Tag: clienti

  • Cel mai mare exchange de criptomonede din lume începe să se scufunde: La doar câteva zile după ce Fiscul american a dat în judecată Binance pentru că opera ilegal în SUA, băncile americane i-au tăiat accesul la sistemul bancar şi mii de clienţi nu-şi mai pot folosi banii pentru tranzacţionarea cripto

    Clienţii Binance din SUA nu vor mai putea folosi dolari americani pentru a cumpăra criptomonede prin intermediul gigantului de exchange Binance începând cu 13 iunie. Decizia băncilor de a ţine compania departe de sistem vine la doar câteva zile după ce SEC (fiscul din SUA – n.r) a dat în judecată businessul pentru că opera fără a fi înregistrat anterior la autorităţile de reglementare, scrie CNBC.

    Binance a făcut anunţul seara târziu pe Twitter şi a dat vina pe „pretenţiile nejustificate ale Comisiei pentru valori mobiliare şi burse de valori împotriva afacerii noastre”. Bursa a spus că a dezactivat preventiv capacitatea clienţilor de a tranzacţiona şi a alimenta depozitele cu dolari americani.

    Tranzacţiile bancare ale Binance sunt în centrul unei examinări intense din partea SEC, care a depus o plângere împotriva bursei şi a fondatorului acesteia, Changpeng Zhao, susţinând că ambii au încălcat legile americane privind valorile mobiliare.

    Clienţii nu îşi vor pierde banii – cei care nu şi-au retras banii până la data închiderii ar putea, teoretic, să îi convertească în stablecoin, cum ar fi tether, apoi să îi retragă şi să îi convertească înapoi în dolari în altă parte. Dar acest lucru sugerează că partenerii bancari ai Binance au decis că bursa este un client prea riscant pentru a fi păstrat şi că dezvăluirile din cazul SEC au devenit prea importante pentru a fi ignorate.

    Partenerii bancari americani ai bursei, printre care se numără Axos Bank, Cross River Bank şi băncile falimentare Silvergate, Signature şi Silicon Valley Banks, au procesat tranzacţii de miliarde de dolari pentru bursa americană, potrivit documentelor pe care Binance le-a furnizat SEC. Mai mulţi parteneri bancari au încetat deja să mai deservească Binance şi nu a fost imediat clar ce parteneri au păstrat legăturile cu Binance.

  • Serviciul Genius, care acoperă patru aplicaţii de comerţ online- eMAG, Tazz, Fashion Days şi Freshful, şi-a majorat în ultimele 12 luni baza de clienţi cu 70%, la peste 500.000

    Serviciul Genius, care acoperă patru aplicaţii de comerţ online- eMAG, Tazz, Fashion Days şi Freshful, şi-a majorat în ultimele 12 luni baza de clienţi cu 70%, la peste 500.000, iar aproape 100.000 de utilizatori folosesc opţiunea Family, a anunţat joi eMag.

    Costul anual al unui abonament este de 99 de lei.

     „De la introducerea Genius în patru aplicaţii acum un an, clienţii care folosesc beneficiile disponibile în patru aplicaţii economisesc de patru ori mai mult decât înainte. Ne dorim să venim în sprijinul clienţilor cu tot mai multe oferte şi servicii exclusive şi de aceea lansăm Genius Deals, o zona dedicată cu oferte săptămânale în cele patru aplicaţii de ecommerce, astfel încât să le oferim clienţilor noştri posibilitatea de a îşi face cumpărăturile recurente la cele mai bune preţuri şi să beneficieze de livrare gratuită”, a spus Andrei Şercanean, VP ecommerce services eMAG.

    Pe parcursul acestui an, Genius a introdus mai multe funcţionalităţi noi, inclusiv accesul clienţilor, în timp real, direct în cont, la informaţii legate de economiile pe care le fac în cele patru aplicaţii, şi opţiunea Family.

    Serviciul poate fi accesat şi lunar pentru 19,90 de lei.

    Un client Genius activ în eMAG, Tazz, Fashion Days şi Freshful economiseşte de patru ori mai mult decât înainte de lansarea beneficiilor în cele patru aplicaţii. Iniţial, Genius acoperea doar platforma eMag.

     

  • SUA: metode disperate sau viclene de a învinge criza bancară

    Băncile regionale ameri­ca­ne se grăbesc să exploateze anumite reguli ce permit deponenţilor să de­ţină milioane de dolari în conturi asi­gurate în încercarea de a tempera în­grijorările clienţilor iscate de recente­le turbulenţe din sectorul bancar.

    Acestea recurg astfel la utilizarea depozitelor „reciproce“ care transfe­ră o parte din cash-ul unui client către alte bănci, menţinând suma totală din fiecare cont sub limita de 250.000 de dolari a FDIC (Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare) lega­tă de acoperirea asigurărilor.

    Depozitele din aşa-numitele con­turi reciproce au urcat la un nou ma­xim de 221 miliarde de dolari la sfâr­şitul primului trimestru, de la 158 mi­liarde de dolari la finalul anului trecut. Creşterea a fost înregistrată după prăbuşirea în luna martie a Silicon Valley Bank, unde peste 90% din depozite nu erau acoperite de asigurări federale.

    Pe website-ul său, banca ameri­ca­nă PacWest dă asigurări că clienţii pot fi liniştiţi pentru că aceasta poate oferi acoperire de asigurare de până la 175 milioane de dolari pe depo­nent, sau de 700 ori limita FDIC.

    „Este o mişcare menită să creeze o impresie favorabilă, dar este legi­timă“, arată Christopher McGratty, analist la Keefe, Bruyette & Woods.

    Unii susţin astfel de transferuri, în timp ce alţii sunt mai sceptici.

    „În măsura în care aceste scheme ajută băncile slabe să atragă depo­zi­te, creează instabilitate“, subliniază Sheila Bair, care a condus FDIC în timpul crizei financiare mondiale.

    În urma crizei bancare, o altă idee a prins contur: ce ar fi dacă o ban­că ar deţine toate depozitele cli­enţilor în cash, sau ceva similar, şi ar lăsa cre­ditarea pe seama altor insti­tu­ţii unde investitorii ştiu că îşi asu­mă un risc prin faptul că le încre­dinţează banii, scrie Bloomberg Businessweek.

    Ideea este supranumită câteo­da­tă narrow banking, pentru că re­du­ce o bancă la cea mai banală funcţie. Banca centrală americană deţine in­strumentele pentru a face acest lucru posibil, dar argumentează că aceasta ar perturba funcţionarea sistemului financiar.

    Pentru o instituţie financiară ma­re, cea mai sigură formă de „cash“ nu este o grămadă de bancnote, ci bani parcaţi într-un cont la Fed.

    Persoanele fizice nu au acces la diversele facilităţi ale băncii centrale. Însă teoretic o bancă s-ar putea constitui ca un canal pasiv către un cont Fed.

    Clienţii ar putea depozita bani în această bancă, care la rândul său i-ar pune deoparte la Fed. Din moment ce fiecare dolar ar fi susţinut de cash, nu ar exista riscul unor retrageri masive.

    Variaţii ale acestei idei au fost îmbrăţişate de libertari care o percep drept o modalitate de diminuare a nevoii de reglementare, dar şi de oameni de stânga care caută să reducă pericolul sistemic şi influenţa politică a băncilor prea mari.

     

  • (P) Clienţii eMAG consideră că educaţia este cel mai important factor care poate contribui la progresul ţării

    Părinţii şi profesorii au un rol central în privinţa educaţiei copiilor

    • 4.300 de elevi din peste 90 de centre after school din ţară, alcătuiesc, de zece ani, o comunitate de învăţare creată de Fundaţia Nouă ne pasă şi susţinută de clienţii eMAG 

    Bucureşti, 18 mai 2023. Într-o perioadă în care abandonul şcolar a atins cote alarmante, pe fondul provocărilor generate de pandemia COVID-19 şi de sărăcie, clienţii eMAG consideră că educaţia este cel mai important factor care poate contribui la progresul ţării, iar părinţii şi profesorii au un rol central în privinţa educaţiei copiilor, potrivit unui sondaj realizat în perioada 20-26 aprilie.

    „În mediul rural, resursele sunt şi mai limitate, iar sărăcia este un factor care frânează, de multe ori, potenţialul multor copii. Majoritatea elevilor care vin la centrele after school ale Fundaţiei Nouă ne pasă provin din grupuri sociale dezavantajate, iar părinţii lor nu reuşesc să le ofere sprijinul de care au nevoie, fiind preocupaţi de grija zilei de mâine. La centrele Nouă Ne Pasă copiii primesc o masă caldă şi sunt implicaţi în diferite activităţi care au un ritm adaptat nevoilor lor, menite să îi ajute să recupereze materia şi să le ofere motivaţia de care au nevoie pentru a continua şcoală,” a spus Tudor Vlad, Preşedinte Fundaţia Nouă ne pasă. 

    „Clienţii noştri sunt preocupaţi de direcţia în care ne îndreptăm şi de viitorul economic al ţării şi împărtăşesc convingerea comună potrivit căreia educaţia este un factor esenţial pentru progres. Ei sunt cei care susţin an de an programele de prevenire a abandonului şcolar derulate de Fundaţia Nouă ne pasă şi sunt alături de cei peste 640 de profesori din Clasa care nu se lasă, pe care îi susţin cu donaţii menite să ajute la înfiinţarea de centre de educaţie remedială de tip after school. Vrem să le mulţumim pentru efortul lor constant şi îi invităm alături de noi pe toţi cei cărora le pasă,” a spus Irina Pencea, general manager eMAG România.    

    Prin donaţiile clienţilor eMAG, peste 4.300 de elevi au participat la peste 80.000 de ore de educaţie remedială în cei zece ani de existenţă ai programului Nouă ne pasă, într-unul dintre cele 90 de centre de tip after school. Aceste ore au fost susţinute de 640 de profesori bine pregătiţi, care au avut acces la resurse suplimentare pentru a le oferi elevilor sprijinul necesar, adaptat la ritmul lor de studiu. Toţi elevii care au frecventat centrele after school în anul şcolar 2022-2023 au promovat anul şcolar şi au avut mai puţine absenţe decât în anul anterior.  

    Elevii aflaţi în pericol de abandon şcolar au în continuare nevoie de sprijin, iar toţi cei care vor să le dea o mână de ajutor pot să contribuie cu o donaţie direct din aplicaţie, atunci când achiziţionează un produs, sau din site, https://www.emag.ro/lps/nouanepasa, de unde pot afla mai multe informaţii despre Clasa care nu se lasă.  

    Clasa care nu se lasă face parte din platforma de sustenabilitate eMAG „Responsabilitatea noastră nu se opreşte niciodată” şi reprezintă şi un omagiu adus profesorilor din programele de recuperare „Nouă ne pasă” dezvoltate de Fundaţia Nouă ne pasă, care îi învaţă pe copii că cea mai importantă lecţie este aceea de a nu renunţa.  

    Despre eMAG   

    Companie românească fondată în anul 2001, eMAG este un pionier al pieţei de comerţ online din România, iar în 2022 a devenit cel mai valoros brand românesc şi prima companie de ecommerce care ocupă primul loc în clasamentul Brand Finance. De peste 20 de ani, compania investeşte constant în servicii digitale bazate pe tehnologii dezvoltate în România, care ajută clienţii să economisească timp şi bani, şi a creat un ecosistem regional, exportând cu succes modelul local în Bulgaria şi Ungaria. Cu o gamă tot mai mare de produse furnizate împreună cu partenerii din Marketplace, eMAG este locul unde oricine poate căuta şi comanda orice, oricând şi oriunde. Clienţii beneficiază de servicii cu valoare adăugată, cum ar fi aplicaţia mobilă, livrare rapidă la easybox, abonamentul cu livrare gratuită Genius în patru aplicaţii de comerţ electronic (eMAG, Tazz, Fashion Days, Freshful), 30 de zile timp de retur, rambursare rapidă prin Instant Money Back, deschiderea pachetului la livrare, servicii flexibile de plăţi ca  Buy now, pay later sau Slice it. Pentru mai multe informaţii despre eMAG, accesaţi about.emag.ro.  

     

  • Clientul unui restaurant din Cluj, siderat când a primit nota. I-au cerut 5% taxă de…

    Un bărbat din Cluj a rămas nedumerit atunci când i-a fost servită nota de plată la unul din localurile cunoscute ale oraşului. Iată care a fost motivul.

    După ce fiscalizarea bacşişului a devenit obligatorie în ianuarie 2023, majoritatea localurilor din Cluj-Napoca au început să ofere posibilitatea clienţilor de a alege suma lăsată ca şi bacşiş, încercuind în nota de plată suma pe care aceştia sunt dispuşi să o ofere, opţiunile fiind de a contribui cu 5, 10 sau 15% în plus, la totalul notei de plată.

    Pe lângă acele opţiuni, clienţii nu au nicio obligativitate să lase bacşiş, dacă consideră că serviciul prestat nu a fost pe măsura aşteptărilor.

    Din acest motiv, clujenii s-au revoltat la adresa localului din centrul oraşului, care pretinde o taxă obligatorie, în plus, de 5% la orice consum.

    „Pentru a sprijini personalul nostru cool, la toate notele de plată se va adăuga o taxă de serviciu de 5%”, este mesajul transmis pe câteva afişaje, din

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • BCR lansează plăţile intra şi interbancare prin intermediul numerelor de telefon, prin care clienţii pot transfera bani fără a utiliza codul IBAN al destinatarului

    BCR adaugă o nouă funcţionalitate platformei digitale George şi lansează plăţile intra şi interbancare prin intermediul numerelor de telefon, prin care clienţii pot transfera bani fără a utiliza codul IBAN al destinatarului.

    Opţiunea de plată funcţionează prin intermediul TRANSFOND şi este valabilă între băncile participante la serviciu şi între clienţii care şi-au dat acordul de a folosi AliasPay.

    „Soluţia de plăţi prin numărul de telefon oferă clienţilor noştri simplitate, rapiditate şi siguranţă în ceea ce priveşte transferurile de bani, atât de la un cont BCR la altul, cât şi la celelalte bănci înrolate în sistem. Transferurile prin AliasPay presupun asocierea numărului de telefon cu un IBAN, iar clienţii BCR care îşi doresc activarea acestui serviciu îşi vor da acordul direct din George pentru înrolarea numărului şi, implicit, a IBAN-ului asociat în AliasPay. ”, a declarat Petruţ Lixandru, Şef Departament Canale Digitale de Distribuţie, BCR.

    Funcţionalitatea AliasPay se activează din magazinul platformei digitale George, prin asocierea numărului de telefon cu contul IBAN pe care utilizatorul vrea să primească bani. Pentru a transfera bani utilizând numărul de telefon, beneficiarul plăţii trebuie să aibă activă, la rândul său, funcţionalitatea AliasPay.

    Odată cu aderarea BCR la AliasPay, cota de piaţă acoperită de participanţii la acest serviciu ajunge la aproximativ 45% din piaţa plăţilor interbancare de retail, fără card, din România.

     

    ”Sperăm ca această funcţionalitate să fie adoptată de cât mai mulţi actori de pe piaţa bancară, astfel încât gradul de acoperire să fie cât mai mare. De la lansare şi până în prezent, am introdus peste 270 de funcţionalităţi pe platforma George”, a mai spus Petruţ Lixandru.

    Nivelul de securitate şi disponibilitate al serviciului este similar cu cel asigurat pentru funcţionarea Casei de compensare a plăţilor interbancare, TRANSFOND punând la dispoziţie, în cazul AliasPay, un timp de răspuns la interogări mai mic de 2 secunde.

     

  • UiPath o numeşte pe Kelly Ducourty, un executiv cu experienţă la Google şi un veteran de peste 2 decenii la HP, Chief Customer Officer

    UiPath  o numeşte pe Kelly Ducourty Chief Customer Officer şi va conduce toate operaţiunile cu clienţii, succesul clienţilor şi serviciile profesionale, abilitarea, proiectarea stimulentelor şi partenerii globali pentru a promova misiunea organizaţiei de a ajuta clienţii şi partenerii să obţină rezultate de afaceri excepţionale şi valoare continuă cu UiPath.

    Anterior să vină la UiPath, Ducourty lucra la Google, unde a condus strategia şi operaţiunile Go-to-Market la Google Cloud şi a condus, de asemenea, segmentul de afaceri mici şi mijlocii. În acest rol, ea a jucat un rol cheie în cadrul organizaţiei globale de vânzări şi a fost responsabilă pentru stimularea creşterii Google Cloud la scară largă. Aceasta a inclus extinderea geografică pe mai mult de 10 pieţe, concentrându-se pe abordări şi soluţii specifice industriei pentru a permite rezultate pozitive pentru clienţi şi implementând abordări pentru a îmbunătăţi operaţiunile de vânzări ale organizaţiei.

    Înainte de a se alătura companiei Google, Ducourty a petrecut peste două decenii la Hewlett Packard Enterprise (HPE) în diverse funcţii de vânzări. Cel mai recent, a ocupat funcţia de vicepreşedinte senior pentru excelenţă în vânzări la nivel mondial, unde a fost responsabilă pentru toate funcţiile de vânzări globale din cadrul HPE şi a fost însărcinată să ofere cele mai bune practici şi sinergii la nivel global în cadrul organizaţiei. În acest rol, a condus, de asemenea, activitatea “ca serviciu” şi a fost responsabilă de dezvoltarea afacerilor de mare anvergură şi de abilitarea vânzărilor şi a partenerilor companiei. Anterior, ea a condus cele mai mari şi mai strategice conturi ale companiei, acoperind cinci industrii.

  • Povestea a doi tineri clujeni care, la numai 20 de ani, au investit 100 de mărci pentru a deveni afacerişti. Ce a reuşit să facă este cu adevărat impresionant

    Povestea Sunimprof Rottaprint nu face excepţie de la etapele care caracterizează poveştile de afaceri ale capitalismului pur românesc: doi tineri clujeni, la vreo 20 de ani, au investit 100 de mărci pentru a deveni afacerişti.

    Au ajuns – mai mult întâmplător – la realizarea unui produs de care este nevoie în orice segment economic: etichetele. Încă de la început, şi-au propus să şteargă imaginea de rudă săracă a Europei pe care o avea România atunci, iar tehnologiile lor să fie la nivelul celor din companiile similare vestice.

    În 27 de ani, compania soţilor Nechita Rotta a evoluat de la un spaţiu de producţie de 20 de metri pătraţi, trei angajaţi şi o producţie de 12.000 de metri liniari de etichete, la un spaţiu de 300 de ori mai mare, de 83 de ori mai mulţi angajaţi şi producţie de aproape zece mii de ori mai ridicată. De ce investiţii a fost nevoie ca să aducă primele computere Macintosh în Apahida, Cluj, şi să ţină pasul cu „iPhone-urile” tehnologiilor de printare?

    „Am investit tot “, răspunde scurt Arnella Nechita Rotta la întrebarea legată de valoarea investiţiilor în afacerea de producţie de etichete în care s-a lansat în 1991 împreună cu mama şi soţul ei, Cristi Nechita Rotta. 27 de ani mai târziu, Sunimprof Rottaprint, businessul lor de familie, a ajuns să genereze afaceri de 20,2 de milioane de euro anual, la o marjă de profit de circa 10%. Obiectul de activitate al afacerii nu uşor de explicat (tiparul flexografic axat pe producţia de etichete), ci poate fi mai lesne observat: etichetele clujenilor sunt prezente pe toate rafturile (nu doar de pe piaţa locală), ca parte a ambalajele sticlelor de apă, vin, lapte, îngheţată ş.a.m.d. Firma clujeană deserveşte circa 800 de clienţi mai ales din industria alimentară, dar şi din a cosmeticii şi îngrijirii personale, a produselor pentru casă şi detergenţi, farma, inginerie şi automotive.

    În rândul lor se află companii precum Agricola, Aldis, Erbalact, Agrisol, Borsec, Ana şi Cornel, La Dorna, Hochland, Napolact, Reinert, Unicarm, Covalact, Friesland Câmpina, cramele Halewood sau Klaas-Pitsch (în Germania). Dintre aceştia, majoritatea sunt din România, iar aproximativ 100 de clienţi sunt pe pieţele externe.

    Aproximativ 24% din veniturile firmei sunt aduse de exporturi, cu livrări în 14 ţări din Europa, Asia şi Statele Unite, numărul de clienţi crescând cu circa 10% în 2017 faţă de anul precedent. Sediul companiei şi centrul de producţie se află în comuna Apahida din judeţul Cluj; aceasta deţine însă şi patru centre logistice în România (la Bucureşti, Timişoara, Paşcani, Braşov) şi două în Europa, în Germania şi Ungaria. Compania soţilor Nechita Rotta a evoluat de la un spaţiu de producţie de 20 de metri pătraţi, trei angajaţi şi o producţie de 12.000 de metri liniari de etichete la un spaţiu de 300 de ori mai mare (6.780 de metri pătraţi), de 83 de ori mai mulţi angajaţi (252) şi producţie de aproape zece mii de ori mai mare (117 milioane de metri liniari). Pentru anul în curs, antreprenorii şi-au fixat un obiectiv de creştere de circa 10%, ceea ce înseamnă încasări de 22 de milioane de euro.

    Povestea înfiinţării Sunimprof Rottaprint nu face excepţie de la etapele care caracterizează poveştile de afaceri ale capitalismului pur românesc: doi tineri clujeni, de vreo 20 de ani, voiau să construiască un business care să funcţioneze în perioada El Dorado-ului afacerilor locale. Au investit 100 de mărci în înfiinţarea firmei, iar la numele companiei – Sunimprof – au ajuns printr-o combinaţie rezultată dintr-o discuţie între prieteni, derivând din „Suntem profesionişti”; la acesta se adaugă numele de fată al fondatoarei.

    Microbul antreprenoriatului îi prinsese pe soţii Rotta încă din perioada comunismului, când încercau să vândă diverse produse cu prilejul sărbătorilor. „În facultate ne plăcea să facem şi să comercializăm, în limita posibilului de la vremea aceea, felicitări, mărţişoare, iar acest lucru implica tipar serigrafic (procedeu de imprimare cu ajutorului unui ecran de mătase – n.red.) manual. Tipăream înainte de ’90, acasă, şi vindeam obiectele respective în centrul oraşului.” În 1991, după ce au absolvit facultatea – Electrotehnica la Universitatea Politehnica în cazul Arnellei Nechita Rotta şi Informatica la Universitatea Babeş-Bolyai în cazul lui Cristi Nechita Rotta – cei doi au pus bazele firmei. „Am investit 100 de mărci pentru înfiinţarea firmei şi mult entuziasm, curaj, nebunie poate, în contextul euforiei afacerilor din anii 1990.”

    Ideea producţiei de etichete, care, în lipsa produselor vestice, nu aveau cerere pe piaţa locală, a venit întâmplător. Cei doi îşi propuseseră să construiască o afacere care să implice utilaje performante, o idee de neconceput în comunism. Arnella Nechita Rotta văzuse o oportunitate în producţia pungilor de plastic de 1 leu, iar prin intermediul unor cunoştinţe, au obţinut din Germania un utilaj modest, la mâna a doua, vechi, care ştia să tipărească, dar care nu era potrivit pentru imprimarea de materiale plastice, cum sunt pungile. Acesta se preta mai mult pentru imprimarea de etichete autodezive; în România însă pe atunci acestea nu erau larg răspândite în comerţ, astfel că aplicabilitatea lor se referea mai ales la „abţibildurile” colecţionate de copii. Cei doi au început să înveţe cum să folosească utilajul, iar ulterior, povestesc ei, i-au învăţat şi pe câţiva dintre clienţii lor potenţiali. Îşi amintesc însă că în perioada de început au fost nevoiţi să tipărească şi alte obiecte, cum ar fi, de pildă, banderolele pentru bancnotele de la bancă.

    Treptat, odată cu dezvoltarea a câtorva dintre firmele locale, au început şi ei să vândă din ce în ce mai multe etichete autoadezive. Antreprenorii îşi amintesc că în rândul primilor clienţi se aflau firme precum Marmura Tulcea, producătorul clujean de cosmetice Farmec ori firma de panificaţie Paneiro. „Cei care ştiau despre ce este vorba au spus da, alţii au aşteptat să vadă cum funcţionează; încet-încet, pe măsură ce trecea timpul, produsele erau tot mai uşor de introdus pe piaţă în tot felul de domenii.” În 1996 au început o colaborare şi cu Colgate-Palmolive, despre care antreprenorii spun că era un client bun, strategic pentru ei în contextul în care compania avea atunci două fabrici în România, una la Braşov şi alta la Bucureşti: „Fosta Stela, acum este Kaufland pe acel loc”, punctează cu nostalgie Cristi Nechita Rotta. Un alt client care se leagă de începuturile firmei a fost BCR, care, la un moment dat, şi-a schimbat numerele de telefon, astfel că avea nevoie de etichete pentru a introduce noile numere.

    Soţii Nechita Rotta îşi amintesc că la începutul afacerii îşi petreceau la muncă tot timpul: „Aveam cel puţin două-nopţi pe săptămână, dacă nu trei, lucrate. Tot timpul eram la serviciu  mergeam în delegaţii şi în spaţiul de producţie”, spun ei. Arnella Nechita Rotta se concentra pe producţie, iar soţul său se axa pe dezvoltarea comercială. El îşi aminteşte că erau săptămâni în care pleca duminica seara în delegaţii şi se întorcea sâmbătă dimineaţa. „Aşa se lucra pe vremea când eram noi mai tineri  dacă voiai să faci ceva, trebuia să lucrezi, nu venea nimeni să îţi dea, să facă în locul tău”, spune el. Arnella Nechita Rotta îl completează cu un alt episod din perioada începutului afacerii: dacă aveau o comandă de făcut, rămânea în fabrică toată lumea, nu doar ei; iar mama ei, care era şi ea implicată în afacere la început, făcea mâncare pentru toată lumea.

    Timpul în business a trecut atât de repede, încât s-au scurs 15 ani până să oficializeze şi relaţia dintre ei. „Noi nu am avut timp să ne căsătorim, am stat fără acte legale 14 ani; dacă nu ne presau părinţii şi prietenii cred că nici astăzi nu eram căsătoriţi”, glumesc ei. În anul 2000 s-au căsătorit, iar acum spun că au ajuns la un echilibru între viaţa de familie şi business, care nu mai reprezintă subiectul principal la cinele în familie: „Lăsăm aici subiectele de afaceri şi acasă ne concentrăm pe familie, pe copii, pe casă”. 

    Cristi Nechita Rotta spune că în dezvoltarea afacerii, de-a lungul timpului au existat mai multe momente dificile, care în prezent par de ordinul SF-ului. Rememorează câteva dintre aceste momente, de pildă achiziţia de materie primă de pe pieţele străine. „Trebuia să mergem, să facem rost de mărci de pe stradă, că nu aveai de unde altundeva să le cumperi. Iniţial te înscriai la licitaţie la bancă, dacă voiai să cumperi materie primă de 10.000 de dolari; 1 dolar era 2.000 de lei, plăteai leii şi aşteptai să îţi vină rândul să primeşti 10.000 de dolari, dar fiindcă dura 3-4 luni de zile până îi primeai de la bancă, dolarul nu mai era 2.000 de lei, ci ajungea la 2.500, astfel că nu mai primeai 10.000 de dolari, ci mai puţin; trebuia să îi explici furnizoului că nu ai de unde să îi dai toată suma şi că faci rost de restul banilor în 2-3 luni, mai cumpăram de pe stradă, mai venea lumea de peste hotare, mai vindea pe modelul «Am de vânzare 150 de mărci. Dă-le încoace!».” În 1997, dolarul trecuse de la 4.000 lei la peste 8.000 într-o noapte: „Pentru noi a fost un dezastru, în momentul acela noi am pierdut tot”, îşi aminteşte şi Arnella Nechita Rotta. „Aveam marfă vândută pe piaţă la curs de 3.000 şi ceva, am încasat-o la curs de 8.000 şi ceva.

    Tinerii de astăzi nu cred că pot să înţeleagă asemenea fenomene; trebuia să te duci la client să îi spui cât costă o etichetă şi nu ştiai ce să îi spui. Plăteau peste o lună  nu se putea plăti pe loc; dar nu aveam de unde să ştim cât avea să fie dolarul peste o lună.”

    Vânzarea către pieţele externe a început în urmă cu zece ani, în Germania, în decembrie 2007, după cum îşi aminteşte cu precizie Arnella Nechita Rotta  înainte de începutul crizei. Momentul extinderii, înainte de criză, a fost prielnic, în contextul în care şi clienţii germani deveniseră mai atenţi la costuri în timpul acesteia. „Asociau România cu ceva ieftin şi, fiind criză, lumea începuse să fie foarte atentă la economisire; au fost şi alţii care au spus: «Sunteţi mai ieftini, dar doar cu 20%».”  Totodată, îşi amintesc ei, au fost şi clienţi care au spus că nu vor să lucreze cu ei fiindcă sunt din România. Soţia lui rememorează replicile tehnologilor sau inginerilor care veneau să pună în funcţiune utilajele: „Cineva din Austria spunea că doar el a vrut să vină în România fiindcă era mai excentric, se ducea în toate ţările socotite mai puţin dezvoltate, precum India”. Lumea era sceptică la vremea aceea, dar firma clujeană primea des vizitatori din vest, care, după cumpărarea utilajelor noi de către ei, au început şi ei să devină interesaţi de piaţa românească: „Am încercat să le arătăm tuturor celor care au venit că de regulă ce văd ei la televizor nu este chiar conform cu realitatea din România; majoritatea îşi schimbau părerea când plecau”.

    Intrarea în competiţie directă cu firmele străine ar fi fost imposibilă fără investiţiile tehnologice constante în dezvoltarea fimei. De exemplu, în 1995, soţii Nechita Rotta au adus în România primul utilaj flexografic (necesar în imprimarea pe materiale flexibile; se imprimă pe plastic, celofan, hârtie etc. – n.red.) nou de pe piaţă, din Anglia, în şase culori. Pentru achiziţionarea acestuia, au luat un credit de 497.000 de dolari, la un curs de 1.800 de lei un dolar. „L-am terminat de rambursat în decembrie 1999 la 18.000 de lei pentru un dolar”, îşi aminteşte Arnella Nechita Rotta.

    Totodată, pentru studioul DTP şi pentru computerele Macintosh aduse, printre primele din România, au avut nevoie de o autorizare specială din partea Ministerului Apărării Naţionale: „Se considera că aceste achiziţii ţin de strategia la nivel de ţară; pentru scannerul pe care îl aveam, care era foarte performant la vremea aceea, am plătit 83.000 de mărci. Cred că le era frică atunci să nu tipărim bani”, îşi aminteşte Arnella Nechita Rotta. „Erau sechelele acelea de pe vremea comunismului care îţi impuneau să declari dacă ai maşină de scris; iar în domeniul tipăriturilor se considera, desigur, că poţi să tipăreşti şi bani”, spune zâmbind şi Cristi Nechita Rotta.

    Scepticismul celorlalţi legat de noile tehnologii achiziţionate i-a determinat şi pe ei ca timp de un an să nu lase pe nimeni să intre în studioul lor, dotat cu primele Macintosh-uri cu diagonală de 21 de inchi şi rezoluţie mare. „Am plătit pe un monitor 21.000 de mărci, ceea ce era fantastic. În tot studioul DTP am investit 200.000 de mărci, sumă în care intrau calculatoarele, software-ul, scannerul; în prezent, un scanner de genul acesta costă sub 1.000 de dolari”, descriu cei doi tehnologiile de început. Tehnologizarea a fost o preocupare constantă a clujenilor, care şi-au dorit să folosească tehnologiile cele mai avansate, comparându-se mereu cu concurenţa internaţională.

    „Întotdeauna ne-am propus să fim cei mai buni, dar nu doar din România, ci din Europa. Am vrut să ne aliniem la nivel european, să nu fim noi ruda aceea săracă a Europei, Cenuşăreasa. Noi suntem la fel ca şi ei  şi ei au tehnologie nouă, dar şi noi, specialişti avem şi noi, nu avem de ce să ne considerăm la un nivel inferior. Nu zic că facem lucrurile mai bine, dar le facem la fel”, spun soţii Arnella şi Cristi Nechita Rotta.

    În ceea ce priveşte investiţiile actuale, compania şi-a planificat pentru intervalul 2013-2021 un buget de 18-20 milioane de euro, ce vor fi direcţionaţi în continuare spre tehnologizare; valoarea investiţiilor anuale se situează astfel la circa 2,5 milioane de euro. Din această sumă, aproximativ 4 milioane de euro au fost deja investiţi. „Viziunea pe care am stabilit-o pentru firmă în 2013 a fost să triplăm cifra de afaceri de atunci (de 13 milioane de euro  n.red.) până în 2021, până la 39 de milioane de euro“, descrie antreprenorul Cristi Nechita Rotta obiectivele pe care le vizează. „Investiţiile şi proiectele care se finalizează vor aduce o creştere mult mai mare a cifrei de afaceri şi a capacităţii fiindcă presupun linii noi de producţie. Până acum aveam o medie anuală între 10 şi 16% creştere de la an la an”, explică Nechita Rotta. Pentru finanţarea investiţiilor, antreprenorii clujeni lucrează cu două bănci principale, BCR şi UniCredit, dar au accesat şi fonduri europene – spre exemplu 5 milioane de euro în contextul a două proiecte de tehnologizare şi reciclare. Antreprenorii au depus recent şi un proiect pentru reciclare de 2,5 milioane de euro pentru accesarea de fonduri norvegiene.

    În ultimii ani ai programului de investiţii 2013-2021, datorită proiectelor în derulare, care înseamnă tehnologie nouă în plus, vor produce mai mult. „Din punct de vedere fizic, utilajele acestea se uzează destul de greu, sunt utilaje de tipar pe care, fizic, le poţi folosi 30 de ani fără nicio problemă; desigur, nu poţi să faci tot ce vrei cu ele. Moral se uzează mult mai repede”, descrie antreprenorul motivele pentru care sunt nevoiţi să investească în mod constant în tehnologii care, la fel ca în cazul telefoanelor mobile, devin depăşite după anumite interval de timp.

    Un alt obiectiv ţine de înlocuirea materialelor nereciclabile cu unele reciclabile: „Vrem să înlocuim cât mai mult materialele nereciclabile, mai ales pe cele cu volum mare, de milioane şi milioane de kilograme de material nereciclabil, cu materiale reciclabile”, spune Cristi Nechita Rotta. A observat că unii dintre clienţi sunt receptivi la proiectele de acest tip însă „Alţii, tocmai cei pe care îi vezi că fac tam-tam să protejeze natura, nu sunt interesaţi de acest aspect.” Clienţii din Germania au îmbrăţişat mult mai repede aceste idei, fiindcă la ei folosirea materialelor nereciclabile presupune costuri mai mari, fixate prin legislaţie. „Pentru un material nereciclabil ai de plătit mult ca să ţi-l ia cineva să îl ducă la deşeuri speciale; la noi se poate arunca la groapa de gunoi.”

    Antreprenorul Cristi Nechita Rotta estimează piaţa pe care activează, a materialelor autoadezive, la 50-60 de milioane de euro, iar tendinţa de la nivel internaţional este de creştere a acestui segment. Cele mai solicitate produse din oferta Sunimprof Rottaprint sunt etichetele imprimate şi capacele de iaurt, care au o pondere de 65% din totalul comenzilor. În topul industriilor care au solicitat serviciile companiei în 2017, industria prelucrătoare conduce clasamentul cu un procent de 69%. În ceea ce priveşte sectoarele de activitate, 38% dintre clienţi provin din domenii precum fabricarea produselor lactate şi a brânzeturilor, fabricarea produselor din carne, prelucrarea şi conservarea cărnii, producţia de băuturi răcoritoare nealcoolice, producţia de ape minerale şi alte ape îmbuteliate, fabricarea pâinii, a prăjiturilor şi a produselor de patiserie.

    Concurenţa este creată mai ales de importurile produselor, gata etichetate, din afara ţării: „Pe piaţa românească ne luptăm cu cei care aduc produse realizate în afară, aceia sunt competitorii – în loc să eticheteze în România, le aduc gata etichetate din afară.” Pentru etichetele care se folosesc în România, competiţia este formată din câteva firme locale; compania clujeană deţine însă o cotă de piaţă de 30%, fiind liderul acesteia, potrivit antreprenorilor. Majoritatea etichetelor realizate de producătorul clujean se folosesc în cazul bunurilor de larg consum, ca salamul, brânza, iaurtul; acest lucru este şi o consecinţă a absenţei industriei chimice din România: „Degeaba vreau să fac etichete de Vanish, Fairy, Chief, Domestos. care se fac în Polonia. Eu nu ştiu să avem în România  decât ceva modest la Bucureşti  industrie chimică, producători de şampoane etc. În schimb, în industria alimentară, suntem foarte bine reprezentaţi de producători autohtoni.”

    Unul dintre trendurile observate de reprezentanţii Sunimprof Rottaprint în piaţa pe care activează este tipărirea în tiraje mici, ca urmare a influenţei marketingului, în contextul unui ideal de producţie în tiraje foarte mari. Antreprenorul Nechita Rotta oferă şi un exemplu în acest sens: în urmă cu 25 de ani, exista Coca-Cola, iar oamenii consumau 5 miliarde de sticle din acest produs; acum consumă tot 5 miliarde de sticle ale acestui producător, dar din diverse sortimente  Coca-Cola Zero, Light, Fanta de portocale, de lămâie etc. La fel se întâmplă şi cu ceilalţi producători. De aceea, utilajele trebuie reglate de mai multe ori. Sunimprof Rottaprint tipăreşte aproximativ 90.000 de metri liniari de etichete pe zi; pentru un producător de băuturi răcoritoare, această cantitate asigură necesarul de etichete pentru aproximativ 2 milioane de sticle, adică pentru 4-5 zile de producţie.

    Clujenii au furnizori străini pentru toate materiile prime. „Nu sunt producători locali, nu se produce aici nici aluminiu, nici folie de aluminiu, nici hârtie; o perioadă, la începutul afacerii, am lucrat cu combinatul de hârtie de la Dej şi de la Călăraşi, pentru mici cantităţi de produs; am încercat la Slatina, dar nu am reuşit să îi convingem să producă folie de aluminiu. Nici cerneală nu găsim în România. Încercăm să cumpărăm materie primă cu valoare adăugată cât mai puţină, de multe ori cumpărăm materiale şi le punem noi cap la cap ca să iasă materia primă finală, atunci mai diminuăm ca valoare importurile”, îşi exprimă antreprenorul unul dintre ofuri. Un altul se leagă de lipsa stabilităţii fiscale din mediul de afaceri românesc. „Ne-ar plăcea un mediu de afaceri stabil, sănătos, asta ne-ar ajuta cel mai mult. Cel mai important pentru noi ar fi o stabilitate  inclusiv fiscală şi financiară, să ştii şi să fii sigur că dezvolţi proiecte pe termen mediu şi lung, nu să le începi şi peste un an să se schimbe toate premisele de la care ai plecat, astfel încât să fie nevoie să regândim totul.” 

    Potrivit celor doi soţi, una dintre cele mai mari reuşite se leagă de faptul că mare parte dintre angajaţii cu care şi-au început activitatea au rămas în firmă. „Nucleul firmei acesta este: o echipă de oameni care am început împreună acum peste 25 de ani, suntem încă aici împreună şi lucrăm împreună”, spune Arnella Nechita Rotta. După primii doi ani de activitate, în 1992-1993 au avut primii angajaţi (iar Arnella Nechita Rotta îşi aduce aminte numele fiecăruia dintre ei); mare parte dintre ei lucrează încă în companie. Compania a ajuns în prezent la un total de 252 de angajaţi, răspândiţi între activităţile din fabrică (218 în fabrică) şi în centrele logistice aflate în ţară, Germania şi Ungaria.

    Media de statornicie în firmă este de 8,1 ani, în contextul în care au angajat şi oameni noi în ultimii ani. Iar fiindcă au anticipat nevoia de specialişti în domeniu, în 2008 au pus bazele propriei şcoli de tipografi, în care angajaţii cu experienţă au calitatea de trainer şi de profesor pentru tinerii care urmează să lucreze în companie; după absolvire, ei sunt acreditaţi în domeniu. Datorită lor, de altfel, ocupaţia de tipograf a intrat în Codul Ocupaţiilor din România, fiindcă „neexistând businessul de tipar flexografic înainte de 1989, nu exista nici meseria de tipar flexograf”. Au reuşit astfel să ofere diplome eliberate cu acordul Ministerului Muncii şi al Învăţământului. Toţi tipografii angajaţi trebuie să treacă prin acest program. „Ne-am dorit o echipă mixtă din punctul de vedere al vârstei, astfel ca în viitor să nu rămână cunoştinţe tehnice netransmise noii generaţii. Am muncit mult pentru ele şi suntem contaminaţi cu virusul acesta flexografic”, spune antreprenoarea.

    Iar când vine vorba despre noua generaţie, Arnella Nechita Rotta îi sfătuieşte pe tinerii antreprenori să aibă curaj, perseverenţă, răbdare şi un pic de nebunie. Soţul ei o completează şi le transmite să se orienteze spre ceea ce le place. „Noi am avut noroc că ne-a plăcut ceea ce am făcut şi ne place în continuare; nu am făcut şi nu am lucrat în businessul acesta din obligaţie niciodată”, spune el. „Nu ne-a mânat în luptă dorinţa de a face bani, ci dorinţa de a face ceva frumos, util, viabil”, spune şi antreprenoarea. Ce le-a lipsit celorlalte fabrici care au dispărut din România? „Dacă exista posibilitatea producţiei de hârtie, aluminiu, la nivel de firmă mică sau medie, de familie, sunt convins că ar fi existat multe astfel de firme, dar la nivelul de business de mari dimensiuni specific acestor domenii şi de investiţia necesară ca să faci un combinat, cred că este prea mult pentru o familie.” Soţii Nechita Rotta recunosc că au „o umbră de frustrare că în trecut aici se făcea şi hârtie, şi mase plastice, şi industrie chimică, iar în prezent chiar şi agricultura duce lipsuri”. Locul unde au cumpărat terenul pe care au construit halele, de pildă, este o mică parte dintr-o formă de organizare colectivizată în agricultură, iar dealurile din jur erau pline cu fructe: „Erau 400 de hectare de livadă, cireşi, meri, nuci. Cum să avem producători de aluminiu când noi nu avem nici măcar meri, iar tinerii care termină facultăţile merg şi culeg căpşune în alte ţări”, remarcă antreprenorul.

    La fel ca într-o corporaţie, în 2014, au stabilit misiunea, viziunea şi valorile companiei; ideea era de a transforma afacerea într-un model în businessul românesc; viziunea era de a tripla cifra de afaceri a companiei până în 2021. „În prezent, fiecare om din companie face parte dintr-un proiect de dezvoltare”, descrie Arnella Nechita Rotta pilonii pe care îşi bazează strategia companiei. „Practic am disecat această misiune şi viziune de activitate zilnică astfel încât atunci când va fi 2021 să putem să ne atingem obiectivele, toţi angajaţii sunt angrenaţi în acest sistem de management; zilnic, ei au agende, proiecte, obiective pe care le măsurăm în fiecare zi”, descrie antreprenoarea un principiu de lucru extras din sistemul japonez de lucru Kaizen.

