software, Next Door Solutions, alături de un coleg. După absolvire, el şi partenerul de business s-au mutat în California şi au obţinut o finanţare de 38 de milioane de dolari, potrivit BBC. Business pe care l-au vândut câţiva ani mai tîrziu pentru o sumă ce nu a fost făcută public, dar despre care Chatri spune că nu a fost îndeajuns pentru a nu mai munci.

    După aventura din California a decis să se mute pe Wall Street. “Tot timpul am fost fascinat de bursă. Voiam să învăţ cum funcţionează lumea financiară globală”, a spus el.

    A lucrat în două companii de investiţii, dar Chatri voia mai mult. A riscat şi şi-a fondat propria sa companie de investiţii, Izara Capital Management, obţinând o finanţare de 500 milioane de dolari. Avea 37 de ani şi era multi-milionar dar nu era fericit. “Ceva lipsea. Simţeam că nu fac ceea ce trebuie”.

    În 2008 a renunţat la afacere şi s-a întors la artele marţiale. S-a mutat în Singapore unde a lansat o filieră a companiei de investiţii Izara Capital Management.

    Şi-a dat seama că nu există o competiţie de arte marţiale care să se desfăşoare pe întreg continentul american, aşa că a decis să pornească una. A reuşit să atragă investitori de pe Wall Street, iar background în arte marţiale l-a ajutat să atragă asociaţiile sportive. În 2011 a fost lansat One Championship şi a avut un succes răsunător. Acum există 10 clase de greutate pentru bărbaţi şi una pentru femei, iar luptele se ţin în China, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Taiwan sau Thailanda. Chatri spune că această competiţie este pe cale să atingă o valoare de piaţă de 1 miliard de dolari.

     

  • Când era student locuia cu mama lui în camera de cămin, iar acum are o companie de sute de milioane de dolari

    Chatri Sityodtong nu a mers la prea multe petreceri când era la Harvard, dar avea o scuză foarte bună, împărţea camera de cămin cu mama sa, scrie BBC.

    Chatri s-a născut şi a crescut într-o familie bogată din Thailanda. Studia în Statele UNite când criza a lovit continentul asiatic şi tatăl său a pierdut totul, compania, casa şi banii din conturi. Tatăl lui Chatri a fugit, abandonându-şi soţia şi fiul. Mama lui Chatri a fost nevoită să vină în SUA şi să se mute la fiul ei în camera de cămin. Nu avea voie ca altcineva să trăiască cu el în cameră şi trebuiau să se coordoneze de fiecare dată la intrare.

    Potrivit lui Chatri au trăit doar cu 4 dolari pe zi şi situaţia nu arăta deloc bine şi spune că anii de antrenament în arte marţiale l-au ajutat să fie curajos, să muncească mult şi să lupte pentru a-şi scoate familia din sărăcie.

    10 ani mai târziu Chatri a devenit multi-milionar şi conduce propria companie de investiţii de pe Wall Street. De asemenea, a fondat şi conduce One Championship, competiţie de arte marţiale televizată pe continentul asiatic care are 1 miliard de telespectatori.

    Pentru a putea supravieţui, în timpul facultăţi Chatri a luat un împrumut de la bancă şi a început să ofere cursuri de arte marţiale. Nu s-a oprit aici şi a pornit un start-up de software, Next Door Solutions, alături de un coleg. După absolvire, el şi partenerul de business s-au mutat în California şi au obţinut o finanţare de 38 de milioane de dolari, potrivit BBC. Business pe care l-au vândut câţiva ani mai tîrziu pentru o sumă ce nu a fost făcută public, dar despre care Chatri spune că nu a fost îndeajuns pentru a nu mai munci.

    După aventura din California a decis să se mute pe Wall Street. “Tot timpul am fost fascinat de bursă. Voiam să învăţ cum funcţionează lumea financiară globală”, a spus el.

    A lucrat în două companii de investiţii, dar Chatri voia mai mult. A riscat şi şi-a fondat propria sa companie de investiţii, Izara Capital Management, obţinând o finanţare de 500 milioane de dolari. Avea 37 de ani şi era multi-milionar dar nu era fericit. “Ceva lipsea. Simţeam că nu fac ceea ce trebuie”.

    În 2008 a renunţat la afacere şi s-a întors la artele marţiale. S-a mutat în Singapore unde a lansat o filieră a companiei de investiţii Izara Capital Management.

    Şi-a dat seama că nu există o competiţie de arte marţiale care să se desfăşoare pe întreg continentul american, aşa că a decis să pornească una. A reuşit să atragă investitori de pe Wall Street, iar background în arte marţiale l-a ajutat să atragă asociaţiile sportive. În 2011 a fost lansat One Championship şi a avut un succes răsunător. Acum există 10 clase de greutate pentru bărbaţi şi una pentru femei, iar luptele se ţin în China, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Taiwan sau Thailanda. Chatri spune că această competiţie este pe cale să atingă o valoare de piaţă de 1 miliard de dolari.

     

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    Marea Chinei de Sud este o zonă cu mare potenţial economic, din perspectiva resurselor naturale, pentru care ţările învecinate se află într-o strânsă competiţie. Pretenţii teritoriale ridică, pe de o parte, China, iar pe de altă parte Vietnam şi Filipine, iar în confruntare SUA se vor mediator. Deciziile recente ale procesului internaţional cu guvernul chinez în poziţia de inculpat pot determina o explozie de consecinţe negative la nivel global.

    Insulele din Marea Chinei de Sud sunt disputate de şase guverne. China, Taiwan şi Vietnam îşi dispută insulele Paracel, situate în nordul mării. China, Taiwan, Vietnam şi Filipine au pretenţii asupra unei părţi însemnate din insulele Spratly (primele trei le revendică în totalitate), iar Malaiezia şi Brunei revendică anumite insule sau formaţiuni din acest lanţ, care sunt situate în apropierea coastelor lor. Toate aceste ţări, în afară de Brunei, administrează unele insule, deşi există şi numeroase insule care nu sunt ocupate de nicio ţară. Disputele dintre China, cel mai aprig jucător, şi celalalte ţări din Asia de Sud-Est au creat o zonă fierbinte, în care forfotesc conflicte ce tind să ia o turnură militară. SUA, care se declară neutre, au căutat să menţină libertatea de navigaţie în zonă şi să sprijine celelalte naţiuni din Asia de Sud-Est afectate de pretenţiile teritoriale ale Chinei. Mai mult, în toamna lui 2015, SUA au semnalat că vor contesta suveranitatea Chinei şi au trimis nave militare şi avioane pentru a asigura accesul la principalele rute maritime şi aeriene.

    Pe de altă parte, chinezii şi-au susţinut pretenţiile prin demararea unor construcţii pe insulele din zonă şi prin patrule navale. Ambele părţi se acuză reciproc de „militarizarea“ zonei. În ultimii ani, imagini din satelit au demonstrat eforturile sporite ale Chinei de a revendica terenuri în zonă prin crearea de la zero a unor insule artificiale, construcţii de porturi sau instalaţii militare. Miza o reprezintă controlul navigaţiei, într-o zonă traversată de foarte multe linii comerciale, dar şi zăcămintele subterane de hidrocarburi. China extrage zilnic circa 4,3 milioane de barili de petrol, dar consumă de aproape trei ori mai mult, astfel că asigură două treimi din consum din importuri.

    Chinezii pretind, de departe, cea mai mare parte a teritoriului, delimitând această zonă prin nine-dash line (linia din nouă puncte), care apare marcată pe hărţile chineze, delimitând aproape toată Marea Chinei. Beijingul spune că deţine acele zone de câteva secole, când insulele Paracel şi Spratly au fost considerate parte integrantă a naţiunii chineze, susţinând că în 1947 s-a emis o hartă care demonstrează aceste afirmaţii. Cu toate acestea, criticile spun că linia din nouă puncte care apare pe hărţile chineze nu include coordonate şi, mai mult, nu este clar dacă statul chinez doreşte doar teritoriul terestru din cadrul liniei sau toate apele teritoriale.

    Vietnam contestă aprig contextul istoric al Chinei, spunând că vietnamezii s-au pronunţat în mod activ atât asupra Paracel, cât şi Spratly, încă din secolul al XVII-lea, având şi documentele care atestă cele spuse. Celălalt solicitant major în zonă este Filipine, care invocă proximitatea sa geografică pentru suveranitatea asupra insulelor Spratly. Atât Filipine, cât şi China revendică Scarborough Shoal (cunoscut sub numele de insula Huangyan în China) – o zonă aflată la distanţă de 100 de mile de Filipine şi 500 de mile de China. Malaiezia şi Brunei revendică, de asemenea, teritorii în Marea Chinei de Sud, care, după spusele lor, se încadrează în zonele proprii economice exclusive, după cum sunt definite de CNUDM – convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării. Brunei nu pretinde niciuna dintre insule în litigiu, dar Malaiezia susţine un număr mic de insule din arhipeleagul Spratly. China preferă negocierile bilaterale cu celelalte părţi, dar mulţi dintre vecinii săi susţin că dimensiunea şi influenţa Chinei îi dau un avantaj nedrept. Unele ţări susţin ca variantă corectă negocierea cu ASEAN (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est), o grupare regională de 10 membri, care este formată din Thailanda, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore, Brunei, Laos, Vietnam, Myanmar şi Cambodgia. China se opune, însă, şi acestei propuneri, în timp ce ASEAN este divizată asupra modului de soluţionare a litigiului.

    China şi SUA faţă-n faţă. Pretenţiile şi puterea crescândă a Beijingului au creat semne de întrebare şi panică Washingtonului, dar SUA au fost mult timp reticente în a se confrunta direct cu guvernul chinez, în special înainte de vizita preşedintelui chinez Xi Jinping în SUA. În cele din urmă, Obama a aprobat o operaţiune de libertate a navigaţiei – Freedom of Navigation Operation – FONOP. Operaţiunea a implicat o navă militară americană – distrugătorul USS Lassen – care a navigat în apele teritoriale ale Recifului Subi, demonstrând faptul că SUA nu acceptă o posibilă revendicare ilegală a unor ape teritoriale. Au existat în acest context multe dezbateri despre scopul exact al operaţiunii şi despre posibilitatea ca ea să fi fost executată în mod greşit, însă mesajul recepţionat în Beijing a fost clar: SUA nu se tem să îşi folosească puterea militară pentru a impune limite Chinei.

    Operaţiunea nu a determinat nicio confruntare militară între cele două mari puteri, însă două luni mai târziu un alt eveniment a stârnit controverse: un avion de spionaj american care patrula prin Marea Chinei de Sud a zburat accidental deasupra unei insule artificiale a Chinei. Imediat, un editorial instigator a apărut în Global Times, un puternic ziar naţionalist de stat, care solicita Chinei să se pregătească pentru o „confruntare militară“. Oficialii americani au dat vina pe vremea proastă, subliniind faptul că nu a fost vorba de o nouă operaţiune de libertate a navigaţiei. Beijingul a criticat evenimentul, dar militarii staţionaţi pe insula în cauză s-au abţinut de la acţiuni periculoase. Chiar dacă SUA şi China vor reuşi să evite un conflict direct în Marea Chinei de Sud, aceste dispute maritime îşi pot lăsa amprenta asupra relaţiilor dintre cele două mari puteri. SUA şi China au recunoscut că probleme globale pot fi rezolvate doar prin cooperarea dintre ele şi că menţinerea păcii este în avantajul ambelor. Reacţia relativ reţinută a Beijingului în urma operaţiunii navale americane demonstrează importanţa pe care liderii chinezi o acordă relaţiilor cu Washingtonul. Însă confruntări repetate în Marea Chinei de Sud ar putea crea o ruptură în această relaţie, cu consecinţe importante la nivel global. Dacă SUA şi China ar începe să se considere inamici şi ar porni o competiţie militară, economia mondială ar avea de suferit.

  • Aur pentru România: echipa feminină de junioare a câştigat Campionatul European de tenis de masă

    Echipa feminină de junioare a României a cucerit medaliile de aur la Campionatele Europene de tenis de masă pentru cadeţi şi juniori de la Zagreb, marţi, după ce a dispus în finală de Serbia cu scorul de 3-0, potrivit Digi24.

    Punctele echipei României, antrenată de Petre Arnăutu, au fost aduse de Adina Diaconu, care a trecut cu 3-2 (6-11, 7-11, 14-12, 11-6, 11-3) de Izabela Lupulesku, de Andreea Dragoman, victorioasă cu 3-0 (12-10, 11-3, 11-5) în meciul cu Dragana Vignjevic, şi de Andreea Clapă, care a dispus de Tijana Jokic cu 3-1 (11-6, 3-11, 11-8, 11-2).

    Competiţia va continua în această săptămână cu probele individuale.

  • Antoine Griezmann, desemnat cel mai bun jucător al Campionatului European din Franţa

    Franţa a pierdut finala Euro 2016 în faţa Portugaliei, scor 0-1, însă atacantul Antoine Griezmann a fost numit, luni, cel mai bun jucător al competiţiei, decizia fiind luată în unanimitate de Comisia Tehnică a UEFA, condusă de fostul internaţional român din Generaţia de Aur, Ionuţ Lupescu.

    Antoine Griezmann, atacantul francez de la Atletico Madrid a devenit golgheterul turneului final al Campionatului European, cu şase goluri marcate în cele şapte partide jucate şi a fost numit şi cel mai bun jucător al competiţiei din Hexagon, câştigate de Portugalia, care a învins, în finala de pe Stade de France, ţara gazdă, cu scorul de 1-0, prin golul marcat de Eder în minutul 109.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro