BusinessMagazin

Tag: competitie

  • Panică pentru Apple, Facebook şi Google: Margrethe Vestager rămâne comisarul european pentru Concurenţă încă cinci ani

    Margrethe Vestager a fost numită în funcţia de comisar european pe politici de Concurenţă pentru încă un mandat de cinci ani, în contextul în care ea a început în mandatul anterior unele dintre cele mai ample anchete împotriva giganţilor de tehnologie, potrivit CNBC.

    Vestager, numită la un moment dat de preşedintele american Donald Trump, „doamna cu taxele” din Europa, a devenit faimoasă după ce a aplicat amenzi de miliarde de dolari unor giganţi precum Google, şi pentru că i-a cerut gigantului Apple să plătească 13 miliarde de euro pentru guvernul irlandez – acestea fiind doar două dintre proiectele ei ambiţioase.

    Totuşi, în ciuda exprienţei Vestager se va confrunta şi cu provocări. Printre acestea se numără îngrijorările din ce în ce mai mari cu privire la siguranţa şi protecţia datelor personae, precum şi o reformă pe care şi-a propus-o cu privire la regulile de competiţie.

    Vestager a decis anul acesta să blocheze o fuziune gigant între două firme din sectorul feroviar – o mutare care a supărat atât guvernul francez, cât şi guvernul german.

    Mai mult, Vestager va prelua funcţia de vicepreşedinte pentru digitalizare în cadrul structurii europene.

    Anunţul oficial cu privire la investirea ei într-un nou mandat a venit după ce Ursula von der Leyen, noul preşedinte al Comisiei Europene, şi-a prezentat noua echipă – care va prelua conducerea în data de 1 noiembrie.

     

  • De ce au renunţat la costume pentru tricouri câţiva dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din România şi ce au descoperit ei în mijlocul naturii, departe de birourile lor

    În sailing, la fel ca în business, este important să oferi siguranţă, să comunici bine şi, mai ales, să fii un bun coleg. Pe barcă nu ai timp să iei lucrurile personal, nu există competiţie între membrii echipei, toţi lucrează ca unul, iar factorii externi trebuie „îmblânziţi” cu măiestrie.  Mai mult decât atât, se spune că atunci când eşti pe barcă, te simţi şi arăţi cine eşti tu cu adevărat. Cel puţin aşa ne-au spus pasionaţii de sailing pe care i-am întâlnit la Marina Life Harbour, înainte de Regata Ziarului Financiar, parte din Cupa României Alpha Bank 2019.

    Sute de oameni de afaceri, antreprenori sau din mediul corporate au înlocuit, în weekendul 5-7 iulie, costumele de business cu tricourile de sailing şi au luat-o pe drumul care duce înspre Marina Limanu. La ceas de seară, pe terasa marinei, înainte de competiţie, ierarhiile păreau să fi dispărut – iar discuţiile însufleţite de aici arătau că fac echipă bună colegi, parteneri de afaceri sau oameni pe care nu îi leagă absolut nimic altceva în afară de pasiunea pentru sailing. Conversaţiile încep de obicei prin întrebarea: „Cum va bate vântul mâine?” – fiindcă acesta poate asigura succesul dacă este stăpânit cu măiestrie în regată – şi se încheie cu poveştile înflăcărate din mijlocul valurilor.

    Peste 300 de competitori şi peste 45 de ambarcaţiuni cu vele s-au înscris la ediţia de anul acesta a Regatei Ziarul Financiar, care face parte din Cupa României Alpha Bank 2019, cea mai de amploare competiţie de iahting offshore din România, ce se plasează, ca număr de ambarcaţiuni şi participare a sportivilor, la acelaşi nivel cu orice campionat european de anvergură.
    „Ne-au adus împreună valorile comune, rigurozitatea, dar şi dorinţa de a susţine o activitate sportivă, care, după anii ’90, deşi este un sport elegant, frumos, care construieşte caractere, a avut o promovare mai scăzută”, descrie Sergiu Oprescu, preşedintele executiv al Alpha Bank România, motivele pentru care alături de colegii săi de la Alpha Bank, a decis să se implice în acest sport, în urmă cu şase ani. „Cred că este cea mai longevivă colaborare dintre o companie privată şi organizatorii competiţiilor din zona acestor sporturi”, adaugă el, vorbind despre necesitatea dezvoltării acestei pasiuni, la fel de serios ca, poate, o strategie din banking. 
    Preşedintele executiv al Alpha Bank spune că prin intermediul competiţiilor precum Cupa României şi-au propus să creeze o comunitate a pasionaţilor de sailing – în contextul în care consideră că găsirea pasiunii în România intră în datoria tuturor. „Ne-am propus să creăm un ecosistem, iar acesta are trei dimensiuni posibile: cei care îl practică, fanii, susţinători ai sportului, şi cei pe care ne dorim să îi atragem către acest sport. În acest ecosistem cultivăm pasiunea pentru navigaţie, iar a găsi pasiunea în România este nu doar o artă, ci şi o obligaţie, vrem să creăm un curent de opinie pozitiv”, spune Sergiu Oprescu. Potrivit acestuia, iahtingul este o activitate a cărei versatilitate inerentă aduce împreună oameni din toate domeniile, este un sport care aduce entuziasm şi adrenalină atât la nivelul echipei, cât şi personal, chiar dacă viteza este moderată şi determinată de viteză vântului. „Nu trebuie comparată cu participarea la o cursă de Formulă 1, dar cu siguranţă putem crea mediul în care fanii să se bucure de ceea ce înseamnă sportul acesta, pentru că sentimentul de a «intra» în cursă e acelaşi”, constată el.


    În ceea ce priveşte provocările aduse de acest sport, spune că acestea se leagă de promovarea lui: „Este văzut ca un sport greu de făcut, costisitor şi exclusivist, dar este doar o imagine diferită de ce se întâmplă în realitate. Orice sport dus la nivel de performanţă necesită investiţii, dedicare şi rigoare personală.  În ultimii ani, însă, se simte, atât în zona competiţională privată, cât şi în zona deschisă tinerilor care îşi doresc să atingă performanţă în acest sport, creşterea numărului celor implicaţi”.
    De altfel, pasiunea pentru navigaţie a lui Sergiu Oprescu a început în urma unei regate organizate de Alpha Bank, când s-a urcat pentru prima dată pe un velier, în Grecia, fiindcă „dacă toate drumurile duc la Roma, toate rutele marine duc prin Grecia”.

    Leadership în viteza vântului

    Sergiu Oprescu a observat încă de pe atunci că dacă din exterior sailingul poate părea floare la ureche, când eşti parte din echipaj, lucrurile sunt foarte diferite, iar navigaţia, şi mai cu seamă participarea la o cursă, aduce cu sine numeroase învăţături. „Este o lecţie de leadership şi o şcoală de business trăită pe viu pe parcursul unei curse. Sunt lideri şi lideri, skipperi şi skipperi, diferenţa o dă capacitatea acestora de a construi, antrena şi motiva echipa din care fac şi ei parte”, spune executivul.
    Spre exemplu, observă el, în sailing, la fel ca în business, este important să gestionezi aşteptările, comunicarea este foarte importantă, iar navigaţia oferă o ocazie aproape unică de a înţelege dinamica creată între manageri / lideri şi echipele lor. „Pe barcă poţi avea marinari cu experienţă, pricepuţi, profesioniştii dintr-o companie, dar şi novici, iar motivaţiile lor sunt diferite. Trebuie să înţelegi dinamica echipei, să o administrezi fără eşec în situaţiile de criză. Este o muncă 24/7 în serviciul echipei. Este despre a pune coroana pe capul echipei şi de a duce oamenii şi barca, indiferent de condiţiile de mediu, în siguranţă pe tot parcursul cursei, de a înţelege riscurile şi a ţi le asuma în condiţii de control.” 
    Sailingul poate fi privit astfel ca o metaforă a leadershipului: cum ar spune autori celebri, pesimistul se plânge de vreme, optimistul speră să se schimbe vremea, dar skipperul sau liderul unei organizaţii sau echipe este pragmaticul din poveste, ştie că trebuie să ajusteze poziţia velelor în funcţie de condiţiile de mediu şi să găsească traseul optim. 
    „Navigaţia îţi cere să fii integru, agil, onest, să oferi siguranţă şi să fii flexibil în comunicare şi, mai ales, să fii un bun coleg de echipă. Pe barcă nu ai timp să iei lucrurile personal, nu există competiţie între membrii echipei, toţi lucrează ca unul, fiecare pe postul său şi nu există un post mai important decât altul – asta dacă skipperul a reuşit să explice şi să transmită mesajul conţinut de strategie”, observă Sergiu Oprescu. Subliniază, de asemenea, că la fel ca în orice echipă, oamenii trebuie să adere la viziunea liderului şi să aibă încredere în el. 
    La fel ca în business, Sergiu Oprescu trasează universul sailingului în două zone: factorul extern, ce nu poate fi controlat, şi factorul intern, acele atribute care fac compania diferită de competiţie  şi care sunt în administrarea internă. „Drumul începe cu o strategie bine definită, care se bazează pe condiţiile de mediu în care te deplasezi şi pe echipă ca să o ajustezi în mod constant la realitatea din jur.”
    Condiţiile de mediu – vântul care lucrează în favoarea sau împotriva celui care navighează – presupun ca el să ştie cum să aleagă o rută, cum să sincronizeze mişcarea echipajului ca un singur tot în momentul manevelor. „Asta înseamnă să petreci timp alături de ei, să dai feedback continuu, să înţelegi fiecare membru al echipei şi mai ales să nu îţi fie frică să îţi arăţi şi tu la rândul tău slăbiciunile, pentru ca acestea să poată să fi compensate de punctele tari ale celor de lângă tine.”
    Ca în orice comunitate care deschide canalele către alte discuţii, şi ecosistemul celor care andochează în marinele româneşti reprezintă un bun prilej de networking. „Cu cât este mai mare comunitatea, cu atât îşi realizează efectul de platformă de business şi poate reprezenta o rampă de succes.”

    Lecţii de bancher, desprinse din sailing
    Ce lecţii de business  a extras din sailing Sergiu Oprescu, preşedinte executiv Alpha Bank România:

     Glumind, prima regulă este să ţii apa afară din barcă şi echipajul în barcă; apoi să ajungi la destinaţie respectând prima regulă. 
     Serios acum, o lecţie bună este că pe apă, ca şi în viaţă, te poţi îndepărta de o ţintă şi destinaţie în prima fază ca să ajungi mai repede la ea în final.  Câteodată drumul în zigzag care anticipează condiţiile de mediu de la pasul următor este drumul cel mai drept.
     Atunci când ţi se pare că te răstorni şi eşti bandat la unghiuri incredibile, cu întreg echipajul asigurând echilibrul pe boardul celălalt, poate chiar atunci iei avantajul necesar de viteză că să te desprinzi de concurenţă.  Cam ca în banking în perioada crizei, nu-i aşa? 
     Succesul este asigurat de o bună administrare a tuturor factorilor: mediu, pregătire, strategie, execuţie şi finalizare; să nu ne împiedicăm înainte de a ajunge la mal, căci dacă se întâmplă, arată slăbiciunea skipperului/liderului de a fi văzut şi folosit în cel mai bun mod posibil toţi factorii; nu este însă un eşec, este o lecţie, parte din evoluţia personală şi a grupului. 

    De la hobby, la business

    Mihai Marcu, preşedintele executiv şi  acţionarul principal al grupului MedLife, este, de ani buni, gazdă pentru regatele româneşti, prin Marina Life Harbour, marina privată devenită unul dintre principalele locuri în care andochează ambarcaţiunile pe litoralul românesc; este totodată şi coorganizator al Cupei României. Îşi ia cât se poate de în serios rolul de gazdă – îi ghidează pe angajaţii marinei, prevăzută cu un hotel şi restaurant, pe skipperii de aici şi este nelipsit şi din competiţii.
    Dincolo de faptul că porneşte, în fiecare an, cu barca spre Istanbul împreună cu fiul său, după cum a declarat într-un interviu acordat anterior revistei Business MAGAZIN, la capitolul experienţelor sale interesante de sailing încadrează şi momentul când a ales să vadă ce înseamnă experienţa de skipper, într-un training pe barcă la care participau manageri dintr-o corporaţie. Fără să ştie cine este, de fapt, Mihai Marcu, respectivii l-au tratat ca pe un angajat, potrivit interviului anterior: „Mihai, adu-mi o bere“, „Mihai, ţine berea la rece“ şamd. Antreprenorul spunea că a intrat în joc, iar seara, când a venit CEO-ul corporaţiei, acesta s-a aşezat lângă Marcu, la masa skipperilor, vorbind cu el ca prieten. Cel care în cursul zilei îi adresase numeroasele ordine s-a apropiat de preşedintele MedLife, încercând să-şi ceară scuze. El în schimb a răspuns că îi mulţumeşte, pentru că a avut o experienţă interesantă, oferindu-i-se prilejul să înţeleagă că viaţa skipperilor este mai grea decât credea. Mihai Marcu a început să navigheze pe bărci cu vele din 2008, iar la început era uzual pentru el să plece cu barca din Tomis, să intre pe la Sfântu Gheorghe sau Sulina – drum de 120 km sau 65 mile –, să stea trei zile în deltă şi să se întoarcă. „Nu erau prea mulţi care să facă treaba asta, am fost poate primul. Marea Neagră este o mare care se montează repede, are valuri apropiate; se spune că pe mare nu ţine omul cât ţine barca. Dacă nu ai exerciţiul de a te lovi de câteva ori de asta, te sperii. Nu cred în accidente, pentru că nu e un sport aşa periculos. Dar o dată pe lună o barcă se sperie şi cheamă paza de coastă. Trebuie să ştii marea, să te uiţi la vreme, să-ţi iei ce-ţi trebuie“, spunea antreprenorul anterior. Romanian Yachting School, Colegiul Nautic Român, NauticLife, LifeHarbour, Piking, terenuri şi diverse investiţii în imobiliare, „care m-am gândit eu că vor fi de viitor“, sunt câteva dintre investiţiile sale derivate din pasiunea pentru navigaţie. „Cumva, am trecut de la una la alta. Nu avem şcoală, hai să facem, nu avem loc de acostare, am făcut şi asta“, descria antreprenorul proiectele sale inspirate din sailing în interviul acordat anterior.
    În ceea ce priveşte relaţiile posibile de afaceri create pe barcă sau în contextul unei regate, el spunea: „Eu evit să fac afaceri pe barcă“. Adaugă că, fără dubiu, pasionaţii de navigaţie sunt oameni de afaceri, iar comunitatea acestora creşte într-un ritm alert. „Nu e niciun sport, cu excepţia ciclismului, care este un sport de masă, care să înregistreze o creştere aşa spectaculoasă a numărului de pasionaţi. Cred că în fiecare an se adaugă cam 100 de oameni noi în acest domeniu.“

