BusinessMagazin

Tag: atragere

  • Vă era dor de antreprenorul #şîeu? Ce mesaj a transmis din vacanţa în Bali: „Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez”

    Antreprenorul Ştefan Mandachi, fondatorul lanţului de restaurante Spartan, cunoscut însă mai ales pentru protestul său inedit prin construcţia unui metru de autostradă din Suceava, continuă să transmită mesaje referitoare la domeniile din România unde vede loc de îmbunătăţiri.

    De data aceasta a făcut câteva observaţii referitoare la potenţialul turismului românesc în timp ce se afla în vacanţă în Bali.

    Redăm mai jos o parte din mesajul lui Ştefan Mandachi, publicat pe pagina sa de Facebook recent:

    „Bali-i o insulă la capătul pământului. Undeva pe lângă Australia. Abia, abia o găseşti pe Google Maps. Ca să ajungi din Europa acolo faci cam 20 ore (plus-minus) cu tot cu escale. Am ajuns #şîeu aici.

    Am trândăvit ca un vierme câteva zile, apoi (defect profesional) am trecut la comparaţii, în stilul meu necruţător.
    Cu fiecare ţară nouă (sau veche) pe care o vizitez devin tot mai lucid. Constat cu tot mai multă acurateţe ce tâlhari nenorociţi au condus România. Cum şi-au bătut joc o mână de maniaci de o ţară cu un potenţial turistic uriaş!

    Azi am fost la Ubud, un fel de sat-oraş din Bali. Am vizitat o orezărie. Pe mine nu m-a lăsat cu gura căscată. Noroc de-un câine râios cu care m-am împretenit’. Prin preajmă mai era şi un parc (pe care ei îl alintau pădure, ca să atragă turişti) în care patrulau multe maimuţe. Şî câteva temple. Dar ce văd eu mai la vale? Colea’n sat au venit să investească cele mai luxoase lanţuri hoteliere din lume, Four Seasons şi Ritz.

    Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez. Adică, noi avem nestemate ca Bucovina, Transilvania, Delta Dunării şi ne mulţumim cu un pumn de turişti… Iar Bali, o insulă cu patru milioane de locuitori de la capătul globului, atrage anual vro’ 14 milioane de vizitatori. În Bali, templele (care nu te dau pe spate) construite relativ recent, magnetizează milioane de oameni iar noi ne scremem pentru câteva zeci de mii de turişti cu perle culturale din patrimoniul UNESCO, cu cetăţi medievale, mănăstiri vechi, urşi, lupi, munţi, etc.

    Deci o orezărie a putut crea o macro industrie cu sute de prăvălii prin care se generează miliarde de dolari… Dar ia’ să ne gândim că exact aceeaşi orezărie era la… Piatra Neamţ, de exemplu. Şi în loc de templele lor, avem mănăstirile din zona Neamţului. Îţi zic eu ce era: nimic. Pentru că nicio instituţie nu ar fi ajutat sau împins de la spate orezăria din Neamţ.

    În turismul din România e un talmeş balmeş, o degringoladă, o harababură contagioasă, un dezinteres monstruos. Nicio strategie de marketizare a ţării, nicio politică de promovare, nimic, nimic, nimic! Niciun străin nu află ceva relevant despre România în urma vreunei informări oficiale de la noi. Orice patron mediocru, care are un modest departament de marketing, ar putea face o campanie de promovare a ţării, înzecit mai bine decât o face guvernul. Ce mai la deal la vale, suntem luaţi de proşti de către nişte impostori!”

     

  • Cum a ajuns un profesor din Cluj să vândă, alături de fiica sa, croaziere de 6 milioane de euro

