Tag: carti

  • Un român a publicat 10 cărţi în România fără succes, iar prima publicată în Marea Britanie îl va transforma în milionar

     
    Romanul de mister The Book of Mirrors (Cartea Oglinzilor) a românului stabilit în Marea Britanie Eugen Chirovici va fi publicat simultan în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii în ianuarie 2017, iar într-un interval de aproximativ şase luni după această dată şi în celelalte ţări care au cumpărat drepturile de publicare (Germania, Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Olanda, Brazilia, Israel, Rusia, Japonia, China, Ungaria, Cehia, Polonia, Grecia, Danemarca, Finlanda, Suedia, Norvegia şi Indonezia), potrivit informaţiilor publicate de autor pe pagina sa personală de Facebook. Cartea va fi publicată în România de editura Rao în februarie 2017, după cum arată şi informaţiile de pe pagina editurii.
     
    Romanul de mister The Book of Mirrors (Cartea Oglinzilor), ar putea să îl transforme pe românul Eugen Chirovici în milionar, potrivit publicaţiei britanice The Guardian. 
     
    Jurnaliştii de la The Guardian redau povestea românului: Eugen Chirovici s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu doar trei ani; acolo, la prima sa încercare de a scrie un roman în limba engleză, a devenit o senzaţie globală. 
     
    Chirovici are 52 de ani şi a scris 10 cărţi de mister în România în ultimele două decenii. Potrivit The Guardian, această piaţă era mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exlusiv din activitatea de scriitor, astfel că a fost şi jurnalist. Acum, specialiştii din întreaga lume se aşteaptă ca Eugen Chirovici să ajungă milionar (”să ajungă la venituri de şapte cifre” – este formularea folosită de jurnaliştii britanici) doar din negocierile legate de publicarea romanului.
     
    ”Nu sunt sigur dacă realizez ceea ce se întâmplă. Este copleşitor şi neaşteptat”, spune Eugen Chirovici în interviul acordat jurnaliştilor britanici.
     
    Autorul, care se semnează ”EO Chirovici” este reprezentat de prima agenţia care a acceptat să lucreze cu el – Peters Fraser şi Dunlop (PFD), după ce a fost respins de şase alţi agenţi din Statele Unite ale Americii. În articolul publicat de The Guardian, el rememorează respingerile: ”Nu au explicat de ce.”
     
    ”The Book of Mirrors este un roman de mister cu un conflict extrem de bun (…). Este un roman incredbibil, sofisticat. Nu ai şti niciodată că a fost scris de o persoană a cărei limbă vorbită nu este engleza”, spune Rachel Mills, de la PFD.
     
    Acţiunea romanului se petrece în zilele noastre şi redă povestea din spatele uciderii unui profesor carismatic al universităţii Princeton, la finalul anilor ’80. Romanul începe cu primriea de către un agent de literatură din New York a unui manuscris parţial, ce poartă numele Cartea Oglinzilor. Autorul manuscrisului – student la Princeton la momentul crimei – oferă câteva indicii referitoare la cel care a săvârşit crima. Scriitorul moare înainte ca agentul să afle mai multe pe această temă şi începe căutarea ucigaşului. ”Începutul cărţii este foarte bun. Există şi o scrisoare alăturată manuscrisului, în care autorul spune că acest manuscris îţi va spune ce se va întâmpla cu adevărat”
     
    Chirovici a mai spus că inspiraţia lui în literatură este ”foarte clasică” şi îi include pe Ernest Hemingway, John Steinbeck şi William Goulding.
     
    El s-a mutat în Marea Britanie deoarece fiul său studiază la universitatea Cardiff, iar soţia sa este analist financiar. ”Intenţia mea a fost să devin un scriitor în regim full time.”
  • Un român a publicat 10 cărţi în România fără succes, iar prima publicată în Marea Britanie l-a transformat în milionar

    Jurnaliştii de la The Guardian redau povestea românului (într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015): Eugen Chirovici s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu doar trei ani; acolo, la prima sa încercare de a scrie un roman în limba engleză, a devenit o senzaţie globală. 
    Cartea sa a fost preluată de publisheri din 23 de ţări – cu licitaţii pentru publicarea acesteia de până la 11 edituri în fiecare teritoriu.
     
    Chirovici are 51 de ani şi a scris 10 cărţi de mister în România în ultimele două decenii. Potrivit The Guardian, această piaţă era mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exlusiv din activitatea de scriitor, astfel că a fost şi jurnalist. Acum, specialiştii din întreaga lume se aşteaptă ca Eugen Chirovici să ajungă milionar (”să ajungă la venituri de şapte cifre” – este formularea folosită de jurnaliştii britanici) doar din negocierile legate de publicarea romanului.
     
    ”Nu sunt sigur dacă realizez ceea ce se întâmplă. Este copleşitor şi neaşteptat”, spune Eugen Chirovici în interviul acordat jurnaliştilor britanici.
     
    Autorul, care se semnează ”EO Chirovici” este reprezentat de prima agenţie care a acceptat să lucreze cu el – Peters Fraser şi Dunlop (PFD), după ce a fost respins de şase alţi agenţi din Statele Unite ale Americii. În articolul publicat de The Guardian, el rememorează respingerile: ”Nu au explicat de ce.”
     
    ”The Book of Mirrors este un roman de mister cu un conflict extrem de bun (…). Este un roman incredbibil, sofisticat. Nu ai şti niciodată că a fost scris de o persoană a cărei limbă vorbită nu este engleza”, spune Rachel Mills, de la PFD.
     
    Acţiunea romanului se petrece în zilele noastre şi redă povestea din spatele uciderii unui profesor carismatic al universităţii Princeton, la finalul anilor ’80. Romanul începe cu primriea de către un agent de literatură din New York a unui manuscris parţial, ce poartă numele Cartea Oglinzilor. Autorul manuscrisului – student la Princeton la momentul crimei – oferă câteva indicii referitoare la cel care a săvârşit crima. Scriitorul moare înainte ca agentul să afle mai multe pe această temă şi începe căutarea ucigaşului. ”Începutul cărţii este foarte bun. Există şi o scrisoare alăturată manuscrisului, în care autorul spune că acest manuscris îţi va spune ce se va întâmpla cu adevărat”
     
    Chirovici a mai spus că inspiraţia lui în literatură este ”foarte clasică” şi îi include pe Ernest Hemingway, John Steinbeck şi William Goulding.
     
    El s-a mutat în Marea Britanie deoarece fiul său studiază la universitatea Cardiff, iar soţia sa este analist financiar. ”Intenţia mea a fost să devin un scriitor în regim full time.”
  • Este unul dintre cei mai bine plătiţi bucătari din lume deşi nu deţine niciun restaurant

    Rachel Ray este singurul bucătar de pe lista Forbes a celor mai bine plătiţi chefi din lume, încasând 25 de milioane de dolari, deşi nu are niciun restaurant. Publicaţia americană publicând topul în 2012. În prezent, averea lui Ray este estimată la 60 de milioane de dolari.

    Ea a reuşit să-şi strângă averea cu ajutorul cărţilor de reţete şi emisiunilor TV. Rachael Ray s-a născut în Glens Falls, New York, mama sa fiind de origine italiană, iar tatăl de origine franceză/scoţiană. Mama sa a administrat mai multe restaurante şi iubirea pentru mâncare a pornit în familie. După şcoală a lucrat în mai multe locuri precum vânzător de dulciuri la Macys, administrator al unui bar, apoi a deschis o piaţă de produse.

    Lui Ray i-a venit ideea pentru scrierea primei sale cărţi “30 minute meals” după ce a văzut că oamenii nu doreau să-şi dedice mult timp gătitului. În cartea lansată în 1999, ea oferă multe reţete simple ce pot fi realizate de oricine. Au apărut apărut oameni care i-au criticat tehnica de gătit, însă ea a susţinut că “nu am pregătire formală. Nu sunt un chef”.

    În 2001 a debutat pe TV la Food Network cu emisiunea “30 minute meals” care s-a încheiat în 2012. În 2005 a fost de acord să conducă show-ul TV Rachael Ray, iar apariţiile în “The Oprah Winfrey Show”, fapt care i-a propulsat cariera.

    Până în prezent, Rachael Ray a publicat 27 de cărţi şi a apărut în mai multe emisiuni televizate. Ray a câştigat 3 Emmy-uri în 2006 pentru emisiunea 30 minute meals, în 2008 pentru Rachael Ray Show şi în 2009 pentru aceeaşi emisiune. 

    Gordon Ramsay are o avere estimată de 118 milioane de dolari, Jamie Oliver în jur de 235 milioane de dolari, iar Allan Wong are o avere estimată de 1,1 miliarde de dolari, deşi deţine doar 3 restaurante.

     

  • Este unul dintre cei mai bine plătiţi bucătari din lume deşi nu deţine niciun restaurant

    Rachel Ray este singurul bucătar de pe lista Forbes a celor mai bine plătiţi chefi din lume, încasând 25 de milioane de dolari, deşi nu are niciun restaurant. Publicaţia americană publicând topul în 2012. În prezent, averea lui Ray este estimată la 60 de milioane de dolari.

    Ea a reuşit să-şi strângă averea cu ajutorul cărţilor de reţete şi emisiunilor TV. Rachael Ray s-a născut în Glens Falls, New York, mama sa fiind de origine italiană, iar tatăl de origine franceză/scoţiană. Mama sa a administrat mai multe restaurante şi iubirea pentru mâncare a pornit în familie. După şcoală a lucrat în mai multe locuri precum vânzător de dulciuri la Macys, administrator al unui bar, apoi a deschis o piaţă de produse.

    Lui Ray i-a venit ideea pentru scrierea primei sale cărţi “30 minute meals” după ce a văzut că oamenii nu doreau să-şi dedice mult timp gătitului. În cartea lansată în 1999, ea oferă multe reţete simple ce pot fi realizate de oricine. Au apărut apărut oameni care i-au criticat tehnica de gătit, însă ea a susţinut că “nu am pregătire formală. Nu sunt un chef”.

    În 2001 a debutat pe TV la Food Network cu emisiunea “30 minute meals” care s-a încheiat în 2012. În 2005 a fost de acord să conducă show-ul TV Rachael Ray, iar apariţiile în “The Oprah Winfrey Show”, fapt care i-a propulsat cariera.

    Până în prezent, Rachael Ray a publicat 27 de cărţi şi a apărut în mai multe emisiuni televizate. Ray a câştigat 3 Emmy-uri în 2006 pentru emisiunea 30 minute meals, în 2008 pentru Rachael Ray Show şi în 2009 pentru aceeaşi emisiune. 

    Gordon Ramsay are o avere estimată de 118 milioane de dolari, Jamie Oliver în jur de 235 milioane de dolari, iar Allan Wong are o avere estimată de 1,1 miliarde de dolari, deşi deţine doar 3 restaurante.

     

  • Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

    Undeva în Pigalle se află restaurantul Petrelle, despre care cunoascătorii spun că este locul unde preşedinţii Franţei vin cu prietenele apropiate. Restaurantul este creaţia lui Jean-Luc Andre, chef dar şi proprietar de galerie de artă, şi oferă o experienţă culinară VIP, într-un decor extrem de personal şi interesant.

    VEZI AICI CUM ARATA RESTAURANTUL

    Meniul este scris de mână de Jean-Luc, iar mâncărurile sunt din produse organice 100%. Restaurantul este împodobit cu fresce, iar în decor sunt o mulţime de obiecte deosebite, dar şi cărţi. Din personal fac parte şi căţelul Fernando şi pisica Racaillou.

  • Cele mai bune cărţi de afaceri din 2016

    Vă prezentăm rezumatele celor mai bune cărţi de afaceri publicate în anul 2016, dintre cele recenzate în redacţie.

    Teoria ghionturilor

    Iată o carte care face parte din ceea ce aş numi volume recuperate, asta pentru că „Nudge“ a apărut în urmă cu opt ani, generând – este adevărat, nu singură – chiar o teorie a ghionturilor, valabilă în stiinţele comportamentale, în politică şi în economie. Principalul driver al teoriei a fost British Behaviourial Insights Team, sau Nudge Unit, organizaţie care a avut misiunea de a aplica teoria ghionurilor în politicile guvernamentale şi în servicii, dar şi să reducă cheltuielile bugetare din Marea Britanie. „Nudge“ a generat şi un blog, activ între 2008 şi 2011, şi, cel mai important, a pus umărul la apariţia economiei comportamentale. Cartea este scrisă de Richard Thaler, economist şi profesor de ştiinţe comportamentale în Chicago, şi de Cass Sunstein, profesor de jurisprudenţă la Universitatea din Chicago (ultimul a făcut parte şi din cabinetul preşedintelui Obama). Singura recomandare pe care o pot face este să citiţi cartea, chiar dacă între data scrierii şi cea a apariţiei în limba română lumea a primit câteva ghionturi serioase din partea crizei economice (care, de altfel, sunt analizate într-o oarecare măsură în carte, cel puţin criza imobiliară din 2007 – 2008).

    În esenţă, „Nudge“ dărâmă mitul lui homo economicus, care ia mereu cele mai bune decizii; homo sapiens, insul obişnuit, comite erori pentru că face tot felul de asocieri şi este influenţat şi de contextul social. Sau, altfel spus, oamenii sunt neinformaţi, lipsiţi de voinţă, inconsistenţi şi leneşi, incapabili să reziste în faţa tentaţiilor de astăzi chiar dacă mâine ar fi recompensaţi. Şi reacţionează cumva aiurea: exemplul clasic, folosit în „Nudge“, este cel al muştelor pictate în centrul pisoarelor aflate în aeroportul din Amterdam, care au îmbunătăţit considerabil precizia utilizatorilor, dar şi condiţiile de igienă.

    O istorioară care poate părea uşor trivială, dar care păstrează şi ilustrează cât se poate de bine modul în care trebuie administrate ghionturile: păstrând libertatea alegerii, dar intervenind destul de ferm în actul alegerii, o formă de paternalism soft şi destul de neintruziv. „Lăcomia şi corupţia au contribuit la declanşarea crizei, dar simpla slăbiciune a naturii umane a jucat şi ea un rol esenţial. Nu vom putea să ne apărăm de crize viitoare dacă spumegăm împotriva lăcomiei, a corupţiei şi fărădelegii fără a ne uita în oglindă şi fără a înţelege efectele potenţial devastatoare ale raţionalităţii limitate, ale problemelor de autocontrol şi ale influenţelor sociale“, ne avertizează Thaler şi Sunstein, oamenii care vor să ne aducă aminte că suntem oameni şi ne învaţă să trăim şi să acceptăm asta.

    Romanul finanţelor şi al contabilităţii

    Contabilitatea poate fi pentru muritorii de rând mai înspăimântătoare decât algebra, aşa că în momentul în care cineva vine şi explică, dintr-o perspectivă pragmatică, cu răbdare şi talent, cum trebuie să citeşti un bilanţ sau să interpretezi rapoartele financiare anuale, la ce date trebuie să fii atent şi care este semnificaţia acestora, nu poţi decât să saluţi acest demers.

    Să o salutăm dară pe Tina Celnicu, fost CFO, financiar controller şi treasury manager în multinaţionale şi în companii antreprenoriale, de genul Fiberxnylon, Holcim, Interhome, Diamedix, dar şi consultant de business. Dacă veţi căuta pe internet, veţi găsi recomandări de genul „se citeşte ca o carte poliţistă”, pentru că lucrarea Tinei Celnicu combină seriozitatea expertului cu talentul povestitorului, iar aventura lui Martin, eroul volumului de contabilitate aplicată, în lumea antreprenoriatului are ceva din munca unui detectiv, dar un detectiv căzut pe mâna unui senior înţelept, care îl călăuzeşte în aventura sa. Martin porneşte o mică afacere şi descoperă modul în care trebuie să se ocupe şi să citească cifrele din rapoartele financiare.

    Care este treaba cu pantofii?, veţi întreba. Un pantof este contabilitatea afacerii, iar celălalt este partea de finanţe. „Sunt pantofii aceia pe care ne putem baza, potriviţi pentru şoselele multinaţionalelor, dar şi pentru uliţele neasfaltate ale start-up-urilor. Purtând aceşti pantofi, Martin şi Ariadna, secondaţi de Lucia şi Andrei, au reuşit să călătorască prin lumea afacerilor cu mult mai multă naturaleţe. Ei sunt acum mai dispuşi să pună întrebări despre cifre, mai puţin stânjeniţi de tabele şi formule, mai capabili să vadă businessul pe de-a întregul”, explică Tina la finalul volumului. Tina Celnicu vine cu un demers unic şi special pe piaţa românească, o carte care explică mult mai bine decât un manual tocmai domeniile care par cel mai puţin accesibile din administrarea unei afaceri.

  • V-aţi închipuit vreodată cum ar fi să dormiţi printre cărţi? Această bibliotecă s-a transformat în hotel – GALERIE FOTO

    Oaspeţii hotelului Book and Bed Kyoto pot dormi în paturi amenajate în interiorul librăriei, putând să aleagă lectura de seară dintre cele peste 5.000 de exemplare.

    Este, cu siguranţă, locul ideal pentru iubitorii de cărţi; preţul pleacă de la 39 de dolari pe noapte.

  • V-aţi închipuit vreodată cum ar fi să dormiţi printre cărţi? Această bibliotecă s-a transformat în hotel – GALERIE FOTO

    Oaspeţii hotelului Book and Bed Kyoto pot dormi în paturi amenajate în interiorul librăriei, putând să aleagă lectura de seară dintre cele peste 5.000 de exemplare.

    Este, cu siguranţă, locul ideal pentru iubitorii de cărţi; preţul pleacă de la 39 de dolari pe noapte.

  • Cum s-a îmbogăţit această femeie învingând bărbaţii la propriul lor joc

    Cathy “Cat” Hulbert este cunoscută în lumea poker-ului şi a gamblingului şi chiar a fost numită de Game Show Network ca fiind “cea mai bună femeie parior de pe Pământ”. De asemenea, a fost prima femeie care a devenit jucătoare profesionistă de blackjack.

    În timpul facultăţii Hulbert obişnuia să joace cărţi şi acolo şi-a dezvoltat abilităţile. Astfel şi-a folosit talentul pentru a-şi finanţa studiile. Imediat după absolvire a început să lucreze la New York State Senate însărcită să redacteze rapoarte fiscale, apoi a trecut la oficiul de presă al instituţiei. Totuşi, simţea că munca nu i se potrivea, aşa că a renunţat şi a decis să se mute la Las Vegas în încercarea de a deveni o jucătoare profesionistă de poker. I-a luat 15 zile să ajungă acolo şi a cheltuit 1600 de dolari. S-a angajat imediat ca un dealer la o masă de blackjack unde a observat un comportament al unuia dintre pariori. Acesta făcea parte din echipa “The Czechs” care se ocupau cu număratul cărţilor la jocurile de blackjack.

    Cathy a fost fascinată şi a devenit membru al echipei între 1960 şi 1970. Perioadă când a  câştigat sume importante, dar a fost prinsă şi i-a fost interzisă intrarea în 150 de cazinouri din întreaga lume. De asemenea, a fost arestată de 50 de ori încercând să intre în cazinouri. A călătorit mult prin Europa pentru a putea juca blackjack, dar stilul de viaţă a obosit-o.A trebuit să se reprofileze.

    A jucat o perioadă la sloturi, dar acolo nu erau foarte mulţi bani şi s-a întors la poker. A jucat timp de trei ani fără să realizeze ceva memorabil, apoi i-a întâlnit în 1986 pe David Heyden şi Rick Greider, doi dintre cei mai buni jucători de poker Texas Holdem (7 carti). A învâţat foarte multe de la ei şi tot atunci şi-a dat seama ce uşor pot fi manipulaţi bărbaţii. A fost singura femeie inclusă în clasamentul celor mai buni jucători de poker din lume şi chiar a obţinut premiul prestigios, World Series of Poker Bracelet în 1993.

    “Jucam poker cinci zile pe săptămână şi aveam un weekend normal. Ajungeam la cazino pe la 12 şi, dacă pierdeam, nu plecam mai târziu de 8 seara”, mărturiseşte ea. “E foarte greu să te ridici de la masă când pierzi, sper să mai joci puţin până când măcar ajungi pe zero, dar niciodată nu se întâmplă.”

    A scris şi o carte numită “Outplaying the Boys: Poker Tips for Competitive Women”, adresată femeilor, prin intermediul căreia oferă sfaturi care le-ar putea ajuta să învingă bărbaţii la poker. Ea a declarat pentru BBC că ” dacă eşti frumoasă bărbaţii vor fi distraşi de frumuseţea ta şi se vor gândi la moduri prin care vor putea să se culce cu tine, iar asta ar putea fi un avantaj pentru tine”. Ea a mai spus că unele femei pot apela la natura paternală a bărbaţilor, însă “eu am aură arogantă. La mine nu a funcţionat. Dacă un bărbat nu vede o frică în ochii unei femei atunci asta p sa-l înnebunească şi dorinţa lui de a te învinge devine şi mai mare”.

    “Cred cu tărie că femeile sunt mai bune la poker decât bărbaţii. Au firi mai predispuse la reflecţie, sunt mai intuitive şi femeile au mai multe “paravane” la dispoziţie”, mai spune ea.