Compania Telekom România Mobile – care a fost înfiinţată în ianuarie 1999 ca divizie de comunicaţii mobile a monopolului din telefonia fixă Romtelecom sub brandul Cosmorom, va dispărea de pe piaţă, activele sale urmând să fie împărţite între rivalii Digi şi Vodafone.
♦ În cele aproape trei decenii în care s-a aflat sub controlul grecilor de la OTE, Romtelecom şi Cosmorom au fost de câteva ori la un pas de faliment dar au înregistrat şi reveniri remarcabile şi au avut mai multe şanse, ratate însă de fiecare dată, de a domina pieţele de telefonie mobilă, internet fix şi cablu TV.
Compania Telekom România Mobile – care a fost înfiinţată în ianuarie 1999 ca divizie de comunicaţii mobile a monopolului din telefonia fixă Romtelecom sub brandul Cosmorom, va dispărea de pe piaţă, activele sale urmând să fie împărţite între rivalii Digi şi Vodafone.
Tranzacţia marchează pe de o parte o consolidare semnificativă a pieţei locale de comunicaţii – trecerea de la patru la trei jucători mari – dar şi dispariţia completă a fostului jucător monopolist din telefonia fixă – o situaţie unică pe piaţa de telecomunicaţii din Europa.
Cu doar 3,5 milioane de clienţi pe telefonie mobilă – la jumătate faţă de vârful din anul 2010, şi cu un profit operaţional de 1 mil. euro la venituri de 263 mil. euro în 2024, Telekom România Mobile a fost vândut pe 70 mil. euro, din care 40 mil. euro vor fi achitaţi de Digi, iar 30 mil. euro de Vodafone. Cele două companii îşi vor împărţi clienţii (Digi – 1,5 milioane de utilizatori de cartele, Vodafone – 2 milioane de abonaţi, inclusiv business), spectrul radio şi infrastructura de turnuri şi de reţea. Lanţul de magazine şi angajaţii Telekom, care s-au redus în ultimii ani, vor ajunge la Vodafone.
Vânzătorul – grupul elen OTE, şi el un fost monopol, care a intrat pe piaţa din România în 1998 prin achiziţia de la statul român, cu 675 mil. dolari, a unui pachet de 35% din Romtelecom – ca parte a unui plan agresiv de expansiune regională inclusiv în ţări precum Serbia şi Bulgaria, închide astfel complet afacerile cu România, ultima piaţă internaţională unde mai avea operaţiuni.
Grupul OTE, aflat sub un control tot mai strict al germanilor de la Deutsche Telekom, care de la un pachet de 20% din acţiuni în 2008 au ajuns acum la o deţinere de 55%, a demarat retragerea din România în 2018, operaţiune marcată de mai multe tranzacţii eşuate cu investitori care nu au primit acordul autorităţilor române de a deveni proprietari ai unei infrastructuri strategice precum cea de comunicaţii.
Primul pas de succes în procesul de exit a fost făcut în 2020, când s-a semnat vânzarea operaţiunilor fixe din România către francezii de la Orange.
Tranzacţia de vânzare către Digi şi Vodafone are loc într-un context în care veniturile industriei au scăzut cu 5% în 2024, la 16 mld. lei (3,2 mld. euro), iar dintre marii operatori de servicii şi reţele de comunicaţii o singură companie a declarat profit net (Digi), iar restul pierderi. În acest context, tranzacţia de consolidare a fost salutată de companiile implicate.
„Această tranzacţie consolidează poziţia Vodafone în România. Ne reconfirmăm direcţia strategică de a construi operaţiuni puternice în pieţe cu potential semnificativ de dezvoltare“, a declarat Margherita Della Valle, CEO al Vodafone Group. „Astăzi trecem către o nouă etapă, care dezvoltă noi oportunităţi de creştere şi inovaţie pe piaţa de telecomunicaţii“, a declarat Nedim Baytorun, CEO al Vodafone România.
„DIGI salută aceste evoluţii şi mulţumeşte Consiliului Concurenţei, CEISD şi ANCOM pentru cooperare şi pentru eforturile depuse în analizarea acestei tranzacţii“, a declarat Serghei Bulgac, CEO al Digi.
„Suntem încântaţi că am ajuns la acest acord important, care se aliniază perfect cu obiectivul strategic al OTE de a-şi optimiza portofoliul şi de a creşte valoarea pentru acţionari“, a declarat şi Kostas Nebis, preşedinte şi CEO al OTE.
În cele aproape trei decenii în care s-au aflat sub controlul grecilor de la OTE, Romtelecom şi Cosmorom au fost de câteva ori la un pas de faliment dar au înregistrat şi reveniri remarcabile şi au avut mai multe şanse, ratate însă de fiecare dată, de a domina pieţele de telefonie mobilă, internet fix şi cablu TV.
Grecii au cumpărat 35% din Romtelecom la finele anului 1998, chiar pe 30 decembrie, cu 675 mil. dolari – sumă care includea şi dreptul de uzufruct pentru 16% din acţiuni. O jumătate din bani au intrat în conturile statului, ajutând România să evite incapacitatea de plată, iar restul a intrat în conturile companiei.
Romtelecom era în 1999 un gigant cu peste 40.000 de angajaţi, cu o reţea învechită, nedigitalizată, care acoperea doar aproximativ 20% din populaţie, de circa 3 ori mai puţin decât în Occident. Aproape un milion de români erau la data tranzacţiei pe lista de aşteptare pentru instalarea unui telefon fix – piaţă pentru care Romtelecom deţinea monopolul. Primul val de greci trimis de OTE la Bucureşti a fost condus de Vassilios Tsakoniatis, dintr-un eşalon de funcţionari de stat care, după cum aveau să spună ulterior alţi greci, cu experienţă în management de această dată – au investit sute de milioane de dolari într-o direcţie greşită. Ca parte a contractului de vânzare Romtelecom a primit şi o licenţă de telefonie mobilă – înfiinţând astfel în 15 ianuarie 1999 compania Cosmorom.
Deşi pe piaţă funcţionau deja şi creşteau exploziv operatorii GSM Connex şi Dialog, funcţionarii OTE nu au prioritizat dezvoltarea serviciilor mobile, care s-au lansat abia în 2000.
În 2001 compania se afla într-un faliment nedeclarat. “La 31 decembrie 2001 datoriile Romtelecom aveau o valoare mai mare decât activele sale, ceea ce încalcă termenii împrumutului acordat de BERD“, consemnează raportul anual al grupului OTE publicat în 2002. Pentru a redresa situaţia, OTE îl trimite la Bucureşti pe Panagiotis Kargados, care devine CEO al Romtelecom. Situaţia continuă să fie dificilă. „La 31 decembrie 2002 Romtelecom a raportat pierderi de 65,9 mil. euro, după o devalorizare a Cosmorom. La 31 decembrie 2002 Cosmorom avea datorii care depăşeau activele sale cu 156 mil. euro şi o poziţie negativă în ce priveşte activele proprii de 51 mil. euro. BERD a extins termenul de graţie pentru rezolvarea situaţiei până în 30 setembrie 2023“, nota grupul OTE.
În 2021 Romtelecom raporta venituri operaţionale de 931 mil. euro cu un profit net de 18,5 mil. euro, iar Cosmorom venituri de 20,8 mil. euro cu o pierdere netă de 58,7 mil. euro. Datoria netă a Romtelecom (inclusiv Cosmorom) era de 471 mil. euro la finele anului 2001, mai mare cu 23%.
La finele anului 2002 Kargados pleacă iar CEO interimar devine puternicul George Scarpelis, CEO adjunct al OTE.
În 2003 Grupul elen OTE cumpără un pachet suplimentar de 19% din acţiunile Romtelecom, într-o tranzacţie de 261 mil. euro, structurată astfel: 134,6 mil. euro – capitalizarea Romtelecom; 28,8 mil. euro – bani plătiţi statului român; 94,6 mil. euro – datorii ale companiei acoperite de OTE. În 2003 se negociază şi acordul între acţionari, care dă statului român drept de veto în deciziile importante, care rămâne în vigoare până în 2024, când compania va fi înghiţită de Orange.
Tot în 2003, OTE oferă o surpriză şi aduce un american la Bucureşti pentru a prelua conducerea unei operaţiuni masive de restructurare a Romtelecom – pe James Hubley. Americanul şi-a început mandatul cu o îngheţare a plăţilor şi apoi negocieri dure ale contractelor. Când a plecat din companie, Romtelecom avea câteva zeci de milioane de euro cash. În mandatul său Romtelecom a vândut compania de cablu Cable Vision of Romania (CVR), dar a intrat pe piaţa de servicii prin satelit, printr-o lansare fulger a serviciului de televiziune Dolce, care a avut un succes peste aşteptări.
În 2004, Cosmorom avea doar aproape 90.000 de clienţi şi pierderi de 16 mil. euro, duble faţă de venituri. În 2005, divizia mobilă a OTE, Cosmote, câştigă disputa internă din cadrul OTE privind viitorul operaţiunilor mobile din România, şi preia de la Romtelecom controlul companiei, respectiv un pachet de 70% din acţiuni. Relansarea are loc în decembrie, dar fără a exista un plan de cooperare comercială cu Romtelecom. OTE ratează din nou oportunitatea de a acţiona pe piaţă integrat, fiecare operator mergând separat pe piaţă.
În 2006 Cosmote aruncă o bombă pe o piaţă dominată confortabil de Orange şi Vodafone – o ofertă de 2.000 de minute în reţea, la 3 euro pe lună. Oferta este un hit imediat, iar în faţa magazinelor Cosmote se formează cozi. Este un moment istoric pentru piaţa de telecom – despre care mulţi executivi ai unor companii rivale din telecom vorbesc şi acum la aproape două decenii distanţă, drept momentul în care a început “prăbuşirea“ preţurilor din România.
În ianuarie 2007, James Hubley propune acţionarilor un plan masiv de investiţii în reţea, dezvoltarea de infrastructură pe fibră optică care să înlocuiască reţeaua veche de cupru – pentru a contracara rivali precum RCS&RDS, dar este înlocuit din funcţie în februarie cu grecul Yorgos Ioannidis. Planul este respins de acţionari, chiar dacă Hubley avertizează că în joc e existenţa Romtelecom în viitor. Compania era la finalul mandatului lui Hubley într-o poziţie financiară bună, cu cash în conturi, inclusiv ca rezultat al concedierii a aproape 17.000 de oameni, dar avea şi cu peste 800.000 de clienţi mai puţin pe telefonia fixă – principalul generator de venituri al operatorului.
În mandatul lui Ioannidis, Romtelecom face mai multe mutări îndrăzneţe – îl recrutează pe directorul comercial al RCS&RDS Ovidiu Ghiman, şi îl numeşte director de strategie. Un alt român, Cătălin Dima, în vârstă tot de 32 de ani la acea dată, care era director executiv juridic şi de relaţii, preia şi segmentul de reglementare. După ratările din trecut, Romtelecom revine pe piaţa de cablu şi net prin fibră optică printr-o nouă companie, NextGen, care la început îşi ascunde afilierea la Romtelecom. Compania câştigă teren astfel că la final de mandat Ioannidis are în bilanţ circa 2 milioane de abonamente noi la net fix şi televiziune. El a fost schimbat în 2011, când OTE şi Ministerul Comunicaţiilor au agreat să numească un singur CEO al ambelor companii, pentru a face ceea ce Romtelecom şi Cosmorom / Cosmote nu reuşiseră niciodată – să lucreze împreună mai bine. Germanii, care deja începuseră să strângă şurubul la OTE şi la subsidiarele sale, i-ar fi reproşat lui Ioannidis inclusiv lansarea NextGen şi lansarea unei strategii dual-brand.
OTE repară în 2009 eroarea subsidiarei din România din 2006, ratarea licitaţiei 3G, achitând o factură costisitoare: 207 mil. euro pentru Zapp şi reţeaua şi licenţa sa 3G. Norocul OTE a fost totuşi că acţionarii Zapp nu ajunseseră la un consens privind strategia companiei în anii anteriori, astfel că au decis să vândă.
În 2013 germanii de la Deutsche Telekom îşi impun propria echipă la Bucureşti, condusă de conaţionalul Nikolai Beckers, care impune prima echipă comună completă de management a ambilor operatori şi pregăteşte rebrandingul Romtelecom şi Cosmote în Telekom.
Nemţii îşi făcuseră cunoscută prezenţa iniţial în 2008 – când şeful grupului de la acea dată Rene Obermann – a fost la Cotroceni să-i prezinte preşedintelui Traian Băsescu planurile sale pentru regiune. Obermann nu a avut nicio întâlnire exclusiv cu media din România, “tradiţie“ păstrată cu succes pnă în ziua de astăzi de succesorul său Tim Hottges (care era director financiar al DT în 2008).
Pe 12 septembrie 2014 se lansează grupul Telekom România – cu oferte integrate fix – mobil dar şi preţuri mai mari. Claudia Nemat, membru în board, afirmă la Bucureşti că Telekom România îşi propune să “cutremure piaţa“. Planurile Telekom aveau deja o problemă – cel mai agresiv jucător din piaţă, cu tarife de câţiva euro, RCS&RDS, semnase în primăvara lui 2014 o alianţă surprinzătoare cu Vodafone, care le oferea clienţilor acces la reţeaua Vodafone acolo unde Digi Mobil nu avea propria reţea. 2014 rămâne în istorie cel mai bun an al Cosmote / Telekom România Mobile – un profit operaţional de 106 mil. euro, reprezentând 24% din venituri.
În 2015, în loc de creştere veniturile Telekom România cad sub pragul de 1 miliard, iar profitul operaţional cade la 21% din venituri. Într-un interviu cu ZF Claudia Nemat, membru în boardul DT, avertizează că piaţa din România riscă să devină “aridă“ şi acuză “ruinarea preţurilor“ din industrie. Ea menţionează explicit în interviu şi contractul de roaming naţional Digi-Vodafone, despre care spune că “nu a făcut pe nimeni fericit“. O explicaţie a semnării contractului de către Vodafone ar fi fost utilizarea temporară a unor segmente de spectru ale Digi, în contexul în care o parte din spectrul cumpărat de companie la licitaţia de la ANCOM din 2012 era bruiat din Ucraina, problemă care persista şi în 2014. La finele anului 2015, Beckers pleacă nu doar de la Telekom România ci şi din grupul Telekom şi este înlocuit de slovacul Miroslav Majoros, care anunţă că îşi propune o creştere a profitabilităţii.
În 2017 încep să apară zvonuri că Deutsche Telekom vrea să plece de pe piaţa din România. În 2018 marja profitului operaţional din România cade la mai puţin de 15%, iar veniturile cad sub 940 mil. euro.
Pe piaţă sunt vehiculate diverse nume care ar fi aflate în cursă pentru achiziţia grupului: Spas Roussev – un afacerist bulgar care a susţinut că discută achiziţia afacerilor din România după tranzacţia de preluare a Telekom Albania; un miliardar sârb – Dragan Solak şi United Group, grupul ceh PPF. Tentativele care ajung pe masa autorităţilor din România sunt însă respinse. În 2020, OTE anunţă că a găsit un cumpărător pentru fostul Romtelecom – grupul francez Orange, care avea nevoie de servicii fixe pentru a-şi completa portofoliul din România. Tranzacţia primeşte în mai puţin de un an toate aprobările şi merge înainte, şi se finalizează în 2024 cu dispariţia definitivă a companiei, odată cu integrarea ei de către Orange. Statul român reuşeşte performanţa de a negocia cu Orange o cotă de participaţie surprinzătoare din noua entitate formată din fuziunea Orange România cu fostul Romtelecom – 20%.
Grupul OTE, coordonat de germanii de la Deutsche Telekom, a continuat în paralel eforturile de a identifica un cumpărător şi pentru operaţiunile mobile, dar acestea nu reuşesc. În noiembrie 2023 ZF anunţa în premieră cumpărătorul surpriză în care Babis Mazarakis şi grupul OTE îşi investeau încrederea: un grup de investitori români condus de Adrian Tomşa, proprietarul grupului Clever Media Network, un antreprenor cunoscut pentru legăturile de business cu grupul Digi (RCS&RDS). În lunile de după apariţia informaţiei că negociază preluarea Telekom România Mobile Adrian Tomşa negase vehement orice legătură cu Digi şi acţionarul său majoritar în proiectul de preluare a TKRM.
„Aşa cum am repetat de mai multe ori în ultima perioadă, nici Digi şi nici Dl. Teszari nu se regăsesc printre investitorii care vor prelua TKRM“, afirmase Tomşa. El nu a prezentat public numele niciunui investitor alături care avea în plan să facă tranzacţia.
În luna mai 2024, documentele pentru această structură a tranzacţiei au fost retrase, după eşecul obţinerii aprobărilor relevante. După mai bine de o jumătte de an pierdută fără niciun rezultat, OTE a venit cu nouă structură a tranzacţiei, în care grupul Digi avea rolul principal, iar Adrian Tomşa şi Clever Media Network un rol minoritar. Mai exact, grupul Digi a devenit acţionar cu 80% în vehiculul pregătit pentru achiziţia Telekom România Mobile – compania West Network Invest.
După alte cinci luni în care, nici cu această nouă structură a investitorilor, tranzacţia nu a progresat – continuând să fie în analiza autorităţilor, OTE a venit cu un anunţ ce părea cu totul improbabil cu puţin timp în urmă: Digi nu mai este actorul majoritar din această tranzacţie, ci împarte acest rol cu subsidiara gigantului britanic Vodafone.
Pe lângă intrarea Vodafone în tranzacţie, o a doua surpriză a anunţului din octombrie 2024 a fost ieşirea din tranzacţie a antreprenorului Adrian Tomşa, proprietarul grupului Clever Media Network, cel care iniţial semnase, în urmă cu un an cu OTE, un acord pentru a cumpăra el împreună cu un grup de investitori locali întregul business Telekom România Mobile. Digi nu a comunicat până în prezent dacă acordul de retragere a lui Adrian Tomşa din acord a avut o componentă financiară.
Vodafone şi Digi obţinuseră în urmă cu câteva luni avizele şi autorizaţiile necesare de la autorităţile române, dar procesul a stagnat pe fondul intrării în etapa de negociere a detaliilor pentru fiecare activ important în parte, respectiv cine preia ce activ şi pentru câţi bani, conform surselor ZF. Discuţiile legate de împărţirea activelor TKRM şi a sumelor pe care le achită fiecare operator în parte ar fi fost mai dificile decât s-a anticipat, de aceea şi semnarea tranzacţiei s-a realizat abia în luna septembrie, peste termenele optimiste la care spera în principal grupul elen OTE, care înregistrează costuri semnificative pentru fiecare lună în care trebuie să ţină în funcţiune operaţiunile din România.
Odată ce tranzacţia se va finaliza şi compania Telekom Romania Mobile Communications va fi absorbită de Vodafone, se va încheia şi istoria Romtelecom. Un caz unic pentru Europa în care un fost monopol din telefonia fixă nu reuşeşte să se reinventeze ci dispare cu totul de pe piaţă. Se pune punct astfel şi pentru existenţa unor companii / organizaţii care au traversat unele dintre cele mai dure operaţiuni repetate de reorganizare şi restructurare din businessul local, nu doar din industria de comunicaţii.
De la monopol la dispariţia totală de pe piaţă – Cronologia unui eşec
1998 ⇒ Pe 30 decembrie, grupul elen OTE cumpără 35% din Romtelecom şi dreptul de uzufruct asupra a încă 16% din acţiuni pentru 675 mil. dolari. 337,5 mil. dolari au intrat în conturile statului, iar cealaltă jumătate din bani în conturile Romtelecom. 920.000 de români se aflau pe lista de aşteptare a Romtelecom pentru instalarea unui telefon fix.
1999 ⇒ Romtelecom primeşte o licenţă de comunicaţii mobile, cu o durată iniţială de 10 ani, conform contractului de privatizare, şi înfiinţează compania Cosmorom, pe care o deţine integral. Romtelecom a mai fost acţionar în primul operator de comunicaţii mobile din România, Telefonica România, în perioada 1992 – 1998. În septembrie 1998 pachetul de 20% din acţiuni a fost vândut.
1999 ⇒ În februarie este numită o nouă echipă de conducere a Romtelecom, director general fiind numit grecul Vassilios Tsakoniatis. În octombrie el semnează un contract de 324 mil. dolari cu Siemens şi Intracom Grecia pentru digitalizarea a 2 milioane de linii de telefonie fixă. În noiembrie este semnat un contract de 122 mil. $ cu Alcatel pentru instalarea a 650.000 de linii digitale de telefonie fixă.
2000 ⇒ în luna mai se lansează serviciile de telefonie mobilă ale companiei Cosmorom, la trei ani distanţă de lansarea pe piaţă a Connex (Vodafone) şi Dialog (Orange).
2001 ⇒ Romtelecom se află într-o situaţie financiară dificilă, un faliment nedeclarat, iar Cosmorom ratează plăţi de 100 mil. euro către principalul său furnizor. Grecii îl trimit la Bucureşti pe Panagis Kargados în poziţia de director general al Romtelecom. El afimă că sub fosta conducere Romtelecom a investit sume uriaşe în direcţii „greşite”.
2003 ⇒ Grupul elen OTE cumpără un pachet suplimentar de 19% din acţiunile Romtelecom, într-o tranzacţie de 261 mil. euro, structurată astfel: 134,6 mil. euro – capitalizarea Romtelecom; 28,8 mil. euro – bani plătiţi statului român; 94,6 mil. euro – datorii ale companiei acoperite de OTE.
2003 ⇒ La începutul anului se liberalizează piaţa de comunicatii fixe. Grecii aduc un CEO american la Bucureşti – pe James Hubley, care începe un proces de restructurare şi însănătoşire financiară al Romtelecom.
2004 ⇒ Americanii de la UPC cumpără cu 400 mil. $ compania locală de cablu Astral.
2005 ⇒ În iulie, divizia de telefonie mobilă a OTE cumpără 70% din Cosmorom de la Romtelecom pentru 120 mil. euro. Pe 6 decembrie operaţiunile de telefonie mobilă ale Cosmorom sunt relansate sub brandul Cosmote, dar fără oferte comune cu Romtelecom.
2006 ⇒ Cosmote atacă dur pe mobil cu o ofertă de 2.000 de minute în reţea la 3 euro, cu mult sub tarifele Orange şi Vodafone, dar înregistrează un eşec major – pierde competiţia pentru o licenţă de comunicaţii mobile 3G în faţa RCS&RDS (Digi) şi Telemobil (Zapp). Pe de altă parte, Romtelecom lansează într-un timp record serviciul de televiziune prin satelit Dolce
2007 ⇒ OTE îl schimbă pe Hubley de la Romtelecom cu grecul Yorgos Ioannidis.
2008 ⇒ Deutsche Telekom intră în acţionariatul OTE. În septembrie, Rene Obermann, CEO al Deutsche Telekom, este primit la Bucureşti de preşedintele Traian Băsescu.
2009 ⇒ Cosmote cumpără de la grupul Saudi Oger operatorul Telemobil / Zapp (fostul Telefonica România), pentru a avea acces la licenţa / reţeaua mobilă 3G, pentru suma de 207 mil. euro (61 mil. euro pentru companie, plus asumarea unor datorii de 146 mil. euro ale companiei).
2011 ⇒ în luna iulie statul român şi OTE sunt de acord să numească primul CEO comun al Romtelecom şi Cosmote, pe Stefanos Theocharopoulos, la acea dată CEO al Cosmote, care câştigă mandatul în faţa lui Ioannidis.
2013 ⇒ la 1 aprilie, conducerea Cosmote şi Romtelecom este preluată de germanul Nikolai Beckers, numire care marchează asumarea managementului din România de către nemţii de la Deutsche Telekom. Beckers este cel care va impune în septembrie numirea primei echipe de conducere comune pentru ambele companii.
2014 ⇒ RCS&RDS, care avea o acoperire limitată a reţelei mobile, semnează un acord de roaming naţional cu Vodafone, prin care clienţii săi primeau acces la reţeaua Vodafone la nivel naţional.
2014 ⇒ Beckers decide abandonarea brandurilor Cosmote şi Romtelecom şi trecerea la Telekom, rebranding care are loc în septembrie, cu un buget estimat la 15 mil. euro. Claudia Nemat, membru în boardul Deutsche Telekom, anunţă la Bucureşti că Telekom vrea să „cutremure” piaţa cu oferte fix-mobil.
2015 ⇒ Claudia Nemat, membru în boardul DT, avertizează într-un interviu cu ZF că piaţa de telecom din România riscă să devină „aridă” pe fondul „ruinării preţurilor”. Nemat critică explicit acordul dintre Vodafone şi Digi, sugerând că acesta a accelerat prăbuşirea preţurilor.
2018 ⇒ Grupul OTE mandatează banca de investiţii Barclays să găsească un cumpărător pentru grupul Telekom România, pe fondul deteriorării rezultatelor financiare.
2019 ⇒ Grupul Vodafone anunţă achiziţia subsidiarelor UPC din România, Germania, Ungaria şi Cehia.
2020 ⇒ În noiembrie, grupul OTE anunţă că a semnat cu grupul francez Orange un acord pentru vânzarea pachetului de 54% din acţiunile Telekom România Communications, fostul Romtelecom, pentru 268 mil. euro, prin care compania este evaluată la 497 mil. euro.
2021 ⇒ Grupul OTE cumpără de la fostul Romtelecom pachetul de 30% din acţiunile Cosmote, fostul Cosmorom, pentru o sumă totală de 58,9 mil. euro (inclusiv datorii). Telekom Romania Mobile Communications a fost evaluată la 109 mil. euro prin această tranzacţie.
2024 ⇒ Pe data de 1 iunie Orange România a fuzionat prin absorbţie cu fostul Romtelecom, tranzacţie care marchează dispariţia fostului monopol din telefonia fixă. În contul pachetului de 46% din acţiunile de la fostul Romtelecom, statul român a primit 20% din acţiunile Orange România.
2025 ⇒ Digi şi Vodafone anunţă că vor plăti 70 de milioane de euro pentru achiziţia Telekom România Mobile Communications – „urmaşul” Cosmorom din 1999. Tranzacţia marchează ieşirea de pe piaţă a ultimei entităţi fondate de fostul monopol din telefonia fixă Romtelecom.
► Odată ce tranzacţia se va finaliza şi compania Telekom Romania Mobile Communications va fi absorbită de Vodafone, se va încheia şi istoria Romtelecom. Un caz unic pentru Europa în care un fost monopol din telefonia fixă nu reuşeşte să se reinventeze ci dispare cu totul de pe piaţă. Se pune punct astfel şi pentru existenţa unor companii / organizaţii care au traversat unele dintre cele mai dure operaţiuni repetate de reorganizare şi restructurare din businessul local, nu doar din industria de comunicaţii.