    Arnella Nechita Rotta povesteşte că a aflat despre sistemul de management japonez în timpul unei delegaţii în Spania; reprezentanţii unei companii voiau să îl implementeze ca să scadă costurile companiei respective. Decizia implementării acestuia a venit ca o consecinţă a crizei: „Atunci când am pornit afacerea, câştigurile erau mari; odată cu criza, marja a scăzut, trebuia să facem ceva pentru a reduce costurile, ca să putem păstra piaţa, să nu creştem preţurile”, descrie antreprenoarea motivele pentru care au ales implementarea acestui sistem de management, implementat mai întâi de Toyota, iar ulterior de mai multe companii din toată lumea (pe piaţa locală, sistemul a fost implementat şi în afacerile familiei Copos). „Datorită acestui sistem de management, am reuşit să motivăm oamenii să fie implicaţi zi de zi, oră de oră, am reuşit să ne scădem costurile prin a elimina pierderile, ne-am concentrat pe valoarea adăugată, fiecare om, ce face minut de minut, ce valoare adăugată produce el pentru client şi dacă nu produce, să eliminăm activitatea respectivă”, explică antreprenoarea.

    Când vine vorba despre planuri de viitor, familia Nechita Rotta şi-a propus ca în continuare să se concentreze pe dezvoltarea businessului înfiinţat în urmă cu aproape trei decenii, care a devenit parte din ADN-ul familiei. „Suntem consecvenţi, nu vrem să dezvoltăm alte afaceri, suntem 100% implicaţi”, spune antreprenorul. Cei doi soţi au două fete în vârstă de 13 ani şi chiar dacă este prematur să spună dacă vor prelua afacerea, un prim pas făcut în această direcţie este că învaţă germana. „Nu avem intenţia să vindem, cel puţin deocamdată. Ne-ar plăcea să urmeze copiii noştri la conducerea acestei afaceri”, spun cei doi. De-a lungul timpului însă, ofertele de vânzare nu au lipsit şi au parte de câteva şi în prezent. „Am primit mai multe oferte de vânzare a companiei, iar în prezent există trei jucători mari pe plan mondial care ne curtează. Din principiu nu îmi place să refuz lumea, dar nici nu cred că astăzi este momentul oportun să vindem firma sau acţiuni. Noi suntem o firmă de familie, avem tradiţii, istorie. Nici nu ştiu ce aş face dacă aş vinde firma, probabil aş dormi două săptămâni”, spune antreprenorul.

    Iar Arnella Nechita Rotta întăreşte spusele sale printr-un exemplu: „Am avut o vizită de la nişte domni din Japonia care ne-au spus că sunt la a 13-a generaţie în producţia de chimonouri, iar firma era de 400 de ani pe piaţă  nu vreau să îi întrec pe aceşti domni, dar nici departe n-aş vreau să fiu”.

  • Povestea unei tinere de 24 de ani care reuşeşte să facă mii de dolari pe lună dintr-o spălătorie auto: Lucrez doar 20 de minute pe zi atunci când merg să imi iau banii

    Hannah Ingram, o tânără de 24 de ani din SUA, a început să lucreze în real-estate la 17 ani. După o scurtă perioadă petrecută în facultate, s-a lăsat de studii şi a devenit broker imobiliar. În timp ea a început să inveţe despre conceptul de venit pasiv şi a încercat să investească într-o afacere care funcţionează aproape de una singură, scrie CNBC.

    Tânăra a reuşit să cumpere cu 2.000 de dolari o spălătorie auto, care îi aduce venituri pasive de 5.500 de dolari pe lună.

    „Partea cea mai bună e că lucrez doar 20 de minute pe zi, când merg să ridic banii şi să verific daca totul este în regulă”, a declarat Hannah.

    Ea a închiriat iniţial spălătoria de la fostul proprietar încercând să evite un credit la bancă, pentru ca în 2021, să o cumpere în mod oficial.

    Conform contractului pe care l-a încheiat, tânăra s-a angajat să acopere toate ratele lunare, precum şi impozitul pe venit, proprietate şi facturile pentru utilităţi. După satisfacerea acestor obligaţii, Hannah a putut încasa întreg profitul.

    Potrivit lui Hannah Ingram, când vine vorba de un business de acest tip cele mai importante aspecte sunt locaţia şi cât de accesibilă e clienţilor, o bună evaluare a veniturilor şi necesitatea de a păstra clienţii fideli.

     

  • Un „AirBNB” pentru maşini: Aurelian Marian a pariat încă din 2019 pe un nou model de business care concurează cu clasicele servicii de închiriere de maşini şi a reuşit să treacă de pandemie cu bine. Unde a ajuns cu businessul acum?

    A pariat încă din 2019 pe un nou model de business care concurează cu clasicele servicii de închiriere de maşini şi a reuşit să treacă cu bine de pandemie. Este vorba de Aurelian Marin, fondator al Perpetoo – un „AirBNB” pentru maşini, aşa cum îi place să îşi descrie businessul. Serviciul este folosit în special de turiştii străini care ajung în România, iar până acum numărul utilizatorilor a depăşit 4.000. Pe platformă sunt listate circa 150 de maşini în prezent, din 12 oraşe mari din România.

     

    Credem cu tărie că pe măsură ce se maturizează piaţa din România, serviciul va fi din ce în ce mai mult solicitat şi cred că va fi un moment zero când practic va exploda. Vrem însă să mergem cu acest serviciu şi într-o primă altă ţară. Ana­lizăm două sau trei pieţe din care să ne hotărâm la una. În momentul de faţă, cred că cea mai interesantă pentru noi ar fi Grecia, datorită turismului foarte dezvoltat de acolo, dar în egală măsură luăm în calcul şi Ungaria, Cehia sau Polonia”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Aurelian Marin, proprietar al agenţiei Paradis de Vis din Constanţa şi fondator al Perpetoo. El a adăugat că cel mai probabil echipa Perpetoo va începe demersurile de extindere în toamnă, planul fiind să lanseze serviciul într-o nouă piaţă înainte de vara anului 2024 pentru a profita de sezonul de vară, în care se fac cele mai multe concedii.

    În prezent, circa 60% din cei care folosesc Perpetoo în România vin din străinătate, acesta fiind practic unul dintre motivele care stau la baza deciziei de extindere în afara ţării, în zone unde turismul este foarte dezvoltat. „În momentul de faţă avem peste 4.000 de utilizatori activi şi printre ei există peste 200 de utilizatori care folosesc în mod frecvent serviciul, frecvent însemnând că au peste 6-7 închirieri de-a lungul unui an. Majoritatea celor care închiriază sunt bărbaţi, iar un procent de puţin peste 60% vin din afara României, majoritatea străini şi în principal din Spania, Germania, Franţa, Belgia. Acest lucru cred că se datorează şi faptului că în toate aceste ţări există un serviciu similar cu Perpetoo”, a precizat Aurelian Marin, punctând de asemenea că în plus există şi categoria de români care sunt în zona diaspora, locuiesc în străinătate şi atunci când se întorc în România apelează la serviciile platformei pentru a-şi închiria o maşină. Pe platforma Perpetoo sunt listate maşini ale persoanelor fizice, acestea putând avea şi 2-3 autovehicule înregistrate. În prezent, pe platformă sunt listate peste 150 de maşini din 12 oraşe din România. „Până la data de 1 martie au fost nouă oraşe, iar începând cu data de 1 martie am mai lansat serviciul în trei oraşe din România. Se pare că oamenii preferă acest contact uman, preferă să închirieze de la un proprietar, cred că pe motive psihologice. În acelaşi timp, preţul este mult mai mic sau considerabil mai mic decât un serviciile clasice de «rent a car»”, a menţionat fondatorul Perpetoo.

    Care sunt avantajele închirierii unei maşini de pe platforma Perpetoo? “Clienţii noştri beneficiază de un serviciu de asigurare pe perioada de închiriere, ceea ce îi pune la adăpost de eventuale probleme, accidente ş.a.m.d. În marea majoritate a cazurilor kilometri sunt nelimitaţi. Până acum experienţele cu proprietarii au fost foarte bune. Practic, noi facem o selecţie a oamenilor, adică ei se înscriu pe platformă, dar noi cumva îi cunoaştem pe cei care au maşinile postate.” Tariful perceput pentru închirierea unei maşini listate pe Perpetoo este stabilit de proprietar, iar modelul de business al start-up-ului se bazează pe aplicarea unui comision tranzacţiei încheiate în cadrul platformei. „Proprietarul stabileşte tariful şi aici cumva este partea bună a platformei, că ei practic sunt într-o concurenţă reală. Cei care au tariful foarte bine calibrat vizavi de maşina pe care o oferă fac şi foarte multe închirieri. Cei care sunt cu un tarif ieşit din piaţă reuşesc mai greu să-şi închirieze maşinile. Sunt într-o concurenţă reală, noi nu avem nicio implicare. Dacă oamenii ne întreabă, noi facem nişte recomandări vizavi de ce se închiriază cel mai bine pe platformă, în funcţie de maşina pe care o au, dar noi ne limităm aici.” Cele mai căutate maşini pe platforma Perpetoo sunt cele de clasă mică, tariful mediu de închiriere fiind de 30 euro pe zi. „Numărul mediu de zile de închiriere este de cinci zile, iar tariful mediu de închiriere este undeva între 28 şi 30 euro, ceea ce ne arată că majoritatea maşinilor care se închiriază se situează între 25 şi 40 euro pe zi. Avem peste 150 de maşini în momentul de faţă postate pe platformă, dar este un proces dinamic, ies maşini şi intră alte maşini noi”, a subliniat Aurelian Marin. El a demarat proiectul Perpetoo la final de 2019, început de 2020, cu puţin timp înainte de declanşarea pandemiei, însă a rezistat pe piaţă datorită modelului de business care nu presupune investiţii în flote proprii de maşini. Practic, investiţia iniţială a constat în dezvoltarea platformei – circa 300.000 euro – la care s-au adăugat şi costuri de aproximativ 150.000 euro pentru partea de marketing, promovare ş.a.m.d.  



    Rubrica „Start-up Pitch”

     

    Răzvan Pistolea, fondator şi CEO al Digital Dryads.

    Ce face? A dezvoltat o platformă ce foloseşte imagini surprinse din satelit pentru a monitoriza pădurile şi pentru a combate defrişările ilegale.

    „Vom viza o investiţie în valoare de 500.000 de euro. Investitorii pot fi şi din România şi din afară, nu contează. Important este să fie aliniaţi cu viziunea noastră şi să fie o investiţie de tip smart, adică nu ne interesează doar banii, ci şi partea de «know-how» şi «mentoring» cu care vine acel investitor, spre exemplu, dacă vorbim de par­tea de monitorizare satelitară pentru partea de securitate, atunci acel investitor să poată veni cu conexiunile la firmele din România sau din afară care să fie interesate de acest tip de software.“

     

    Rubrica „Start-up Update”

     

    1. Aurelian Marin, fondator al Perpetoo – platformă online ce funcţionează ca un “AirBNB” pentru maşini.

    Ce e nou? Start-up-ul local şi-a propus să atace şi pieţele externe începând cu anul viitor, acum serviciul fiind disponibil în 12 oraşe mari din România. În total, pe platforma Perpetoo sunt listate 150 de maşini, iar numărul utilizatorilor depăşeşte 4.000.

    2. Ion Gavrilescu, cofondator şi managing director în cadrul FieldOS – soluţie software ce permite gestionarea activităţilor echipelor care lucrează pe teren.

    Ce e nou? Start-up-ul vrea să ajungă anul acesta la un portofoliu de 50 de clienţi, din care minimum 3-5 clienţi să fie din SUA, în condiţiile în care echipa îşi concentrează acum eforturile pe extinderea în piaţa americană. În prezent, portofoliul FieldOS cuprinde în total 34 de clienţi, printre cei mai mari numărându-se Therme, mallurile AFI şi clădirile de bi­rouri AFI şi Sterling Cruise – firma care deţine franciza Salad Box şi care a adus în România şi lanţul american de restaurante Popeyes.

    „Noi ne-am propus să avem mini­mum un partener anul acesta în SUA. Ideal ar fi doi, trei parteneri, dar minim ar fi să avem unul care să vândă activ şi să avem minimum trei-cinci clienţi. În mo­mentul de faţă descoperim practic piaţa ame­ricană, am fost deja la mai multe eve­nimente dedicate industriei de restau­rante şi ospitalitate şi am avut întâlniri şi cu potenţiali parteneri. Vrem ca piaţa din SUA să ajungă să genereze câteva sute de mii de euro în venituri recurente anuale.“

     

    Rubrica „Start-up Boost”

    Thomas Kolarik – vicepreşedinte pentru operaţiuni şi IT, BCR, Dana Dima – vicepreşedinte pentru retail şi private banking, BCR, şi Ilinka Kajgana, vicepreşedinte pentru managementul riscului, BCR.

    Focus pe piaţa locală de start-up-uri tech pentru grupul austriac Erste, proprietarul BCR – una dintre cele mai mari bănci de pe piaţa locală

    Thomas Kolarik: „Finanţările de tip equity pe care le derulăm astăzi sunt în mare parte de tip seed, dar noi vrem să susţinem start-up-urile şi când ajung în runde mai mari, cum ar fi seria A, seria B. Deci vorbim despre investiţii semnificativ mai mari şi aici Erste, ca grup, ar putea fi o opţiune interesantă”.

    Dana Dima: „Ceea ce este îmbucurător este că piaţa a evoluat foarte mult şi faţă de acum câţiva ani discutăm, ca să spunem aşa, cam de la egal la egal ce înseamnă să fim în start-up în România, în sensul că noi am mers către startup-uri cu knowledge şi cu educaţie foarte mult şi astăzi cumva vedem acest efort reflectat în modul în care start-up-urile încep să se prezinte, în modul în care start-up-urile încep să înţeleagă care este de fapt necesitatea de business”.

    Ilinka Kajgana: „Sunt sigur că am devenit mult mai profesionişti. Cred că întotdeauna am avut o idee clară despre cum dorim să procedăm. Şi sunt multe persoane pasionate în spatele acestui demers, cu mult sprijin din partea băncii şi în diverse domenii. (…) Da, cred că există un progres imens de la început până astăzi şi ar trebui să continuăm în mod profesionist să încurajăm această cultură a inovaţiei şi îmbogăţirii reciproce între startup-uri şi bancă”.



    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.