    Regata oamenilor de afaceri
    În perioada 5-7 iulie 2019 a avut loc Regata Ziarul Financiar, eveniment care face parte din Cupa României Alpha Bank 2019. Această regată reprezintă etapa a II-a a Cupei României Alpha Bank, cea mai de amploare competiţie de iahting offshore din România. Competiţia este organizată de Marina Limanu în parteneriat cu Black Sea Sailing Association şi Marina Eforie, sub egida Federaţiei Române de Yachting. La aceste campionat au participat peste 45 de ambarcaţiuni cu vele şi peste 300 de competitori, rivalizând cu orice campionat european de anvergură.

    Câştigătorii regatei ZF

    ORC* A
    locul 1            Quebramar
    locul 2            SetSail
    locul 3            LZ Yachting

    ORC B
    locul 1            Incognito
    locul 2            Hope
    locul 3            Irony

    ORC C
    locul 1            Odessos
    locul 2            Adria
    locul 3            Aria

    Sursa: Federaţia Română de Yachting; * Offshore Racing Congress

    Poveşti din marină: „Fair Winds”

    „Fair Winds” este urarea adresată celor care încep o competiţie de sailing şi se referă la un vânt favorabil, care să bată în direcţia de călătorie dorită. Aflu despre termen de la Antonio Eram, fondatorul şi CEO-ul procesatorului de plăţi Netopia, pe care, anterior, îl asociam mereu cu regretul de a nu fi cumpărat Bitcoin la momentul potrivit, după ce mi-a povestit de potenţialul criptomonedelor într-un interviu din 2013. Acum l-am reîntâlnit înainte de regată, urcându-se în ambarcaţiune alături de skipperul pe care toată lumea din marină îl ştie drept „Blondu’”. Antonio Eram avea acum rolul de pitman – unul dintre principalele roluri de pe o ambarcaţiune.
    „Am descoperit că pot să fiu şi foarte calm”, răspunde râzând CEO-ul Netopia, pe care l-am întrebat care sunt calităţile sale scoase la suprafaţă de competiţiile pe valuri. Iar principala lecţie de business descoperită de el este: „În sailing este vorba despre a cunoaşte regulile şi a le folosi în favoarea ta”. 
    Pentru Antonio Eram, regatele şi sailingul (pe care îl practică de aproximativ trei ani) îi aduc aminte de ceea ce putea fi cariera sa, cu totul diferită faţă de ceea ce face acum. Originar din Constanţa, a absolvit liceul de marină şi Academia Navală, însă viaţa l-a purtat într-o cu totul altă direcţie. Nu s-a făcut navigator, opţiunile la acea vreme fiind limitate, însă acum face sailing din pasiune: „Este altfel să faci navigaţie pe nave comerciale faţă de sailingul de pasiune, la fel cum este altceva să faci sailing de pasiune şi să îl duci spre performanţă, aşa cum am făcut noi”.
    Parte din echipa SetSail, el a participat recent chiar şi la un campionat mondial, în luna mai, şi participă constant la regate internaţionale: „Avem antrenori care sunt campioni internaţionali, lucrurile sunt mai elevate.”
    Despre începuturile sale în sailing îşi aminteşte: „M-am întâlnit cu Vali (Valentin Oeru, cofondator al şcolii de sailing SetSail – n. red.) şi citisem un articol despre şcoala de navigaţie înfiinţată de el – am vorbit despre aceasta şi m-a invitat în weekendul următor la o regată. Aşa a început”. Antreprenorul îşi aminteşte în detaliu prima experienţă în lupta cu valurile şi vântul: „A fost groaznic, am avut o febră musculară foarte puternică, dar apoi lucrurile au evoluat”, spune el.
    Observă că din ce în ce mai mulţi oameni se alătură acestei comunităţi, iar marina din Limanu devine neîncăpătoare. „Este o pasiune, este un mijloc de relaxare, este chiar mai mult decât atât. Spre exemplu, eu îmi iau echipa de la birou şi participăm cu ea la regate. Este o foarte bună metodă de a antrena spiritul acesta de echipă, de a comunica, de a crede în echipă, este foarte interesant, depinzi de colegi, este un fel de team building la un alt nivel.”

    „DA”pe mare

    Pe Alin Copîndeanu, cofondator şi CEO al afacerii cu costume made to measure Tudor Personal Tailor, l-am întâlnit la întoarcerea dintr-o etapă a regatei. Renunţase la costumul cu care se consacrase în presa de business, însă de pe cămaşa sa nu lipseau modelele cu ambarcaţiuni.
    Primul lucru pe care îl asociază cu navigaţia este, potrivit lui, sentimentul de libertate pe care îl aduce practicarea sailingului. „Noi suntem un echipaj care se axează şi pe distracţie, nu doar pe competiţie, de aceea suntem la clasa de cruisere, nu la racere, şi chiar dacă nu ieşim pe primul loc, vrem să ne distrăm”, mărturiseşte Alin Copîndeanu.
    „Am pornit dintr-o vacanţă, în 2013, şi apoi am făcut cursurile de sailing, apoi ne-am înscris la regate, iar din 2014 până astăzi, participăm la regate”, descrie el modul în care a evoluat pasiunea sa pentru acest sport.  Într-o vară, participă la circa 10 astfel de concursuri, iar în rest iese cu barca pe mare de câte ori este posibil. În urmă cu câteva săptămâni însă, a dus totul la un alt nivel, când a decis să se şi căsătorească pe barcă, cununat fiind chiar de profesorul lui de sailing: „Am ieşit cu o mini-flotă de şase bărci, iar soţia mea a primit un curs de sailing pe care urmează să îl facă anul viitor”. În afară de partea de competiţie, şi vacanţele le petrec în fiecare an tot pe valuri.
    „Noi ne dăm cu o barcă veche, dar care a ieşit, trei ani la rând, pe podium, am cumpărat-o special pentru asta” şi a costat 16.000 de euro. El spune însă că înainte au avut o barcă de cruising „care era foarte leneşă”; cu noua ambarcaţiune au ocupat pentru prima etapă locul 2.
    Ei fac achiziţiile de ambarcaţiuni, precum şi întreţinerea acestora, printr-o asociaţie de 10 oameni, creată în jurul acestei pasiuni, majoritatea antreprenori ca şi el. „Am avut o echipă bună, care s-a dezvoltat de la an la an, şi apoi ne-am unit într-o asociaţie, ca să avem o structură care să ne permită anumite facilităţi.”
    În ceea ce priveşte afacerea sa, spune că nu a luat încă în calcul dezvoltarea unei linii de îmbrăcăminte pentru sailing, dar nu exclude o influenţă a acestora în costumele Tudor Personal Tailor. „E un sport care de la an la an creşte, e loc de idei bune şi de dezvoltare.”
    „Pe barcă lucrezi în echipă şi este foarte important ca fiecare persoană să îşi cunoască rolul şi să înţeleagă ce impact are fiecare acţiune pe care o face în deplasarea bărcii. Partea interesantă pe barcă, la fel ca şi în business, este că efectul acţiunilor nu se vede imediat, există o inerţie şi o întârziere, ca şi în business”, descrie Copîndeanu una dintre principalele lecţii de business desprinse de el din sailing.
    De asemenea, observă că sunt extrem de importante comunicarea în echipă şi modul în care sunt transmise toate informaţiile de către skipper (lider): „Cu cât există mai multă claritate, cu atât oamenii vor înţelege mai bine ce au de făcut şi vor greşi mai puţin”. Pe barcă mai este nevoie şi ca, atunci când apar probleme tehnice, să fie găsite soluţii rapid, să improvizezi, să fii creativ: „Nu există o singură cale corectă de a rezolva problemele”.
    Iar în momentele dificile, furtună, vânt puternic, se văd cu adevărat sinergia din echipă, capacitatea de efort şi rezistenţa: „Cei slabi vor renunţa, cei rezistenţi vor deveni mai puternici şi mai experimentaţi”.
    Lucian Mâţu, un alt antreprenor pasionat de navigaţie, proprietarul firmei de consultanţă Aside MCD face sailing de aproximativ şase ani, perioadă în care spune că a observat că acest sport a crescut foarte mult: „Sunt oameni pasionaţi care investesc, care au bărci, e un lucru extraordinar că deşi nu există nişte mize reale, este vorba despre pasiune şi este un lucru fantastic”, descrie el comunitatea din care face parte. A început să practice sailingul când numărul băncilor era mai redus. Cei de la SetSail au cumpărat o barcă nouă, au mutat tot echipajul de pe un cruiser pe racer şi, spune el, „De atunci, mi-a intrat microbul în sânge” şi a ajuns chiar şi la nivelul de a fi vicecampion naţional la cruisere. „Este un sport ieftin dacă îl practici ca hobby, este un sport scump dacă vrei să îţi cumperi barcă”, descrie el costurile implicate de navigaţie. Lecţiile de business în bătaia vântului au fost deprinse şi de către el rapid: „Sportul cu vele este extraordinar din punctul de vedere a câteva lucruri foarte clare: decision making – este un sport în care trebuie să iei decizii, te ajută să te orientezi în funcţie de ce fac alţii, tu poţi să ai strategia ta, dar contează foarte mult ceea ce fac şi ceilalţi, ai o provocare majoră: să stăpâneşti cele două elemente foarte importante, apa şi vântul, nu poate face oricine asta”.
    SetSail, şcoala şi echipa de la care Lucian Mâţu „a preluat microbul sailingului”, a fost înfiinţată de Ovidiu Drugan şi Valentin Oeru, care au acordat şi ei în trecut interviuri revistei Business MAGAZIN. Ei fac parte din rândul antreprenorilor care au avut curajul să îşi transforme pasiunea în business. Grupul SetSail deţine cea mai mare flotă de ambarcaţiuni la Marea Neagră şi i-au molipsit, la rândul lor, cu acest microb pe alţi pasionaţi de sailing. Ovidiu Drugan povestea anterior că a fost poreclit de colegii săi „Primarul Mării Negre“: se fac din ce în ce mai multe căsătorii, iar printre beneficiile mai puţin ştiute ale meseriei de skipper se află abilitatea de a oficia căsătorii.
    Businessul Set Sail School este unul cu istorie, început în familie: tatăl său, Sorin Drugan, este, potrivit lui Ovidiu, unul dintre cei mai experimentaţi navigatori pe ambarcaţiuni de agrement, iar sora sa lucra în domeniul relaţiilor publice şi comunicării. Responsabilităţile au fost astfel uşor de împărţit: tatăl lui Ovidiu Drugan, pe partea de practică, el, pe predatul teoriei, iar sora sa, pe aspectele administrative. Drugan a început businessul în paralel cu ocupaţia sa de bază, iar colegii săi au ajuns să glumească, referindu-se la pasiunea lui despre navigaţie cu cuvintele: „Eşti avocat în timpul liber, de profesie iahtman“. Acest lucru s-a adeverit; atât el, cât şi restul familiei au ajuns să să îşi dedice tot timpul afacerii. „Nu a fost o decizie foarte uşoară şi cel mai mult a cântărit faptul că în avocatură oamenii veneau cu probleme, trişti, supăraţi, iar în iahting toată lumea vine veselă şi pleacă veselă; atunci am zis că este mai plăcută activitatea în iahting“, a povestit Drugan.  Originar din Brăila şi fost practicant de caiac-canoe, Valentin Oeru, partenerul său de business, s-a gândit să se apuce de navigaţie după ce a văzut permisul unui prieten. După ce a ieşit prima oară cu ambarcaţiunea, i-a spus lui Ovidiu Drugan că îşi doreşte şi mai mult de atât, astfel că a participat şi la primele regate: „A venit la o cursă de bărci în care a fost foarte combativ – atât pe apă, cât şi la arbitraj; el ţinea morţiş să se respecte regulile, reguli care se respectau aşa, un pic cam după ureche, pe vremea aceea, fiind nişte întreceri mai mult prieteneşti“, îşi amintea Drugan amuzat, anterior.
    România se află printre ultimele locuri în Europa când vine vorba de numărul de ambarcaţiuni raportat la numărul de locuitori, iar acest lucru se leagă mai ales de trecutul nostru, potrivit lui Valentin Oeru. „Comunismul a distrus mai întâi iahtingul – cluburile sportive. Se considera atunci că în jumătate de oră poţi să fugi în Bulgaria cu barca mică şi gata, ai scăpat; şi atunci s-a pus o frână puternică, s-au distrus cluburile şi am rămas în urmă.“ De altfel, el a observat un detaliu referitor la modul în care vechiul regim privea Marea Neagră. „În România, vechile hoteluri sunt făcute cu spatele la mare. Intrarea e undeva dinspre oraş şi în loc să intri – cum e în Turcia sau Italia – de pe nisip, la noi sunt invers.“
    Un efect colateral pozitiv este însă dezvoltarea competiţiilor, a regatelor, printre cele mai ample din lume în acest moment. „Am ajuns să avem la fiecare regată în jur de 40 de ambarcaţiuni – în Italia nu mai sunt atât de multe, depăşim şi Grecia.“ Potrivit antreprenorilor, un merit important în dezvoltarea regatelor îl au cele două marine private, Marina Limanu şi Marina Eforie.

     

  • Thuan Pham, chief technology officer Uber: Va dura „câţiva ani” până va ajunge Uber la profit

    Compania de ride-sharing Uber va avea nevoie de cel puţin „câţiva ani” pentru a deveni o companie profitabilă, spune Thuan Pham, chief technology officer al Uber, citat de CNN.

    Industria este „foarte competitivă” în acest moment. „Avem competitori locali în toată lumea care încearcă să se extindă în mod agresiv, şi trebuie să fim o competiţie puternică”, spune Thuan Pham, CTO al Uber, în cadrul unei conferinţe din Hong Kong.

    Uber trebuie să îşi păstreze piaţa în faţa unor rivali precum Bolt şi Yango, ceea ce ar putea însemna chiar şi scăderi de preţuri pentru a putea rămâne principala aplicaţie de ride-sharing utilizată.

    Compania Uber a raportat pierderi de peste 1 miliard de dolari în primele trei luni din acest an, iar analiştii care au participat la un sondaj realizat de Refinitiv cred că aceasta va continua să piardă bani inclusiv până anul viitor.

    În pieţe mai mature, precum SUA, unde şi alte companii au căpătat o dimensiune semnificativă, sau chiar s-au listat pe bursă, cum e cazul Lyft, Pham consideră că mai multe companii pot ajunge să coexiste într-o manieră profitabilă.

    Cu toate acestea, chiar dacă Uber ajunge la profitabilitate, CTO-ul crede că modelul de business al companiei nu este gândit pentru a aduce marje de profit ridicate.

    „Modelul nostru este mai mult ca cel al Amazon, unde există foarte multe tranzacţii, iar noi câştigăm o parte foarte mică la fiecare tranzacţie”, spune Pham.

     

  • Cine sunt tinerii care au construit de la zero prima casă solară din România. Vor participa la o competiţie internaţională

    Nu trece sfert de oră fără ca măcar unul dintre ei să facă o glumă sau fără să se audă măcar un hohot de râs din partea unuia dintre cei 36 de tineri studenţi care participă la ridicarea Over4, o casă solară, complet electrică şi modulară, al cărei prototip este în prezent instalat în apropierea terenului cunoscut ca Esplanada, de pe Bulevardul Unirii din Capitală. La începutul lunii iunie, după ce va fi complet finisată, casa va fi demontată în bucăţi şi transportată cu şase tiruri în Ungaria, pentru a fi reconstruită acolo, în numai zece zile. Până atunci însă, Over4 e prilej de alimentat solidaritatea „constructorilor” din spatele ei.
    „Într-o firmă specializată în construcţii, arhitectură sau proiectare nu am învăţa atâtea câte învăţăm aici, din propriile greşeli. Venim aici dis-de-dimineaţă, apoi mergem la facultate şi când terminăm, ne întoarcem aici. Am mai şi dormit aici uneori”, spune Răzvan Butucescu, în vârstă de 26 de ani, unul dintre cei care pun umărul – uneori la propriu – la construcţia casei.


    Din când în când, un coleg îi taie calea cărând câteva scânduri în spate, în vreme ce, de la etaj, răzbat sunetele bormaşinii. Muncesc într-un şantier continuu de câteva săptămâni, dar, la finalul fiecărei zile, au satisfacţia că mansarda lor, aşezată momentan pe pământ, e cu un pas mai aproape de a putea fi locuită. Drumul însă nu a început acum două luni, odată cu instalarea efectivă, ci cu mult mai mult timp în urmă.
    „Acum doi ani, ne-am înscris în competiţia Solar Decathlon cu schiţa casei. Iniţial, în 2017, echipa era formată doar din şase membri, studenţi la construcţii şi la arhitectură. Ei au făcut conceptul”, povesteşte Roxana Chivu, responsabilul de comunicare al grupului.
    Pe măsură ce proiectul a avansat, a fost nevoie de oameni noi, aşa că au început o serie de recrutări, prin intermediul reţelelor de socializare şi prin anunţuri răspândite prin facultăţi. Astăzi, echipa numără 36 de membri, incluzându-i pe cei cinci profesori coordonatori. Specializările s-au diversificat prin această extindere, astfel că acum la proiectul Over4 contribuie studenţi nu doar la construcţii şi arhitectură, ci şi de la litere, politehnică ori management. Fiecare a dobândit un rol clar stabilit, proiectul fiind structurat pe departamente: Arhitectură, Instalaţii, Structuri, Comunicare şi Fund Raising.
    „Tot noi ne vom ocupa şi de montarea casei în Ungaria, atunci când va ajunge la locul competiţiei”, spune Alexandra Tatar, şi ea implicată în conducerea Over4 pe drumul către succes.

    O casă pasivă


    Proiectul celor 36 de tineri este prototipul unei mansarde, care ar putea fi, de exemplu, instalată deasupra unui bloc tradiţional. De altfel, potrivit lui Răzvan Butucescu, de aici vine şi numele de Over 4, a cărui alegere a adus prima şi singura ceartă memorabilă din grup. „Practic, dacă montezi această mansardă deasupra unui bloc cu patru etaje, obţii un bloc care depăşeşte patru niveluri, ceea ce înseamnă «peste patru» (over four – engl.). Dar a durat până am căzut de acord asupra acestui nume”, îşi aminteşte Răzvan Butucescu.
    Ceea ce face mansarda Over4 eficientă din punct de vedere energetic – şi, deci, eligibilă pentru Solar Decathlon – este alimentarea exclusiv cu energie de la soare, prin intermediul panourilor solare, folosirea unui sistem de climatizare care controlează temperatura şi nivelul de dioxid de carbon din interior şi o izolare foarte bună astfel încât să nu permită aerului rece să intre pe la îmbinări. Pe pământ, casa ocupă o suprafaţă de 130 de metri pătraţi şi produce de trei ori mai multă energie decât consumă.
    „Practic, este o casă pasivă”, spune Răzvan Butucescu.
    Iniţiativa vine în contextul în care încălzirea globală se vede deja în viaţa de zi cu zi, iar ameliorarea efectelor ei este un efort constant. România se aliniază treptat la aceste tendinţe, dar drumul nu e nici scurt, nici uşor.
    „Totul trece pe electric, însă noi construim în continuare blocuri cu fier-beton, iar asta nu e bine. Din fericire, începe şi la noi să se simtă trendul caselor eficiente energetic.”
    De aceea, scopul principal al proiectului Over4 este îmbunătăţirea modului în care sunt renovate blocurile de locuinţe colective construite în perioada comunistă în România. Acestea reprezintă circa 70% din stocul de locuinţe urbane, potrivit datelor echipei Over4, iar multe dintre ele nu au fost încă reabilitate, nici la standarde locale, nici la standarde europene.

    Dincolo de teorie


    Când va fi complet gata, casa va ajunge la o valoare de 100.000 de euro, bani pe care studenţii nu i-au investit, întregul proiect fiind ridicat pe bază de sponsorizări. Acesta va fi însă preţul pe care un potenţial cumpărător va trebui să-l plătească dacă va vrea să aibă propria mansardă eficientă energetic. Iar oameni interesaţi s-au arătat în ultimele săptămâni, pe măsură ce casa a început să se înalţe.
    După finalizarea concursului din Ungaria – care va avea loc într-o localitate din apropierea capitalei Budapesta, mai exact la Szentendre  – cei 36 de tineri s-au gândit să doneze casa unor oameni care ar avea nevoie de ea, dar decizia nu este încă definitivă. Momentan, încă se fac planurile pentru competiţie.
    „Pe 28 iunie ar trebui să ajungă primul TIR în Ungaria. Avem 15 zile la dispoziţie să montăm casa, apoi urmează o perioadă de monitorizare şi jurizarea. Din juriu fac parte specialişti din mai multe ţări”, spune Alexandra Tatar.
    Ce i-a motivat în toată această aventură? Ambiţia de a demonstra că ceea ce au imaginat ei pe hârtie chiar poate fi pus în aplicare, iar visurile lor de studenţi – la licenţă ori la doctorat – sunt, de fapt, mai mult decât visuri.
    „Dacă nu ne-ar fi susţinut părinţii noştri, nu am fi reuşit să ajungem aici”, spune Răzvan Butucescu, originar din Focşani. Echipa este mixtă şi din punctul de vedere al oraşului natal al membrilor, ei venind din localităţi diferite, precum Buzău, Piteşti, Giurgiu, Galaţi, Iaşi sau Craiova. Iar gaşca de studenţi din jurul casei Over4 este în continuă expansiune.

