BusinessMagazin

Tag: Cifre

  • Heroina s-a vândut ca tratament pentru tuse. Este doar unul dintre câteva fapte ciudate care par false dar sunt adevărate

    Un copac din India, aflat în apropiere de Kolkata, este mai mare decât un hipermarket. Copacul are circa 250 de ani şi rădăcinile sale se întind pe o suprafaţă de 14.400 mp. Spre comparaţie, cele mai multe hipermarketuri din România au suprafeţe cuprinse între 5000 şi 8000 mp.

    Bangladeş are mai mulţi locuitori decât Rusia. Rusia este cea mai întinsă ţară din lume şi are o populaţie de 143,5 milioane de locuitori, în vreme ce Bangladeş este mai mică decât România şi are circa 156,6 milioane de locuitori.

    Turnul Eiffel a fost vândut. Victor Lustig a convins şase companii care se ocupă de reciclarea fierului vechi să liciteze pentru a-l cumpăra. Lui Lustig i-a venit ideea de a vinde turnul după ce a aflat că acesta rugineşte şi întreţinerea este foarte costisitoare. La acea vreme se presupunea că turnul nu va putea sta în picioare mai mult de 20 de ani. Unul dintre cei care a licitat i-a plătit câteva zeci de mii de franci cash lui Lustig, însă acesta a fugit în Austria, deşi nu a fost niciodată acuzat de nimic.

    Numărul sinapselor din creierul uman este mai mare decât al stelelor din galaxia noastră. Astronomii estimează că sunt peste 200 de miliarde de stele în Calea Lactee. Iar specialiştii în neurologie estimează că numărul sinapselor din creierul unui copil de 3 ani este de aproape un catralion. Un adult are în medie 500 de trilioane de sinapse.

    O bombă nucleară a fost pierdută în zona statului Georgia, din SUA. Pe 5 februarie 1958 un avion care avea la bord o bombă nucleară s-a prăbuşit iar pilotul a preferat să lanseze încărcătura în ocean. Marina a căutat bomba luni în şir dar nu a reuşit să o recupereze. Deşi armata americană şi pilotul au negat oficial că bomba ar fi conţinut plutoniu, un angajat al departamentului de apărare al SUA a declarat în 1966 ca bomba era o ”armă completă”.

    Perioada în care a trăit Cleopatra (69-30 îen) este mai apropiată în timp de prezent decât cea în care au fost construite piramidele egiptene din Giza (2550-2490 îen).


    În plus, la vremea când erau construite aceste piramide nu dispăruseră de pe Terra mamuţii cu blană, care se presupune că au dispărut în jurul datei de 1650 îen.

    Corea de Nord şi Finlanda sunt despărţite doar de o singură ţară, Rusia.

    Heroina a fost folosită în trecut pentru a trata tusea la copii. În 1890, producătorul german de medicamente Bayer comercializa heroina ca tratament pentru tuse, iar vânzarea acesteia a fost interzisă abia în 1912.

    În timpul Celui de-al Doilea Război mondial un om a primit decoraţii deopotrivă din partea Aliaţilor dar şi a Axei.

    Un parc din Austria este complet inundat în fiecare primăvară. Pe perioada iernii are alei, bănci pe care vizitatorii se pot aşeza şi un lac de mic dimensiuni. În momentul în care zăpezile se topesc este complet inundat.

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Ce ascund cifrele din spatele creşterii productivităţii

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România

    Unul din cuvintele magice, alături de eficienţă şi optimizare, productivitatea este ades întâlnită în discursurile celor ce măsoară performanţa operaţională a unei organizaţii. De cele mai multe ori prin productivitate se măsoară câte anume operaţii se efectuează într-o unitate de timp, şi cam asta e pentru toată lumea înţelesul respectivului indicator. Mai puţin pentru cei ce „se pierd“ în traducerea lui sau care încearcă să îl ajusteze ca pe elasticul de la budigăii bunicii.

    Ca să fiu mai clar, iată o păţanie cu un anume manager de firmă. Omul se confrunta cu o problemă de P&L (profit and loss) şi ca să o rezolve a luat-o aritmetic şi i-a ieşit că trebuie să crească productivitatea cu 10%.

    După ce şi-a făcut socotelile, s-a adresat managerului operaţional care se ocupa de respectivul business unit.

    Raţionamentul lui era foarte simplu: dai afară 10% din resurse, faci la fel de multe operaţii şi din aritmetică reiese că ai cu 10% mai multă productivitate. Nu s-a gândit în schimb la un aspect esenţial: că lucrătorii rămaşi trebuie convinşi să lucreze cu 10% mai repede, ca să compenseze lipsa colegilor zburaţi. Nu prea i-a convins nimeni, aşa că au început să se înregistreze întârzieri, probleme, clientul a devenit din ce în ce mai nemulţumit, iar productivitatea înregistrată nu se schimbase cu nimic.

    Nu de alta, dar fiecare operator făcea acelaşi număr de operaţii pe oră ca şi înainte. În final, a fost scăzută doar capacitatea de producţie – pe care a trebuit să o punem repede la loc, ca să nu ne pierdem afacerea. Abia după aceea a reuşit un inginer de proces să regândească modul în care se făceau operaţiile şi să crească productivitatea cu aproape 15%. Astfel s-a ajuns la ceea ce se dorea din start: mai multe operaţii în unitatea de timp, cu aceleaşi resurse instalate.

    Acum, că am stabilit că mai întâi trebuie să lucrezi la procese, e cu schepsis şi cum te uiţi la procesele respective. Nu de alta, dar într-o altă organizaţie, unde oamenii pricepeau care e înţelesul cuvântului productivitate, au apelat la un guru în lean manufacturing. Acesta a venit, s-a uitat la linia de producţie şi apoi a stabilit un plan de improvement (Kaizen, frate!) care din 3 heijunka reducea muda şi scotea îmbunătăţirea necesară.

    Şi au venit experţii, au băgat repede nişte Gemba walk, au definit value stream map, apoi au pus mâna pe procese, le-au analizat, au mai făcut ce-au mai făcut şi după prima lună s-a ţinut o şedinţă în care ni s-au prezentat primele realizări. Conform cu cifrele respective, productivitatea crescuse cu 25%!

    Excelent rezultat, dar insuficient. Aşa că experţii în lean manufacturing şi-au suflecat din nou mânecile, au luat din nou procesele la puricat, au mai identificat nişte mudă de eliminat, au mai reglat odată takt time-ul, au mai pus nişte heijunka pe muda, au băgat nişte poke-yoke (sisteme antiprost, pe limba noastră) pe ici, pe colo ca să nu mai greşească lumea fabricaţia şi ta-da-dam!!! La sfârşitul acţiunii iar şedinţă, iar rezultate prezentate – productivitatea mai crescuse cu 20%.

    Incredibil! Dar nu ne dăm bătuţi, tovarăşi, mai binele e duşmanul binelui, aşa că experţii locali au invitat un coleg japonez, expert în toate cele, şi s-au apucat din nou de lucru. Au pus din nou tunurile pe linia de fabricaţie, au întărit fiveS-ul, au reluat la puricat toată aprovizionarea cu materiale şi semifabricate ca să fie siguri că totul e bazat pe pull şi pe kan-ban… Ce mai! Treabă serioasă.

    De data asta mai câştigaseră 15% la capitolul productivitate!

    A fost momentul în care un anumit manageraş, cam defetist de felul lui, a pus o întrebare tendenţioasă şi răutăcioasă care suna cam aşa: “Dragilor, cum se face că după ce aţi crescut productivitatea cu 15%, 20% şi respectiv 25%, linia de producţie scoate tot 120 de produse pe oră şi tot cu aproximativ 45 de oameni?“.
    Mă întrebaţi dacă sunt nebun, sau dacă am idee unde sunt productivităţile afişate? Sau dacă, poate, cineva a pictat cifrele?

    Ei bine, pe alocuri s-au obţinut acele creşteri de productivitate, dar cu preţul inducerii unor probleme în altă parte. Beleaua cea mai mare e că experţii s-au uitat cu mare atenţie la bucăţele şi segmente din linia de producţie şi nu la ansamblul ei. Odată ce echipa s-a uitat la poza „din elicopter“ şi a unit segmentele de bucăţele de improvement, s-a văzut şi îmbunătăţirea reală şi creşterea de productivitate. Era doar de 10%, dar credeţi-mă! Era reală şi se simţea peste tot, şi în P&L şi în satisfacţia clientului.

  • Ponta, după revizuirea datelor privind creşterea economică: INS-ul a greşit

     “E un început de lună foarte bun. INS-ul ne-a spus că a greşit, nu e 3,8 creşterea economică, e chiar 3,9. Avem o creştere a consumului, ceea ce înseamnă că oamenii încep să aibă din nou încredere şi toate măsurile pe care le avem de la 1 iulie, şi pe partea economică, dar şi pe partea socială, sunt foarte bine recepţionate”, a spus Ponta în şedinţa de guvern.

    Institutul Naţional de Statistică a revizuit în scădere cu 1,23 miliarde lei PIB estimat pentru primul trimestru, de la 127,62 miliarde lei la 126,38 miliarde lei, şi în creştere avansul economic de la 3,8% la 3,9%, susţinut de valoarea adăugată brută totală, care şi-a mărit contribuţia cu 0,1 puncte.

    Produsul Intern Brut, serie brută, estimat pentru trimestrul I 2014 a fost de 126,38 miliarde lei preţuri curente, în creştere – în termeni reali – cu 3,9% faţă de trimestrul I 2013, potrivit datelor provizorii revizuite transmise miercuri de Institutul Naţional de Statistică (INS).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noul Marx, capitalul în secolul 21 şi disputele legate de averi

    Lucrarea lui Thomas Piketty, intens analizată şi comentată în ultimele luni, a revigorat dezbaterea globală privind inegalitatea socială, stârnind reacţii energice. Autorul neobişnuitului best-seller, care propune drept soluţie introducerea unei „taxe pe avere“ la nivel global, care să asigure redistribuţia, a fost descris drept „un Karl Marx moden“ sau „Marx 2.0“. Unii comentatori cred că noul avânt al dezbaterii ar putea conduce la o schimbare fundamentală a modului de gândire în zona politicilor economice.

    „Capitalul în Secolul 21“ se bazează pe mai mult de 10 ani de muncă de cercetare depusă de Piketty şi alţi câţiva economişti şi prezintă în detaliu variaţiile istorice ale ratelor de concentrare a veniturilor şi averii. Pe baza acestor date, Piketty schiţează evoluţia inegalităţii de la începutul revoluţiei industriale. În secolele 18 şi 19, societatea vest-europeană era puternic stratificată, iar averea era controlată de câteva familii bogate care formau casta dominantă asupra unei structuri sociale rigide.

    Situaţia a persistat, deşi industrializarea a generat încetul cu încetul creşterea veniturilor muncitorilor. Haosul declanşat de Primul şi cel de-Al Doilea Război Mondial şi Marea Depresiune economică au perturbat acest model social. Instituirea unor taxe mai mari, accelerarea inflaţiei, falimentele în cascadă şi ascensiunea statului social au redus dramatic influenţa marelui capital şi au asigurat, pentru o perioadă, distribuţia relativ egalitară a veniturilor. Însă efectul şocurilor din prima parte a secodului 20 s-a stins, iar averea concentrată caută din nou să se impună, crede Piketty. Economistul susţine că, din multe puncte de vedere, importanţa marelui capital în economia modernă se apropie de nivelul din perioada premergătpare Primului Război Mondial.

    Pornind de la aceste premise istorice, Piketty dezvoltă o teorie a capitalului şi inegalităţii, explicând că, de regulă, marile averi cresc într‑un ritm mai rapid decât economia. Astfel, într-un sistem izolat, o rată de expansiune economică mai rapidă decât ritmul de creştere a averilor concentrate reduce importanţa acestora în societate, în timp ce o creştere economică mai slabă o consolidează. În opinia cercetătorului francez, situaţia nu mai poate fi răsturnată decât intervenţia guvernului sau de o perioadă de boom economic generată de progresul tehnologic sau de creşterea populaţiei.

    Astfel, Piketty recomandă guvernelor să adopte o taxă globală asupra averii pentru a preveni tensiuni economice şi sociale generate de inegalitate.

    Cartea a atras numeroase critici. În teorie, obţinerea unui randament bun al capitalului devine tot mai difcilă pe măsură ce averea se extinde. De asemenea, superbogaţii de azi îşi datorează bunăstarea predominant muncii şi inovării, şi mai puţin moştenirilor. Unii comentatori acuză că concluziile lui Piketty ar fi motivate mai degrabă ideologic decât ştiinţific. Cu toate acestea, chiar şi scepticii apreciază contribuţia „Capitalului în Secolul 21“ la dezbatere, având în vedere volumul uriaş de date procesate de echipa economistului francez.

    Cel mai vizibil atac la lucrarea lui Piketty a venit din partea prestigioasei publicaţii Financial Times, care acuză erori de transcriere a cifrelor, manipularea datelor pentru a ajunge la concluzia preferată sau descrierea inexactă a surselor citate. Ziarul britanic susţine că, odată corectate aceste neajunsuri, concluziile privind inegalitatea ar fi diferite.

    În replică, Piketty admite că există imperfecţiuni în colectarea datelor analizate, însă nu sunt suficient de grave pentru a submina concluzia principală, că inegalitatea socială se lărgeşte.

    „Cei de la FT sunt ridicoli, deoarece toţi comentatorii contemporani admit că cele mai mari averi au crescut mai repede (decât economia). Sugestia Financial Times că aceste imperfecţiuni schimbă cu ceva concluzile pe care le-am tras nu este onestă, deoarece în fapt nu schimbă nimic. Alte studii mai recente, realizate din surse diferite, îmi confirmă concluziile“, susţine economistul francez într-un interviu acordat AFP. FT a respins acuzaţiile lui Piketty.

    Inegalitatea socială este una dintre cele mai controversate caracteristici ale capitalismului, iar dezbaterea privind distribuţia averii a revenit în actualitate după criza mondială declanşată în 2008 de falimentul Lehman Brothers. „Capitalul în Secolul 21“ aduce, la momentul potrivit, o contribuţie importantă la discuţie. Piketty reuşeşte să demonstreze o problemă persistentă a sistemului, însă nu propune o soluţie realistă. „Reforma“ gândită de economistul francez presupune o taxă globală pe capital fără a lua în calcul alte căi de ieşire, precum accelerarea creşterii economice.

    Autorul nu dezbate pe larg avantajele şi dezavantajele soluţiei propuse, ignorând posibilele efecte negative asupra investiţiilor sau inovării. De asemenea, Piketty se concentrează pe taxarea superbogaţilor, fără a lua în calcul posibile măsuri care ar lărgi baza de deţinători ai capitalului. Taxele asupra capitalului îşi au locul într-un sistem coerent de politici economice, însă nu pot reprezenta principalul pilon al unui sistem care să asigure prosperitatea la scară largă.

  • ICEEfest 2014, în cifre: 54 de companii majore, 72 de speakeri şi peste 30 de ore de know-how

    În total vor fi 22 de sesiuni, care acoperă teme precum tendinţele globale şi regionale, prezentate de mari playeri precum Yahoo, Facebook, Google, Twitter, Microsoft şi specializari concrete precum e-commerce şi performance marketing; conţinut online, content de brand şi storytelling (cu Der Spiegel, BBC, Forbes, UpComing şi alţi jucători importanţi); programmatic trading şi automatizarea vânzării şi cumpărării de publicitate online (AppNexus, Xaxis, Nugg.ad, DataXu etc), la care se adaugă mobile marketing (Windows Phone, Shazam etc), start-ups şi alte subiecte la zi.

    Peste 30 de ore vor totaliza sesiunile de pe scenele ICEEfest, fiind asteptaţi peste 1.500 de participanţi din 9 ţări.

    Mari agenţii de publicitate, jucători importanţi din industria digitală şi sute de specialişti vor veni pentru ICEEfest, care are şi o parte distractivă constând în premiile IAB MIXX Awards, petreceri, spectacole de stand-up comedy, precum şi seara filmului viral “Viral Movie Night”.

    ICEEfest este organizat deThinkDigital, în parteneriat cu Orange. Festivalul a ajuns anul acesta la cea de-a 3-a ediţie şi se va desfăşura din nou la Grand Cinema&More din cadrul Băneasa Shopping City, joi 12 şi vineri 13 iunie, săptămâna aceasta.

    Ultimele bilete disponibile se găsesc pe site-ul oficial al evenimentului: www.ICEEfest.com

  • STUDIU: Creşterea numărului de milionari din China a încetinit puternic anul trecut

     Avansul foarte lent al numărului bogaţilor sugerează că încetinirea creşterii PIB al Chinei a ajuns şi la vârful economiei, scrie CNBC.

    În comparaţie, numărul milionarilor din SUA a crescut cu 640.000 anul trecut, la un total de 9,63 milioane, conform unui studiu separat al Spectrem Group. Spectrem defineşte milionarii ca persoane care deţin active pe care le pot investi cu valoare mai mare de 1 milion de dolari.

    În China, numărul persoanelor cu avere de peste 16 milioane de dolari a urcat cu 4%, la 67.000, potrivit Hurun.

    Din cei 100.000 de noi milionari, 30.000 sunt din Shanghai, 17.000 din Guangdong, iar 15.000 din Beijing.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Business Magazin a lansat catalogul “100 Tineri Manageri de Top”

    Ediţia din 2014, care a fost lansată în 20 mai în cadrul Galei Business Magazin Tineri Manageri de Top, în prezenţa a peste 500 de invitaţi, cuprinde 100 de nume care au punctat excelenţa şi care au câştigat pariul cu performanţa. Mai mulţi manageri şi antreprenori în jurul vârstei de 30 de ani au intrat în acest an în ediţia a noua a catalogului.

    Catalogul nu este un top, ci o expunere a câştigătorilor unei competiţii bazată pe dedicare, curaj şi muncă susţinută şi este o foarte bună modalitate prin care publicul cititor pasionat de mediul business află despre tinerii  în care stă relansarea României – oamenii aflaţi acum între 30 şi 50 de ani sunt exact prima generaţie matură a României de după 1990.

    Managerii prezentaţi în catalog activează în servicii financiare, IT&C, în industrie şi comerţ, iar acestora li se adaugă antreprenorii. Toţi aceştia formează noua generaţie de lideri pe care Business Magazin mizează pentru viitorul economic al ţării în anii următori.

    Împreună cu ediţia 2014, revista a adunat 900 de tineri manageri şi antreprenori care s-au remarcat prin iniţiativă, performanţă şi profesionalism.

    Catalogul “100 Tineri Manageri de Top” reprezintă o sursă de informare pentru top manageri, HR manageri, experţi în resurse umane, consultanţi, manageri de marketing şi vânzări, manageri financiari şi un etalon pentru tinerii aflaţi la început de carieră. Toţi aceştia, precum şi toţi cei interesaţi de zona dedicată afacerilor pot achiziţiona catalogul din reţelele de distribuţie Inmedio şi Relay, începând cu data de 26 mai, iar ulterior de pe www.bmag.ro.
     

    Despre Business Magazin

    Business Magazin  este revista de business care, într-o manieră clară şi accesibilă, prezintă evenimentele cu adevărat relevante din mediul de afaceri din România şi din lume. De 10 ani evenimentele ce au impact asupra economiei şi mediului de afaceri românesc sunt reflectate cu acurateţe în analizele Business Magazin, iar premiile obţinute în aceşti ani sunt o recunoaştere a valorii brandului. Business Magazin este revista care aduce valoare la purtător.

  • Marele mister al managerilor de fonduri de hedging din SUA: de ce câştigă atât de mult?

    ÎN FRUNTEA LISTEI DIN ACEST AN, POTRIVIT INSTITUTIONAL INVESTOR ALPHA, SUNT PATRU PERSONAJE CUNOSCUTE BINE ÎN LUMEA FINANCIARĂ: David Tepper, manager la Appaloosa Management, cu 3,5 miliarde de dolari; Stephen Cohen, de la SAC Capital, cu 2,4 miliarde de dolari; John Paulson, de la Paulson & Co., cu 2,3 miliarde de dolari, şi James Simons, de la Renaissance Technologies, cu 2,2 miliarde de dolari.

    Aceste cifre şi cele prezentate de alte publicaţii sunt estimări bazate pe mărimea fondurilor şi randamentul din anul încheiat, scrie revista americană The New Yorker. Industria fondurilor de hedging este secretoasă. Persoane precum Tepper şi Paulson nu dau anunţuri la ziar că le-a crescut averea cu câteva miliarde. Chiar dacă cifrele nu sunt certe, nici măcar avocaţii foarte bine plătiţi ai fondurilor nu contestă că unele dintre acestea generează profituri uriaşe pentru investitori şi manageri.

    Din când în când această situaţie stârneşte mânia oamenilor obişnuiţi.

    Suma totală de 21,1 miliarde de dolari acumulată anul trecut de primii 25 de manageri de fonduri în funcţie de câştiguri depăşeşte salariile cumulate ale tuturor educatorilor angajaţi în grădiniţele din SUA, notează portalul american Vox. Economistul Paul Krugman a profitat de ocazie şi a cerut taxe mai mari pentru administratorii de fonduri de hedging.

    CUM CÂŞTIGĂ ATÂT DE MULŢI BANI? Mai clar, de ce investitorii în fondurile de hedging – cei ai căror bani sunt riscaţi pentru obţinerea de profit – continuă să le permită managerilor de fonduri să le impună termeni oneroşi? În urmă cu câţiva ani, managerii afirmau că îşi câştigă banii asigurând constant randamente peste cele ale pieţei, însă situaţia s-a schimbat. Timp de cinci ani consecutiv, randamentele fondurilor de hedging s-au situat sub cele ale bursei.

    Anul trecut a fost chiar unul foarte dificil pentru fonduri. Indicele S&P 500, compus din acţiunile unora dintre cele mai importante companii listate în SUA, a avut un an foarte bun, cu un randament de 32%. Potrivit Bloomberg, randamentul net, după comisioane, asigurat de fondurile de hedging s-a situat la 7,4%. Diferenţa de aproape 25% este enormă.

    NVESTITORII ÎN FONDURI AU FOST JUPUIŢI. Investitorii acestor fonduri au plătit, însă, sume mari de bani şi pentru aceste rezultate foarte slabe, scrie The New Yorker. Un american poate investi prin orice firmă mare de brokeraj pentru un comision anual de 0,1%. La fiecare 100.000 de dolari investiţi, plăteşte 100 de dolari. La investiţia într-un fond de hedging important se cere de obicei plata unui comision de management de circa 2.000 de dolari pentru fiecare 100.000 de dolari, la care se adaugă „un comision de performanţă„ de 20%. Procentajele fac parte dintr-o formulă, „2-20„, devenit standard în industrie. Şefii de fonduri de hedging din vârful topului câştigurilor personale s-au descurcat considerabil mai bine decât media.

    Dar nici măcar aceştia nu au depăşit piaţa pe ansamblu cu prea mult. Cifre exacte nu sunt disponibile, însă au fost publicate estimări. Fondurile de top ale Appaloosa, firma lui David Tepper, au obţinut un randament de 42%. Un fond al lui Paulson a câştigat peste 60%, dar firma sa are şi fonduri care nu au mers la fel de bine. Aceştia sunt însă cei cu rezultatele cele mai bune. În multe cazuri, managerii de fonduri au încasat sute de milioane de dolari chiar dacă nu au depăşit piaţa decât cu puţin.

    Din cauza comisioanelor ridicate şi a sumelor de miliarde de dolari pe care le au în administrare, unii manageri pot obţine câştiguri mari chiar dacă obţin randamente mai mici decât cele ale indicilor folosiţi ca referinţă.

  • Planuri pentru locul întâi. Pariul Daimler pentru a reveni în top

    Segmente noi de clienţi. Asta caută grupul german Daimler, după ce managementul companiei a înţeles că identificarea acestora este cea mai sigură cale de a creşte sănătos cifrele de vânzări. Nemţii de la Daimler au lansat în 2014 noul model din clasa V, un vehicul de nouă locuri mai luxos decât generaţia Viano şi destinat mai ales persoanelor fizice: familii numeroase şi pasionaţi de sport. Clasa V este unul dintre cele 13 modele fără predecesor care vor fi lansate până la finele deceniului şi ar urma să ducă steaua cu trei colţuri pe locul întâi la nivel mondial.

    Mercedes-Benz va lansa până în 2020 un număr de 13 modele complet noi, fără predecesor. Un exemplu este şi modelul Citan, lansat anul trecut, o autoutilitară de mici dimensiuni construită în parteneriat cu Renault, care nu exista până la acel moment în portofoliul Daimler. „De douăzeci de ani îmi doream maşina asta, iar clienţii mă tot întrebau când va apărea„, spunea la lansarea lui Citan Steffen Lucas, atunci director de vânzări al Mercedes-Benz Vans.

    Pe segmentul său Citan trebuie să ajungă la o cotă de piaţă de 5%, ceea ce înseamnă câteva zeci de mii de vehicule suplimentare vândute anual. Daimler vrea să revigoreze, de asemenea, gama Clasa C, cel mai bun motor de vânzări al companiei. Modelul coupé cu patru uşi CLA, lansat anul trecut, a contribuit semnificativ la creşterea popularităţii mărcii germane în rândul consumatorilor mai tineri. „CLA a ajutat Mercedes să se extindă dincolo de generaţia născută după război, către generaţiile X şi Y.

    A redus cu zece ani vârsta medie a clienţilor faţă de modelul entry anterior, Clasa C„, comentează pentru Bloomberg un analist al Frost & Sullivan. După acelaşi model, clasa V vrea să ducă modelul de nouă locuri, deja consacrat între clienţii de flote ai Viano, înspre consumatorii de turisme.

    V preia multe dintre caracteristicile claselor soră C şi S şi se deosebeşte de Viano prin confortul şi facilităţile suplimentare oferite pasagerilor. Strategia de marketing a nemţilor este să adreseze noul produs familiilor cu mulţi copii, pasionaţilor de sport, dar şi segmentului de business, în mare parte hoteluri şi companii care transportă persoane în regim VIP.

    De aceea, Daimler a prezentat clasa V pe un traseu pornit de la aeroportul din Hamburg către insula Sylt, un loc în care familiile din nordul Germaniei îşi petrec vacanţele şi, totodată, o destinaţie căutată de iubitorii de golf. Dintre cele trei publicuri-ţintă, cel al transportului de persoane VIP este cel care va genera cererea cea mai mare în România, dat fiind că apetitul familiilor pentru maşini spaţioase se îndreaptă mai ales spre SUV-uri, iar pasionaţii de sport nu reprezintă o nişă sustenabilă.

    Clasa V este unul dintre ingredientele prin care oficialii de la Stuttgart vor să recâştige până la sfârşitul deceniului primul loc în topul vânzărilor de automobile premium la nivel mondial, pierdut în 2005 de Mercedes în favoarea BMW. Preţurile noului model pornesc de la 37.000 de euro pentru motorizarea 220 CDI şi pot trece de 40.000 de euro pentru V250, cu TVA inclus.

    Lansarea pe piaţă este programată la finalul lunii iunie, modelul fiind iniţial disponibil cu ampatament lung şi lungimea caroseriei de 5,14 metri. Modelul compact şi cel extralung vor fi disponibile în a doua parte a anului.

  • Autorităţile vor tipări 20.434.307 buletine de vot pentru alegerile europarlamentare

     Cifrele sunt prezentate într-o informare privind stadiul pregătirii alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2014, discutată, miercuri, în Guvern.

    “Guvernul a primit informarea săptămânală asupra stadiului pregătirii alegerilor pentru Parlamentul European. În săptămâna care a trecut, cel mai important eveniment a fost începerea campaniei electorale, în ziua de 25 aprilie 2014. A fost stabilit necesarul de 93.610 bucăţi ştampile cu menţiunea Votat. Vor fi tipărite 20.434.307 buletine de vot şi vor fi imprimate 17.849.496 timbre autocolante cu menţiunea Votat”, se arată în comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro