Tag: California

Sunt multe modalităţi de a face o impresie proastă într-o ţară străină, iar Martin, un tip de 24 de ani din California, a ales una dintre metodele cu cele mai mari şanse de a-i supăra pe localnicii oraşelor vizitate. Tânărul militar american, mare iubitor de distracţie, şi-a propus să colinde Europa şi a pornit la drum înarmat doar cu recenzii foarte bune. Aşadar, nu a stat pe gânduri, ci a petrecut pe străzile din Barcelona, într-un apartament de vacanţă din Ibiza şi pe un iaht de unde muzica răsuna în noapte. A doua zi dimineaţa are de gând să plece la Praga, dar mai întâi vrea să-şi facă drum şi prin Berlin, pentru a participa la faimoasa petrecere de băut dintr‑un club în altul – Original Berlin Pub Crawl.

Martin, care poartă încălţări cu lumini intermitente, a băut deja patru beri şi două shoturi de tequila pentru a prinde curaj. Original Berlin Pub Crawl este un fel de excursie cu ghid în trei pub-uri şi un club, unde se testează diversele tipuri de băuturi specifice. The Pub Crawl începe în fiecare seară la ora 10 la un hostel de lângă Alexanderplatz, unde participanţii îşi fac încălzirea – primesc câte un shot de lichior gratis pentru fiecare bere sau cocktail pe care îl beau. În al doilea pub distracţia trece la nivelul următor: petrecăreţii îşi toarnă alcool de mentă din sticlă direct în gură. Organizatorul, un om de afaceri irlandez stabilit în Berlin, oferă astfel de tururi în alte 12 oraşe europene. Grupul este relativ mic în ziua respectivă; mic însemnă totuşi în jur de 80 de persoane, iar în weekenduri numărul lor creşte vertiginos, depăşind 200 de amatori de astfel de distracţii. Printre aceştia se numără britanici minori care beau vodcă ieftină în timpul deplasării de la un pub la altul, americani încântaţi de faptul că alcoolul pe străzi este permis în Europa şi trei germani tatuaţi din Saxonia care fac concurs de râgâit.

Ajunşi în metrou, grupul se află în cea mai bună formă, iar „Olé, Olé, Olé” este cea mai inofensivă melodie pe care o interpretează; se poate spune că suporterii de fotbal sunt îngeri în comparaţie cu aceşti oameni. Astfel de evenimente cimentează reputaţia de oraş al petrecerii pentru Berlin, iar în acelaşi timp îi deteriorează imaginea. „Exact genul acesta de activităţi nu ni le dorim. Este un coşmar”, spune Burkhard Kieker, şeful turismului din Berlin. În general este foarte greu să te înţelegi cu turiştii, iar de când excursiile spre destinaţii mai apropiate sau mai îndepărtate au devenit o distracţie naţională, locuitorii din toate oraşele populare se plâng de lipsa de ospitalitate din zonele în care locuiesc, tendinţă care a devenit din ce în ce mai accentuată. Afacerile oraşelor cu astfel de turişti sunt înfloritoare, din Asia, în America de Sud, chiar şi Europa, unde numărul turiştilor a crescut cu aproape 40% din 2005 până în 2014. Oraşele germane precum München au înregistrat chiar şi mai mulţi turişti în această perioadă, iar unele companii, precum retailerul de cafea Tchibo sau discounterul alimentar Aldi, şi-au crescut afacerile datorită tursimului. Promovarea este suţinută şi de companii precum Airbnb, care pune la dispoziţie cazări într-o piaţă deja suprasaturată. Spre exemplu, numărul de spaţii unde un turist poate să se cazeze este foarte mare în Paris, unde apartamentele disponibile sporesc cu aproape 50% numărul de locuri de cazare faţă de hoteluri.

Lucrurile se mişcă: pentru industria turismului, pentru călători şi pentru furnizorii de locuinţe. Dar localnicii sunt intrigaţi, mai ales în oraşele europene dens populate, acolo unde atracţiile sunt adesea concentrate într-o zonă de câţiva kilometri pătraţi, de pildă în Barcelona, Praga şi Salzburg. Destinaţiile turistice resimt mulţimile de turişti ca pe o boală; rezidenţii fug din acele zone, iar micile afaceri, cum ar fi brutăriile sau diversele magazine alimentare, dispar odată cu ei, fiind înlocuite cu magazine de suveniruri şi spaţii de schimb valutar. Cartiere din centrul oraşului au devenit din ce în ce mai pustii. Ceea ce prevestea scriitorul german Hans Magnus Enzensberger în urmă cu 60 de ani în tratatul său „O teorie a turismului” pare să se adeverească; el susţinea că turiştii, prin simpla lor prezenţă, ameninţă şi distrug exact ceea ce caută, adică originalitatea şi culoarea locală. Vizitatorul caută tot timpul noutatea, senzaţii tari şi atracţii, iar când ajunge la destinaţie îi ia din puritatea sa, din mister, şi o comercializează. Acesta este motivul pentru care turistul se află mereu în căutare de destinaţii necunoscute. Un exemplu concludent este Veneţia, un oraş care şi-a pierdut magia. Din 1980, populaţia a scăzut de la 120.000 la doar 60.000. În schimb, 80.000 de turişti individuali şi nave de croazieră vizitează oraşul zilnic. „Veneţia a fost în mare parte «mumificată» şi transformată într-un peisaj al unei cărţi poştale în mişcare”, a scris publicaţia Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Pentru a-şi proteja oraşul de la o soartă similară, locuitorii din oraşele europene se răzvrătesc. Cei mai hotărâţi sunt cei din Barcelona, unde boomul turistic a început odată cu Jocurile Olimpice din 1992. Capitala regiunii Catalonia s-a reinventat pentru evenimentul global, urbaniştii şi arhitecţii au construit clădiri futuriste şi o plajă lungă de nisip care a transformat comunitatea de pescuit Barceloneta într-un loc de joacă. Pentru a atrage vizitatorii, restaurantele de pe faleze şi din centru au afişe cu imaginile îmbietoare şi neoane aprinse. Însă, dincolo de plajă, pe străzile înguste ale Barcelonetei, locuitorii protestează împotriva mulţimilor de turişti agăţând la ferestre steagurile districtului lor, imagini ale unei bărci cu pânze şi un far pe un fond galben-albastru; la tot pasul pot fi văzute bannere cu sloganuri precum: „Nu avem apartamente pentru turişti!”. Au existat demonstraţii repetate de-a lungul anilor, începând cu anul 2014, după ce trei turişti italieni dezbrăcaţi s-au plimbat printr-un supermarket, bănuindu-se atunci că erau cazaţi în apartamente de vacanţă.