    Precursorii Over4
    În 2018, la competiţia Solar Decathlon din Dubai a participat proiectul EFdeN Signature, un prototip care a costat circa 300.000 de euro. Casa a fost dezvoltată de o echipă interdisciplinară formată din 60 de studenţi de la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu.
    EFdeN Signature a fost succesorul Prispa, prima casă solară realizată în România. Prototipul a făcut o impresie bună la Madrid în 2012, tot în cadrul Solar Decathlon.
    Expansiunea caselor solare şi posibilitatea conectării cu uşurinţă a acestora la reţea ar putea genera pe orizontală posibilităţi de creştere pentru industria de profil şi ar putea marca începutul descentralizării sistemului energetic local.

    Case „rupte din soare”
    Considerată a fi „olimpiada caselor solare”, competiţia Solar Decathlon este cel mai important eveniment în domeniul arhitecturii şi construcţiilor la nivel mondial. Prima ediţie a avut loc în 2013, în Statele Unite ale Americii, iar de atunci a fost organizată, de-a lungul timpului, pe toate continentele.
    Fiecare an aduce o anumită temă pentru participanţi, iar anul acesta pe frontispiciul Solar Decathlon stă „reabilitarea fondului construit şi regenerarea urbană”. La ediţia din acest an, care va avea loc în iulie în Ungaria, participă 11 echipe din zece ţări de pe patru continente.
    Fiecare echipă are la dispoziţie 15 zile pentru a asambla şi pune în funcţiune locuinţele solare ce vor fi ulterior jurizate în cadrul a zece probe – de la arhitectură, la eficienţă energetică şi până la comunicare şi sustenabilitate. În urma celor zece probe, se vor desemna câştigătorii. Toate echipele sunt formate din studenţi.

  • Miliardarul Elon Musk finanţează două afaceri care dezvoltă tehnologii ce ar putea lăsă toti profesorii fără loc de muncă

    Cele două start-up-uri câştigătoare – onebillion şi Kitkit School – vor împărţi „frăţeşte” premiul de 10 milioane de dolari. Acestea au ajuns în finală alături de alte trei start-up-uri, fiecare având la dispoziţie câte 1 milion de euro pentru a testa soluţiile tehnologice dezvoltate.

    Lansată în 2014, competiţia are rolul de a încuraja copiii să preia controlul asupra propriului proces de învăţare – mai ales elementele de bază – citit, scris, aritmetică, în doar 15 luni.

    Aproape 3.000 de copii au luat parte la test, care a fost susţinut în 170 de sate din Tanzania. Dintre aceştia, 74% nu au mers niciodată la şcoală, 80% nu au citit niciodată acasă şi 90% nu puteau nici măcar un cuvânt în limb aloe – Swahili. După 15 luni de când începuseră să înveţe de pe tabletele Pixel, numărul acestora se înjumătăţise, potrivit reprezentanţilor competiţiei XPrize.

     

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Tatiana Cimpoeşu, vicepreşedinte { grupul Agricola }

    •   Deţine funcţia de vicepreşedinte al grupului Agricola de zece ani.
    •   Consideră că pe lângă tenacitate şi noroc, în mediul de afaceri din România este nevoie de obiective precise şi de reguli flexibile, care să sprijine compania şi pe managerii acesteia să se adapteze cu agilitate, rapid şi eficient la schimbările foarte dese, uneori chiar abrupte şi care înseamnă, deopotrivă, ameninţări şi oportunităţi pentru atingerea obiectivelor.
    •  Sfatul său pentru cineva care îşi începe cariera în acest domeniu este unul preluat de la Ginni Rometty (CEO al IBM): „Nu te defini niciodată în funcţie de competiţia ta. Dacă îţi trăieşti viaţa şi te defineşti în funcţie de produsul sau de competiţia ta, vei pierde din vedere cine este clientul tău”.

    Cifră de afaceri (2018): 160 mil. euro
    Număr de angajaţi: 2.764

  • Aici nu este vorba despre naţionalism, ci despre competiţie. Nimeni nu mai poate schimba globalizarea

    Acesta este un anunţ de pe un site de recrutare. În limba română. A ajuns Slovacia să facă recrutări în România?
     
    În urmă cu aproape 20 am urmat un curs oarecare în Slovacia şi Cehia, plătit de o fundaţie americană (nu era Soros, ca sa nu se supere dl Dragnea). Pentru că transportul nu era “gratuit”, iar eu eram cam lefter, am mers cu trenul. La graniţa dintre Ungaria şi Slovacia, controlorul mi-a luat geamantanul, l-a aruncat pe hol şi mi-a cerut să cobor, fără nicio explicaţie, deşi biletul meu de tren era până la Bratislava. Am zis fără explicaţie, nu că nu ar fi fost una. Iar aceea e ca aveam paşaport românesc. Si riscam să le fur locurile de muncă.
     
    Ce s-a întâmplat între timp, de ce slovacii, care sunt doar cu puţin mai bogaţi ca românii, să ceară forţă de muncă din România? Dacă vrei să ieşi de pe site-ul de recrutare sus amintit, un mesaj te avertizează: Nu pleca! Avem şi alte job-uri.
     

  • Când competiţia devine prea dură, soluţia e intrarea pe altă piaţă

    “În zona de smartphone-uri, competiţia a devenit destul de acerbă pentru că sunt numeroase companii din China care investesc sume uriaşe doar pentru a obţine o poziţie favorabilă în piaţă”, spune Petra Razic, HTC head of sales pentru zona Europei Centrale şi de Est. „Nu e o direcţie pe care noi am vrea să o urmăm, pentru că s-a transformat într-o luptă care se rezumă la cine are cel mai mare ecran, cine are cea mai bună cameră – nu aş spune că e ceva ridicol, dar e ceva la care noi nu vrem să participăm. Pe de altă parte, există ceva cu totul nou, şi anume era realităţii virtuale. Aşadar, rămânem prezenţi şi în zona de smartphone-uri, dar depunem eforturi considerabile şi investim resurse în acest ecosistem al realităţii virtuale.” Petra Razic a fost prezentă în România cu ocazia lansării HTC VIVE, noua soluţie de realitate virtuală cu care compania vrea să îşi întărească poziţia pe piaţa produselor de profil.

    Pe zona de telefoane mobile, HTC ajungea la o cotă de piaţă de 10,7% în 2011, însă vânzările companiei au scăzut în mod constant, ajungând în prezent la 1% din piaţa de smartphone-uri la nivel global, potrivit companiei de cercetare IDC. Anul trecut, vânzările de smartphone-uri la nivel global au scăzut cu aproximativ 1,3% – o premieră a industriei – ca urmare a faptului că oamenii cumpără telefoane mai scumpe dar aşteaptă mai mult până să le schimbe.

    În ceea ce priveşte performanţele financiare ale companiei, HTC a terminat trimestrul III din 2018 cu pierderi de 84,7 milioane dolari. Ultimul an în care compania taiwaneză a terminat pe profit a fost 2014.

    „Luând în calcul circumstanţele şi evoluţia pieţei, suntem mulţumiţi de performanţele de anul trecut. Nu am fost niciodată lacomi în ceea ce priveşte cota de piaţă şi nu trebuie să uităm că suntem o companie care produce doar smartphone-uri, nu şi alte produse, cum ar fi electrocasnice, ca unii dintre concurenţii noştri”, remarcă Petra Razic.

    HTC a început să comercializeze soluţiile de realitate virtuală în centrul şi sud-estul Europei la finalul anului trecut. „Am aşteptat momentul în care piaţa să fie suficient de matură pentru a accepta aceste produse, chiar dacă e o tehnologie extrem de tânără şi depunem eforturi pentru a educa lumea în legătură cu ea.” Există două segmente: unul pentru jucători, dispozitivele fiind utilizate împreună cu telefonul pentru jocuri, şi un alt segment de B2B. „Practic, ne propunem să vindem VIVE companiilor împreună cu soluţii customizate. Atât dispozitivele cât şi conţinutul pot fi adaptate oricărei industrii. Spre exemplu, avem un parteneriat cu BMW prin care designerii lor folosesc soluţiile de VR pentru a crea maşinile; pentru sistemul medical, am dezvoltat o soluţie prin care chirurgii cardiologi pot vedea inima pacientului fără a fi nevoie să îl opereze. Există foarte mult potenţial şi pot spune că din punctul de vedere al specificaţiilor nu există în prezent produse mai performante decât HTC VIVE”, explică Petra Razic.

    Distribuţia produselor se va face prin două metode: în primul rând prin Network One Distribution, care este distribuitor oficial şi va comercializa produsele în cadrul eMAG, Altex şi PC Garage; în al doilea rând, pentru segmentul B2B se va apela la integratorii de sisteme şi dezvoltatorii de conţinut. Pentru anul acesta nu există planuri de a intra şi comercializa produsele direct pe piaţa din România, spune Petra Razic. Folosim resursele distribuitorului local – logistică, finanţe, depozitare – iar relaţia e foarte bună.

    Network One Distribution (NOD), liderul pieţei de distribuţie IT&C din România, controlat de antreprenorul român Iulian Stanciu, a reuşit să îşi crească anul trecut businessul cu aproape 10%, iar profitul net cu peste 80%, conform datelor raportate de companie la Ministerul de Finanţe. Astfel, cifra de afaceri netă a NOD a depăşit în 2017 pragul de un miliard de lei, aceasta situându-se la 1,09 mld. lei, cu 9,6% mai mare faţă cu 2016.

    Sistemul HTC VIVE conţine o cască VR cu două ecrane OLED de 9,14 cm (3,6 inci), fiecare de 1.080 x 1.200 pixeli, şi dispune de o rată de refresh de 90 Hz, de un câmp vizual de 110 grade şi de un microfon încorporat.

    Sistemul include o bandă ajustabilă şi poate fi folosit împreună cu o pereche de ochelari de vedere. Totodată, dispune de protecţie pentru faţă pentru a creşte confortul în timpul utilizării şi include o cameră frontală (care permite utilizarea scenariilor de realitate augmentată sau posibilitatea de a vedea frânturi din lumea reală în timpul experienţei VR).

    Kitul include şi două controlere cu conexiune fără fir şi feedback cu vibraţii, care pot fi utilizate cu o singură încărcare până la 6 ore, şi două staţii pentru senzori. Acestea acoperă o panoramă de 360 de grade a spaţiului utilizat şi pot fi aşezate pe orice suprafaţă sau instalate pe standuri standard, care nu sunt însă incluse în pachet; preţul la care va fi comercializat HTC VIVE este de 2.799 lei.

    Alături de VIVE, compania a prezentat şi cea mai recentă versiune VIVE Pro, o soluţie completă pentru profesioniştii în VR. Aceasta include setul cu cască VIVE Pro, două controlere wireless şi două staţii de bază SteamVR îmbunătăţite, cu o capacitate mărită de acoperire a spaţiului. VIVE Pro vine cu afişaje dual OLED, pentru o rezoluţie mai mare a imaginii, de până la 2.880 x 1.600 combinat, reprezentând o creştere cu 78% faţă de sistemul original VIVE.

    E greu de spus cum vor evolua vânzările VIVE în România, avem un nivel de referinţă al vânzărilor din ţările din regiune, dar România este una dintre cele mai mari pieţe pentru noi. Produsul este la rândul său nou, e greu de comparat cu ceva anterior; nu e ca un telefon, pe care îl lansezi şi spui: «OK, anul trecut am vândut X telefoane şi am putea avea o creştere sau scădere de 1-2 procente». Ceea ce vedem însă în alte ţări este că vânzările cresc săptămână de săptămână, adaugă Petra Razic. Suntem extrem de optimişti şi convinşi că, într-un interval rezonabil de timp, VR-ul va deveni ceva comun. Vei putea să pui casca, să o conectezi la telefon sau la cloud şi să intri în lumea virtuală.

  • Când competiţia devine prea dură, soluţia e intrarea pe altă piaţă

    “În zona de smartphone-uri, competiţia a devenit destul de acerbă pentru că sunt numeroase companii din China care investesc sume uriaşe doar pentru a obţine o poziţie favorabilă în piaţă”, spune Petra Razic, HTC head of sales pentru zona Europei Centrale şi de Est. „Nu e o direcţie pe care noi am vrea să o urmăm, pentru că s-a transformat într-o luptă care se rezumă la cine are cel mai mare ecran, cine are cea mai bună cameră – nu aş spune că e ceva ridicol, dar e ceva la care noi nu vrem să participăm. Pe de altă parte, există ceva cu totul nou, şi anume era realităţii virtuale. Aşadar, rămânem prezenţi şi în zona de smartphone-uri, dar depunem eforturi considerabile şi investim resurse în acest ecosistem al realităţii virtuale.” Petra Razic a fost prezentă în România cu ocazia lansării HTC VIVE, noua soluţie de realitate virtuală cu care compania vrea să îşi întărească poziţia pe piaţa produselor de profil.

    Pe zona de telefoane mobile, HTC ajungea la o cotă de piaţă de 10,7% în 2011, însă vânzările companiei au scăzut în mod constant, ajungând în prezent la 1% din piaţa de smartphone-uri la nivel global, potrivit companiei de cercetare IDC. Anul trecut, vânzările de smartphone-uri la nivel global au scăzut cu aproximativ 1,3% – o premieră a industriei – ca urmare a faptului că oamenii cumpără telefoane mai scumpe dar aşteaptă mai mult până să le schimbe.

    În ceea ce priveşte performanţele financiare ale companiei, HTC a terminat trimestrul III din 2018 cu pierderi de 84,7 milioane dolari. Ultimul an în care compania taiwaneză a terminat pe profit a fost 2014.

    „Luând în calcul circumstanţele şi evoluţia pieţei, suntem mulţumiţi de performanţele de anul trecut. Nu am fost niciodată lacomi în ceea ce priveşte cota de piaţă şi nu trebuie să uităm că suntem o companie care produce doar smartphone-uri, nu şi alte produse, cum ar fi electrocasnice, ca unii dintre concurenţii noştri”, remarcă Petra Razic.

    HTC a început să comercializeze soluţiile de realitate virtuală în centrul şi sud-estul Europei la finalul anului trecut. „Am aşteptat momentul în care piaţa să fie suficient de matură pentru a accepta aceste produse, chiar dacă e o tehnologie extrem de tânără şi depunem eforturi pentru a educa lumea în legătură cu ea.” Există două segmente: unul pentru jucători, dispozitivele fiind utilizate împreună cu telefonul pentru jocuri, şi un alt segment de B2B. „Practic, ne propunem să vindem VIVE companiilor împreună cu soluţii customizate. Atât dispozitivele cât şi conţinutul pot fi adaptate oricărei industrii. Spre exemplu, avem un parteneriat cu BMW prin care designerii lor folosesc soluţiile de VR pentru a crea maşinile; pentru sistemul medical, am dezvoltat o soluţie prin care chirurgii cardiologi pot vedea inima pacientului fără a fi nevoie să îl opereze. Există foarte mult potenţial şi pot spune că din punctul de vedere al specificaţiilor nu există în prezent produse mai performante decât HTC VIVE”, explică Petra Razic.

    Distribuţia produselor se va face prin două metode: în primul rând prin Network One Distribution, care este distribuitor oficial şi va comercializa produsele în cadrul eMAG, Altex şi PC Garage; în al doilea rând, pentru segmentul B2B se va apela la integratorii de sisteme şi dezvoltatorii de conţinut. Pentru anul acesta nu există planuri de a intra şi comercializa produsele direct pe piaţa din România, spune Petra Razic. Folosim resursele distribuitorului local – logistică, finanţe, depozitare – iar relaţia e foarte bună.

    Network One Distribution (NOD), liderul pieţei de distribuţie IT&C din România, controlat de antreprenorul român Iulian Stanciu, a reuşit să îşi crească anul trecut businessul cu aproape 10%, iar profitul net cu peste 80%, conform datelor raportate de companie la Ministerul de Finanţe. Astfel, cifra de afaceri netă a NOD a depăşit în 2017 pragul de un miliard de lei, aceasta situându-se la 1,09 mld. lei, cu 9,6% mai mare faţă cu 2016.

    Sistemul HTC VIVE conţine o cască VR cu două ecrane OLED de 9,14 cm (3,6 inci), fiecare de 1.080 x 1.200 pixeli, şi dispune de o rată de refresh de 90 Hz, de un câmp vizual de 110 grade şi de un microfon încorporat.

    Sistemul include o bandă ajustabilă şi poate fi folosit împreună cu o pereche de ochelari de vedere. Totodată, dispune de protecţie pentru faţă pentru a creşte confortul în timpul utilizării şi include o cameră frontală (care permite utilizarea scenariilor de realitate augmentată sau posibilitatea de a vedea frânturi din lumea reală în timpul experienţei VR).

    Kitul include şi două controlere cu conexiune fără fir şi feedback cu vibraţii, care pot fi utilizate cu o singură încărcare până la 6 ore, şi două staţii pentru senzori. Acestea acoperă o panoramă de 360 de grade a spaţiului utilizat şi pot fi aşezate pe orice suprafaţă sau instalate pe standuri standard, care nu sunt însă incluse în pachet; preţul la care va fi comercializat HTC VIVE este de 2.799 lei.

    Alături de VIVE, compania a prezentat şi cea mai recentă versiune VIVE Pro, o soluţie completă pentru profesioniştii în VR. Aceasta include setul cu cască VIVE Pro, două controlere wireless şi două staţii de bază SteamVR îmbunătăţite, cu o capacitate mărită de acoperire a spaţiului. VIVE Pro vine cu afişaje dual OLED, pentru o rezoluţie mai mare a imaginii, de până la 2.880 x 1.600 combinat, reprezentând o creştere cu 78% faţă de sistemul original VIVE.

    E greu de spus cum vor evolua vânzările VIVE în România, avem un nivel de referinţă al vânzărilor din ţările din regiune, dar România este una dintre cele mai mari pieţe pentru noi. Produsul este la rândul său nou, e greu de comparat cu ceva anterior; nu e ca un telefon, pe care îl lansezi şi spui: «OK, anul trecut am vândut X telefoane şi am putea avea o creştere sau scădere de 1-2 procente». Ceea ce vedem însă în alte ţări este că vânzările cresc săptămână de săptămână, adaugă Petra Razic. Suntem extrem de optimişti şi convinşi că, într-un interval rezonabil de timp, VR-ul va deveni ceva comun. Vei putea să pui casca, să o conectezi la telefon sau la cloud şi să intri în lumea virtuală.

  • Cele mai responsabile companii din România: Bursele private L’Oréal – UNESCO pentru femeile din ştiinţă

    Motivaţie
    Programul de burse private pentru femeile din ştiinţă, derulat în parteneriat cu UNESCO, este modalitatea prin care grupul L’Oréal îşi arată aprecierea şi susţinerea faţă de tinerele cercetătoare românce care, prin eforturile lor, contribuie la progresul în domeniul cercetării ştiinţifice şi al educaţiei.

    Descrierea proiectului
    Programul de burse private L’Oréal – UNESCO pentru femeile din ştiinţă se adresează cercetătoarelor cu vârsta de maximum 35 de ani care fie sunt doctorande, fie au obţinut titlul ştiinţific de doctor şi urmează un program de pregătire postuniversitară în ţara noastră.

    Cea de-a noua ediţie locală a programului s-a desfăşurat în perioada iulie – noiembrie 2018 şi a reunit 55 de dosare de candidatură înscrise în competiţie. Anul acesta, competiţia va ajunge la cea de-a 10-a ediţie consecutivă. Pentru a fi eligibil, un astfel de proiect trebuie să fi fost implementat în România, cu nu mai mult de 24 de luni în urmă şi să fi generat, până la acest moment, rezultate vizibile sau să existe o previziune asupra acestora pentru următoarea perioadă de timp.

    Din 2009 şi până în prezent au fost depuse peste 400 de dosare de candidatură de la peste 50 de instituţii de învăţământ, care au fost jurizate şi evaluate de cercetători de renume de-a lungul a peste 500 de ore.

    Rezultate
    Până acum, proiectul a premiat 21 de cercetătoare din România, iar valoarea totală a burselor acordate a atins un total de 882.000 lei. Cu ajutorul burselor, tinerele câştigătoare au şansa să îşi finanţeze proiectele şi să îşi dezvolte proiectele de cercetare. La nivel internaţional, pe parcursul ultimilor 20 de ani, Fundaţia L’Oréal şi UNESCO au sprijinit 3.200 de tinere femei de ştiinţă din toată lumea, prin programe de burse, în cadrul ceremoniilor organizate în 117 ţări.

    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    ~350 mil. lei

    Număr de angajaţi
    280

    Intervalul de implementare a proiectului
    iulie-noiembrie 2018