    “Am intrat pe al 15-lea an, creştem an de an şi ca birouri, şi ca vânzări, şi ca oameni şi sunt convins că suntem pe drumul cel bun”, descrie Ioan Băsea afacerea Croaziere.net, începută în urmă cu 14 ani în Cluj. Aceasta vinde vacanţe pentru linii de croazieră, atât în mod direct, cât şi prin intermediul agenţiilor de turism.
    ​Agenţiile sunt prezente în Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Braşov; antreprenorul vizează însă extinderea în alte două oraşe.
    „Am cam făcut de toate până la momentul acesta şi ideea mi-a venit gândindu-mă la fiica mea. Mi-am spus că pentru o domnişoară o agenţie de turism poate fi un bussines de perspectivă şi se pare că nu m-am înşelat”, descrie el modul în care a început afacerea Croaziere.net în 2005. Fiica sa, Casiana, este în prezent asociat în business, postură despre care tatăl său spune că „o prinde”.
    Înainte de această etapă însă, antreprenorul a acumulat o experienţă diversă, chiar şi în mediul universitar. „Am început cu o carieră universitară, după care am renunţat. Ca şi cadru didactic universitar, era moda anilor ’95-’96, când am început tot felul de mici/mari afaceri, de genul transport de marfă, en-gros alimentar cu distribuţie”, îşi descrie Băsea primele experienţe profesionale. Ulterior a aplicat pentru a emigra în Canada împreună cu familia, dar a fost respins. S-a întors apoi în business ca director de sucursală „la un mare SA din Bucureşti”, povesteşte el, din domeniul construcţiilor.
    Businessul cu croaziere a început cu vânzările directe, B2C (Business to Customer), în condiţiile în care, spune antreprenorul, la vremea la care şi-a început el afacerea, agenţiile de turism erau foarte circumspecte la acest tip de vacanţe: „Asta venea din faptul că produsul nu era cunoscut, este un produs cu o cantitate de informaţie tehnică mai ridicată”.
    Au pus la punct partea teoretică, respectiv acreditarea agenţiei, la  CLIA (The Cruise Lines International Association), un fel de for director a tot ce înseamnă linii, vase de croazieră, agenţii de croazieră acreditate, explică Băsea. Acreditarea este importantă întrucât în America, de pildă, pentru a putea vinde croaziere, trebuie să fii acreditat CLIA. Apoi au dus şi pregătirea lor teoretică mai departe şi au făcut un master de CLIA Academy, în Miami. „Am luat legătura cu americanii fiindcă industria este a americanilor, majoritatea liniilor de croazieră sunt linii americane, iar ei ne-au sugerat clar: pentru a vinde croaziere trebuie să fiţi specializaţi”, descrie el una dintre specificităţile acestui business.
    În acest moment, ei vând direct pentru circa 30 de linii de croazieră (operate de trei mari companii), iar preţul, potrivit antreprenorului, este „acelaşi şi în Botoşani, şi în Oradea, dar şi în Miami şi în San Francisco. Vindem la tarife impuse de linia de croazieră, iar aceasta ne cedează nouă anumite comisioane. Sunt anumite promoţii dedicate pieţei româneşti, unde tarifele sunt mai mici decât în alte pieţe”. Costul unei croaziere a scăzut şi poate porni, potrivit informaţiilor acordate de reprezentanţii afacerii, de la 300 de euro/persoană; cea mai scumpă croazieră vândută de Croaziere.net, un „grand-voyage” de 130 de zile –  a ajuns la 40.000 de euro.
    Cine cumpără însă croaziere? Potrivit lui Ioan Băsea, cei care cumpără cel mai mult sunt „first-cruiserii şi, să zicem, un pic vânători de last-minute-uri – cu toate că termenul nu este foarte adecvat, în croaziere nu vorbim de last-minute, vorbim de first-minute, de early-booking, cu minimum 6-8 luni înainte de navigare, asta garantează un tarif mai bun”. Ca segment de vârstă, sunt persoane cu vârste cuprinse între 15-16 ani şi 70-80 de ani, dar cea mai mare parte sunt cei de 40-50 de ani, „cei mai potenţi financiar”.
    Ioan Basea adaugă că majoritatea clienţilor lor sunt la a zecea, a douăsprezecea croazieră, iar când se întorc toamna deja îşi rezervă croazierele pentru anul viitor. „S-au obişnuit, ştiu că pot să prindă un tarif bun. Avem turişti vânători de last-minute-uri sau price-sensitive, care se uită şi vor ce e mai ieftin, cu toate că au înţeles că ce e mai ieftin nu înseamnă întotdeauna şi ce e mai bun şi avem turişti care de la a şasea, a şaptea croazieră în sus s-au rafinat, şi ca destinaţie, şi ca şi client.
    De obicei, turistul de croazieră cumpără mai întâi la tarife mici, prin Europa, Marea Mediterană, prin Marea Nordului, prin baltice, după care aleg şi destinaţii mai scumpe, cum ar fi Australia, Asia, Alaska şi Caraibe şi, „sigur, la alţi bani, puţin mai scump. Şi se dezvoltă bine sectorul, începe să vină din urmă partea de luxury cruise, cu vase micuţe cu buticuri, cu multe facilităţi la bord, unde, într-adevăr, tarifele sunt mai prohibitive.”
    Clienţii din România care merg pentru prima dată în croazieră încep de obicei cu Mediterana: „Mediterana de Vest, Mediterana Centrală, de Vest, extensie Africa, Mediterana de Est şi pe urmă vorbim de Marea Nordului cu fiorduri, cu capitale baltice, acestea sunt primele două-trei croaziere pe care le fac, după care încep oamenii să prindă gustul şi să ceară tot felul de destinaţii care mai de care mai deosebite, mai exotice, de la Caraibe la Patagonia, de la Alaska la Australia, deci practic orice ai în gând găseşti la noi şi sigur îţi găsim o destinaţie unde ori n-ai fost niciodată, ori n-ai cum să ajungi decât pe calea apei”, descrie Băsea comportamentul turiştilor care merg în croaziere.
    Produsul începe însă să nu mai fie nou. „Ca idee, acum vreo 13-14 ani am încheiat primul an cu cinci cabine vândute, deci cu vreo zece pasageri, în 2017 au ajuns la 8.000 de pasageri, iar în 2018, la 11.000. Produsul va avea o creştere în continuare. Noi estimăm că vom încheia cu circa 15.000 de turişti, iar revânzătorii noştri tot atât. Şi, ca un scenariu optimist, cred că în următorii ani ne putem duce la câteva sute de mii, cu siguranţă”, descrie el aşteptările pentru perioada următoare. În ceea ce priveşte tendinţele internaţionale pe această piaţă, spune că produsul a înregistrat în ultimii ani creşteri constante, de 10-12%. „Trendul acum este că marile linii îşi lansează câte 2-3 vase anual şi mare parte din ele sunt de dimensiuni foarte mari, de 5.000 – 6.000 de pasageri. Dacă prin 2008 turismul de croazieră în Europa era la vreo 2 milioane de turişti, acum se apropie de 5-7 milioane. Trendul este unul crescător, de la an la an, este considerat produsul cel mai complet şi cel mai complex. Se potriveşte cu trendul de repede înainte. Să vezi în cinci zile un număr de 5, 6 până la 8 culturi, civilizaţii şi gastronomie diferite e în trend, asta e direcţia.”
    La nivel mondial, piaţa de croaziere a încheiat în anul 2018 cu un număr de 27,2 milioane de turişti, în creştere cu 10% faţă de 2016 şi în creştere uşoară faţă de 2017, când numărul de pasageri atinsese 25,8 milioane. Per total, în ultimii cinci ani, produsul de croazieră a avut o creştere de 20,5% faţă de celelalte tipuri de vacanţe. Cele mai căutate croaziere la nivel mondial sunt cele cu destinaţia Caraibe (vest, est, sud), întrucât marea majoritate a pasagerilor călătoresc din SUA.
    În ceea ce priveşte cele mai recente investiţii, spune: „Noi nu ne luăm vile sau iahturi, ci investim în diverse platforme. Avem de exemplu un booking engine al nostru unde agenţii îşi pot face rezervările pentru vreo 15 linii de croazieră. Avem în paralel şi un sistem pentru turiştii noştri. Investim mult în promovare. Ne-am mai modernizat sediile, tot timpul e ceva de cheltuit în dezvoltare.”

  • Ce înseamnă „Japonizarea” Europei şi ce crede grupul bancar ING că e de făcut

    Creşterea economică anemică din zona euro, corelată cu inflaţia, demonstrează că Europa se confruntă deja cu propria „Japonizare”, iar ieşirea din această zonă nu este una uşoară dacă urmărim parcursul Japoniei, atrage atenţia grupul olandez ING, citat de Bloomberg.

    Situaţia Europei este similară cu cea a Japoniei în anii 90. Într-un raport publicat luni, ING atrage atenţia asupra listei de similitudini precum creşterea datoriilor guvernamentale, creditele neperformante, îmbătrânirea populaţiei şi relaxarea politicilor monetare.

    În timp ce răspunsul Japoniei la o astfel de criză a fost unul întârziat, naţiunea niponă s-a confruntat şi cu un orizont de timp nefavorabil. Încercările de a readuce atunci economia la viaţă au fost spulberate de criza financiară asiatică din 1997-1998, urmată de prăbuşirea bulei dot-com şi apoi de criza financiară din 2008.

    În prezent, cu tensiunile comerciale la cote înalte şi cu BCE care anunţă că ar putea reduce dobânda de referinţă şi că ar putea relua programul de achiziţie de acţiuni, zona euro ar putea împărtăşi aceeaşi soartă.

    „Fără un impuls puternic este dificil să scapi din această zonă cu creşteri economice slabe, inflaţie scăzută, respectiv dobânzi foarte mici. Creşterile economice ar putea încetini brusc, iar autorii politicilor monetare ar putea să nu aibă destule instrumente la dispoziţie”, atrag atenţia Carsten Brzeski şi Inga Fechner, economişti în cadrul ING.

    După exemplul japonez, Europa ar putea avea nevoie în curând de impulsuri fiscale majore şi de majorarea vârstei de pensionare pentru a preveni piaţa muncii din a se micşora.

     

     

  • UniCredit vrea să atragă mai mulţi deponenţi cu o dobândă de 3,5% pe an pentru depozitele noi în lei, constituite online, cu o maturitate de şase luni

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Festivalul dintre dealuri

    Festivalul din pădurea Dobrovăţ, care va ajunge la III-a ediţie, a atras anul trecut peste 100.000 de spectatori în patru zile. De data aceasta, organizatorii împart festivalul în două „puncte culminante”, unite printr-un intermezzo, ce îşi propune să anime timp de o săptămână oraşul celor şapte coline.
    „Noi nu vrem să fim cel mai mare festival, vrem să fim cel mai iubit”, spune Ovidiu Biber, unul dintre fondatorii Afterhills, înainte de cea de-a treia ediţie a festivalului născut în judeţul Iaşi. Cum şi-au propus să facă acest lucru? „Pe zona de mâncare, spre exemplu, vrem să atragem forţe locale, producători autentici, chiar ne gândeam şi la ceva din Republica Moldova; completarea vine apoi de la lanţurile de street food. Este simplu să dai un anunţ în piaţă şi să îţi vină imediat 60 de furnizori din lanţuri mari, dar omori autenticitatea. Cum ar fi în schimb să dai peste o doamnă care învârte într-un ceaun de colţunaş sau să mănânci un peşte preparat anume pe care nu îl poţi mânca decât în zona asta de ţară?”, povesteşte Biber.
    Anul trecut Afterhills a durat patru zile, însă acum organizatorii au ales o altă abordare: în perioada 23 august – 1 septembrie, festivalul va fi împărţit între două weekenduri  – unite printr-o punte pe care ei o numesc intermezzo. „Era firesc să facem asta. Sunt două puncte de vârf ale festivalurilor, cu baruri, scene, instalaţii, nimeni nu pleacă. Atunci s-a creat ideea de intermezzo luni-joi când festivalul va arăta ca un mare street food festival, în mijlocul pădurii, cu scene care vor activa într-un program special. Trebuie să arate ca o superatmosferă chill în mijlocul pădurii, ţinând cont că suntem la 20 km de Iaşi, înconjuraţi de 14.000 ha de pădure”, spune el.
    În ceea ce priveşte publicul festivalului, acesta se împarte în două categorii, potrivit organizatorilor. „Când vorbim de participanţii la festivaluri, ne-am dat seama că există o graniţă imaginară trasă de noi pe la 25 de ani spre 30 şi de fapt sunt două generaţii între care există un mic conflict din punct de vedere muzical şi al distracţiei. Ne-am dat seama că cei sub 25 de ani se comportă într-un fel cu gaşca lor, ascultă altfel de muzică. La noi publicul majoritar a fost până acum pe segmentul 25-34 ani”, explică fondatorul.
    Astfel, potrivit lor, cea mai bună variantă a fost să le ofere fiecărora weekendul lor. „În primul weekend este muzică pe stilul lor, trap, EDM şi instalaţii pe stilul lor. Al doilea weekend va fi chill, cu muzică live”, povesteşte el. Astfel, primul weekend va aduce pe scenă artişti precum Rita Ora, Don Diablo, Quintino şi Sam Feldt, în timp ce al doilea weekend vine cu artişti precum Morcheeba, Faithless şi Gareth Emery.
    Însă fiindcă profilarea grupurilor este dificilă, organizarea unui eveniment pe această structură a avut de beneficiat de pe urma soluţiilor venite odată cu big data, iar Biber povesteşte că un rol important l-au avut „IT-iştii noştri”. 
    „Cu echipa noastră de IT-işti plus o echipă externă am creat un motor de sortare în care am adus la un loc datele din Facebook, YouTube, Google Analytics, Spotify şi când scriem numele unui artist acolo vedem câte ascultări are în România, în Europa şi vedem în ce categorie se încadrează”, explică el.
    Pentru festivalul care a reunit anul trecut nume precum Hurts, Paul Van Dyk, Tricky, Tom Odell şi până la CTC, Subcarpaţi sau Dubioza Kolektiv, investiţia s-a ridicat la 2,5 milioane de euro, iar organizatorii spun că anul acesta vor aloca 3 milioane de euro organizării festivalului. Dacă anul trecut au atras 100.000 de vizitatori, organizatorii îşi propun să aducă dublul acestui număr în 2019.
    Terenul de circa 30 de hectare din pădurea Dobrovăţ pe care îl vor folosi organizatorii „este un teren luat în parteneriat cu primăria Dobrovăţ cu concesionare”. Afterhills are un angel investor în persoana omului de afaceri ieşean Bogdan Gheorghiu, finanţatorul francizei Fratelli şi proprietarul Newton Imobiliare, şi este organizat cu parteneri precum Orange şi BCR.
    Festivalul va fi la 20 km de ieşirea din oraş, dar organizatorii susţin că vor construi prima poartă de intrare în festival încă de la ieşirea din Iaşi, astfel încât oamenii să simtă că au intrat în Afterhills de când au ieşit din oraş. Acolo, la marginea oraşului, autocare şi autobuze care vor circula tot timpul vor fi puse la dispoziţia participanţilor.
    În ceea ce priveşte cazarea, Ovidiu Biber spune că anul acesta încearcă o soluţie de tip glamping, cu corturi pentru 2 şi 4 persoane. Glampingul reprezintă o soluţie de cazare care pune la un loc ideea de a dormi în cort cu confortul unei camere de hotel, pentru că vine cu paturi şi cu instalaţii tipice.
    „Am studiat ce înseamnă să faci un festival şi ne-am dat seama că trebuie să fie 100% în natură, să călătoreşti puţin până la locaţie şi neapărat să ai o superzonă de camping. Noi testăm acum conceptul de glamping pentru că vrem să determinăm şi oamenii care în mod normal nu stau la cort să stea acolo. Acum pregătim corturi 1 la 1 cu o cameră de hotel”, spune el.
    Mai rămâne problema vânzării festivalului, dincolo de early bird şi campanii de promovare. Biber spune că anul acesta speră să ajungă la break-even, cu o strategie nouă pe care au pus accent, atacând piaţa team buildingurilor.
    „Am creat echipe de vânzări dedicate pe fiecare weekend şi avem ambasadori de brand pe care îi motivăm să vândă oamenilor. A doua echipă pe care am făcut-o este cea care vinde corporate, pentru team buildinguri. Am testat anul trecut şi a funcţionat cu companiile din Iaşi. Compania Continental a optat pentru oferta noastră şi în prima zi de festival la ora 16.00 ne-am trezit cu 3.000 de oameni de la ei în poarta festivalului. Am făcut scenă pentru ei. Acum sunt mai multe companii care spun că vor”, explică fondatorul.
    Afterhills încearcă să profite de lipsa de soluţii cu care se confruntă corporaţiile atunci când organizează astfel de team buildinguri.
    „Ne-am dat seama că există o problemă cu team buildingurile. Cei care le organizează nu au unde să îi cazeze pe participanţi. Undeva la Cheile Grădiştei poţi duce 600 de pesoane, dar de acolo începi să îi împarţi în pensiuni şi hoteluri, ceea ce poate duce la nemulţumiri. Mai mult, compania cheltuie 80% din bugetul pe om pe cazare. Şi noi acum le oferim o variantă în care nu mai cheltuie atât de mult pe asta şi au mai mulţi bani pe care îi pun oamenilor pe brăţara de festival, încât ei să se ducă să îşi cumpere ce vor”, adaugă Biber.
    Echipa Afterhills este formată din circa 30 de oameni, care vor lucra cu circa 1.000 de voluntari pentru a pregăti festivalul. „În echipa noastră sunt cam 30 de oameni pe tot timpul anului şi pe măsură ce ne apropiem de festival creştem numeric. Echipa e un nucleu din marketing, legal, tehnic, constructori, arhitecţi, vânzări şi tot nucleul ăsta livrează Afterhills”, spune Biber. Peste 100 de artişti se vor reuni la finalul verii în inima Moldovei, iar fondatorul festivalului este de părere că poate pune brandul Afterhills şi pe alte evenimente începând de anul viitor.
    „Ne-am dat seama că putem face mai multe cu echipa pe care o avem şi suntem pregătiţi să venim şi cu alte proiecte. Probabil în aceeaşi locaţie. Alte festivaluri, alte categorii, putem face multe lucruri, cum ar fi să aducem filarmonica să cânte într-un mediu total neconvenţional”, adaugă Ovidiu Biber. 

  • AFACERILE de milioane de euro ale Simonei Halep! Ce IMPERIU işi construieşte cu banii câştigaţi din tenis

    Simona Halep investeşte cu cap banii câştigaţi din tenis. Liderul mondial are diverse afaceri, iar presa internaţională o laudă pe sportiva noastră pentru modul în care s-a extins pe mai multe pieţe. Site-ul business-review.eu i-a dedicat un amplu articol româncei de 26 de ani.
     
    “Pe lângă cariera de succes, jucătoarea din Constanţa şi-a clădit un portofoliu serios de afaceri, care includ sectoare ca turismul, horeca (n.r.Hoteluri, Restaurante, Cafenele) şi imobiliare”, notează business-review.eu, care mai punctează că toate afacerile sunt strâns legate de familie, în sensul în care tatăl său, Stere Halep şi fratele mai mare al Simonei, Nicu, le gestionează.
     
    Sursa citată notează că Halep este extrem de mobilă pe piaţa afacerilor, în sensul în care, în momentul în care vede că un business nu funcţionează, se reorientează rapid către ceva profitabil.
     
    26,2 milioane de dolari a câştigat Halep, doar din tenis, în întreaga carieră.
     
    Simona Halep si-a inchis cafeneaua din Constanta si va construi in locul ei un hotel. Ea mai are un bloc de 22 de apartamente si un hotel de 4 stele la Poiana Brasov.
     

  • O nouă modalitate de a atrage turişti: Locul superb în care poţi sta pe GRATIS, cu o singură condiţie. Care este aceasta

    Oricine îşi ia o vacanţă pe insula Elba poate primi banii înapoi prin programul ”Elba No Rain” (”Elba Fără Ploaie”) dacă plouă mai mult de două ore în timpul zilei, în intervalul 10:00 – 20:00.

    Totuşi, este important de menţionat că nu toate hotelurile au fost de acord cu iniţiativa autorităţilor. Lista cu hotelurile partiipante la iniţiativă poate fi accesată online pe visitelba.info, în limba italiană. Totodată, iniţiativa o să ţină până pe 31 mai.

    Potrivit site-ului Lonely Planet, vremea pe Elba este imprevizibilă, aşadar este foarte probabil ca unii turişti să se bucure de cazare gratuită, în timp ce alţii nu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Impossible Foods, compania care îşi propune să revoluţioneze industria „cărnii”, a atras investiţii de 300 de milioane de dolari

    Strângerea de fonduri subliniază atracţia din ce în ce mai mare faţă de produsele alimentare pe bază de plante, care îşi propun să redea gustul produselor de origine animală, implicând însă mai puţine riscuri pentru mediu sau pentru sănătate. Runda de finanţare ridică totalul sumelor primite de companie la 750 milioane de dolari.

    Numeroase persoane publice s-au alăturat investitorilor, printre care Jay-Z, Will.i.am, Jaden Smith si Katy Perry şi sportivi celebri precum Serena Williams, Kirk Cousins ​​şi Paul George. Investitorii instituţionali includ Khosla Ventures, co-fondatorul Microsoft Bill Gates, Google Ventures, Horizons Ventures, UBS, Viking Global Investors, Temasek, Sailing Capital şi Project Open Philanthropy.

    Cea de-a cincea rundă de finanţare a acţiunilor, de la lansarea sa în 2011, plasează Impossible Foods la valoarea de 2 miliarde de dolari. Prin comparaţie, compania rivală, Beyond Meat a avut o capitalizare de piaţă de doar 1,5 miliarde de dolari în oferta publică iniţială, dar acum depăşeşte 4 miliarde de dolari.

    Impossible Foods a lansat primul său burger din ingrediente de origine vegetală în urmă cu mai mult de doi ani. O drojdie modificată genetic creează ingredientul cheie, numit heme, ceea ce face ca burgerul să pară suculent şi cu gust asemănător cărnii, spre deosebire de burgerii vegani obişnuiţi. Ingredientele includ proteine ​​din grâu, soia şi cartofi.

    După un succes în câteva locaţii, lanţul de restaurante de tip fast-food Burger King a declarat că va lansa oficial „Impossible Whopper”, o readaptare a unui burger din carne specific companiei, în cadrul căreia va fi adoptată reţeta folosită de Impossible Foods.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • De ce sunt nemulţumiţi şoferii Uber şi Lyft

    Şoferi ai companiilor de ridesharing Uber şi Lyft din Statele Unite şi Anglia au organizat săptămâna aceasta greve coordonate în cel puţin 10 oraşe, pentru a atrage atenţia asupra salariilor mici şi a altor probleme, potrivit celor 10 grupări care organizează demonstraţiile, citate de Business Insider.

    Pentru prima dată şoferii au ridicat problema referitoare la cât de puţin câştigă  sau la statutul lor de contractori independenţi, spre deosebire de angajaţii cu drepturi depline, care beneficiază de prestaţii precum concediul plătit sau concediul medical. Cu toate acestea, greva pare să atragă mai multă atenţie decât altele, datorită proximităţii sale faţă de primul raport al câştigurilor, obţinut de Lyft, ca o companie publică, şi înainte de debutul lui Uber pe bursa din New York.

     „Menţionăm că şoferii sunt angajaţi ca contractori independenţi faţă de angajaţi cu drepturi depline, ceea ce înseamnă că sunt responsabili pentru propriile cheltuieli cu autovehiculul, întreţinere, combustibil, asigurări şi este dificil pentru ei să mărească suma câştigurilor pe oră dincolo de un anumit nivel, având în vedere dinamica actuală a industriei,” a spus Daniel Ives, analist la Wedbush Securities.

    Uber, cât şi Lyft s-au luptat din greu de ani de zile pentru a se asigura că şoferii rămân calificaţi drept contractori şi nu angajaţi, iar în procesul de depunere a prospectului pentru IPO, ambele companii au menţionat statutul de angajare al conducătorilor auto ca factor de risc. Astfel, clasificarea lucrătorilor ca contractori poate reduce costurile platformelor cu 20-30%, estimează experţii din industrie, iar de aceea

  • Cum poate fi revigorată Calea Victoriei

    Calea Victoriei a ajuns, în ultimul an, în centrul atenţiei marilor dezvoltatori imobiliari de pe piaţa locală, care vor să mizeze pe o zonă nouă şi sigură din punctul de vedere al evoluţiei pe termen lung. Astfel, zona centrală a Bucureştiului atrage investiţii cumulate de 400 de milioane de euro având în vedere proiectele aflate în construcţie şi cele aflate la vânzare.

    “Zona centrală a Bucureştiului a redevenit zonă «fierbinte», aşa cum era normal după o perioadă în care oraşul a crescut organic prin extinderea către nord şi vest, în căutarea terenurilor generoase care pot găzdui dezvoltări de peste 20-30.000 mp. S-au făcut progrese remarcabile în amenajarea zonelor pietonale. A fost construită parcarea subterană de la Piaţa Universităţii şi a fost reconsolidat centrul vechi, care a adus în ultimii cinci ani trei hoteluri noi de 5 stele, şi o paletă de retaileri internaţionali va produce valuri de atracţie pentru dezvoltatorii imobiliari“, spune Andreea Păun, managing partner al companiei de consultanţă imobiliară Griffes. Ea subliniază că în continuare va exista interes pentru tranzacţii în zona Lipscani, dar şi pe calea Dorobanţi sau în Piaţa Romană. Cât timp preţul terenului este neprohibitiv şi împrejurimile asigură vizibilitate şi o adresă prestigioasă, chiriaşii preferă centrul şi chiar sunt dispuşi să plătească o chirie mai mare pentru a se afla acolo“, adaugă Păun.

    În prezent cel mai activ sector este cel al birourilor, fiind în construcţie patru proiecte de birouri – Hagag 109, unde dezvoltatorul israelian renovează vechile birouri ale Petrom, Ţiriac Tower, Matei Millo şi Tandem. La acestea se adaugă nu mai puţin de trei hoteluri în construcţie, fiind reamenajate clădiri vechi de către lituanienii de la Apex Alliance – Roxy by Marriott, Courtyard by Marriott, Autograph by Marriott, alături de Hilton Garden Inn, aflat la vânzare tot de către compania din Lituania. Pe lângă acestea, BCR a scos la vânzare celebrul palat din Piaţa Universitaţii, vândut de JLL drept un posibil viitor hotel de 5 stele. În ceea ce priveşte componenta rezidenţială, pentru moment singurii care au mizat pe acest segment sunt cei de la Hagag, care au demarat la Victoriei 139 consolidarea şi modernizarea unei clădiri de apartamente construite în anii 1940.

    „Sunt companii care vor să fie în centru sau care vor să se mute dintr-o clădire mai veche în una nouă, precum Deloitte, Noerr sau Dentons, plus companii nou-intrate care au nevoie de soluţii, precum WeWork sau Spaces. Terenurile sunt un pic mai atractive ca preţ şi au devenit şi disponibile la vânzare; din acest motiv, atenţia dezvoltatorilor s-a îndreptat spre această zonă. În plus, există cerere din partea unor companii de servicii, care vizează mai ales zona centrală“, observă Viorel Opaiţ, business development director la JLL Romania.

    Pe lângă investiţiile în derulare, tot în apropiere de Calea Victoriei, pe Strada Doamnei, vizavi de BNR, este la vânzare un teren de 5.000 mp unde poate fi dezvoltat un proiect de zeci de milioane de euro care să includă birouri şi un hotel.

    „Observăm în mod special atracţia anumitor dezvoltatori pentru Calea Victoriei. Deja vedem dezvoltatori care nu se mai tem de imobile monument istoric, ba chiar preferă amprenta culturală şi simbolică a acestora pentru a crea concepte multifuncţionale, sustenabile, cu componente de retail de lux la parter. Avem trei terenuri la vânzare în zona Calea Victoriei şi există interes substanţial, atât de la dezvoltatori locali, cât şi internaţionali, spune Andreea Păun.

    După ani de zile în care marii dezvoltatori au mizat pe zone virgine, cum a fost cazul Barbu Văcărescu – Floreasca sau Pipera, în ultimii ani zona centrală a revenit în atenţia acestora, pe măsură ce proximitatea a devenit tot mai importantă, într-un oraş în care un drum dintr-o parte în cealaltă poate dura şi mai mult de o oră. Zona de lângă BNR a devenit una dintre cele mai „fierbinţi“ din Capitală pe măsură ce a atras atenţia investitorilor străini.

    „Zona centrală va rămâne tot timpul atractivă, dacă există produse corecte – chirie, layout, dezvoltator. Ai apropiere de metrou şi de angajaţi, în condiţiile în care pentru o companie cu număr mare de oameni centrul va fi statistic cea mai bună variantă. Dacă te uiţi în ultimii ani, nu au fost produse pe zona Victoriei, iar dezvoltarea a fost în Floreasca sau Centru-Vest. Acum soluţiile pe Vest şi Floreasca sunt foarte limitate“, subliniază Viorel Opaiţ.

    Grupul Apex Alliance anunţa în vara anului trecut faptul că pariază 90 de milioane de euro pentru a construi patru hoteluri în Bucureşti până la jumătatea lui 2020, valoare ce poziţionează compania ca fiind cel mai activ investitor din sectorul hotelier local. Grupul, controlat de mai mulţi antreprenori lituanieni printre care şi Nerijus Numavicius, considerat a fi cel mai bogat om din statul baltic, deţine deja o unitate hotelieră în Capitală.

    Bugetul de 90 de milioane de euro vizează patru hoteluri, respectiv Courtyard by Marriott (259 de camere), Moxy by Marriott (în centrul vechi al Bucureştiului, 119 camere – n.red.), Hilton Garden Inn (la aeroportul Henri Coandă de lângă Bucureşti, 204 camere) şi Autograph by Marriott (centrul vechi din Bucureşti, 214 camere).

    Zona de lângă BNR devine una dintre cele mai atractive din Capitală pe măsură ce atrage atenţia investitorilor străini. Primii care au mizat pe Strada Doamnei au fost lituanienii de la Apex Alliance Hotel Management, care au deschis primul Hilton Garden Inn din România în centrul vechi al Capitalei, în decembrie 2017. Hotelul a fost construit în clădirea monument istoric care a fost din 1904 până în prezent Palatul Asigurărilor Naţionale, Ministerul Comerţului, după care Banca Ion Ţiriac, iar ulterior clădirea a fost vândută celor de la Naturstein. Pe aceeaşi stradă, de partea cealaltă a BNR, Apex Alliance construieşte viitorul hotel Autograph by Marriott din vechea bancă Marmorosch Blank, care va avea deschiderea la finalul anului 2020, când va fi inaugurat un total de 214 camere.

    Potrivit unui comunicat trimis anterior de JLL, clădirile istorice din centrul Bucureştiului au devenit o nouă ţintă pentru dezvoltatorii imobiliari, în condiţiile în care disponibilitatea terenurilor pentru construcţii în această zonă este din ce în ce mai redusă, iar potenţialul acestui segment de piaţă este foarte mare ţinând cont de cererea ridicată pentru spaţii de birouri şi pentru hoteluri moderne în centrul Capitalei.

    România urmează astfel trendul care se manifestă în Europa de mulţi ani şi care a dus la realizarea unora dintre cele mai valoroase proiecte imobiliare. În acest sens avem exemple şi în Ungaria sau Polonia, precum Eiffel Palace din Budapesta sau Manufaktura din Lodz.

    Interesul investitorilor pentru astfel de proiecte vine şi din faptul că zona centrală este una dintre cele mai căutate din Bucureşti pentru sedii de firme, ceea ce se vede şi în rata de neocupare, de sub 5%.

    În 2018, în zona centrală, inclusiv CBD (Central Business District), a fost livrată o singură clădire de birouri, de 12.000 de metri pătraţi, în condiţiile în care cererea brută a fost de 72.176 metri pătraţi (22% din suprafaţa de birouri închiriată în Bucureşti), din care jumătate a reprezentat cerere netă, respectiv 25% din cererea netă la nivelul anului 2018 în Capitală.